KorAP: Find »[drukola/base=pic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...518 519 520 ...574 >

14,344 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

de adânc. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Crezi? BĂRBATUL CU BASTON: Sunt sigur. Și funia era mai scurtă. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: N-am ce să fac. Asta e. BĂRBATUL CU BASTON: Ai prins-o? VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Încă un pic. BĂRBATUL CU BASTON: Asta-i prea de tot! VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Hai, ce faci? BĂRBATUL CU BASTON: Gata, sunt la capăt. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Cum ești la capăt? BĂRBATUL CU BASTON: Sunt pur și simplu la capăt. Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
pur și simplu la capăt. Ce vrei să fac dacă sunt la capăt? VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Înainte parcă nu erai la capăt. BĂRBATUL CU BASTON: Înainte nu eram, dar acu’ sunt. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Apleacă-te, dracului, un pic! (BĂRBATUL CU BASTON se cațără pe buza fintânii și se așază pe burtă pe marginea ei. Se aplecă apoi cât poate, ținând de capătul funiei.) BĂRBATUL CU BASTON: Repede, că înnebunesc! VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Așteaptă, dracului, un pic. BĂRBATUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
un pic! (BĂRBATUL CU BASTON se cațără pe buza fintânii și se așază pe burtă pe marginea ei. Se aplecă apoi cât poate, ținând de capătul funiei.) BĂRBATUL CU BASTON: Repede, că înnebunesc! VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Așteaptă, dracului, un pic. BĂRBATUL CU BASTON: Aștept. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Trage acum! (BĂRBATUL CU BASTON trage găleata afară. Dezgustat, se duce și o varsă într-o pubelă pe două roți. Epuizat, se prăbușește lângă fântână. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE scoate capul din fântână

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Niciodată n-o să mai avem o asemenea ocazie... ARTUR: Am spus nu! GARDIANUL (Disperat.): Ah, ce v-am făcut? De ce vă purtați așa? Numai dumneavoastră ne mai puteți sălta puțin... ARTUR (Intransigent.): Nu! Nu! Nu! GARDIANUL (Hohotind): Ho-ho-ho! N-aveți pic de recunoștință... ARTUR (Din buze.): Țttt! GARDIANUL: Sunteți o haimana, un monstru, un vampir! Sugeți sângele gardienilor! Îl mâncați de viu pe călău! ARTUR (Demonic.): De o mie de ori nu! GARDIANUL: Sunteți un trădător, un mincinos ordinar! Mi-ați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
tot nu e rău că s-a oprit, că e preferabilă, nu, muzicuța. DOAMNA CU VOAL: Ziceam eu mai înainte că dinte pe dinte se scoate, asta e scris, întotdeauna. BĂRBATUL CU ZIARUL (Către BĂTRÎNUL CU BASTON.): Mai încercați un pic, acum, că s-a lăsat prins... Că văd că altă soluție nu e. BĂTRÎNUL CU BASTON: Da’ chiar s-a oprit? Zău? DOAMNA CU VOAL: Sau poate vrea dumnealui să mai schimbe, să încerce la muzicuță. BĂTRÎNUL CU BASTON: A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209

cu ideea că am ratat pentru totdeauna interviul acela. - De unde știam? Hm... Adevărul, vorba dumitale, este că mai mult simțeam sau, poate, doar speram că o să mă găsești - există o mistică a speranței În fiecare dintre noi, care, cu un pic de perseverență, se poate transforma În convingere de nezdruncinat. Cât privește chestiunea cu Întâmplarea, În locul dumitale aș fi ceva mai rezervat. De regulă, numim expeditiv Întâmplare toate Împrejurările ale căror resorturi cauzale ne scapă pentru că nu le aprofundăm suficient - n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
fiecare lună - Începând cu a doua lună a existenței - câte unei noi perechi? Răspunsul este 144, dar nu el este important și nici modul În care se ajunge la această cifră, fiindcă nu e deloc complicat dacă numeri cu un pic de atenție. Uite: În primele două luni vom avea același număr de perechi - una. În luna a treia sunt deja două, perechea inițială născând o pereche. În a patra vom avea trei: cele două din luna precedentă plus o pereche

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
În derularea experimentului stă În picioare mai convingător decât explicația biblică a puseelor umorale care Îl cutreieră pe Dumnezeul extrem de nervos și de impulsiv al perioadei postgeneză. Parcă ne-am aștepta la un plus de calm ataraxtic și la un pic de mulțumire interioară din parte-I, doar săptămâna creației se Încheiase cu rezultate bune și foarte bune, nu? Sau nu erau chiar atât de bune cât crezuse El Într-o primă instanță, atunci când le acordase exuberant calificativul maxim? Adică, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
recunosc că am jubilat din nou, constatând că nu puține figurau În rândul evenimentelor de care mă ocupasem și eu În buclucașul studiu despre pseudoaccidentele istoriei. Acum Începeam să-i Înțeleg oarecum pe centromani: coincidențele erau frapante și, cu un pic de imaginație, puteau trimite destul de ușor cu gândul la presupunerea că cineva din afară - În speță, eu - intuise adevăratele motive pentru care unele Întâmplări dobândeau subit un curs inexplicabil. În aparență, cel puțin. Orgoliul profesional Îmi era satisfăcut, dar numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Legătură este puțin spus. - Vrei cumva să insinuezi că În subterană noi căutam mormântul acelui Corbu sau o bazaconie similară? - Dacă mă lași să vorbesc, o să afli chiar și ce vreau să zic, nu numai ce vreau să insinuez. Un pic de răbdare și ceva mai puțin tutun, dacă se poate: dăunează... Personajul descindea dintr-o familie de mari agrarieni, moștenitor, Între altele, al moșiei Corbeanca, una dintre cele mai Întinse proprietăți funciare din România - câteva mii de hectare de teren

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
rezultate Înseamnă, de fapt, nici un rezultat. Deșteptul de unchiul Noel, s-a trezit hodoronc-tronc autorul de romane polițiste dintr-Însul! Adică, de ce să notăm noi clar și frumos numărul de cont și parola alături, când putem complica totul cu un pic de mister rebusist!? Așa, pentru culoare locală... Păi, să nu-ți blestemi zilele și arborele genealogic Împodobit cu asemenea specimene detestabile? Văzută din afară, supărarea Evelinei avea În ea ceva comic, dar probabil doar văzută din afară. Ce era În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
văzut vreodată pe acest cineva? Ți-a cerut vreodată cartela ca să intre În cameră? - Nu... M-am gândit că o face În lipsa mea, am și apreciat discreția, dar... Nici un „dar”; până la urmă, am Înțeles. Cam greu, cam târziu și fără pic de voie bună. - Să ascunzi un pistol În saltea și să crezi că se află În siguranță, e mai mult decât naivitate, e gândire de academician, iartă-mă că trebuie să ți-o spun. Nu-mi plăcea ceea ce auzeam; Înclinam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
cunoști măcar În linii mari. Ești mulțumit? Nu-mi răspunde, sunt sigură că nu: vrei detalii, vrei să știi exact despre ce e vorba, cu dovezi și argumente, cu documente, acte și ștampile de la primărie... O să le ai, Încă un pic de răbdare până mă-ntorc, nu mai e mult, da? Ca să mă-ntorc trebuie Însă, În prealabil, să plec, dacă Înțelegi ce vreau să spun. Dacă nu, te ajut: am nevoie să rămân câteva minute singură, vreau să mă schimb

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407

căruia eram apoi ajutat să-i construiesc cu grijă un acoperiș din perne, Închizându-l la capete cu două perne mai mici. Marea mea bucurie era să mă târăsc apoi prin acest tunel cufundat În beznă, unde mai Întârziam un pic ca să ascult muzica din urechile mele - acea vibrație singulară atât de familiară băiețașilor ascunși În cotloane pline de praf - și după aceea, cuprins de o delicioasă panică, o zbugheam rapid, tropăind În patru labe, spre capătul Îndepărtat al tunelului, dădeam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
hol, unde o scară centrală se Înălța tot mai sus, și nimic altceva decât geamuri mari ca de seră Între palierul de sus și cerul verde-pal al serii. Aveam obiceiul să rămân În urmă, târându-mi picioarele și alunecând un pic pe pardoseala lină de piatră a holului, silind mâna blândă așezată pe scobitura spatelui meu să-mi propulseze cu ghionturi mici scheletul recalcitrant. Odată În dreptul scării, mai aveam obiceiul de a ajunge la trepte strecurându-mă pe sub balustrada dintre coloana

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
și cei doi halebardieri ai ei alcătuiți din dreptunghiuri colorate. Aplecându-mă din locșorul meu călduț, Îmi plăcea să-mi lipesc mijlocul frunții, mai exact ophryonul ei, de marginea netedă și plăcută a ușii și apoi să-mi clatin un pic capul, pentru a balansa ușa Încoace și-ncolo, În timp ce marginea ei rămânea tot timpul Într-un contact alinător cu fruntea mea. Un ritm de vis Îmi străbătea ființa. Recentul „Treaptă, treaptă, treaptă“ era preluat de un robinet care picura. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
ascută, ținând vârfurile spre sânii ei imenși și sterpi, Înveșmântați În lână verde. Felul În care Își introducea degetul mic În ureche și-l făcea să vibreze foarte rapid. Ritualul oficiat ori de câte ori Îmi dădea un caiet nou. Întotdeauna gâfâia un pic, cu gura Întredeschisă, emițând Într-o succesiune rapidă o serie de sufluri astmatice În timp ce deschidea caietul pentru a-i aranja marginea; adică imprima puternic pe el o linie verticală cu unghia de la degetul mare, Îndoia marginea foii, apăsa, Îi dădea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
există, un gen special de băiat de vârsta școlară, care, fără a avea neapărat o Înfățișare atletică sau o inteligență remarcabilă, cu un orizont larg, deloc activ În orele de clasă și având o constituție firavă sau poate chiar un pic de tuberculoză pulmonară, excelează, ca niște adevărate fenomene, la fotbal și șah, Învățând cu cea mai mare ușurință și eleganță orice fel de sport, joc sau meserie (Boria Sik, Kostea Buketov, celebrii frați Sarabanov - unde sunt acum coechipierii și rivalii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
zoolatrie. Pavilionul plutește În aer - ca să zicem așa - discret ca semnătura unui pictor. Îl găsesc pitit Într-un colț al pânzei din vis sau introdus abil Într-o parte ornamentală a tabloului. Uneori Însă apare suspendat la jumătate distanță, un pic cam baroc și totuși În armonie cu frumoșii copaci, cu brazii Întunecați și cu mestecenii strălucitori, a căror sevă curgea cândva prin lemnul lor. Romburi de vitraliu rubinii, verzi sau albastre conferă o atmosferă de capelă zăbrelelor de la ferestrele cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-o intrând pe intrusa mea - abia atunci am reușit să-mi fac curaj ca să-i vorbesc. Văzută prin lentilele timpului șterse cu grijă, frumusețea chipului ei Îmi este la fel de apropiată și strălucește la fel ca Întotdeauna. Era scundă și un pic cam durdulie, dar foarte grațioasă, cu glezne suple și o talie zveltă. Un strop de sânge tătar sau cerchez explica ochii ei negri și veseli, puțin oblici și obrajii rumeni măslinii. Un puf discret, asemănător celui de pe fructele din specia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
Împăratului Alexandru III, două săli (numerele 30 și 31, În colțul dinspre nord) care găzduiau tablourile respingător de academice ale lui Șișkin (Luminiș Într-o pădure de pini și ale lui Harlamov (Cap de tânără țigancă) ne-au oferit un pic de intimitate prin prezența unor șevalete cu desene - până când un veteran al campaniei turcești, cu gură spurcată, ne-a amenințat că o să cheme poliția. De la aceste mari muzee am avansat la unele mai mici, de pildă Muzeul Suvorov, din care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
la primul imbold, m-am hotărât să-l vizitez pe vechiul meu Îndrumător. Am urcat ca un somnambul scara familiară și automat am bătut la ușa Întredeschisă pe care era scris numele lui. Cu un glas care era doar un pic mai puțin repezit și ceva mai sec, m-a poftit să intru. „Nu știu dacă mă mai țineți minte...“ am Început eu să spun În timp ce traversam odaia Întunecată, Îndreptându-mă spre locul unde ședea, lângă un foc plăcut. „Ia să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
unei răceli zdravene, călătorise până la Regensburg unde decapitarea era efectuată violent cu securea; se așteptase să fie un spectacol grandios, dar, spre profunda lui dezamăgire, subiectul părea să fi fost drogat și nu reacționase aproape deloc, zbătându-se doar un pic pe podea, În timp ce călăul mascat și neîndemânaticul lui asistent au căzut peste el. Dietrich (acesta era prenumele cunștinței mele) spera să ajungă Într-o bună zi În Statele Unite ca să asiste la vreo două electrocutări; În inocența lui, a derivat din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
de trandafiri Încadrat de un brâu de heliotropi - aceste caracteristici sunt evident asociate cu micile zone de parcuri din intersecțiile de la marginea Berlinului. La fel de clar, un scaun de fier subțire, a cărui umbră de păianjen se Întinde sub el, un pic spre mijloc, sau o stropitoare rotitoare, plăcut Înfumurată, deși clar psihopată, cu un curcubeu propriu atârnat În stropii Împroșcați de ea deasupra ierbii presărate cu giuvaere, evocă un parc parizian; dar tu vei Înțelege foarte bine că ochiul memoriei se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371

și cu comandanta unității de pionieri, după gemetele muzicuței mele. Celălalt moșneag ascultă orbul, cu capul aplecat, sprijinit în mâini, cufundat în aceeași absentă reverie din străfund. Lăcrămează, cu lacrimile căzând pe treptele fostei cârciumi, sacadate, monotone, un fel de picuri ai unei ploi dintr-un început de primăvară, de cândva, dintr-o noapte pierdută... Mă fascinează moșul în manta de milițian. L-am trecut de mult în galeria mea de personaje ale Bulevardului. Voiam, în primii ani de după studenție, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]