14,128 matches
-
fals și de a califica ceva ca fiind adevărat sunt : rațiunea (gândirea), înțelegerea, legile logicii etc. În consecință putem propune următoarele distincții : 1. ul "material", care reprezintă corespondență între ceea ce este și judecată care a dus la enunțarea să în propoziție : aceasta corespondență este confirmată de experiență. Dar natură acestui tip de adevăr este variabilă, pentru că acesta poate fi un adevăr "obiectiv", "relativ", "subiectiv", etc., după teoria cunoașterii care îl susține (realism, relativism, criticism, etc). 2. Adevărul "formal", care reprezintă validitatea
Adevăr () [Corola-website/Science/297875_a_299204]
-
etc., după teoria cunoașterii care îl susține (realism, relativism, criticism, etc). 2. Adevărul "formal", care reprezintă validitatea concluziilor unui sistem ipotetico-deductiv, apărute prin intermediul regulilor de deducție aplicate unor postulate și axiome admise. Acest tip de adevăr nu depinde de conținutul propozițiilor (vezi articolul logică) și depinde de acordul sau cu înțelegerea. În acest caz, adevărul este un adevăr de corespondență și este prioritar pentru că nu depinde de experiență. Acest ultim punct permite introducerea unei noțiuni : adevărurile pur formale sunt denumite "adevăruri
Adevăr () [Corola-website/Science/297875_a_299204]
-
metafizic" care, se bazează în condițiile sale pe ipoteza existenței unui sistem de referință ontologic în ființă oricărei persoane. În acest caz, distingem adevărul absolut și adevărul relativ. 4. Adevărul unei "credințe" sau a unei "opinii", care reprezintă veridicitatea unei propoziții care se acord cu un ansamblu de credințe care existau înaintea să. Acest tip de adevăr este denumit adeseori "adevăr coerent". Definite dată de William James: "O propoziție este adevărata dacă este utilă". Teoria deflaționista a adevărului spune că nu
Adevăr () [Corola-website/Science/297875_a_299204]
-
4. Adevărul unei "credințe" sau a unei "opinii", care reprezintă veridicitatea unei propoziții care se acord cu un ansamblu de credințe care existau înaintea să. Acest tip de adevăr este denumit adeseori "adevăr coerent". Definite dată de William James: "O propoziție este adevărata dacă este utilă". Teoria deflaționista a adevărului spune că nu există nici o diferență în a zice că o propoziție p este adevărata și a zice că p este falsă. Adevărul, din acest punct de vedere, nu are nici un
Adevăr () [Corola-website/Science/297875_a_299204]
-
care existau înaintea să. Acest tip de adevăr este denumit adeseori "adevăr coerent". Definite dată de William James: "O propoziție este adevărata dacă este utilă". Teoria deflaționista a adevărului spune că nu există nici o diferență în a zice că o propoziție p este adevărata și a zice că p este falsă. Adevărul, din acest punct de vedere, nu are nici un aport în ceea ce afirmăm. În consecință, daca spunem că : cerul este albastru, aceasta implică : acesta este cazul în care cerul este
Adevăr () [Corola-website/Science/297875_a_299204]
-
sau fals, este la fel ca si cum acel lucru ne-ar spune ceva ceva, care poate să fie o descriere corectă sau nu. Adevărul cu primul sens a fost definit de către Aristotel în "Despre Interpretare", operă în care el analizează formarea propozițiilor logice, adică părțile de discurs susceptibile de a fi adevărate sau false. O propoziție este adevarat când în ea se spune despre ceva că este ceea ce este sau că nu este ceea ce nu este. Este falsă când în ea se
Adevăr () [Corola-website/Science/297875_a_299204]
-
poate să fie o descriere corectă sau nu. Adevărul cu primul sens a fost definit de către Aristotel în "Despre Interpretare", operă în care el analizează formarea propozițiilor logice, adică părțile de discurs susceptibile de a fi adevărate sau false. O propoziție este adevarat când în ea se spune despre ceva că este ceea ce este sau că nu este ceea ce nu este. Este falsă când în ea se spune despre ceva că este ceea ce nu este sau că nu este ceea ce este
Adevăr () [Corola-website/Science/297875_a_299204]
-
spune despre ceva că este ceea ce nu este sau că nu este ceea ce este. Acest tip de adevăr se mai numește "adevăr corespondent" și este folosit cu referire la cercetările științifice. Această concepție este foarte realistă, pentru că noi spunem despre propoziția "pisică este pe covor" că este adevărata "deoarece ea este pe covor" și nu invers. Problema este ceea ce se înțelege prin corespondență. Este o propoziție adevărată pentru că este asemănătoare cu ceea la ce se referă? Nu, pentru că respectiva propoziție este
Adevăr () [Corola-website/Science/297875_a_299204]
-
folosit cu referire la cercetările științifice. Această concepție este foarte realistă, pentru că noi spunem despre propoziția "pisică este pe covor" că este adevărata "deoarece ea este pe covor" și nu invers. Problema este ceea ce se înțelege prin corespondență. Este o propoziție adevărată pentru că este asemănătoare cu ceea la ce se referă? Nu, pentru că respectiva propoziție este formată și din cuvinte care nu corespund faptelor. Asta inseamna ca propoziția exprimă o anumită parte din realitate ; problema acestei teorii este însă cum este
Adevăr () [Corola-website/Science/297875_a_299204]
-
despre propoziția "pisică este pe covor" că este adevărata "deoarece ea este pe covor" și nu invers. Problema este ceea ce se înțelege prin corespondență. Este o propoziție adevărată pentru că este asemănătoare cu ceea la ce se referă? Nu, pentru că respectiva propoziție este formată și din cuvinte care nu corespund faptelor. Asta inseamna ca propoziția exprimă o anumită parte din realitate ; problema acestei teorii este însă cum este aceasta posibil. În ciuda teoriei sale a silogismului, se pare ca Aristotel nu a știut
Adevăr () [Corola-website/Science/297875_a_299204]
-
covor" și nu invers. Problema este ceea ce se înțelege prin corespondență. Este o propoziție adevărată pentru că este asemănătoare cu ceea la ce se referă? Nu, pentru că respectiva propoziție este formată și din cuvinte care nu corespund faptelor. Asta inseamna ca propoziția exprimă o anumită parte din realitate ; problema acestei teorii este însă cum este aceasta posibil. În ciuda teoriei sale a silogismului, se pare ca Aristotel nu a știut să distingă primele două sensuri ale adevărului. Această deosebire apare în logica stoica
Adevăr () [Corola-website/Science/297875_a_299204]
-
În ciuda teoriei sale a silogismului, se pare ca Aristotel nu a știut să distingă primele două sensuri ale adevărului. Această deosebire apare în logica stoica, expusă de Sextus Empiricus în lucrarea să "Schițe Pironiene". Analiza stoica a implicației permite validarea propozițiilor că "dacă pământul are aripi, el zboară". Cele două părți ale implicației sunt efectiv false, dar raționamentul este valid. Adevărul cu sensul al doilea este un tip de adevăr folosit în metafizica și teologie. Acesta consista din deducerea dintr-un
Adevăr () [Corola-website/Science/297875_a_299204]
-
coerentă, fără să aibă o legatura destul de mare cu realitatea. Pentru Epicur toate percepțiile noastre senzoriale sunt adevărate, astfel că aisthesis, senzația este criteriul suprem al adevărului. (Sextus Empiricus) Valoarea de adevăr este expresia gradului de certitudine a corespondentei judecății (propoziției logice) cu starea de fapt vizată de judecată. Valoarea de adevăr originează în incapacitatea spiritului omenesc de a reproduce în sine ceea ce este în afară de sine manifestată print-o rămânere în urmă față de realul exterior sieși. Este implicit recunoașterea relativității capacității
Adevăr () [Corola-website/Science/297875_a_299204]
-
încercat să determine aplicarea punctelor și citirea corectă în textul nevocalizat al lui Uthman. În urma cercetărilor, au fost acceptate șapte variante canonice de citire a Coranului (acestea se referă doar la intonare și la decuparea textului - scris fără punctuație - în propoziții), diferențele dintre acestea fiind considerate minore, fără să afecteze textul. Forma Coranului cea mai răspândită astăzi este textul publicat de Universitatea-moschee Al-Azhar din Cairo, în 1923. Coranul, încă de la începuturile sale, a devenit centrul devotamentului islamic și până la urmă subiectul
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
Numele Lui a fost folosit de toți Profeții, de la Adam până la Muhammad. El reprezintă comprimarea a două cuvinte arabe: al (un articol hotărât=ul) și ilah (=Dumnezeu), adică Dumnezeul. Eliminând litera i, vei descoperi cuvântul Allah. În funcție de poziția sa, în propoziția arabă, acesta poate avea forma Allaha, care se apropie de denumirea din limba ebraică dată Creatorului, și anume Elaha. Dar evreii folosesc greșit forma de plural Elahim, ceea ce denotă mai mulți zei. Cuvântul Allaha se apropie mai mult de cuvântul
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
O propoziție este o succesiune de cuvinte dintr-o limbă oarecare, vie sau moartă, care conține o idee mai mult sau mai puțin completă, formulată conform regulilor gramaticale ale limbii respective. În acest sens de obicei este vorba de o propoziție gramaticală
Propoziție () [Corola-website/Science/298470_a_299799]
-
O propoziție este o succesiune de cuvinte dintr-o limbă oarecare, vie sau moartă, care conține o idee mai mult sau mai puțin completă, formulată conform regulilor gramaticale ale limbii respective. În acest sens de obicei este vorba de o propoziție gramaticală. În general, în toate limbile moderne se consideră că propozițiile trebuie să conțină măcar un subiect și un predicat, dar ocazional ele pot conține și numai un singur cuvânt, ca de exemplu în propozițiile: "Mergi!", "Bine.", "Plouă.", "Da.", "Atât
Propoziție () [Corola-website/Science/298470_a_299799]
-
vie sau moartă, care conține o idee mai mult sau mai puțin completă, formulată conform regulilor gramaticale ale limbii respective. În acest sens de obicei este vorba de o propoziție gramaticală. În general, în toate limbile moderne se consideră că propozițiile trebuie să conțină măcar un subiect și un predicat, dar ocazional ele pot conține și numai un singur cuvânt, ca de exemplu în propozițiile: "Mergi!", "Bine.", "Plouă.", "Da.", "Atât.". Propozițiile fără subiect sau predicat se numesc "eliptice de subiect", respectiv
Propoziție () [Corola-website/Science/298470_a_299799]
-
obicei este vorba de o propoziție gramaticală. În general, în toate limbile moderne se consideră că propozițiile trebuie să conțină măcar un subiect și un predicat, dar ocazional ele pot conține și numai un singur cuvânt, ca de exemplu în propozițiile: "Mergi!", "Bine.", "Plouă.", "Da.", "Atât.". Propozițiile fără subiect sau predicat se numesc "eliptice de subiect", respectiv "eliptice de predicat". Propozițiile se pot împărți în afirmative, negative, interogative, imperative și exclamative. Cele afirmative sunt enunțiative sau declarative. În cazul propozițiilor negative
Propoziție () [Corola-website/Science/298470_a_299799]
-
gramaticală. În general, în toate limbile moderne se consideră că propozițiile trebuie să conțină măcar un subiect și un predicat, dar ocazional ele pot conține și numai un singur cuvânt, ca de exemplu în propozițiile: "Mergi!", "Bine.", "Plouă.", "Da.", "Atât.". Propozițiile fără subiect sau predicat se numesc "eliptice de subiect", respectiv "eliptice de predicat". Propozițiile se pot împărți în afirmative, negative, interogative, imperative și exclamative. Cele afirmative sunt enunțiative sau declarative. În cazul propozițiilor negative, cel care vorbește (sau scrie) face
Propoziție () [Corola-website/Science/298470_a_299799]
-
măcar un subiect și un predicat, dar ocazional ele pot conține și numai un singur cuvânt, ca de exemplu în propozițiile: "Mergi!", "Bine.", "Plouă.", "Da.", "Atât.". Propozițiile fără subiect sau predicat se numesc "eliptice de subiect", respectiv "eliptice de predicat". Propozițiile se pot împărți în afirmative, negative, interogative, imperative și exclamative. Cele afirmative sunt enunțiative sau declarative. În cazul propozițiilor negative, cel care vorbește (sau scrie) face opusul unei afirmații. În cazul propozițiilor interogative vorbitorul folosește o întrebare, de exemplu cu
Propoziție () [Corola-website/Science/298470_a_299799]
-
în propozițiile: "Mergi!", "Bine.", "Plouă.", "Da.", "Atât.". Propozițiile fără subiect sau predicat se numesc "eliptice de subiect", respectiv "eliptice de predicat". Propozițiile se pot împărți în afirmative, negative, interogative, imperative și exclamative. Cele afirmative sunt enunțiative sau declarative. În cazul propozițiilor negative, cel care vorbește (sau scrie) face opusul unei afirmații. În cazul propozițiilor interogative vorbitorul folosește o întrebare, de exemplu cu scopul de a afla ceva nou. Ca orice propoziție, propozițiile interogative pot conține variabile cu valori neprecizate sau necunoscute
Propoziție () [Corola-website/Science/298470_a_299799]
-
numesc "eliptice de subiect", respectiv "eliptice de predicat". Propozițiile se pot împărți în afirmative, negative, interogative, imperative și exclamative. Cele afirmative sunt enunțiative sau declarative. În cazul propozițiilor negative, cel care vorbește (sau scrie) face opusul unei afirmații. În cazul propozițiilor interogative vorbitorul folosește o întrebare, de exemplu cu scopul de a afla ceva nou. Ca orice propoziție, propozițiile interogative pot conține variabile cu valori neprecizate sau necunoscute, reprezentate de cuvinte interogative ca adverbe (unde, când, cum, cât) și pronume interogative
Propoziție () [Corola-website/Science/298470_a_299799]
-
și exclamative. Cele afirmative sunt enunțiative sau declarative. În cazul propozițiilor negative, cel care vorbește (sau scrie) face opusul unei afirmații. În cazul propozițiilor interogative vorbitorul folosește o întrebare, de exemplu cu scopul de a afla ceva nou. Ca orice propoziție, propozițiile interogative pot conține variabile cu valori neprecizate sau necunoscute, reprezentate de cuvinte interogative ca adverbe (unde, când, cum, cât) și pronume interogative (cine, care, ce,câți). În sfârșit, și un exemplu de propoziție exclamativă: "Ce repede ai alergat!". În
Propoziție () [Corola-website/Science/298470_a_299799]
-
exclamative. Cele afirmative sunt enunțiative sau declarative. În cazul propozițiilor negative, cel care vorbește (sau scrie) face opusul unei afirmații. În cazul propozițiilor interogative vorbitorul folosește o întrebare, de exemplu cu scopul de a afla ceva nou. Ca orice propoziție, propozițiile interogative pot conține variabile cu valori neprecizate sau necunoscute, reprezentate de cuvinte interogative ca adverbe (unde, când, cum, cât) și pronume interogative (cine, care, ce,câți). În sfârșit, și un exemplu de propoziție exclamativă: "Ce repede ai alergat!". În sens
Propoziție () [Corola-website/Science/298470_a_299799]