13,108 matches
-
(20 iunie 1954 - 1 februarie 2003; în , născut Ilan Wolferman) a fost un pilot de luptă israelian din cadrul Forțelor Aeriene Israeliene și apoi primul astronaut israelian. Ramon a fost specialist în cadrul misiunii STS-107, misiunea fatală a "navetei spațiale Columbia" în care cei șapte membri ai echipajului au murit în accidentul produs la reintrarea în atmosfera Pământului. La vârsta de 48 de ani, el era cel mai bătrân membru al echipajului. Ramon este singura persoană străină deținătoare a Medaliei
Ilan Ramon () [Corola-website/Science/333190_a_334519]
-
care cei șapte membri ai echipajului au murit în accidentul produs la reintrarea în atmosfera Pământului. La vârsta de 48 de ani, el era cel mai bătrân membru al echipajului. Ramon este singura persoană străină deținătoare a Medaliei de Onoare Spațială a Congresului American, care i s-a decernat post-mortem.
Ilan Ramon () [Corola-website/Science/333190_a_334519]
-
comandă al rachetei (CM-012) a fost distrus de un incendiu. A fost decorat cu Medalia NAȘĂ pentru merite deosebite pentru zborul sau în misiunea Gemini 4 și apoi i s-a acordat post-mortem Medalia de Onoare a Congresului pentru activități spațiale.
Edward Higgins White () [Corola-website/Science/333222_a_334551]
-
the performances of the cast. A sequel hâș been announced and is scheduled to be released on May 5, 2017.. În 1988, după moartea mamei sale, un tânăr Peter Quill este răpit de pe Pământ de Ravagers, un grup de pirați spațiale conduse de Yondu Udonta . Douăzeci și șase de ani mai tarziu, pe planetă Morag, Quill fură o sferă, după care el interceptata de Korath , o subordonată fanatic Kree , Ronan . Deși Quill scăpa cu globului, Yondu descoperă furtul lui și emite
Gardienii galaxiei () [Corola-website/Science/333223_a_334552]
-
colegii săi de echipaj Jim Lovell și Bill Anders, primul din cei doar 24 de oameni care au zburat pe orbită Lunii. Înainte de a zbura în programul Apollo, Borman a stabilit un record de durată de 14 zile de zbor spațial pe Gemini 7 și a făcut parte, de asemenea, din echipa care a investigat incendiul ce a afectat desfășurarea misiunii Apollo 1. După ce a părăsit NAȘĂ, a fost Chief Executive Officer (CEO) al Eastern Air Lines în perioada 1975-1986. Borman
Frank Borman () [Corola-website/Science/333233_a_334562]
-
care a investigat incendiul ce a afectat desfășurarea misiunii Apollo 1. După ce a părăsit NAȘĂ, a fost Chief Executive Officer (CEO) al Eastern Air Lines în perioada 1975-1986. Borman a fost decorat cu Medalia de Onoare a Congresului pentru activități spațiale.
Frank Borman () [Corola-website/Science/333233_a_334562]
-
(numit și Moon 2.0) este o competiție internațională organizată de Fundația Premiului X și sponsorizată de Google ce are ca scop construirea unui robot spațial pentru a cerceta Luna, capabil să aselenizeze, să se deplaseze 500 de metri pe suprafața Lunii și să transmită imagini și anumite date de ordin științific. Competiția a fost anunțată în cadrul evenimentului Wired Nextfest, la 13 septembrei 2007 și se
Google Lunar X Prize () [Corola-website/Science/333301_a_334630]
-
pe suprafața Lunii și să transmită imagini și anumite date de ordin științific. Competiția a fost anunțată în cadrul evenimentului Wired Nextfest, la 13 septembrei 2007 și se desfășoară până la sfârșitul anului 2015. Intenția Google este de a trimite o navă spațială pe Lună înainte de NASA, care plănuiește un astfel de proiect în jurul anului 2020. Premiul pus în joc de Google este de 20 de milioane de dolari. Se oferă și un premiu II în valoare de 5 milioane dolari, precum și premii
Google Lunar X Prize () [Corola-website/Science/333301_a_334630]
-
de o noapte selenară. Din proiectele înscrise, unele sunt în prezent în stadiu de dezvoltare/deșfășurare, unele au fost retrase, iar unele au fost achiziționate de Moon Express, o companie formată de investitori din Silicon Valley și antreprenori în proiecte spațiale. Moon Express are ca țintă câștigarea și exploatarea Lunii de resurse cu valoare economică. Printre participanții înscriși la Google Lunar X Prize, se află și o echipă din România, Asociația Română pentru Cosmonautică și Aeronautică (ARCA). Echipa ARCA s-a
Google Lunar X Prize () [Corola-website/Science/333301_a_334630]
-
a fost una din prestigioasele competiții ale Fundației X Prize. Competiția a fost propusă de Peter Diamandis fondatorul fundației, în cadrul Conferinței Internaționale de Dezvoltare Spațială a Societății Americane Spațiale (NSS). A debutat la 6 mai 2004, în urma unei donații de câteva milioane de dolari din partea antreprenorilor Anousheh și Amir Ansari. Anousheh Ansari a fost și prima turistă spațială. a oferit un premiu de 10 milioane
Ansari X Prize () [Corola-website/Science/333315_a_334644]
-
a fost una din prestigioasele competiții ale Fundației X Prize. Competiția a fost propusă de Peter Diamandis fondatorul fundației, în cadrul Conferinței Internaționale de Dezvoltare Spațială a Societății Americane Spațiale (NSS). A debutat la 6 mai 2004, în urma unei donații de câteva milioane de dolari din partea antreprenorilor Anousheh și Amir Ansari. Anousheh Ansari a fost și prima turistă spațială. a oferit un premiu de 10 milioane de dolari pentru prima
Ansari X Prize () [Corola-website/Science/333315_a_334644]
-
fondatorul fundației, în cadrul Conferinței Internaționale de Dezvoltare Spațială a Societății Americane Spațiale (NSS). A debutat la 6 mai 2004, în urma unei donații de câteva milioane de dolari din partea antreprenorilor Anousheh și Amir Ansari. Anousheh Ansari a fost și prima turistă spațială. a oferit un premiu de 10 milioane de dolari pentru prima organizație neguvernamentală care reușea să lanseze în spațiu la 100 km altitudine, o aeronavă cu pilot capabilă să transporte trei pasageri și reutilizabilă de două ori, într-un interval
Ansari X Prize () [Corola-website/Science/333315_a_334644]
-
magnetic au fost efectuate în 1969 de Cohen, Edelsack și Zimmerman. Semnalul magnetocardiografic înregistrat a depășit așteptările fiind cu câteva ordine de mărime mai bun decât cel înregistrat cu bobine. Primele biomagnetometre SQUID aveau 1 - 7 canale și o rezoluție spațială în domeniul 3 mm - 5 cm, necesitând un timp mai îndelungat pentru obținerea unei hărți de distribuție a câmpului magnetic. Utilizarea sistemelor SQUID multi-canal, numărul canalelor depășind în prezent câteva sute, a dus la îmbunătățirea condițiilor de examinare și obținerea
Magnetocardiografie () [Corola-website/Science/333381_a_334710]
-
între descărcarea obscură, neautonomă și descărcarea luminescentă, autonomă. A fost descoperită de John Sealy Townsend între 1897 și 1901. La acest tip de descărcare electrică, intensitatea curentului este atât de mică, încât deformarea câmpului electrostatic dintre electrozi provocată de sarcina spațială poate fi practic neglijabilă. Dacă, de pe unitatea de arie a catodului, pleacă într-o secundă n electroni (primari), aceștia vor produce ionizarea atomilor întâlniți eliberând noi electroni (secundari). Electronii secundari pot produce, la rândul lor, electroni terțiari ș.a.m.d.
Descărcare Townsend () [Corola-website/Science/333422_a_334751]
-
stadiu mai avansat de combustie nucleară. Cunoașterea distanței față de steaua Delta Cephei și de alte stele de același tip este esențială pentru calibrarea raportului lor perioadă-luminozitate; aceste eforturi au fost tulburate până acum de exactitatea paralaxei. Totuși, în 2002, Telescopul spațial Hubble a fost folosit pentru determinarea distanței de steaua Delta Cephei (și de RR Lyrae, o altă candelă standard) cu eroare mai mică de 4%: 273 de parseci (sau 890 de ani-lumină). Delta Cephei are și un companion, o stea
Delta Cephei () [Corola-website/Science/333433_a_334762]
-
este o planetă ce orbitează în jurul stelei Kepler-452 (constelația Lebăda). Aceasta a fost identificată cu ajutorul telescopului spațial Kepler, descoperirea fiind anunțată public de către NASA la 23 iulie 2015. Este prima planetă „similară” Pământului descoperită în „zona locuibilă” a unei stele foarte asemănătoare cu Soarele; totodată este a doua, cea mai asemănătoare Pământului planetă cunoscută până în prezent (după
Kepler-452b () [Corola-website/Science/334554_a_335883]
-
a fost premisa multor opere de science fiction încă dinainte de era explorației spațiale și este încă discutată atât în opere de ficțiune dar și din punct de vedere științific. Cu toate acestea, odată cu descoperirea condițiilor ostile de la suprafața planetei, atenția s-a îndreptat mai mult spre colonizarea Lunii sau a planetei Marte, iar
Colonizarea planetei Venus () [Corola-website/Science/334556_a_335885]
-
din bioxid de carbon. Norii vizibili sunt alcătuiți din acid sulfuric coroziv și vapori de dioxid de sulf. Peste 20 de misiuni au fost trimise cu succes pe Venus din 1962. Ultima sondă activă a fost Venus Express a Agenției Spațiale Europene și s-a aflat într-o orbită polară în jurul planetei între 2006 și 2014. O sondă japoneză, Akatsuki, a eșuat în operațiunea de orbitare a planetei Venus și va încerca din nou operațiunea în decembrie 2015. Au mai fost
Colonizarea planetei Venus () [Corola-website/Science/334556_a_335885]
-
masă de ecranare aproximativ egală cu cea a Pământului. Din cauza presiunii asemănătoare între interior și exteior, orice rupturi sau găuri vor produce un amestec treptat al gazelor din atmosferele diferite și nu o decompresie explozivă ca în cazul unui habitat spațial, lunar sau marțian, ceea ce oferă timp pentru a realiza reparații. În plus, oamenii nu vor avea nevoie de costume presurizate pentru a lucra în exterior, doar aer pentru a respira și o protecție față de acid, sau în unele cazuri, protecție
Colonizarea planetei Venus () [Corola-website/Science/334556_a_335885]
-
în diametru, dar această estimare a fost o falsă detecție în banda de 250 GHz, neconfirmată în cadrul observațiilor ulterioare. Estimări mai recente sugerează că Ixion are un albedo ridicat, ceea ce înseamnă că este mai mic ca Ceres. Observații ale telescopului spațial Spitzer în spectrul infraroșu-îndepărtat au arătat că ar avea un diametru de 650 km. Ixion este ușor roșiatic (mai roșu ca Quaoar) în spectrul vizibil. Are un albedo mai mare (>0.15) decât cubewano-urile. Ar putea exista o absorbție la
Ixion () [Corola-website/Science/334576_a_335905]
-
al lumii subterane din panteonul etrusc. Vanth apare la momentul morții și ghidează pe decedați spre lumea subterană. Magnitudinea absolută a lui Orcus este aproximativ 2,2 (comparabilă cu cea de 2,6 a cubewano-ului Quaoar). Observațiile făcute de telescopul spațial Spitzer în spectrul infraroșu-îndepărtat și de telescopul spațial Herschel în spectrul submilimetric i-a constrâns diametrul la 850 ± 90km. Orcus pare a avea un albedo între 22% și 34%, tipic pentru obiecte transneptuniene care se apropie de 1000 km în
Orcus () [Corola-website/Science/334577_a_335906]
-
la momentul morții și ghidează pe decedați spre lumea subterană. Magnitudinea absolută a lui Orcus este aproximativ 2,2 (comparabilă cu cea de 2,6 a cubewano-ului Quaoar). Observațiile făcute de telescopul spațial Spitzer în spectrul infraroșu-îndepărtat și de telescopul spațial Herschel în spectrul submilimetric i-a constrâns diametrul la 850 ± 90km. Orcus pare a avea un albedo între 22% și 34%, tipic pentru obiecte transneptuniene care se apropie de 1000 km în diametru. Estimări ale magnitudinii și mărimii au presupus
Orcus () [Corola-website/Science/334577_a_335906]
-
metanului în soluții lichide metano-apoase. Modele de încălzire internă cauzate de dezintegrarea radioactivă sugerează că Orcus ar fi capabil să susțină un ocean intern de apă în stare lichidă. Observații făcute de Mike Brown și T. A. Suercu cu telescopul spațial Hubble la data de 13 noiembrie 2015 au detectat un satelit. Descoperirea satelitului lui Orcus a fost raportată în publicația "IAUC 8812" la data de 22 februarie 2007. Satelitul a primit numele provizoriu S/2005 (90482) 1 cu un an
Orcus () [Corola-website/Science/334577_a_335906]
-
, nume oficial , este singurul satelit natural al plutinului și candidatului de planetă pitică Orcus. A fost descoperit de Mike Brown și T.-A. Suer folosind imagini luate de Telescopul spațial Hubble pe 13 noiembrie 2005. Descoperirea a fost anunțată pe 22 februarie 2007 în publicația "IAUC 8812". Satelitul orbitează Orcus „într-un cerc aproape perfect”, cu o perioadă de cca. 10 zile. Brown suspectează că, la fel ca Pluto și
Vanth () [Corola-website/Science/334607_a_335936]
-
mare încât coliziunea între obiecte poate cauza o cascadă colizională — fiecare coliziune generază fragmente suplimentare care cresc șansa coliziunilor suplimentare. Un astfel de fenomen ar putea face explorarea spațiului, sau chiar utilizarea sateliților, imposibilă pentru multe generații. Fiecare satelit, sondă spațială sau misiune umană are un potențial de creștere a . O cascadă Kessler devine mai probabilă pe măsură ce crește numărul sateliților și sateliții vechi devin neoperabili. Din 2014, există aproximativ 2000 de sateliți comerciali și guvernamentali pe orbita Pământului. Se estimează că
Sindromul Kessler () [Corola-website/Science/334673_a_336002]