13,126 matches
-
prezent neîncetat În lume și În ceea ce se Întâmplă În ea: natura, societatea, istoria se prezintă impregnate sau chiar identificate cu divinitatea 1, mai ales natura. Există o Întreagă categorie de zei care poartă chiar numele elementului pe care Îl stăpânesc: Raxe "Ra" este „soarele”, Shuxe "Shu" este „golul”, adică atmosfera, Nunxe "Nun" este „apa” primordială, Iahxe "Iah" este „luna”. În alte cazuri Însă, identificarea este mijlocită de un nume mai puțin explicit (cel puțin pentru noi): Nutxe "Nut" este „cerul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai târzie, atitudinea care a fost mai evidențiată pentru a-i caracteriza din punctul de vedere al celor care s-au luptat cu ei, i-au Învins și i-au alungat din Egipt a fost cea față de divinitățile țării. „Aceștia stăpâneau, ignorându-l pe Raxe "Ra"” (Urk. IV 390) afirmă o inscripție oficială dintr-o generație ulterioară; iar o relatare din epoca ramsidă, care evocă În stil fantastic lupta dintre suveranii indigeni și cei străini 1, vorbește astfel despre ultimul dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Aproape toate templele mari care mai există Încă În Egipt, cu excepția celor tebane, sunt fondate de Ptolemei: Philae, Kom Ombo, Edfu, Esna, Dendera sunt temple care Îi preaslăvesc pe Ptolemei, dar care ilustrează și diversitatea lumii religioase pe care o stăpânesc. În timp ce templele mai vechi erau locuri În care regele Își arăta devoțiunea față de zeul căruia Îi era dedicat templul și Își celebra totodată propria divinitate În fața supușilor săi, preamărindu-și faptele, acum acestea tind să se Închidă prin numeroase coridoare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și nôme ca un zeu pe care toți Îl respectă ș?ț pentru culoarea pielii sale. Coada este pe spatele său sub forma Sufletelor din Apus. Setshaxe "Setsha" este numele său... (li) s-a permis Vânătorilor de păsări să-l stăpânească În necropole alături de Upuautxe "Upuaut" și Anubisxe "Anubis", după o bătrânețe lungă și fericită pe pământ, chiar dacă a șmaiț murit prematur șaltă datăț, fără să fi avut timp să lase urmași și a fost Îngropat la Asyût, la Dun-awy Hardai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
posesia lui Enlilxe "Enlil". Anzû, pasărea mitică a furtunii, reprezentat ca un vultur cu cap de leu, dorește să intre În posesia lor și spune (tab. I, col. III, 14-17): Vreau să mă fac stăpânul „Tablielor Destinelor”, eu! Vreau să stăpânesc poruncile tuturor zeilor! Îmi voi Întări tronul și voi deveni patronul ștuturorț riturilor! Îi voi conduce pe toți ighighii! În timp ce Enlilxe "Enlil" Își făcea baia de dimineață și lăsase „Tablele Destinelor” pe tron, Împreună cu sceptrul și coroana, maleficul Anzûxe "Anzû
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
considerându-se că este dotată cu puteri catharctice deosebite, Enkixe "Enki"/Ea Însuși ajunge să fie socotit unul dintre patronii riturilor și ai preoților care le exercitau (³șipu etc.). În același timp, din En¿ma eliș reiese că zeul nostru stăpânește peste apsû cu ajutorul unei vrăji puternice. Ca zeu al Înțelepciunii, Ea sfârșește prin a fi considerat patron al tuturor științelor și meșteșugurilor, precum și al tuturor celor care le practică. Literatura și practica religioasă Îl amintesc cu plăcere că Enkixe "Enki
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
printre divinitățile de origine semită occidentală trebuie amintite și Elqoneraxe "Elqonera" și Shadrafaxe "Shadrafa". Primul teonim, menționat pe o inscripție de pe niște tăblițe, Înseamnă „El, creatorul pământului” și este identificat cu Poseidonxe "Poseidon". Shadrafa este cunoscut ca zeu vindecător care stăpânește peste reptile (scorpioni și șerpi, la fel ca Horonxe "Horon") și este menționat Împreună cu Duanatxe "Duanat" („Celxe "Cel" al lui Anatxe "Anat"”), În care se poate recunoaște zeul mesopotamian Apladxe "Aplad" din cetatea Anat, așezată pe râul Eufrat. Din tradiția
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ci, mai degrabă, la cucerirea unei serii de teritorii israelite așezate la nord de Arnon (tribul lui Gadxe "Gad"). Atașamentul divinității Încă mute este evident În faptul că Îi concede lui Mesha recâștigarea pozițiilor pierdute, mai ales cucerirea cetății Atarot, stăpânită de Gad, ucigându-i locuitorii. De acolo regele moabit ia ca trofeu un altar sau un simbol religios iudaic (reprezentat ca leu al lui David?), pentru a-l oferi zeului său. Acesta Îi răspunse credinciosului său invitându-l să cucerească
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Mod de a descrie, reprezenta și poate de a gândi lumea atribuindu-i o formă, zeii ajung la ordonarea lor definitivă prin separări progresive articulate În cel puțin trei generații divine: Titanii, născuți din Uranus și Gheea și peste care stăpânesc Cronosxe "Cronos" și Rheaxe "Rhea"; zeii Olimpului, fiii lui Cronos și ai Rheei, și, În sfârșit, zeii născuți de divinitățile olimpiene, ca Hefaistos, Aresxe "Ares", Coraxe "Cora", Atenaxe "Atena", Apolloxe "Apollo" și Artemisxe "Artemis". Lumea fizică, ce precede cea dintâi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu care domolește sau răscolește valurile mării. Ennosìgaios, „zguduitorul pământului”, este epitetul lui recurent În epică, iar fiii lui sunt violenți și sălbatici, când nu sunt de-a dreptul monstruoși asemenea ciclopului Polifemxe "Polifem". Cu siguranță alternativ lumii terestre, universul stăpânit de Poseidon este, În orice caz, adus sub semnul ordinii În măsura În care este un spațiu Încredințat unui zeu. Nu mai puțin funcționale pentru sistemul olimpian sunt rolurile lui Hermesxe "Hermes" și al lui Dionysosxe "Dionysos", deși poziția lor În panteon este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu ofranda către Artemis. Deși private, riturile de naștere, căsătorie și moarte, care, laolaltă, scandau etapele existenței umane, interacționau cu viața publică a cetății, cu care cetățenii Înșiși se identificau; de aceea, ele nu se puteau sustrage intereselor divinităților care stăpâneau ordinea cosmică pe care se Întemeia supraviețuirea statului. Riturile funerare Îl uneau pe defunct cu lucrurile de „dincolo”, În timp ce riturile de naștere și de nuntă Îl integrau pe individ Într-o nouă condiție socială, făcându-l funcțional pentru polis. e
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
straturile largi ale societății elenistice. Aristodicos, fiul lui Demaratos, și Artemone, fiul lui Phytios, „din porunca lui Osirisxe "Osiris"”, primită probabil În somn, la fel ca În nenumăratele cazuri În care revine această formulă, pun dedicația „lui Zeusxe "Zeus" care stăpânește totul și Marii Mamexe "Mame" a tuturor lucrurilor” (Roussel, 1915-1916, no 50, pp. 111 sq.). În această pereche divină, evocată În termeni tipic elenistici, trebuie să o recunoaștem pe cea a zeilor titulari ai templului, tocmai Serapisxe "Serapis" și Isisxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la Întoarcerea dintr-o nefastă călătorie la Roma, se oprește În Pergam la sanctuarul lui Asclepiosxe "Asclepios", adăpost ultim În care spera să afle mângâiere pentru acea izbucnire de nenorociri care, zădărnicindu-i toate aspirațiile de succes În profesie, Îi stăpânea acum Întreaga existență. Începe astfel acea experiență de comunicare constantă cu zeitatea oraculară și vindecătoare Înlăuntrul sfântului sălaș, Într-o ședere cu durata de doi ani care, datorită caracterului ei ieșit din comun, poate fi luată drept formulă paradigmatică a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divinitate feminină a Iranului antic (cf. mai jos, „Religia zoroastriană”, subcapitolul 2.2), legată În special de ape, dar și de fecunditate și fertilitate. H. Lomel (1954) a recunoscut În ea o zeitate indo-iraniană (În India: Sarasvatșxe "Sarasvatș", „cea care stăpânește apele”), dar ipoteza sa, deși verosimilă În unele aspecte, nu i-a convins pe toți cercetătorii (cf. Schwartz, 1985a, pp. 670 sq.). Bazându-se pe această ipoteză, M. Boyce a propus reconstituirea complexă a două figuri divine distincte, una indo-iraniană
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de la sfârșitul anului, În sărbătorile legate de anotimpuri, precum și la Începutul și sfârșitul anului. Sșh-r½zag, „treizeci de zile”, În două versiuni, una scurtă și una mai puțin scurtă („micul” și „marele” Sșh-r½zag), enumeră entitățile demne de cult (yazataxe "yazata"), care stăpânesc, fiecare dintre ele, cele treizeci de zile ale lunii. Yașt, „imnuri” (cf. Panaino, 1993) sunt douăzeci și unu de texte cu precădere poetice, dedicate diferitelor yazataxe "yazata", foarte diferite unul de altul atât prin lungimea și structura lor, cât și prin epoca
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Se pare deci că cei doi zei aveau domenii de competență diferite, dar complementare, unul ca stăpân peste oameni, iar celălalt ca stăpân peste animale, astfel Încât pomenirea lor Împreună În cadrul jurământului are semnificația unei invocări ca martori a celor care stăpânesc orice formă de viață. În ceea ce privește etimologia acestui teonim, total inacceptabilă este tocmai varianta avansată de marele lingvist Jakobson, care a presupus (1969) existența unui compus străvechi cu primul element atematic, adică un protoslav *Vel-sú (din care ar apărea termenul rus
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din Tara are loc o sărbătoare la care dorea să intre și să ia parte și zeul Lugxe "Lug". Însă portarul primise poruncă să-i lase să intre doar pe cei ce cunoșteau un meșteșug pe care să nu-l stăpânească nimeni la Tara; așadar, portarul Îl Întrebă pe zeu despre aceasta. Zeul spune că este țesător, dar țesători existau deja la Tara. Atunci el spune pe rând că este fierar, harpist, poet, medic, vraci, aurar, Însă toate acestea existau deja
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
existau deja la Tara. Atunci el spune pe rând că este fierar, harpist, poet, medic, vraci, aurar, Însă toate acestea existau deja; argumentul decisiv care i-a permis să intre a fost că la Tara nu exista nimeni care să stăpânească toate meșteșugurile. Putem considera sigură ecuația conform căreia Mercurxe "Mercur" (la Cezar) Îi corespunde irlandezului Lugxe "Lug"; iar pentru că acesta Îi corespunde zeul galic Lugusxe "Lugus", atunci Mercur = Lugus, cu toate particularitățile funcționale evidențiate mai sus. Totuși, combinațiile de acest
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cel care se Îngrijea de toate activitățile legate de cuvânt: era preot (cunoscând rugăciunile și formulele rituale), era istoric (știind să povestească tradițiile și istoria străveche a tribului său), era jurist (cunoscând pe de rost formulele dreptului cutumiar), era poet (stăpânind tehnica dificilă a compunerii), era povestitor (știind să recite pentru delectarea auditoriului o cantitate Însemnată de texte și tradiții orale), era medic (cunoscând formulele magice vindecătoare). Nu trebuie să ne mire faptul că acest personaj complex a supraviețuit multă vreme
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
foarte diferite una de alta. Acest lucru este evident mai alesîn religia indiană, unde pe această poziție Îi găsim pe Varuñaxe "Varun{a" și Mithraxe "Mithra". Primul, după cum am văzut deja, are un aspect magic, misterios, obscur: este zeul care stăpânește prin vrăjile sale și care deține astfel legături cu moartea: corespondentul său german este Odin. Mithraxe "Mithra", dimpotrivă, este personificarea legământului, Înțeles desigur nu În sens notarial, ci ca pe respectul religios și conformarea fiecăruia la rolul avut În viață
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
totul acoperit cu aur, poporul venerează statuile a trei zei: cel mai puternic dintre ei, Thorrxe "Thorr", Își are tronul În centrul sălii, iar alături de el stau Wodan și Friccus. Funcția lor este următoarea: „Thorr - spun aceștia - domină cerul și stăpânește tunetul, fulgerul, vânturile și ploaia, vremea senină și secerișul. Celălalt, Wodan, care Înseamnă mânie, stăpânește peste război și oferă omului forță Împotriva dușmanilor. Celxe "Cel" de-al treilea este Friccus, cel care oferă oamenilor pace și plăcere”. Acesta are Încă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Thorrxe "Thorr", Își are tronul În centrul sălii, iar alături de el stau Wodan și Friccus. Funcția lor este următoarea: „Thorr - spun aceștia - domină cerul și stăpânește tunetul, fulgerul, vânturile și ploaia, vremea senină și secerișul. Celălalt, Wodan, care Înseamnă mânie, stăpânește peste război și oferă omului forță Împotriva dușmanilor. Celxe "Cel" de-al treilea este Friccus, cel care oferă oamenilor pace și plăcere”. Acesta are Încă o statuie cu un membru mare; În schimb, pe Wodan Îl reprezintă Înarmat, cum facem
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
805 î.C., a reușit să controleze partea de nord a Siriei. De acolo, coborând spre sud, l-a învins pe regele Damascului și și-a extins hegemonia asupra întregii regiuni Siria-Palestina. În inscripția de la Calahu, Hadad Nirari afirmă că stăpânește toată regiunea, până la Edom și Filisteea la Sud. O stelă a aceluiași rege, găsită la Tell el-Rimah, menționează tributul plătit de Ioaș Samariteanul și de locuitorii Tirului și ai Sidonului către Hadad Nirari. Nici în acest caz Biblia nu amintește
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
a transferului și analogiei, pe când în hotarul primit, care are de partea lui vigoarea concretului, mă aflu instalat din capul locului fără nici un efort. Orice mare conflict are la bază dificultatea de a accede la abstracția „om“ și de a stăpâni exaltarea diferențelor care mi-au fost conferite și cu care mă identific în chip spontan și irațional. Identitatea (OM) și diferența (cele douăsprezece determinații) nu stau niciodată în cumpănă. Ar fi nevoie de o uriașă îmbrățișare, de ștergerea a tot
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
tot ce poate aduce ea, de tot ce mă poate surprinde și amenința: de un câine, de un fulger, de un răufăcător, de spectrele în care nu cred, dar care ies din adâncul meu fără voia mea. Nu le pot stăpâni. Și nu-mi pot stăpâni frica aceasta care se ridică în mine orice aș face și orice aș gândi. Fiind instinctuală, ea mă domină de dinaintea mea și din adâncul meu. În noapte e posibilul primejdiei, răul diversificat, neștiut ca atare
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]