130,170 matches
-
tău, știi bine. Vrea cineva s-asculte glas de schimnic Curat la suflet? Iată, măscăriciul Cu vorbă dulce strânge-n jur mulțimea Spre-a o minți, și ea e mulțumită. Rămas-ai singur. Mâine? Ce contează! Când ei vor fi uitați și-n schimb de tine Și-or aminti urmașii, doar un anume Vei însemna; un nume doar, un zvon. O: În tot ce am mai scump tu mă rănești, Știind că omul nu se mulțumește Să fie viu și-atât
Centenar Luis Cernuda by Andrei Ionescu () [Corola-website/Journalistic/14581_a_15906]
-
despre piesele lui Cehov, despre jocul actorilor, despre mine însumi. Nivelul teatrului românesc este foarte ridicat. Aici, în S.U.A., privesc caseta video cu Unchiul Vanea ca să-mi reamintesc ce înseamnă teatrul de bună calitate, fiindcă aici e foarte ușor să uiți asta din pricina rutinei zilnice. L. R.: Ce a însemnat viața în Washington? Y. K.: Am stat un an la Washington și am montat acolo patru spectacole: Colț periculos de J.B. Priesley, Micul prinț de Antoine de Saint Exupéry, Căsătoria de
Privesc Unchiul Vanea ca să nu uit ce înseamnă teatrul de calitate - interviu cu regizorul Yuri Kordonsky by Luminița Voina-Răuț () [Corola-website/Journalistic/14606_a_15931]
-
energie care mă ajută să lucrez. Străzile din Guanajuato în timpul Festivalului Cervantino sunt nebune, străzi aglomerate, oamenii cântă, strigă, se bucură în fel și chip. Andreea Bibiri mă întreba în timpul unei repetiții dacă nu exagerează și atunci i-am răspuns: "uită-te în jur și compară energia oamenilor de aici cu energia noastră de pe scenă. Nu poți exagera viața reală, trebuie doar să ai aceeași energie pe care o au oamenii în viața de toate zilele." L. R.: Ce impact simțiți
Privesc Unchiul Vanea ca să nu uit ce înseamnă teatrul de calitate - interviu cu regizorul Yuri Kordonsky by Luminița Voina-Răuț () [Corola-website/Journalistic/14606_a_15931]
-
se simtă incomod, dar teatrul reprezintă el însuși o provocare; dacă nu provoacă oamenii, teatrul moare. În S.U.A. se obișnuiește ca teatrul să fie mort, să nu te deranjeze, pleci din sala de spectacol și în următoarele 5 minute ai uitat ce ai văzut. Acest gen de teatru creează gustul publicului, gust care se moștenește de la o generație la alta și asta dăunează enorm. L. R.: Cum se învață teatru în America? Y. K.: Este o mare diferență între modul în
Privesc Unchiul Vanea ca să nu uit ce înseamnă teatrul de calitate - interviu cu regizorul Yuri Kordonsky by Luminița Voina-Răuț () [Corola-website/Journalistic/14606_a_15931]
-
dumneavoastră, nu contează: efectul e același.) Poporul Bundy a tins mereu către idealuri mărețe. A dorit, de pildă, să nu-l frece nimeni la creieri și nu i-a ieșit. A dorit să trăiască după cum o da Dumnezeu și Dumnezeu uita să dea. A dorit să lucreze cît mai puțin pentru bani cît mai mulți și șefii n-au fost de acord. A stat secole de-a rîndul cu gura căscată sub perii cei roditori și fructele cădeau alături. S-a
Poporul Bundy by Cornel George Popa () [Corola-website/Journalistic/14602_a_15927]
-
mereu perdant, un popor care putea să aibă în istorie un cuvînt de spus, dar care acum gîfîie undeva în coada plutonului, un popor capabil, dar fără noroc, un popor, în fine, atît de învățat cu eșecul încît aproape a uitat cum e cînd ești pe culmi și vîntul triumfului umflă pînzele bărcii tale. Cînd era mic, la începuturile sale, poporul Bundy promitea să devină un talent al continentului unde se născuse. Puțin păgîn, cu inițiative mitologice obscure, nu prea educat
Poporul Bundy by Cornel George Popa () [Corola-website/Journalistic/14602_a_15927]
-
ne aliarăm cu ăi mai tari abia la spartul tîrgului, și tot așa. Indeciși, schimbători, alunecoși, prudenți și perdanți, abia dac-am prins, uneori, un scăunel șchiop la masa bucatelor și-am fost bucuroși cînd mai marii zilei, prea ghiftuiți, uitau pe fundul farfuriei cîte ceva, numai bun să treacă prin măselele noastre noduroase și apoi să pice în stomac vîjîitor, cu zgomot de piatră lăsată să cadă în fîntînă. Umili, răzvrătiți doar cu jumătate de normă, speriați de propriul tupeu
Poporul Bundy by Cornel George Popa () [Corola-website/Journalistic/14602_a_15927]
-
cunoscuți prin Europa (și nu numai) drept acea populație de semiculoare, îmbrăcată pitoresc și distractiv, care îndrăgește la maxim portofelele străinilor, se exprimă folcloric prin metrouri și e mare iubitoare de alba-neagra. Poporul Bundy, strîns unit în jurul interesului general, a uitat cum e cînd nu-ți pasă decît de tine și continuă să trăiască de parcă n-ar muri niciodată. Spiritul Bundy locuiește în casa fiecărui român ca în propria-i casă.
Poporul Bundy by Cornel George Popa () [Corola-website/Journalistic/14602_a_15927]
-
să mă înșel, fiindcă sunt tare bine ascunse. Unul dintre ele apare în The Cumaen Sibyl, I, II. Am să-l citez pe al doilea, fiindcă mi se pare a fi un rezumat al poemului The Waste Land: "Fiindcă a uitat să ceară și tinerețe/ când Apollo i-a oferit atâția ani/ câte fire de nisip ținea în pumn, sibila aceasta/ personifică bătrânețea: și totuși/ sânii aceia ofiliți încă mai au/ lapte celest pentru cel ce aspiră/ la iertare: copac uscat
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
îți smulgi firele albe, la oglindă, însă, "Mai devreme sau mai târziu va trebui să aleg între/ chelie și încărunțire". Ironia face mâhnirea să amuțească. Ce reacții aștepți de la lectori? Cum ți-ai descrie cititorul ideal? RF. Cititorul meu ideal? Uite un lucru la care nu m-am gândit! Ar trebui să fie cineva care să distingă vocea mea în poem, să-mi înțeleagă aluziile și metaforele. Mi se pare extrem de interesant ce spui despre Divination by Hair - că "ironia face
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
din Magazine littéraire, un conferențiar de la Universitatea din Bourgogne. Lucrurile nu se opresc aici. Unde să fie plasat numele lui Zola? Se găsește o altă piață, Morimont, dar, ironie, e locul rezervat pe vremuri execuțiilor capitale. Timpul trece, istoria se uită, piața Morimont e reamenajată și devine, sub numele lui Zola, una din cele mai frumoase din Dijon, "rezervată adepților lui Epicur", după cum scrie un ziar local. "Doi tineri critici literari au părăsit redacția României literare pentru simplul motiv că refuzau
Actualitatea by Cronicar () [Corola-website/Journalistic/14639_a_15964]
-
de repede în polemică. Multă, prea multă grabă! Un critic literar se cuvine să-și controleze umoarea, chiar neagră. A propos de Evenimentul zilei: relatînd în numărul de duminică, 27 octombrie, dezbaterea de la Clubul Prometheus despre Legea Pruteanu, autorul notei uită (ce curios!) că a fost vorba de Întîlnirile "României literare". Scuzele unei salvări tragice Cîțiva dintre comentatorii presei centrale și-au enunțat punctul de vedere despre terorism după tragedia de la Teatrul de Varietăți din Moscova și după arestarea suspecților pentru
Actualitatea by Cronicar () [Corola-website/Journalistic/14639_a_15964]
-
fost altele decât cele pe care le-am avut în vedere făcând propunerea, la sugestia lui Sică Alexandrescu și, cred, a lui W. Siegfried, faptul esențial e că evenimentul s-a soldat cu un succes deplin. Mi-e greu să uit fraternizarea dintre interpreți și publicul de emigranți din sală, masa dată de Elvira Popescu în onoarea foștilor ei colegi în somptuoasa-i reședință din apropierea Parisului, de bucuria lui Sică și a celorlalți actori când au citit relatările elogioase ale presei
Paul Cornea by George Arion () [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]
-
din textul caragialian îndeplinește și ea un ciudat ritual în urmă căruia identifică semnele identității demonice a oaspetelui nocturn: "Baba s-apleacă pe o rână, să-l vază dacă-i învelit cumsecade, că-i era milă de el; când se uită de-aproape, vede într-o parte învelitoarea băiatului cam ridicată; (") și trage încetinel cerga, pune mâna și dă de o coadă!" " Am înțeles!" Lasă cerga la loc binișor peste băiatul adormit, și s-apucă să-l mângâie blând pân păr
Un sabat balcanic by Marina Cap-Bun () [Corola-website/Journalistic/14573_a_15898]
-
înțelept pus să aleagă un cal nu e în stare să vadă dacă e negru sau murg, armăsar sau iapă, dar îl alege pe singurul foarte bun: "Kao nu e preocupat decât de mecanismul spiritual. Căutând să surprindă esențialul, el uită amănuntele; concentrat pe însușirile lăuntrice, le pierde din vedere pe cele exterioare. Vede numai ceea ce vrea să vadă și nu vede ceea ce nu-l interesează să vadă. Se uită la ceea ce trebuie să se uite și omite ceea ce nu merită
Sub grinzile înțelepciunii zen by Grete Tartler () [Corola-website/Journalistic/14756_a_16081]
-
e preocupat decât de mecanismul spiritual. Căutând să surprindă esențialul, el uită amănuntele; concentrat pe însușirile lăuntrice, le pierde din vedere pe cele exterioare. Vede numai ceea ce vrea să vadă și nu vede ceea ce nu-l interesează să vadă. Se uită la ceea ce trebuie să se uite și omite ceea ce nu merită să-i atragă privirea". Zeița, fiica negustorului Tot în excelenta traducere a doamnei Antoaneta Ralian a apărut volumul considerat, pe bună dreptate, cel mai bun roman al lui D.H.
Sub grinzile înțelepciunii zen by Grete Tartler () [Corola-website/Journalistic/14756_a_16081]
-
Căutând să surprindă esențialul, el uită amănuntele; concentrat pe însușirile lăuntrice, le pierde din vedere pe cele exterioare. Vede numai ceea ce vrea să vadă și nu vede ceea ce nu-l interesează să vadă. Se uită la ceea ce trebuie să se uite și omite ceea ce nu merită să-i atragă privirea". Zeița, fiica negustorului Tot în excelenta traducere a doamnei Antoaneta Ralian a apărut volumul considerat, pe bună dreptate, cel mai bun roman al lui D.H. Lawrence. Povestea Alvinei, fiica unui idealist
Sub grinzile înțelepciunii zen by Grete Tartler () [Corola-website/Journalistic/14756_a_16081]
-
ei strălucire, e adorată de un doctor mai vârstnic și foarte înstărit, înnebunit să o ia de nevastă) și se încheie în cea mai pură notă romantică: Alvina își reîntâlnește iubitul Cicio, pleacă împreună în munții Italiei, în-tr-o localitate uitată de lume, unde izbutește în fine să găsească drumul spre adevăratul ei sine. Fără îndoială, Alvina era o fată pierdută. Fusese smulsă din tot ceea ce însemna mediul ei. Ovidiu exilat în Tracia a avut pricină să se lamenteze. Sufletul are
Sub grinzile înțelepciunii zen by Grete Tartler () [Corola-website/Journalistic/14756_a_16081]
-
face (mai ales în sicriu deschis) decît la cîteva zile de la moarte. Se desprinde clar ideea că scena 2 nu este plasată cronologic, ci este un flash-back. Mai spune Gloucester, după seducerea Annei, care ieșise din scenă: L-a și uitat pe prințul curajos, Pe Eduard, soțul ei, ce-acum trei luni (s.m.) Twekesbury l-am ucis cu ură. (I.2.) E limpede acum, din aceste versuri, că seducerea Annei are loc curînd după bătălia de la Tewkesbury (4 mai 1471), deci
William Shakespeare – Richard al III-lea și jocul cu istoria by Horia Gârbea () [Corola-website/Journalistic/2861_a_4186]
-
gură. Astfel, încetul cu încetul, m-am obișnuit cu el și nu am mai resimțit groaza pe care o încercăm în apropierea unor asemenea spirite nefericite, așa cum, la rîndul lui, și el s-a obișnuit cu mine și și-a uitat rezerva care-l ține departe de orice persoană pe care nu o cunoaște bine [...]. Vom spune mai întîi cîte ceva despre viața sa publică dinainte, adăugînd și părerile noastre atunci cînd aflăm amănunte care ar putea lămuri soarta lui de
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
întrebat de ce. Mi-a spus: "M-ați mai întrebat, domnule baron" și, într-adevăr, mi-am amintit că-i pusesem aceeași întrebare cu cîteva luni înainte. Tot așa, îi recunoștea pe toți cei pe care îi văzuse deja. N-a uitat niciodată că sînt poet și m-a întrebat în nenumărate rînduri ce am scris și dacă am fost vrednic. Totodată, adăuga uneori: "Eu, domnul meu, nu mai port același nume, acum mă cheamă Killalusimeno. Oui, Maiestatea Voastră, spuneți așa, numiți
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
să încercăm. Poate că muzica îi lăsa o impresie prea puternică ori se isca neobrăzarea studenților. Pe scurt, am plecat împreună de la căsuță. Hölderlin era adîncit în gînduri și nu rostea nici un cuvînt. Cînd am ajuns în oraș, s-a uitat la mine ca și cum atunci s-ar fi deșteptat și a spus: "Concert." Fără doar și poate, la asta se gîndise tot timpul. Muzica încă nu l-a părăsit de tot. Cîntă și acum la pian, dar într-un fel foarte
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
unghiilor prea lungi. Căci nu-i place deloc să i se taie unghiile - trebuie să folosești o grămadă de șiretlicuri ca să-l îndupleci, ca pe un copil încăpățînat și mofturos. După ce a cîntat o vreme și s-a înduioșat, se uită în gol, își înalță capul, pare rătăcit, abătut, și începe să cînte din gură. Nu mi-am putut da seama niciodată în ce limbă cîntă, dar era atît de pătimaș, încît îți punea într-adevăr nervii la încercare. Cîntul său
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
românesc", Lelia Nicolescu, atrage atenția asupra erorii de a identifica total Craiova cu "turcitul Isarlîc" din Adio Europa: Se ignoră nu doar faptul că Ion D. Sîrbu a arătat, nu o dată, că știe cît datorează urbei, dar mai ales se uită că, dincolo de un plus de pitoresc... oltenesc, lumea turcita era de găsit în epoca și la Cluj, ori București, ba chiar și la Moscova. Isarlîkul este un univers tot atît de fictiv că orice univers literar - un model esențializat al
Actualitatea by Cronicar () [Corola-website/Journalistic/17543_a_18868]
-
Feleacului/ Trec carăle Iancului/ Nu trec cum trec carăle/ Strălucesc ca soarăle.../ Un car merge-mpiegecat/ Că mi-e Iancul supărat/ Pentr-un hoț de împărat...”. O istorie subliniată în puține cuvinte. Și un sentiment de vină pentru noi, cei care uităm, cei care nu mai suntem capabili să cinstim, să ne cinstim eroii și faptele lor. E oare atât de vetust acest gând, atât de nemodern, e oare naționalismul acesta al iubirii o pată atât de urâtă pe sufletul nostru candid
Este Iancul supărat … by Nicolae Dan Fruntelată () [Corola-website/Journalistic/296297_a_297626]