131,805 matches
-
modificare a comportamentului tânărului ca urmare a învățăturii severe de tip germanic a guvernantei Berta și a contactului cu activiști socialiști precum profesorii Iancu State Ciuboțel și Marc A. Jeanjacquet și, mai ales, marinarul rus Ivan Maximovici Martînov. Personajul asimilează idei atât din literatura citită și din presa acelor vremuri, cât și din discuțiile cu intelectuali de diferite orientări politice. Formarea intelectuală a lui Ion Sântu nu se desfășoară în singurătate, ci prin confruntare directă cu mișcările de idei și cu
Ion Sântu () [Corola-website/Science/333924_a_335253]
-
Personajul asimilează idei atât din literatura citită și din presa acelor vremuri, cât și din discuțiile cu intelectuali de diferite orientări politice. Formarea intelectuală a lui Ion Sântu nu se desfășoară în singurătate, ci prin confruntare directă cu mișcările de idei și cu realitățile social-politice de la începutul secolului al XX-lea, integrând căutările unei întregi generații care nu mai împărtășea aceleași valori cu înaintașii săi. Romanul "Ion Sântu" accentuează „diferența de concepție și de viață ce s-a produs numai în
Ion Sântu () [Corola-website/Science/333924_a_335253]
-
Oprișan, personajul principal suferă o formare intelectuală și morală ca efect al contactului cu evenimentele istorice (Răscoala din 1907 și Primul Război Mondial), cu realitatea socială a epocii, cu literatura citită, cu teoriile filozofice și politice ale epocii și cu ideile socialiste propagate de un intelectual rus. Mai multe personaje din roman par a proveni din literatura lui I.L. Caragiale precum Amelica, o Ziță cu stare caracterizată prin disprețul față de „mitocani” sau Spiridon Păsărică zis Ciupitovschi care, în zilele Răscoalei din
Ion Sântu () [Corola-website/Science/333924_a_335253]
-
scris fără grabă, într-o perioadă îndelungată, „cu o savantă artă arhitecturală”, după ce autorul său se remarcase ca dramaturg, cronicar de teatru și poet, fără a-și arăta talentul epic. Cochetarea sa sporadică cu literatura lăsase impresia unei preocupări incidentale. Ideea acestui roman datează de la începutul anilor '30; Ion Marin Sadoveanu a publicat în anii 1932-1933, în "România literară", un ciclu de articole intitulat „Din cărțile lui Ion Sântu”. Scriitorul afirma într-un interviu din 1957 că în acei ani nu
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
Apariția romanului a fost considerată o mare surpriză de criticii literari ai vremii precum Vladimir Streinu și Octav Șuluțiu, care l-au inclus printre cele mai valoroase și mai desăvârșite creații epice ale literaturii române. Construcția solidă a cărții înlătura ideea unui amatorism superficial și era asemănată de critici cu cea care se întâlnește în operele marilor scriitori universali. Octav Șuluțiu afirma în "Revista Fundațiilor Regale" că "Sfârșit de veac în București" are un caracter complex (roman social, roman de atmosferă
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
și nu putea să le deosebească pe cele de sus de cele de jos, și-și mărturisea că la cărți nu se gândise aproape niciodată. Neavând nici cea mai mică orientare în cultură, necunoscând faptele, evoluțiile, nuanțele, legăturile, și desfacerile ideilor, și puterea, și schimbarea ce se desprind din ele, el simțea cartea ca pe o hotărâre bună de luat pentru viitor. Iancu Urmatecu trăia acum una din acele clipe atât de însemnate pentru un neam ca al lui, ce-și
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
întrețină amanta de lux. Personajul trăiește o letargie vegetativă, fiind însuflețit doar de afecțiunea pentru domnița Natalia și pentru cățelușa Fantoche. Fiul baronului, Bubi, pare o variantă mai tânără a acestuia, având o fire de artist. Deși la început lansează ideea unei fabrici și încearcă să o pună în practică, el își pierde repede interesul, iar lipsa de simț practic îl determină să lase afacerea pe mâna amantei sale, Jurubița, și a prietenului său, Gună Licureanu, pierzând astfel atât fabrica, cât
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
20 de minute. Atacul aerian a fost programat pentu ora 16:00, mai înainte de forțarea de către infanteriști a cursului Meusei. În schimb, Bruno Loerzer, comandantul "II. Fliegerkorps", a conceput un plan care să sprijine atacul forțelor terestre, conceptul raidului rulant. Ideea a unui singur atac masiv a fost abandonată, iar Loerzer a conceput o tactică a atacurilor continuu de-a lungul întregii zile a unor mici formații aeriene. Efectul ar fi fost tripulu: artileria franceză ar fi fost scoasă din luptă
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
naționale, în ciuda globalizării. În aceste condiții s-au afirmat și tendințele de „construire a etnicității” la etniile care nu au devenit națiuni, inclusiv la romi și chiar la un grup din cadrul lor cum sunt băieșii. În elitele acestora a apărut ideea posibilității afirmării intereselor și a obținerii drepturilor lor prin etnicitate. Ca la orice etnie, și în cazul băieșilor se pune problema autoidentificării (cum se consideră pe ei înșiși), a heteroidentificării (cum îi consideră ceilalți) și, în cadrul acesteia, cum îi consideră
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
dar cele din Croația și Ungaria nu, afirmând totodată particularitățile băieșilor. Aceasta reiese din sintagma „romi băieși” pe care o folosesc. Un element important în autoidentificare este mitul originii. Mitologia originară a băieșilor nu este unitară, fiind influențată și de idei științifice sau pseudoștiințifice care ajung în mod vag la cunoștința lor, dar și ea are ca element comun respingerea identității rome. O afirmație auzită din partea unor rudari din Oltenia este că aceștia ar fi descendenții direcți ai dacilor. Alt mit
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
ar fi fost „Păi și rudele noastre, rudarii”. În Bulgaria s-a consemnat credința în originea tracă. Tot în această țară, pe baza etimologiei populare, conform căreia cuvântul „rudar” ar veni de la cuvântul slav "rod" („neam, clan”), s-a întâlnit ideea că rudarii ar fi descendenții primelor clanuri bulgare venite în Balcani. În legătură cu ocupația tradițională a rudarilor, în Bulgaria s-a înregistrat explicația cum că atunci când a fost răstignit Cristos, nimeni nu a vrut să-i facă crucea, lucru la care
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
sunt influențate de limbile populației majoritare, în principal în domeniul lexicului. Importanța împrumuturilor se vede și în faptul că printre acestea sunt și cuvinte gramaticale. Exemplu înregistrat în Croația: Constatându-se tendința de a se pierde limba băieșilor, a apărut ideea de a se împiedica aceasta prin dotarea ei cu un aspect scris, ca să poată fi cultivată, prezentă în media și predată tinerilor într-un mediu școlar, cu scopul de a contribui la păstrarea și întărirea identității băieșești. Deocamdată această idee
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
ideea de a se împiedica aceasta prin dotarea ei cu un aspect scris, ca să poată fi cultivată, prezentă în media și predată tinerilor într-un mediu școlar, cu scopul de a contribui la păstrarea și întărirea identității băieșești. Deocamdată această idee este pusă în practică numai în Ungaria și în Croația, cel mai intens în prima dintre acestea. Începutul a fost făcut încă în 1982, printr-un mic dicționar băieșesc-maghiar cu difuzare restrânsă, într-o publicație universitară, și nu s-a
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
Întors pe dos (titlul original în ) este un film de animație din 2015 produs de studiourile Pixar și lansat de Walt Disney Pictures. Filmul are la bază ideea originală a lui Pete Docter, care este regizorul filmului alături de co-regizorul , fiind produs de . Distribuția de voci îi include pe Amy Poehler, Phyllis Smith, Bill Hader, Lewis Black, Mindy Kaling, Kaitlyn Dias, Diane Lane, Kyle MacLachlan și John Ratzenberger. A
Întors pe dos (film) () [Corola-website/Science/333946_a_335275]
-
precis în cadrul Cinema Con , pe Twitter că "Inside Ouț/ Întors pe Dos", este titlul final al filmului . Înaintea lansării propri-zise a peliculei, filmul a beneficiat de o ecranizare specială pentru copii, în urma îngrijorării directorului executiv privind complexitatea filmului și a ideei acestuia - această frică a fost alinata instantaneu când a observat reacția pozitivă a copiilor la peliculă. Filmul a avut premiera mondială pe 18 mai 2015, în cadrul Festivalului de Film de la Cannes, iar filmul a rulat în afara competiției. Filmul va fi
Întors pe dos (film) () [Corola-website/Science/333946_a_335275]
-
mult prea complicat pentru copii și familiile acestora. După premieră să de la Cannes, filmul a atras ovații din partea criticilor din lumea întrega. Peter Debruge de la revista "Variety" a fost exuberant în comentariile sale, menționând că a fost "cea mai bună idee a studiourilor " și "un concept demențial și impresionant care [...] promite să schimbe petnru totdeauna modul în care oamenii gândesc despre modul în care ceilalți gândesc despre ei ." Criticul de la "Chicago Tribune", Michael Phillips l-a numit cel mai bun concept
Întors pe dos (film) () [Corola-website/Science/333946_a_335275]
-
că sunt faimos”. Primele două cânturi din ediția lui John Murray au fost ilustrate de către Richard Westall, renumit pictor și grafician, care a fost însărcinat mai apoi să picteze portretele lui Byron. Lucrarea a oferit primul exemplu de erou byronian. Ideea de erou byronian constă din multe și diverse trăsături. Eroul trebuie să aibă un nivel intelectual și de înțelegere destul de înalt, precum să fie capabil să se adapteze cu ușurință la situații noi și să folosească istețimea pentru propriul profit
Pelerinajul lui Childe Harold () [Corola-website/Science/333963_a_335292]
-
teatru. Poemul conține patru cânturi, scrise în strofe spenseriene, constînd din 8 versuri iambice, urmate de un vers alexandrin (vers iambic din 12 silabe) și tipul rimei este ABABBCBCC. Childe Harold a devenit un mijloc de exprimare a convingerilor și ideilor proprii lui Byron; într-adevăr, în prefața Cîntului IV, Byron recunoaște că există puține sau nici o diferență între autor și protagonist. Potrivit opiniei lui Jerome McGann, mascîndu-se în spatele unui artificiu literar, Byron a fost în stare să exprime idea că
Pelerinajul lui Childe Harold () [Corola-website/Science/333963_a_335292]
-
piese clasice interpretate la chitară electrică de un talentat chitarist român, Marius Roșiu, si de o frântura dintr-o adaptare după Simfonia a 5-a de Beethoven, "rătăcita" pe internet (atribuită în mod greșit lui Steve Vai), mi-a venit ideea unui experiment muzical inedit: acela de a interpreta cu chitară electrică piese celebre ale marilor compozitori clasici, alături de orchestră simfonica. Am reusit sa gasesc încă doi chitariști deosebiți, Remus Marius Carteleanu și George Pătrănoiu, dispuși să pășească pe un teren
Mozart Rocks () [Corola-website/Science/333968_a_335297]
-
astfel romanul: „multă intrigă, multă inventivitate și mult suspans într-o dozare bine proporționată, ținute laolaltă de o intrigă inteligent structurată și cu un ritm bine ales”. "SF Site" consideră că romanul are plusuri și minusuri. În prima categorie include ideile „nu neapărat inovatoare, dar foarte bine prezentate”. modul în care leagă cele trei fire narative într-un final care se ridică la înălțimea așteptărilor. În cea de-a doua intră unele scăpări ale intrigii, care se bazează prea mult pe
Orașul Abisului () [Corola-website/Science/333974_a_335303]
-
că această relatare ar putea fi o repovestire plină confuzii a profanării din anul 1428 a rămășițelor lui din - o localitate din apropiere; o gloată i-a ars acestuia oasele și le-a aruncat în . Istoricul britanic John Ashdown-Hill, propune ideea că Speed a greșit locul în care se află mormântul lui Richard și a inventat povestea, crezând că acesta lipsește. Dacă Speed ar fi mers pe proprietatea lui Herrick, sigur ar fi văzut stâlpul comemorativ și grădinile, în schimb el
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
reputației distruse a regelui. În 1975, în revista Societății, "The Ricardian", Audrey Strange a publicat un articol în care sugera că rămășițele sunt îngropate sub parcarea Consiliului Local Leicester. Afirmația a fost apoi repetată în 1986, când istoricul a avansat ideea că rămășițele încă se mai află în zona Greyfriars. El specula că „se poate (dar acum e puțin probabil) ca la un moment dat în secolul al XXI-lea cineva care sapă acolo să dea peste ultimele rămășițe ale celebrului
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
mormântului regelui, Societatea Richard al III-lea nu a căutat activ rămășițele lui Richard. Individual, unii membri au propus linii posibile de investigare, dar nici Universitatea din Leicester și nici istoricii și arheologii locali nu s-au arătat interesați de idee, probabil pentru că se credea că peste mormânt se făcuseră construcții sau că scheletul a fost împrăștiat, după cum sugera relatarea lui John Speed. În 2004 și 2005, , secretara Filialei Scoțiene a Societății Richard al III-lea, a făcut personal cercetări în
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
mormântul inițial și a fost una dintre condițiile acordării licenței de exhumare a rămășițelor umane găsite în urma săpăturilor, licență primită de la Ministerul Justiției. nu a revendicat rămășițele - regina Elisabeta a II-a ar fi fost consultată, dar ar fi respins ideea unei înmormântări regale - astfel că Ministerul Justiției a confirmat la început că Universitatea din Leicester va lua decizia finală privind locul de reînhumare a osemintelor. David Monteith, cancelarul canonic al Catedralei Leicester, a spus că scheletul lui Richard va fi
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
că catedrala nu va investi niciun ban până când se va lămuri chestiunea. Istoricii au afirmat că nu există dovezi că Richard al III-lea ar fi dorit să fie înmormântat în York. Mark Ormrod de la și-a exprimat scepticismul față de ideea că Richard ar fi făcut vreun plan pentru propria sa înmormântare. Poziția Plantagenet Alliance a fost contestată. Matematicianul a calculat că Richard al III-lea s-ar putea să aibă milioane de descendenți colaterali în viață, afirmând că „toți ar
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]