1,368 matches
-
se prăbușeau de pretutindeni. În rochii subțiri de pînză sub care, gol, li se ghicea trupul, neveste desculțe ședeau în portiță, cu țînci albineți în brațe. Pruncii aveau ochi urduroși. Invariabil, la aceste femei observam o expresie duminicală care le îmbia la pălăvrăgeală. Ținîndu-și urechile pe spate, un cățel tipărea mărunt șoseaua, grăbind pieziș pe axul ei. Din cînd în cînd coada cu vîrful ca un șumuiog, îl cîrnea către o baligă ori către o băltoacă în care își băga nasul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
care tocmai le făcuse. - Krog. Om. Ucigaș. Prost, râse Moru de mine. M-am ridicat și am pornit către case, cu gând să trec prin fața frumoasei Siloa, dar era prea târziu - oamenii ceilalți știau să facă sunete și deja o Îmbiau pe Siloa, căci spaima le trecuse iute. Plescăiau Încet, fluierau alene și horcăiau galeș iar ea, ce să facă, până la urmă o să se ducă cu unul dintre ei, În timp ce Krog nu putea decât să treacă prin fața ei, fără să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În timp ce Krog nu putea decât să treacă prin fața ei, fără să facă zgomot. Of, of, Krog ar mai fi putut să tropăie precum Faa, bourul, sau să se bată cu pumnii În piept precum Duli, maimuța, dar nu așa o Îmbiai pe una ca Siloa. Hm, aș mai fi putut s-o sperii tare-tare, cu vorbe spuse În minte, astfel Încât să-i lase baltă pe ceilalți, dar de unde aș mai fi știut atunci că Siloa vine la mine doar pentru Krog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mă ghici Moru cel uscățiv. La fel cum n-au nici cei ce trebuie că ți-au luat urma. Căci, ți-au luat urma, nu-i așa? Am făcut semn că da. - Lasă-i să vină, zise Vindecătorul și mă Îmbie să intru Într-o casă de-a lor. Am Încremenit de cum am intrat. Pe jos era pământ drept ca În palmă. Pe margini, un fel de pânze acopereau niște trestii tocate mărunt, de parcă ar fi fost niște stive mărunte, tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
plină câmpie, „rămășiță din uriașul codru al Vlăsiei“, cum le spunea Ana țâncilor ei din clasa Întâi. De obicei aducea cu el o sticlă de țuică de prune și, cât stăteau ei de vorbă și o degustau, el o tot Îmbia și pe Ana să bea. Ea gusta o singură dată, la Început, apoi refuza cu Încăpățânare. Alteori aducea Într-adevăr câte un iepure sau un fazan. O rugau pe Ana să-l prepare după indicațiile bătrânului, iar În acest timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cât, mai ales, eul dorit, împlinit (prin vis; Onir). O trăsătură evidentă a poeziei lui Eugen Evu este prezența livrescului, atât la nivelul lexicului, cât și prin conexiuni culturale și prin apelul la intertextualitate: Compozit și sinoptic/Arheii îți vor îmbia și otrava/ Și vindecătorul amar/Hermes Trismegistos/„Sturm und Drang” / Mistic sceptic luminis / Însă ciclic tânăr./ Vertical algoritm... Iubitor de vocabule prețioase, rare, plasate în titluri îndeosebi, dar și în conținuturi (Asompțiune, Ontopoema, Mitopem, Onir, Euristica, Teogonie, Psalmodie, Ontogeneză, Athanor
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
părți a lumii, natura în octombrie, ea însăși Catedrală-n aer liber - cu ecouri, mutatis mutandis, din Miorița (în care se cuprinde Cerul - o imensă fereastră / cu perdelele trase, iar Seara, clopotul lunii pline, / cu dangăt șoptit, cheamă la vecernie. / îmbie la rugă, în timp ce catedrala e luminată feeric / de candelabrul cu infinite lumini / al Căii Lactee), e un alt prilej-argument prin care se reliefează misterul copleșitor al Creației, făcându-l pe poet să exclame: Cât mister! / Doamne, cât mister! Din preamărirea operei
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
frumoasă... Era înaltă și-avea trup subțire și-și alesese, în sfârșit, un mire cu care-a hotărât să facă nuntă. Mai pune-o funtă și mai pune-o funtă, e prea săracă rochia purpurie, spre alta ochiul parcă mă îmbie, că e cu flori mai proaspete și-i nouă (ce-ar fi de le-aș purta pe amândouă?). Mai pune-o funtă și mai pune una.... Când a sfârșit, murea în zare luna. S-au risipit în patru zări nuntașii
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de atâta praf și de atâta plictiseală, dar...". Nu urmă, însă, nimic după "dar". Îl asigura doar că Nelly nu i-ar simți lipsa. "Ea le are pe prietenele ei. Și ar scăpa de tot ce aude pe seama mea". Îl îmbie pe Julius să mai bea, comandă altă sticlă după care, uitîndu-se în ochii tânărului custode, vru să afle dacă el știe ce-i aceea "frică de a trăi". "Depinde de cauze...", îndrăzni Julius, dar doctorul Luca nu-l lăsă să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
chef de ședințe, era obosit! Drum străbătut Vântul rece se stârnise cu furie asupra ținutului, se strecurase prin depresiuni, printre munți și cantoane, la câmpie unde râul își întinsese matca largă spre vărsare. În automobilul cafeniu închis temperatura ambientului o îmbia să conducă relaxată. Străbătuseră drumuri lungi, inutile, poteci încrucișate, ocolite, deseori abrupte, întrerupte de cascade și rădăcinile copacilor groase, seculare, ieșite tainic la iveală ținând stânca să nu se irosească și parcurgând vremea asmuțiți în clipite. Un răstimp nesfârșit, pierdut
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
să-și întâmpine preferențial clienții obișnuiți ai casei. Buchetele erau ornate cu ferigi... în funcție de obraz, avea pregătiți câte trei și cinci trandafiri selectați cu greu. S-a orientat fără greș când ne-a văzut coborând dintr-un troleu... ne-a îmbiat cu un buchet subțire, dar Edy generos a împins-o șoptindu-i : - Dacă vrei, lasă-mi amintire o floare... poate îmi impulsionez chiar impresionez prietena! Vino pe la masa noastră peste vreo 10 ore și n-o să ne mai prinzi, dar
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
care plânge într-una și este vânăt de atâta efort; blond ca tatăl, cu ochii de culoare deschisă și capul mare care contrastează cu trupul firav și plăpând. Pompilia, mama lui, încearcă să-l îndemne, sânul plin de lapte îl îmbie, instinctual el suge de două-trei ori și obosit începe din nou să plângă. În toată casa nu doarme nimeni. Toți sunt îngrijorați de acest refuz de neînțeles din partea unui nou născut. Mamă-sa suspină însă deodată devine fericită când băiatul
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
sub altă denumire! Toți își dau seama de scopul urmărit de turci care acum sunt la putere, în această parte a lumii, însă nu au ce face, așa că în loc de lacrimi de necaz, se merge pe varianta bucuriei și tinerii sunt îmbiați cu pocale de vin și mâncare aleasă ca nu cumva să uite țara în care s-au născut. Călătoria va dura mai bine de o lună, drumul este lung, capcane multe dar ei sunt tineri și speranța într-un viitor
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
o imensă mulțime de oameni nenumărați, ale căror glasuri certărețe și mieunătoare se adunau într-o unică rumoare neinteligibilă. În câteva secunde, ea și soțul ei au fost îmbrânciți, despărțiți, înghițiți în mulțime, mângâiați, atinși și sărutați, salutați și felicitați, îmbiați cu băuturi, întrebați de noutățile din viața lor și de starea sănătății lor. Rebecca nu putea distinge jumătate din chipuri; nici n-a știut un timp cu cine vorbea și amintirea ei despre fiecare conversație va rămâne ulterior pentru totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dulău după droguri. N-aveți pamperși, n-aveți similac? Cu ce creșteți copilul ăsta? Serviți o cafea, don’șoara Angela? răsare Mihai Mihai. Dar don’șoara Irina servește? O cafeluță mică, o țuiculiță, poftiți, vă rog. Și serviabil, amabil, le îmbie să stea jos la masa lăcuită din sufragerie, pe care a așezat ceșcuțele bune, scoase din vitrină. Du-te tu, du-te Iulico și adă fetița până servesc don’șoarele o cafeluță, te rog eu. Și dă-i un telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
se emoționeze la descoperirea acestei analogii, între apariția nou-născutului și nașterea unei lumi noi, aceea creștină, prin întruparea lui Dumnezeu în Fiul, trimis pe pământ, „să parcurgă” un „traseu” pilduitor, oferind astfel omenirii șansa perpetuă a îndumnezeirii. Îl va fi îmbiat Eva pe Adam cu mărul oprit, însă pe el, „holtei bătrân” cu atâtea inerții și păcate, Teodora l-a făcut să afle că, prin nașterea copiilor, oamenii participă la misterul plămădirii unei lumi noi, „mai drepte și mai bune”, ce
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de această dată, mișcarea celor din pluton a fost fără cusur. Un singur țăcănit! Iar privirea a pornit ca o săgeată spre comandant. Colonelul a salutat și, făcând stânga-mprejur, a plecat, însoțit de suită... * Legănatul monoton al vagonului te îmbia la somn... Toaibă și-a rezemat capul de peretele vagonului, și-a tras pulpana mantalei peste ochi, încercând să ațipească. N-a fost chip, însă. Gândurile nu-i dădeau pace. Abia apuca să pornească, însoțit de un gând, că altul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ale noastre ca tot ce este mașinărie în perimetrul lizierei să fie oblojite cu niscai explozibil. Să îndrăznească domn’ sărjănt să chițcăie doar, că a mierlit-o. Înțelesu-m-ai, domn’ sărjănt?! Am înțeles! După dumneavoastră, domn’ sărjănt - l-a îmbiat Toaibă în zeflemea, împungându-l cu țeava pistolului în ceafă. Trestie îl flanca la un pas pe sergent... Câteva corturi și-au ițit siluietele din întunericul diluat de irizarea zorilor. Într unul din ele se vedea o părere de lumină
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
au dat peste cap cât ai clipi. Sergentul a așteptat cu răbdare până au terminat de mâncat. S-a uitat la ceas. Era unsprezece din noapte. Fraților, ia veniți cu mine, că mai avem o vorbă cu voi! - i-a îmbiat sergentul. Domn’ locotenent, iaca că sunt gata să stea de vorbă. Cum se poate ajunge la magazia cu „amuniție”? Cei doi au privit unul la altul și în cele din urmă cel mai vârstnic a răspuns: Dacă trecem la pârâu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
sari-ei, și eu mi-am plimbat piciorul de-a lungul pulpelor ei, fără nici o încercare de a mă împotrivi farmecului, căldurii, senzualității. Ea era palidă, cu buzele roșii, privindu-mă cu ochii adânciți, înspăimîntați, dar carnea ei mă chema, mă îmbia, și a trebuit să-mi înfig unghiile în piept ca să mă trezesc o clipă. Observaseră și ceilalți, cred, pierderea noastră. De-atunci. Îmbrățișarea pulpelor pe sub masă a rămas una din bucuriile noastre zilnice. Căci numai acolo îi puteam mângâia astfel
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
eucalips. Alături, încercînd să stea tot atât de confortabil, deși venise într-o sari cu fir, Maitreyi căuta cu privirea începutul pădurii, dincolo de câmp. Nu știu ce tainică împărtășire a dorinței noastre de fugă, de izolare împreună a trecut atunci peste tot. Pădurea ne îmbia cu desimea ei de arbori și umbre, cu păsările ei fericite. Ne-am privit, și o emoție dincolo de fire ne-a invadat, ca și atunci în bibliotecă. Am ajutat-o să sară de pe zid și i-am sărutat în fugă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
așezării noastre socialiste. Întâlnești saboteuri în orice întreprindere. Nu e de mirare. Dușmanul de clasă nu renunță la privilegiile pe care, pe bună dreptate, partidul și poporul... Ușa se deschise și în prag apăru Ioanichie Petrescu. Intră, cu tabacherea deschisă, îmbiindu-i. - Știu, știu bine că nu fumați, dar eu, în orice caz, vă pun la încercare... Apoi, întorcîndu-se către Ulieru. - Cum decurge ancheta, tovarășe inginer? - N-a fost anchetă, răspunse Ulieru încercînd să pară detașat, aproape plictisit. Am fost în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ce sînt pe hat,... care vie și livadă este la Dealul Coroiului,... însă viia să o dăm dumisale ridicată.” Adică culeasă. De! Aveau și fetele nevoie de un păhărel de vin, că doar n-or fi fost schimnice. Vinul îi îmbie și îi îmbia pe mulți muritori, numai că nu merge treaba chiar așa; să dai drumul la canea și vinul curge ca din izvor. Trebuie multă muncă înainte și făcută la vreme. Altfel înțarcă bălaia, vere. Cu vii lăsate în
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
hat,... care vie și livadă este la Dealul Coroiului,... însă viia să o dăm dumisale ridicată.” Adică culeasă. De! Aveau și fetele nevoie de un păhărel de vin, că doar n-or fi fost schimnice. Vinul îi îmbie și îi îmbia pe mulți muritori, numai că nu merge treaba chiar așa; să dai drumul la canea și vinul curge ca din izvor. Trebuie multă muncă înainte și făcută la vreme. Altfel înțarcă bălaia, vere. Cu vii lăsate în paragină de proprietarii
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
carii n-or ... să le lucredze, am dat voie svinții sale... să de viile acele pustii cui va hi voia svinții sale”. Dacă tot am venit până aici, hai să vedem și școala de colo din valea Miroslavei, care ne îmbie cu haina ei roșie. Până acolo cred că n-ai să te superi dacă am să-ți spun câteva vorbe despre această școală. Știi că sunt curios din fire. Așa că dă-i drumul! În 1904, această clădire - ctitoria locotenent colonelului
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]