1,358 matches
-
a celor ce formau uriașa masă de vânzători și clienți ce mișunau prin marile aglomerări ale vadurilor comerciale? Cum aș fi putut rezista tentației de-a studia în mod direct multitudinea de țesături și culori din nenumăratele magazine ce te îmbiau la tot pasul? Apoi, odată ajuns în zona lor de influență, ar fi fost o impietate să nu mă tocmesc pentru fiecare rupie, măcar de amorul artei conversației în engleza mea împiedicată. Trebuia să mă bucur că sunt acolo, că
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
termine lucrarea bisericii cu suma de 200.000 lei, dar primarul punându-se în legătură cu anumiți pictori au făcut o socoteală de 620.000 lei, apoi a avut nerușinarea ca să se prezinte la bătrânul și cinstitul părinte Bocca și să-l îmbie cu 40.000 lei bacșiș numai să tacă, să-i lase lui mână liberă să gătească biserica, având nădejdea să pună el mâna pe restul de 380.000 lei” (nr.25 din 3 iunie 1928). Dar la 17 iunie, în
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
vând și aici, pe faleză, cele mai populare sunt vodca și păpușile-matrioșka, mai ales cele cu imaginea lui Putin. Erau și niște țigani, „plantați” într-un decor adecvat -corturi, căruță, muzică, foc aprins. Păhăruțele de țuică fiartă, cu care-și îmbie mușteriii, au pictate pe ele aceeași figură a președintelui rus, semănând cu un iepure blond, insuflând voie bună supușilor. VASILE GÂRNEȚ: La 21.00 ne regăsim, toți scriitorii din tren, la întâlnirea cu guvernatorul regiunii, care ține un discurs dezlânat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de Ortega, un sătuc unde există o mănăstire în care este înmormântat acest mare sfânt al Spaniei. Spre bucuria mea și a altor doi italieni întâlniți pe cale biserica este deschisă. O clădire impunătoare, din piatră, cu arcade mari ce te îmbie la rugăciune și venerație în fața mormântului sfântului. - Mormântul Sf. Juan de Ortega La barul din apropiere mai mulți pelerini cunoscuți deja servesc câte o cafea, mai fac o pauză, pentru a pleca apoi mai departe. Panorama se deschide spre obișnuitele
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
am trecut iar aici găsesc cazare la hanul Sf. Maria unde mă întâmpină niște surori foarte amabile și zâmbitoare. Sunt foarte mulțumit aici unde se vede imediat mâna unor călugărițe. Alături este biserica, veche, cu un altar minunat ce te îmbie la rugăciune, ca și muzica ce se aude în surdină. Am norocul de a întâlni persoane cunoscute deja. Ies apoi să mănânc la un restaurant unde mă surprinde agilitatea - unei chelnerițe scunde, tinerică, cu un păr bogat, lung, prins la
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
aprinse. Nu s-a trezit nimeni în afară de silențioșii pelerini ce merg hotarâți în grupuri mici, câte doi sau alții singuri. Drumul este clar indicat de săgeata galbenă și scoica ce strălucește în caldarâmul străzii. Pe traseu, barurile sunt deja deschise îmbiindu-i pe toți pelerinii cu nenumărate bunătați, dar deocamdată rezist tentațiilor. Am servit deja o jumătate de litru de lapte, așa că îmi este de ajuns până la următorul sat, Murias de Rechivaldo. Este o localitate frumoasă și admir nenumăratele flori de la
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Am făcut acest lucru mai demult. Mi-am dat seama că este în zadar. Niciodată omul de pe stradă, de pe drum, din câmpie, din grotă n-a fost convins din afara lui să citească poezie, să iubească poezia. Când a fost obligat, îmbiat cu de-a sila, s-a îndepărtat de aceasta, considerând-o nocivă sau inutilă, făcută cu un scop anume. Și atunci când poezia s-a făcut cu un scop anume, mai ales ideologic, politic, educativ ostentativ, a dat chix. Omul, dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
doar cea literară multora le-a fost sfetnic și călăuză, cum spune Mircea Petean. Eu am ales poezia pentru a nu muri din cauza ei Poezia pare a fi un fel de " terra nova " pe care poetul își cheamă cititorul, îl îmbie spre un nou orizont...! Câtă grijă ai de cititorul textelor tale? Te interesează soarta cititorului tău? Îi acorzi vreo circumstanță cititorului? Te rog să faci portretul robot al cititorului tău de poezie. Cum ar arăta? Prin activitatea sa de purificare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
va fi de greu. La capătul cărării Ne așteaptă, blând, Hristos Să facă plata dreaptă Creștinilor de jos! Stațiunea Buziaș 25.06.2010 Pe un șes Întins O pădure cu frunziș Cu alei de copaci De tei și castani Te-mbie să stai. Pe bănci pitulate Oamenii iau parte. Un izvoraș A lui Moș Buziaș Care Dumnezeu l-a dat Și Binecuvântat! Tot omul să bea Sănătate să ia Și un alt izvoraș Baie să facă Tensiunea să dreagă Bogat, sau
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
seara, când și-a fixat întâlnire cu Stan, coleg și bun prieten, la intrarea în parcul central al orășelului. Victor a ajuns ceva mai devreme la locul convenit. O bătrână tuciurie, așezată pe treptele de ciment de la intrare, l-a îmbiat să cumpere semințe prăjite din coșul ei de răchită. Mai încolo, un vânzător ambulant de înghețată striga din toți rărunchii: Proaspătă și răcoritoare aveeeeem! Victor a trecut pe lângă ei și s-a oprit la panoul unde era afișat programul cinematografului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
o veioză care bătea orbitor în ochii lui Vlad. Tovarășul Cameniță a întins mâna cu degete butucănoase și a stins lampa aceea dureros de puternică. A rămas aprins doar becul chior din tavan. Și-a aprins o țigară. L-a îmbiat și pe Vlad. El a refuzat politicos: Mulțumesc, nu fumez. Se vedea din intonația lui, dar și din întreaga expresie a chipului său că îi este recunoscător tovarășului Cameniță, fiindcă a renunțat la violență și îl tratează civilizat. -Mata ești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
copii « Ziceți repede trei orașe mari», când toți începeam cu Parisul? Ei, bine, puneți-mă acum să spun niște nume de orașe. Primul care îmi vine-n minte e Răcăciuni“. Șoseaua e plină de gropi, dar vremea e frumoasă și îmbie la povești. „Dobitocul nostru, fie că era vorba despre o aplicație banală, despre săpat tranșee, fie despre iminența unei invazii americane cu tancuri și trupe motorizate, arăta întotdeauna spre Răcăciuni. Belea ochii, se punea pe urlat și cred că-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
idei. O idee lipsită de credință e o idee moartă, stearpă, o piesă de muzeu. Ideile care au fost odată juste din punct de vedere logic nu-și pierd această calitate în vecii vecilor, ele rămân veșnic valabile și te îmbie să crezi, precum Platon, că au existat dintotdeauna. și totuși ideile se nasc, trăiesc și mor, mor așa valabile precum sunt, mor din cauză că pasiunea, credința, dorința care le-au dat viață și le-au slujit au fost închinate unor alte
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
capul greu și cu corpul trudit, dar odată cu lumina soarelui îmi revine din nou voia bună și ziua întreagă muncesc și petrec cu tragere de inimă? Dar, odată cu căderea serii, liniștea din nou mă părăsește și mii de șoapte mă îmbie la lucruri neștiute, la gânduri stranii, la fapte urâte... Notițe ale lui Pierre Caietul acesta va rămâne oare pe veci neterminat?! Să nu-ți închipui că plâng din pricina unei triste realități. Plâng un vis nerealizat... În fond nu-mi pasă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
austere, mă bizui pe bunăvoința lui Vally de a-mi transmite tot ce m-ar putea interesa. Vă sărut, Florino 17 septembrie 1954 Am dormit în această după-amiază și capul mi-e greu de somn, corpul trudit. Nimic nu mă îmbie spre nimic și, întrucât nu mă simt în stare de lucruri mari, mă căznesc să le fac pe cele mici care nu mai suferă amânare. Ultimele noutăți ar fi cam aceasta: s-a întors Ion... Am înce put unele cursuri
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Mânci cât vrei și bei făr-osteneală." (Ion Budai-Deleanu) Ce mai! Raiul în toată splendoarea lui! Iar alături, în boschete cu iarbă grasă și suculentă, sub lumina unui soare lasciv, femei de o frumusețe răpitoare, cu nuri tulburători și magnetizanți, te îmbiau la o iubire incandescentă și perpetuă ca în visele adolescentine dominate integral de vraja copleșitoare a sexului opus. O, Doamne! Paradisul fericirii veșnice! Amin! Însă, după cum ne asigură filosoful din Cilice Simplicius, "Panta rhei..." (Materia curge...) Viața merge înainte și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ne clănțăneau și ni se spărgeau dinții în gură de atâta ronțăială și ni s-au veștejit și s-au subțiat mațele încât era cât pe ce să dăm ortu' popii, toți cei șase copii laolaltă cu mama deodată suntem îmbiați să ne ospătăm regește din cele mai alese bucate ale pământului pe care le-a inventat și le-a dibăcit mintea omenească; o minunată pâine albă, proaspătă și aburindă cu ulei de floarea-soarelui gălbui, aromat, călduț și hrănitor. Când s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
realiza venituri frumoase. Un fapt care m-a frapat era modul cum se scotea țuica din budană, pe vrană, cu ajutorul unui țoi legat cu sfoară, cu capacitate de 50 sau 100 de mililitri, numit ciocan. Gâga Rada, mama gospodarului, mă îmbia uneori și pe mine cu câte o măsură de licoare cu parfum de prune pe care ea o aprecia și o degusta cam des, fiind mai tot timpul cu nasul roșu, ofertă pe care eu o refuzam. Eram prea tânăr
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
cu fiica ei, îmbrăcată băiețește, și un alt tânăr. Aceștia îl urmară, pentru că și ei cerșeau. Ajunși la o gospodărie, găsiră un foc mare și mulți soldați în jurul lui; aceștia le dădură să mănânce și să bea mult vin; îi îmbiau cu o asemenea stăruință încât părea că vor să-i îmbete. Apoi i-au despărțit, culcându-le pe mamă și pe fiică într-o cameră la etaj, iar pe Pelerin și pe tânăr într-un grajd. Spre miezul nopții, auzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Și eu, îi răspund. Izbucnim amîndoi într-un rîs gîlgîitor, că nu ne mai puteam abține. Al naibii să fiu dacă n-am vrut să mă botez în chiuvetă, zice Vlad. Fata asta e dracul gol! Ca un măr: te-mbie să muști din el, dar nu înainte de-a fi botezat. E trist, totuși, Vlade, nu găsești? îl întreb. O fată ca ea să fie pradă unor astfel de concepții... Treaba ei! strînge Vlad din umeri. A, apropo, tresare el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Așa bun, așa bun! Spui la ea noi mult ghindit, mult, draga“. Și în timpul acesta, lumina focului, sfârâitul uleiului de floarea soarelui, și eu mâncam clătite cu sirop de vișine, cu un prosop pus peste rochie de Muedin, care mă îmbia: „La noi așa e bine, pus șervet“. Mașalah! Astăzi când vorbiam cu M. Rosetti, așa de but en blanc: „Am primit o carte poștală de la Georges“. Am înlănțuit conversația natural, dând și eu vești; a vorbit de mama lui ca
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fapt, seamănă cu Texas, din punct de vedere al fermelor întinse pe kilometri întregi, al drumurilor largi, prăfuite și al culturii cowboy (gaucho). Către seară, șoferul autobuzului oprește în fața unei porți mari, arcuite, pictate cu pume, lei și maimuțe care îmbie trecătorii să viziteze El Eden Flora y Fauna Nu am cu mine decât un rucsac mititel, majoritatea bagajului l-am lăsat în Cordoba, în schimb am o plasă mare plină cu cărnuri și sticle de vin (fripturile argentiniene sunt, cu
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
fata a lăsat o impresie deosebită, vedea că este bine crescută și cu mult bun simț iar frumusețea și purtarea noii sale cunoștințe l-a făcut să gândească mai temeinic la viitorul lor. în timp ce muzicanții stăteau la masă, gazdele au îmbiat flăcăii și fetele cu ouă roșii, cozonac, pască, vin, rachiu și alte bunătăți care dovedeau priceperea și bunăstarea localnicilor. Maria, deși mai fusese la jocuri atât în satul natal cât și prin cele vecine, se gândea serios la trecerea ei
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Cu sufletul obidit de pacostea ce dăduse peste noi, cu dorința de a face totuși ceva, vreau să plec la via care mă făcuse elev la normală și acum singura mea dorință era să mă îndrept spre ea. Mama mă îmbie cu ce avea mai bun în casă, dar nici mâncarea nu mai intra în mine. Câteva înghițituri în silă și o iau spre locul meu, hotărât să răstorn și pământul numai să nu mai pot gândi la situația disperată în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
care era în clasa I, cam slăbuț, dar serios susținut material de părinți. Avea coleg de școală un băiat micuț, blond, de la Cârțișoara Făgărașului, inteligent, dar cu mult dor de casă, de părinții aflați la 400 km depărtare. L-am îmbiat și pe el să participe la pregătirea colegului în așa fel încât Niculae Stoica, băiețașul de 11 ani atunci, obținea rezultate mult mai bune decât colegul lui de bancă. L-am îndrăgit pe acest băiat sprinten la minte, fiindcă în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]