17,154 matches
-
și deasupra pusei o masă. Acolo îmi plăcea să stau ore întregi privind cine mai trece pe uliță. În beci sub masă, era budana cu rachiu, cu capac din două părți, cu balamale la mijloc, așa că atunci când mă bântuiau poftele împingeam ușor capacul podelei, trăgeam cu o sfoară de capacul budanei, cufundam un ulcior cu gura largă, tot legat cu o sfoară, așteptam să se umple, îl trăgeam ușor să nu se verse, dădeam drumul capacului de la budană, împingeam la loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
bântuiau poftele împingeam ușor capacul podelei, trăgeam cu o sfoară de capacul budanei, cufundam un ulcior cu gura largă, tot legat cu o sfoară, așteptam să se umple, îl trăgeam ușor să nu se verse, dădeam drumul capacului de la budană, împingeam la loc capacul podelei și... Petre și Ana începură să râdă de ingeniozitatea babei. Deci el avusese ghinionul să calce din neatenție și neștiință exact pe... capacul babei Floarea! Observase și el, când venise prima oară, că bătrâna cam mirosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
luptele din timpul Războiului de întregire a neamului a fost și preotul Nicolae Oniceanu, din Heci. Preotul a fost confesor militar al regimentului „32 Mircea”. În luptele de la Mărășești, cu crucea în mână, a îmbărbătat cetele răzlețe ale diferitelor unități, împingându-le din nou în focul luptei. Atunci când răpuse ca număr, trupele erau nevoite să cedeze, ultimul, cu curaj, a trecut Siretul înot, spre a nu cădea în mâinile inamicului. Preotul Nicolae Oniceanu a fost decorat cu ordinul „Coroana României cu
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
întâmplat nimic. Cu un an în urmă nu s-a întâmplat nimic. Nici cu un an înaintea lui nu s-a întâmplat nimic.“ Ce caraghios! Cu ce m-am ales eu din război: cu perechea de pantofi! Amintirea acestora mă împinge spre o altă digresiune dar, înainte de toate, vreau să adaug că această singură amintire a mea din război și faptul că ies la câmp în fiecare zi îmi mai potolesc neliniștea ce m-a cuprins. În ultima vreme, mama a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
numit teoria emulației pecuniare. Potrivit acesteia, pattern-ul consumerist al societății contemporane este determinat de o nevoie socială care reprezintă un orizont de viață numit emulație pecuniară, care generează structuri sociale după criteriul prestigiului. Ca atare, individul își va dori, împins de această nevoie, să se plaseze în structuri aflate pe un alt nivel, fie unul de standard normal, fie unul care să-l depășească pe cel normal, dacă l-a atins deja. El va simți satisfacție abia atunci când a luat
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
studii au demonstrat că dacă centrii emoțiilor noastre sunt distruși, nu numai că nu mai suntem capabili să râdem sau să plângem, dar vom pierde și capacitatea de a mai lua hotărâri. În timp ce rațiunea ne conduce la concluzii, emoțiile ne împing spre acțiune. Acest lucru ar trebui să sune ca o alarmă pentru orice afacere"78. Și toate acestea pe fondul schimbării substanțiale a pro-filului emoțional și de expectanțe al angajaților contemporani. "Nu numai că s-a schimbat structura corporațiilor, dar
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
original. Și Demostene Botez, scriitorul care în 1962 vorbea, în broșura Prin URSS apărută la Editura Tineretului, despre grandoarea aproape egipteană a arhitecturii sovietice și despre ospitalitatea colhozurilor, are numai cuvinte dure la adresa editurilor interbelice (goana după câștig le-a împins să cultive pornografia și criminalitatea, iar lipsa unei perspective ideologice - o traducere belferească 32). El formulează însă și câteva observații pertinente legate de editurile prezentului: lipsa unui program coerent de opere complete, semn al unei carențe culturale, tendința unora dintre
Literatură și propagandă: Editura Cartea Rusă by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7182_a_8507]
-
pămîntul transparent / te cuprinde fără să te atingă / cineva mai puternic decît frigul / te leagănă într-un cer de țipete" (cercul de frig te cuprinde fără să te atingă). Și nu mai puțin, prin amoralismul său, artificiul stimulează un egotism împins pînă la trufia paradoxală a unei depersonalizări (formă a spleen-ului), pînă la mînuirea imponderabilelor de către o făptură hibridă, "omul simbiotic" al lui Joel de Rosnay cyborgul: "clipești și îmi spui că doi oameni care fac dragoste / se scufundă și
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
la dezmembrare, al faptului deja existent. însă edificarea și destructurarea nu sînt aici secvențe diferite. Ele funcționează simultan în cadrul aceluiași proces. Luîndu-și ca reper corpul uman, de exemplu, sau doar una dintre componentele sale, artistul îi deconspiră alcătuirea modulară și împinge analiza pînă la completa lui fărîmițare, dar, în același timp, el sugerează și mecanismul construcției, coeziunea elementelor și imensa lor putere generativă. Pictura este, de fapt, o demonstrație de constituire și de uzurpare a imaginii, de exacerbare a detaliului constitutiv
Paul Neagu și visul totalității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7209_a_8534]
-
o părere bună - erau enervant de dezordonați și leneși și nu știau ce e aceea cuvînt de onoare - îi luaseră comada fuhrerului lor. Defectele lor îi ajutaseră, în timp ce calitățile alor săi îi împiedicau să-i ia puterea omului care îi împingea spre înfrîngere. În timp ce Hermann, neamțul orașului, după care oftau cuviincios cîteva văduve, ca după un înger, se apropia cu motocicleta de începutul unui prizonierat care avea să-l ducă în Siberia, comitetul de criză își începea întrunirea de urgență la
Noaptea proclamației by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7213_a_8538]
-
pe Marx, invocat de afișul buclucaș. Tutilă Doi va fi mazilit, totuși vag ocrotit cu o alambicată protecție de sus. Caftangiu va fi făcut țap ispășitor pentru greșeala de pe afiș (pentru că May a fost înlocuit cu Marx) și va fi împins la sinucidere. Osmanescu intră în conflict cu Tutilă Unu, iar puterea și pozițiile politice ale amândorura se clatină. Simțindu-se amenințat de "însuși Marele nostru Sultan", Tutilă va fugi în străinătate. Omar Caimac va suferi și el impactul cu o
O satiră politico-filosofică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8727_a_10052]
-
poate fi blocată sau activată, oprită sau făcută să debordeze. Mârzea, am văzut, detectase în Dumitrașcu arivismul incipient, semnele poftei de dominare și de urcuș social, premise ale fulminantei cariere politice pe care tânărul jurnalist și universitar o va face, împins de "duhul rău" al lui Mârzea, în Clujul post-decembrist. Nu rămâne însă mult timp pe platoul învingătorilor, al stăpânilor vieții, cum s-ar fi crezut, pentru că survine, și în cazul său, acea surpare interioară, acea ruptură de personalitate caracteristică tocmai
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
interval se face saltul printr-o prolepsă peste o generație. Viceversa, narațiunea ajunsă la întîmplările celei de a patra generații a clanului este urmată de jumătatea de pagină scrisă în cursive în care sînt imaginate primele așezări în zonă unde, împinse de foame, aveau să se succeadă și să se amestece populații prelatine, grecești, albaneze, iudaice. Multitudinea de personaje și întîmplări din roman ce alcătuiesc retrospectiva Italiei postunitare nu îl face cîtuși de puțin greoi; este obținută performanța de a da
Mariolina Venezia - De o mie de ani mă aflu aici by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/8736_a_10061]
-
simț al detaliilor relevante. În spectacolul lui nu numai personajele dobândesc un relief particular, o anume pulsație carnală, a viului, ci și soluțiile formale, fie că-și circumscriu nedisimulat semnificații de sorginte simbolică, subtextuale, fie că în destule situații sunt împinse spre ceremonial, vădit spre a fi mai aproape de canonul estetic asumat. Ceea ce am făcut până aici nu aș vrea să se considere o introducere la o cronică de spectacol. Pentru că dacă așa privim lucrurile mă simt imediat obligat să adaug
D'ale carnavalului și mai multe paranteze by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8763_a_10088]
-
sunt de natură să sperie, ci falsele experimente cu pretenții novatoare, de modernitate, dar care nu trec de limitele unui amatorism agresiv. Într-un spectacol ca "No One" de Carmen Vioreanu, de pildă, nu "discotecismul", vizual și auditiv abundent, compromite, împinge în derizoriu, ci faptul că mijloacele folosite nu devin semn teatral, nu se constituie ca un limbaj autonom, rolul lor fiind doar acela de a crea confuzii. În fond, aceasta e și primejdia pe care o prezintă asemenea "produse" de
D'ale carnavalului și mai multe paranteze by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8763_a_10088]
-
sprijiniți de naționaliștii de la Tirana. Potrivit surselor pe care le știam eu, Belgradul îi trata din ce in ce mai prost pe etnicii albanezi din Kosovo. L-am intrebat atunci pe Slavomir dacă nu cumva comuniștii de la Belgrad care nu voiau să scape puterea împingeau la ultimele consecințe politică pe care o încercase la noi Ceaușescu, de a arăta cu degetul spre unguri, pentru a deturna atenția de la el însuși. Slavomir îmi spune că e cu totul altceva. Pe atunci, albanezii din Kosovo voiau autonomie
Literatura unei lumi dispărute by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8769_a_10094]
-
Mircea Mihăieș Tensiunea din viață publică a României te împinge în situații și poziții în care nu te recunoști. Să iau un exemplu în care s-au întâlnit mai multe "spețe" -, adică judecăți de ordin politic, etic și juridic. E vorba de cazul Norica Nicolai. Mă număr printre cei care
Justiția cu față colhoznică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8774_a_10099]
-
țară. De ce? Simplu: pentru că PSD-ul n-ar da votul de încredere noului Guvern fără a se asigura că va avea acces necondiționat și nelimitat la banii publici. Un an și jumătate de călărire a PNL-ului de către PSD a împins, după spusele economiștilor și finanțiștilor, România în urmă cu zece ani. Pomenile de la buget, drenarea unor sume enorme spre clientela de partid, controlul nemilos al economiei, fiscalitatea ucigașă sunt explicații pe cât de simple, pe atât de înmărmuritoare ale setei de
Justiția cu față colhoznică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8774_a_10099]
-
dacă, și tu spuneai poate, și el zicea cât de cât. Și-apoi a mai zis cineva ceva, un cuvânt tremurat, ori un cuvânt obligatoriu, mâine, ori pâine, sau așa ceva... Și toți ne uitam în pământ, într-un punct de unde, împingând ușor câțiva bulgări mărunți, urma să se ivească un colț roșcat verzui, apoi un lujer subțire, care nu trebuia să depună nici-un efort spre a-nflori, pe loc, sub ochii noștri... Adevărul este o floare care crește la picioarele noastre
Tatonări în real by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8779_a_10104]
-
mergând până la folosirea torturii oculare: "Și stingeți odată această cumplită / lampă scormonitoare de iad, / care-mi bate în ochi!"), Eul jură că a spus tot și altceva nu mai știe. Întrebările probabil foarte vagi, de ordin general, trebuiau să-l împingă pe cel anchetat să ofere el însuși un "element" de la care punerea în acuzație să poată fi întocmită. Eul a înțeles perfect respectiva tactică și, de vreme ce trebuie să spună tot, dă răspunsuri generale până la sfidare: el îndrăznește să pronunțe chiar
Tatonări în real by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8779_a_10104]
-
produse de "somnambulii etherului". Cu toate că o vîrstă a absolutului, copilăria sfîrșește prin a fi sfîșiată de amarul unei revelații deturnate, revelația tenebrelor a cărei relativă răscumpărare ar putea fi socotită Forma: "Poate sperai să smulgi nepătrunsului un secret, să-l împingi să-și proclame legea / Ori aspirai la rolul de părtaș al unui mesaj prea însemnat; / Ci amărăciunea revelației nu s-a lăsat așteptată: / Frumusețea sa nu se destăinuia decît morții pe de-a întregul./ Cum mai iscodeai inocența pînă în
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
răspundea, ca totdeauna, în doi peri. La crâșmă oameni bătrâni și gospodine grăbite se înghesuiau să cumpere vin pentru praznicul cel mare de a doua zi. Am făcut la stânga pe o ulicioară. - Mai e mult? - Tucă! mi-a răspuns Stancio, împingând cu umărul o portiță într-un gard de nuiele. Am văzut în fundul ogrăzii o casă cu streșini joase, încărcate de zăpadă. Era lumină la fereastră. Un câine a hămăit de câteva ori și ușa s-a deschis: în privazul ei
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
politice a autorului (1949-1951). Așadar un volum de literatură carcerală. Primul gînd care îți vine în minte este: genul de cărți pe care nu le citim ca să ne delectăm, ci ca să aflăm pînă la ce prag de suferință poate fi împinsă ființa umană. E o constatare pe care am făcut-o mulți dintre noi: rareori deschidem un volum de memorii de închisoare cu gîndul de a ne desfăta estetic. Cauza ține tocmai de dozajul emoției de care vorbeam înainte. E atîta
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
este și astăzi. Nu-l văd deosebit de cum l-a văzut Vlad Mugur în 1956 într-un spectacol, Bunbury, considerat "bombă" în epocă: "...parcă își terminase studiile la Oxford. Respira în el insularul. Degaja un farmec actoricesc original ce a împins-o pe doamna Bulandra să-i facă pe loc o ofertă de angajament". Presupun că junele ce "parcă își terminase studiile la Oxford" a impus, încă de pe atunci, prin sobrietate și prestanță, prin știința de a stăvili excesele, prin seriozitatea
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
și cu mine împreună, te rugăm să ne scoți în lume. Dumnezeu să vă răsplătească dacă o faceți, și dacă n-o faceți. Noi ne străduim să ne însușim îndemnul plin de înțelepciune dat. Suntem mici, foarte mici. Măriuca este împinsă din urmă de răsărit. Eu... chemat de apus. Amândoi vrem lumină. Mie cât mi-a rămas. La Măriuca, toată lumina din lume. Faceți ce puteți. Dar faceți ceva, să ne bucurăm și noi la începutul sfârșitului. E cineva acolo sus
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8829_a_10154]