1,662 matches
-
Dacă ai fi văzut Războiul Stelelor cu adevărat, am precizat eu, în loc să fi jucat o singură dată cu noi Monopoly Star Wars, ai fi știut că ea își purta cozile împletite în jurul urechilor ca niște gogoși. Ale mele sunt cozi împletite simple și le port pentru că nu m-am spălat pe cap. Maria s-a aplecat spre mine și a început să-mi despletească cozile. Tot nu te pot lăsa așa. Îmi asasinezi privirile. Desfăcute arătau ca o perdea grea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
curcanul. Cât despre mine, aveam și eu propria listă de pregătit: „persoane care trebuie să afle că nu mai există Jennyșimark“. Eu și Mark ne-am uitat la listă. Aveam o singură listă pentru că viețile noastre sunt atât de strâns împletite. În afară de Maria, toți prietenii noștri sunt prieteni comuni. Chiar și familiile noastre s-au apropiat pe parcursul deceniilor de când eu și Mark am început să ieșim împreună, la șaisprezece ani. Romeo și Julieta nu știau ce norocoși sunt. Puteau să fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Judy era trezită, îmbrăcată și făcuse și ceaiul. Camera ei mirosea a bețișoare parfumate, iar pe pereți erau agățate în pioneze bucăți de materiale și eșarfe. Podeaua era din lemn plin de așchii, acoperit pe alocuri de covorașe în dungi împletite, portocalii și galbene. Pe o ladă veche din lemn era un teanc de cărți de meditație și yoga. Principalul punct de atracție al camerei era ceainicul electric și diversele cutii de ierburi de ceai așezate sub el. Mi-am lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
toate erau inconfortabile. Pernele puse pe podea erau probabil considerate prea îngăduitoare în înaltele cercuri hippie. Judy mi-a întins în tăcere o ceașcă de ceai. Stătea cu picioarele încrucișate, sprijinită de ceainic precum preotul unei secte obscure. Coada ei împletită, lungă și groasă, de un blond frumos, îi cădea pe umeri. Deși avea părul prins pe margini, câteva șuvițe scăpaseră din clame și atârnau lungi cât coada împletită. Prindeau în ele razele de soare ce intrau pe geamul imens din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
picioarele încrucișate, sprijinită de ceainic precum preotul unei secte obscure. Coada ei împletită, lungă și groasă, de un blond frumos, îi cădea pe umeri. Deși avea părul prins pe margini, câteva șuvițe scăpaseră din clame și atârnau lungi cât coada împletită. Prindeau în ele razele de soare ce intrau pe geamul imens din fața noastră, dând impresia că poartă o coroniță aurie. Mulțumesc mult, am spus recunoscătoare când am terminat. Parcă mă simt iar ca un om. Nu știu de ce îți faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
făcuse de mai multe ori, în ciuda tinereții sale, îi sfida pe toți pentru că era pe departe cel mai bogat boier din țară...? Sta așezat pe pervaz. Cu mâna stângă număra într-un joc nesfârșit nodurile unui șnur negru cu ciucuri împletiți, în timp ce privirile îi rătăceau prin grădina micului palat voievodal. Ce nu știa Bălăceanu era că Brâncoveanu nu doar afișa indiferența, ci și-o impunea în mod sincer. Era hotărât să-i convingă prin atitudinea lui pe unchii săi, înțelepții Cantacuzini
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
rasă, de la piept, un sul subțirel. Îi tremurau mâinile și se auzeau cum îi clănțăne dinții în gură. Vodă zâmbi sigur pe el, în timp ce încordarea îi încremenise pe cei din sală. Doar Brâncoveanul își număra nodurile șnurului negru cu ciucuri împletiți. S-auzim! — Fericita doamna Ilinca, postelniceasa, fiind aproape de moarte și slabă de tot, m-a chemat pe mine și am scris o carte despre niște sate... Ieromonahul ridică privirea spre cei din sală. Respira din greu, avea ochii măriți. Se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se întoarse să privească inscripția de deasupra intrării: „Am ridicat acest frumos și luminos palat pentru fiul meu Ștefan”. Privirea îmbrățișă încă o dată fațada de răsărit tencuită cu îngrijire și zugrăvită cu ghirlande florale ce coborau în cascade de lujeri împletiți și cârcei spiralați. — Luminos cu adevărat, repetă spătarul adjectivul care caracteriza cel mai bine clădirea. Se întoarse și privi curtea, care era de fapt o grădină, și reluă. Auzisem că în fiecare lună, aci la Mogoșoaia înflorește alt pom, dar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bine de acolo unde te-or trimite. Să te audă Dumnezeu! Dar ce-or pățit creștinii? Eh, lucruri rele. Ca la război. Să le dea Domnu' multă sănătate! C-așa spun și eu! Tropotul copitelor aduce la gardurile din nuiele împletite ale caselor mici, din lut, pierdute printre pomi fructiferi cu rod parfumat și dulce, chipurile unor copii care-i privesc curioși. Hămăitul câinilor îi însoțește permanent, parcă și-ar transmite ceva unii altora. Un cârd de gâște cu burți grase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
oglindă. Din sus, de pe valea largă a râului, venea un vânt perfid, abia simțit, dar tăios. Adela era în pardesiul ei de soie écrue peste bluza de vară și, împotriva oricărei intemperii, nu avea altă pavăză decât un șal subțire, împletit. I-am propus pardesiul meu, dar l-a refuzat cu indignare. Din cauza asta nu l-am pus nici eu. Dar hainele mele sunt serioase, ca toate hainele bărbătești. I-am propus pardesiul din două în două minute, dar n-a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de la geam, într-o seară, pe la aprinsul lumânărilor. Dar aerul modest era - furișare. Am găsit pe Adela în cerdac, îmbrobodită și cu o haină scurtă, blănită. Fața ei ieșea atât de mică și de spirituală din broboada neagră de lână împletită! Și gândul că haina groasă îi păstrează căldura... Citea Război și pace. E abia la volumul al doilea. Am rugat-o să nu întrerupă lectura, să continue până unde se isprăvește capitolul, căci altfel plec. Și, ca să-i arăt că
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
orice asociere etimologică. Cu toate acestea, starea de perifescență e foarte cunoscută. Ea denotă prima febră a Împerecherii umane. Provoacă amețeală, exaltare, o gâdilătură În capul pieptului, dorința de nestăpânit de a te urca Într-un balcon pe o frânghe Împletită din părului iubitei. Perifescența denotă primele ore de pat, drogate și fericite, când Îți miroși iubitul ca pe un mac parfumat ore În șir. (Durează, În opinia doctorului Luce, până la doi ani - În cazul cel mai fericit.) Anticii ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și apoi de două ori lung - la ușa subsolului. Apoi coborau din America muncii În uzină și a șefilor de tură tiranici Într-o grotă idilică a uitării. Bunicul meu așeză Într-un colț gramofonul Victrola. Punea pe bar koulouria Împletite, cu susan. Întâmpina lumea cu exuberanța pe care o așteptau de la un străin și flirta cu doamnele. În spatele barului strălucea vitraliul de sticle cu băutură: albastru de la ginul englezesc, roșul adânc al vinurilor Claret și Madeira, maroniul roșcat al whisky
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și să spele geamurile din nou. Deși nu mi-a spus niciodată vreo vorbă, Îl iubeam pe chaplinescul meu papou. Muțenia lui părea să-i dea o notă de rafinament. Se potrivea cu hainele lui elegante, cu pantofii cu fețe Împletite, cu strălucirea părului său. Și totuși nu era deloc scorțos, ci jucăuș, chiar comic. Când mă ducea la plimbare cu mașina, Lefty se prefăcea adesea că adoarme la volan. I se Închideau ochii dintr-o dată și se lăsa Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Mă Împungea teama. Tânjeam să fiu ținută În brațe, mângâiată, iar acest lucru era imposibil. Mi-am așezat mâna pe dicționar și m-am uitat la ea. Subțire, de forma unei frunze, avea pe un deget un inel de sfoară Împletită, primit În dar de la Obiect. Sfoara Începuse să se murdărească. M-am uitat la mâna mea drăguță și apoi mi-am tras-o și am Înfruntat din nou cuvântul. Acolo era scris monstru, negru pe alb, Într-un dicționar uzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fânul, să se bucure de viața simplă de la sat. Fusese o vară magică, una dintre cele mai fericite din viața ei. Ana Îi era verișoară de departe, aveau aceeași vârstă. Era o fată extraordinar de frumoasă și avea cozi groase, Împletite - cele mai frumoase pe care le văzuse Kitty vreodată, lungi și negre. În vara aceea ambele fete se aflau la Începutul călătoriei prin viață, păreau să pornească din același loc, dar șansele nu le erau egale. Ana țintea sus. Visa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cu ploaie de toamnă. Trecuse mult de miezul nopții... Intrase în ziua de Sânziene. Toată noaptea aceea înspre Sânziene, Iorgu n-a putut dormi, n-a pus geană pe geană o clipă măcar... își revăzu întregul destin, întreaga lui viață împletită cu a Vasilicăi. Trecuse de miezul nopții și bătrânul Iorgu se căznea să reconstituie, să recompuie fiecare detaliu al acelor vechi întâmplări, de demult, și se întorcea către ele cu înfrigurare, ca spre niște fotografii foarte vechi pe care, i-
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
putut să rătăcesc atâta vreme? Căci ochii aceia negri și fermi, genați delicat, erau ochii mei, așa cum mi-i văzusem de atâtea ori în oglindă, în prima copilărie, ca să-i uit apoi pentru atât de lungă vreme. Ființa cu cozi împletite stângaci, în rochița cu un desen în piept, știam acum, eram eu. Acum îmi aminteam (dar se numește amintire leșinul acela, topirea aceea în chinul nostalgiei?) pozele străvechi din pachetul pe 179 care-l găsisem cu doi ani în urmă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
fi rugat? Dă-mi iar nădejea, mângâierea,/ Zi-mi de iubirea lui, durerea. </em> Foc ce nu arde, o stea căzută din cer, trandafiri verzi și crini negri, o dragoste veșnică și-un colier făcut dintr-o rază de lună împletită și răsucită în trei. Gabrielle ascultă uimită un glas de bunic ce scrie cărți de aur, iar eu mă gândesc cum de-a ajuns iubirea veșnică-n muzeu... „Îndată zbură albina și iată că în curte intră, nu știu pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
mirele“ să-și întâlnească „mireasa“. Era Sabat și eu aprinsesem menora, ca să-i fac plăcere prietenului nostru binecuvântând lumânările. Purtam un șal alb brodat pe cap, care-mi cădea și pe umeri, și cu mâinile întinse peste vin și pâinea împletită recitasem cu emoție: Binecuvântat să fie numele Domnului, de acum și în vecii vecilor! De la răsăritul soarelui până la apusul lui- slăvit să fie numele Domnului! Prietenul nostru era foarte mirat. - Semeni cu o logodnică evreică, Matilda! - Când îmi spui numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
părul se subția. Alături se afla o poză cam îngălbenită, cu un colț îndoit, dar foarte clară, înfățișa, gol-goluț, în picioare, într-o grădină, un băiețel de vreo doi ani, până în trei, cu o buclă deasupra frunții și cu părul împletit, de-o parte și de alta, în două codițe cenușii-gălbui, care-i veneau până mai jos de umeri. Ținea un pumn la ochi și pe față i se citea un sentiment de teamă. Făcuse bot și era gata să izbucnească
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să deseneze prin colțuri case cu perdeluțe la fereastră, cu garduri galbene care aproape că nici nu se vedeau, cu pomi ca niște dreptunghiuri maro din care porneau ramuri cu mere roșii. Mai desenam prințese cu ochi albaștri, cu cozi împletite și fuste lungi, colorate fantezist. Foloseam culoarea fisticului pentru frunzele trandafirului pe care-l țineau între degetele lor portocalii. Gemenele, Ada și Carmina, desenau monstruos, le făceau picioarele scurte și butucănoase, iar mâinile până mai jos de genunchi. Amuzant era
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
stelelor nevăzute. A doua a pășit în față Ada, care și-a lipit perla de obraz și și-a rostit dorința. Pe oase, pe suturi, pe apofizele șirei spinării începură să se prindă, ca niște lipitori roșii, striate, fuioarele mușchilor, împletite și întrețesute, prinse în tendoane solide, alburii, formîrid inele în jurul gurii și ochilor, fâșii triunghiulare între coaste, discuri puternice pe piept, cilindri viguroși la brațe și pulpe. Ni se ridica acum în față un om jupuit, mai trist decât moartea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ale lumii. De exemplu, în epocă se mai folosea ca suport de scris scoarța secționată a unor copaci în coli subțiri după ce în prealabil erau lăsate să se usuce la soare sau, ca în cazul papirusului, fibrele plantelor, strivite și împletite împreună, apoi presate și deshidratate. Prima menționare a utilizării hârtiei în Japonia, în scopuri religioase și estetice, este legată de reprezentarea simbolică a diferitelor zeități și atârnarea lor în Kotai Jingu (Marele Templu Imperial de la Ise). Ele constau din bucăți
ABILITATI PRACTICE PRIN TEHNICA ORIGAMI by LOREDANA TARA () [Corola-publishinghouse/Journalistic/770_a_1487]
-
-i urmează. Pe de altă parte, dacă nu știți cine-i epitropul-șef vă spun eu: este, adică, acel ins pe care îl vedeți că merge cel dintâi (pășind puțin ceremonios și oleacă rutinat) cu tasul (tăvița aceea din răchită împletită) în care punem noi obolul; de asemenea, el cel dintâi, recepționează, pregătește și aranjează mesele împovărate cu tăvile cu coliva împodobită cu bomboane de ciocolată din Germania, cu banane, cu alte cele. La sfârșitul sfintei liturghii iese în cerdacul din
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]