6,091 matches
-
recitim poeziile, foarte multe, care ne-au mers la su flet . De 20 de ani ne străduim să alcătuim o Antologie de poezie a generației din care facem parte, generația 70 (o generație nedreptățită de epoca în care a apărut, împrăștiată prin toate localitățile țării, de critica literară, fără vocația unității) știind cât de greu se naște și se construiește o Antologie. Ei bine, Antologia aceasta îți dă în timpul lecturii impresia că se naște de la sine, că este plină de viață
PLANETA IUBIRII de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367817_a_369146]
-
Inima-i bătea cu putere, să-i spargă pieptul. După ce se mai dezmetici, privind în dreapta, la distanță de nici un metru de ea, zări cioburi de diferite dimensiuni, resturi din ceea ce, până atunci, fusese ochiul de geam al unei ferestre. Zăceau împrăștiate pe mozaicul lucios de pe holul spitalului. O infirmieră, care alerga grăbită să închidă celelalte ferestre ce se izbeau cu putere din cauza furtunii iscată din senin, o văzu pe Emanuela stând în picioare, lividă, privind încă, în stare de șoc, la
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
de pe holul spitalului. O infirmieră, care alerga grăbită să închidă celelalte ferestre ce se izbeau cu putere din cauza furtunii iscată din senin, o văzu pe Emanuela stând în picioare, lividă, privind încă, în stare de șoc, la cioburile căzute și împrăștiate pe jos. - Aoleu, Doamne! Doamna Romașcanu, ați pățit ceva, doamnă? V-a lovit, sunteți rănită? - Nuuu!... Doar speriată, puțin. Nu eram atentă... furtu... Nu a apucat să termine, însă, ce avea de spus, că vorbele i-au fost întrerupte de
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
asupra lui răpunând-ul dintr-o singură lovitură. Din tulpina sa, de undeva de la rădăcină, printre picuri mari și grei de ploaie căzută cu furie din înălțimi, de parcă s-ar fi rupt zăgazurile cerului, se ridica un fum translucid care împrăștia în jur miros de ars, dar care îți dădea senzația, purtându-te puțin în zona misticului, că ar putea fi sufletul acelui tei ce se înalță către cer, către Creator... Iarba din jur zăcea, culcată la pământ din cauza ploii și
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
drept în care încă țineam arcul, după care rată una după alta ultimele două săgeți. În chiuitul meu eliberator, pământul prinse a se zgudui cu putere. Pasarela se smuci furioasă în legăturile metalice, cuplate în stâlpii solizi cu cleme magnetice, împrăștiind războinicii de pe ea, ca pe niște pietricele de râu. Adăposturile scunde și solide se acoperiră de valurile de ramuri sfâșiate din copacii care se prăbușeau în jur. -- Nimic neobișnuit, spuse vocea vibrantă de lângă mine, un cutremur. Mă protejase de schijele
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
de tine-n mine Durerea cărnii mele n-ai s-o știi Atât mă rog să nu-mi fii alinare Și să nu fie leac în farmacii. Să te lipesc la loc nu mai am vreme Mai mult să te împrăștii n-am putere ....................................... Doar noaptea-n vis îmi ești din nou statuie. Iar dimineața ...cioburi și tăcere. Referință Bibliografica: Cioburi și tăcere / Nuța Istrate Gangan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 252, Anul I, 09 septembrie 2011. Drepturi de Autor
CIOBURI SI TACERE de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367298_a_368627]
-
un alt capitol sunt prezentate suferințele comune ale celor două biserici în perioada regimului comunist, deoarece și la acest capitol al suferinței, biserica greco-catolică pozează în singura biserică martiră din România. Argumentele, întemeiate pe documente și fapte, aduse de autor împrăștie toate aceste mituri și diversiuni venite din partea greco-catolicilor. Investigarea faptelor și interpretarea lor a beneficiat de pe urma literaturii istorice și de istoria ecleziastică, autorul fiind (re)cunoscut pentru scrierile sale în domeniul istoriei bisericești ortodoxe așa încât volumul de față se încheie
PARINTELE MIRCEA PACURARIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367326_a_368655]
-
kilometri distanță de localitatea noastră. Din acest hectar, cam un ar era ocupat cu un soi de viță de vie aromat. Strugurele avea un bob mare alb, acoperit cu un puf fin, care atunci când ți se spărgea în gură, îți împrăștia în cerul gurii o aromă deosebit de plăcută. Acest strugure era greu de cules, deoarece se scutura foarte ușor. La prima atingere neatentă, boabele se împrăștiau sub butucul viței, făcându-ți viața amară la adunat, însă, după fierberea mustului, acest soi
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
mare alb, acoperit cu un puf fin, care atunci când ți se spărgea în gură, îți împrăștia în cerul gurii o aromă deosebit de plăcută. Acest strugure era greu de cules, deoarece se scutura foarte ușor. La prima atingere neatentă, boabele se împrăștiau sub butucul viței, făcându-ți viața amară la adunat, însă, după fierberea mustului, acest soi de strugure îi împrumuta vinului un gust deosebit de aromat, așa cum ar fi acum Busuioaca de Bohotin. Dar, raportată la suprafața de viță și cantitatea de
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
se sprijinea pe câțiva chirpici din tizic. Tizicul era un material combustibil pe care părinții mei îl obțineau din dejecțiile de la animale, amestecate cu paiele de la așternutul așezat de tata, atât la vaci, boi, cai sau oi, cât și cel împrăștiat în bătătură , iar când grosimea stratului ajungea la 20-30 cm, se trecea cu tăvălugul tras de cai peste el să se taseze. Vara, după fermentare și evaporarea umidității din dejecții, se tăia cu un satâr special, în bucăți de 40x40
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
sau cozile animalelor în timpul păscutului, provocându-le disconfort. Tata nu m-a lăsat să-mi realizez prima mea partidă de pescuit, pentru că trebuia să am grija oilor, să nu plece la păscut pe izlazul ce înconjura lacul și să se împrăștie. Stăteam cu o nuia în mână și le păzeam, dar gândul meu era numai la pescuit și, din priviri, îmi tot alegeam locul cel mai ideal pentru aventura vieții mele, pe care abia așteptam s-o trăiesc. După vreo două
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
de om, darămite să mai să se și mai oprească să te ia. Doar câteva femei, spuneau mai târziu, au gândit că poate fi un copil și în vâjâiala aia când ești copleșit de tot ce te înconjoară, panica te împrăștia fără a te putea aduna cu firea: “L-a părăsit, ziceau ele, erau din partea de jos a satului și nu știau precis ce avea fiecare drept “bagaj” în fuga asta nebună și fără noimă, așa i-o fi fost ursita
AMINTIRILE MAMEI, DE GHEORGHE PÂRNUŢĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367368_a_368697]
-
că în alte case, în alte apartamente, lumea se bucură și familia este strânsă laolaltă. Din nou apare contabilul din noi și din nou face o socoteală care iese cu semnul minus: „Ce mulți eram odată, dar cum ne-am împrăștiat, câți au dispărut, câți ar putea să vină să mă caute și nu vin!”. Da, cred că există într-adevăr momente psihologice în care singurătatea doare. Reporter: Ce credeți că s-ar putea compara cu singurătatea? Boala, războiul, suferința, durerea
REZUMAT DOCUMENTAR de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367327_a_368656]
-
de clinică, de câte o consultație generală pe an. Însă nimeni, nimeni nu vine la mine. Absolut nici o persoană. Nu mă sună decât din Chicago, să zic, două persoane. Și din toată America mai am vreo câțiva prieteni care sunt împrăștiați în alte state. În rest, absolut nimeni. Reporter Lidia Iliesi: Alin, când poate fi singurătatea plăcută? Tu ești tânăr acum și necăsătorit. Te simți singur? Câți ani ai? Alin Avrămoni, tânăr necăsătorit: Am 29 de ani. Nu, nu mă simt
REZUMAT DOCUMENTAR de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367327_a_368656]
-
petreci timp cu cine dorești, să investești în prietenii tăi. Prof. dr. Doina Cozman: Singurătatea este o povară grea pentru că ea naște frustrări. Stăm singuri și ne gândim: „Ce mult bine le-am făcut noi celor apropiați! Câtă generozitate am împrăștiat noi în jur și cum am vrea acum ca această generozitate din trecut să ne fie dată înapoi. Ce mult am vrea să fim semnificativi pentru alții! Dar suntem singuri în camera noastră și nimeni nu ne dă nici măcar un
REZUMAT DOCUMENTAR de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367327_a_368656]
-
cerebrală. - O puteți salva, domnule doctor? Este singura ființă dragă care mi-a mai rămas, întrebă fata îngrijorată. Tata s-a stins tot aici acum câteva luni de zile. Alte rude apropiate nu mai am pe lângă mine. Toate s-au împrăștiat ca păsările cerului prin tot județul. - Sunt rezervat în ceea ce privește starea pacientei. Noi facem totul să o stabilizăm, însă în urma acestui atac cerebral vor rămâne multe sechele și semne de întrebare. Va trebui ca cineva să o îngrijească permanent. Recuperarea va
SUFLETE NEDESPARTITE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367387_a_368716]
-
înroșească. Busuiocul la loc de cinste își etalează floarea albă, imaculată și, emană o mireasmă amețitoare, cu un trecut nestins numai dacă încerci să-l stropești iar cimbrul îi îmbie pe ceilalți zburători să guste din culoarea albastră a cupelor împrăștiate în reminiscențe de secole. Doi bondari se îmbulzesc să guste din lăptișorul unei mătci prea generoase și, otrăviți de mirosuri, nu vor să-și mai dezlipească aripile de pe ea. O pipăie într-una, nu catadicsesc să-i lase și pe
GÂNDIREA UNUI ZBURĂTOR de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366830_a_368159]
-
impardonabilă, eram ca o bulboană în cazanul cu smoală în care cineva, știm noi cine(!), tot amesteca cu polonicul ingredientele care de atâta clocot mai dădea și pe dinafară. Sunt picătura de bulboană strivită de gheata ochilor tăi cetitorule și împrăștiată pe caldarâmul șlefuit de atâta șmotru al plebei de pe Via Apia Vitae de la palatal lui Caesar, pe care am străbătut-o cu înfrigurare, în aceeași arhitectura de pe vremea tot la fel de celebrului său fiu nelegitim, ingrat și nerecunoscător dibuit c-a
DE MÂNĂ, CU LENIN DECAPITAT LA MANDALAY BAY ÎN VEGAS (VII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366833_a_368162]
-
scrântit piciorul ... Să știi că mă doare parcă mai tare astăzi când pășesc, decât ieri. O radiografie, mă arătasem iarăși îngrijorat, ar fi necesară, totuși, și un bandaj elastic. Nu e de joacă!... Prin fața noastră tocmai trecea o tânără pereche, împrăștiind în jur vocea unei cântărețe revărsată dintr-un casetofon voluminos cât un geamantan. Boys, boys, boys urlau difuzoarele în vibrație maximă. El, un ins slăbănog, căra aparatul făcând un efort aproape supraomenesc, judecând după grimasa feței și transpirația care-i
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
sprijinul ei de „tutore suprem”, te vizitează zilnic făcându-ți la mormânt și acasă, cele creștinești rânduite. „Bobocul” speranței tale de odinioară a înflorit de-a binelea, are șase rămurele pe tulpina-i fragedă, altoiul e bun și prinde vlăstar împrăștiind miresme de brebenei și floare de colț de la Rucăr și Zărneștii Brașovului, ghiocei, liliac și iasomie de pe costișele Poienarilor de Muscel, pe unde îți vei fi lăsat pașii copilăriei - în casa maicii tatălui tău Franz, pe care l-ai pierdut
SCRISOARE CĂTRE ION (DOREL) ENACHE-ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366859_a_368188]
-
viitorul creștinismului este Ortodoxia, pentru dimensiunea ei mistică, sacramentală, Liturghia ei, pentru frumusețea icoanelor ei, pentru faptul că pune accentul pe interiorizarea omului pe unirea minții cu inima cu liturghia ei, ori asta îl salvează pe om. Omul modern se împrăștie în lumea care vine asupra lui ca un tăvălug. Tu, ca om, dacă nu ai resorturi interioare, nu te unești cu Dumnezeu în inima ta, nu mai ai capacitatea să-ți cobori mintea în inimă și să te unești cu
INTERVIU CU MITROPOLITUL SERAFIM JOANTA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366824_a_368153]
-
kilometri distanță de localitatea noastră. Din acest hectar, cam un ar era ocupat cu un soi de viță de vie aromat. Strugurele avea un bob mare alb, acoperit cu un puf fin, care atunci când ți se spărgea în gură, îți împrăștia în cerul gurii o aromă deosebit de plăcută. Acest strugure era greu de cules, deoarece se scutura foarte ușor. La prima atingere neatentă, boabele se împrăștiau sub butucul viței, făcându-ți viața amară la adunat, însă, după fierberea mustului, acest soi
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
mare alb, acoperit cu un puf fin, care atunci când ți se spărgea în gură, îți împrăștia în cerul gurii o aromă deosebit de plăcută. Acest strugure era greu de cules, deoarece se scutura foarte ușor. La prima atingere neatentă, boabele se împrăștiau sub butucul viței, făcându-ți viața amară la adunat, însă, după fierberea mustului, acest soi de strugure îi împrumuta vinului un gust deosebit de aromat, așa cum ar fi acum Busuioaca de Bohotin. Dar, raportată la suprafața de viță și cantitatea de
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
se sprijinea pe câțiva chirpici din tizic. Tizicul era un material combustibil pe care părinții mei îl obțineau din dejecțiile de la animale, amestecate cu paiele de la așternutul așezat de tata, atât la vaci, boi, cai sau oi, cât și cel împrăștiat în bătătură , iar când grosimea stratului ajungea la 20-30 cm, se trecea cu tăvălugul tras de cai peste el să se taseze. Vara, după fermentare și evaporarea umidității din dejecții, se tăia cu un satâr special, în bucăți de 40x40
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
sau cozile animalelor în timpul păscutului, provocându-le disconfort. Tata nu m-a lăsat să-mi realizez prima mea partidă de pescuit, pentru că trebuia să am grija oilor, să nu plece la păscut pe izlazul ce înconjura lacul și să se împrăștie. Stăteam cu o nuia în mână și le păzeam, dar gândul meu era numai la pescuit și, din priviri, îmi tot alegeam locul cel mai ideal pentru aventura vieții mele, pe care abia așteptam s-o trăiesc. După vreo două
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]