11,044 matches
-
aproape trei săptămâni de zile a chinuitoarelor așteptări! Situația era mai mult decât clară. Avocatul Jan Mocanu își conduse clienții la ieșirea din Judecătorie ducând pe buze un zâmbet încurajator, în care se putea desluși că intuiția sa nu-l înșelase. - Vă sfătuiesc să nu vă îngrijorați, amânarea poate fi în favoarea noastră. La termenul care urmează, îi vom servi mai multe surprize domnului avocat Diaconescu și mă tem că îi va fi foarte greu să le contracareze cu răspunsuri facile. * Alex
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
să se aciueze. Nimeni nu bănuia ce avea să urmeze. Se vedea însă că această întâmplare era lucrarea sângelui, acea chemare ce este înstăpânită în ființa oamenilor, dincolo de înțelegerea și priceperea lor. E glasul fără glas ce nu poate fi înșelat de aparențe. Merseră așa, mână în mână, fără să-și vorbească, doar privindu-se din când în când. Pe fețele lor se putea desluși acea strălucire care dă oamenilor puterea de a trece peste toate vămile și vămuirile sortite trăitorilor
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
o foame de lup...! - Îndată, tanti, să vină Alex și băieții, îndată, dar dacă ești grăbită, îți pot oferi un picior de pui în avans, zise Ina, convinsă fiind că era firesc să urmeze un refuz politicos. Dar Ina se înșelase. Tanti Aglaia luă de bună propunerea: - Chiar așa, până vin băieții... Ți-a ieșit un îngeraș din gură, scumpo! Venind lângă Ina o sărută dulce pe obraz, cu un țucăit zgomotos. Dar știi ce? Mai întâi, ca să se facă bine
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
în timpul vieții, și nepotului de frate, Ioan Mugurel Sasu, scriitor și publicist recunoscut în mediile literare din țară și străinătate, și poate o fărâmă nepotului ce semnează aceste notații. * O poznă a firii, amuzantă și controversată, care nu mi-a înșelat deloc memoria, a fost verișorul Ramiro, progenitura unchiului Milian Doboș, notarul orașului Vama. Fiind conceput de doi veri primari care s-au iubit și apoi s-au căsătorit în ciuda opoziției din familie, Ramiro s-a născut prematur, diform și cocoșat
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Națională și dădea în cărți. El, Stroescu, o ciudățenie de țigan, mărunt, chel și negru ca fundul ceaunului, cu aceeași cravată la cămășile în pătrățele viu colorate, care nu avea ocupație în afară de a merge la pescuit fără permis sau a înșela pe oricine îi ieșea în cale. Lala, colegul și prietenul meu de zbenguieli și nebunii în natură, anterior venirii lor în căsoaia bunicii, n-a locuit la mama Coca, ci într-o casă naționalizată cu bunică-sa, mătușa Miți și
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
din povestire, sfârșind prin a sorbi gălăgios cafeaua aproape rece din cana Înaltă, de pe masă. Unde te-ai lovit la față?, observă cu oarece interes. Nu i-am răspuns. Mai trăncăni puțin despre Maria Mercedes și iubitul ei care o Înșela, strănută de câteva ori, se ridică și-mi spuse că vrea să plece. La ieșire, mă salută În trecere vecinul de la patru („Broscoiul” hi, hi, hi!), un bătrân obez, cu gușă și ochi bulbucați, care umbla mereu Într-o cămașă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ceva anume, ignorându-mă complet. Și ieri am avut aceeași impresie, dar mi-am zis că poate nu am auzit (era zarvă mare, de copii gălăgioși În jurul meu). Abia când mi-a apărut Înainte Scoancsa, am Înțeles că nu mă Înșelam. A trecut pe lângă mine cu trena ei de transpirație Înțepăcioasă și, când a ajuns În dreptul meu, m-a privit scurt și a clătinat mustrător din cap, ca și cum tocmai ar fi certat un obraznic. Apoi a pășit Înainte, cu spatele țeapăn
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Din clipa aceea, deși se aflau două personaje în incintă, scena rămase pustiită. Olga simți prin toate fibrele ființei sale că se afla în postura unei rătăcite la răscruce de vânturi. Intuia că ceva grav se întâmplă. Dar dacă se înșela? * Un timp, se așternu în încăpere o liniște grea. Gândul Olgăi alergă spre o dimineață când, cu câteva luni în urmă, întâlnind-o pe Gica, o asistentă de la contagioase, aceasta îi aruncase din mers câteva cuvinte otrăvite: Olga, ești o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
comunicării și negocierii dintre ele, se poate pune capăt conflictelor ivite. Dar nu numai atât, din dezbaterile asupra problemelor conflictuale cunoscute, pot să iasă la suprafață și alte nereguli și conflicte încă necunoscute, prin care, la fel, i-au fost înșelate în fapt și în drept așteptările uneia sau alteia dintre părți de către președinții și administratorii incorecți. Practica medierii a dovedit că doar explicațiile date în biroul unui mediator de către reprezentanții asociațiilor implicate pot conduce la clarificarea aspectelor conflictuale din cadrul acestora
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
va ajunge la ploi și inundații, că mările vor înghiți la început bucăți de pământ, apoi întreaga suprafață, dar, dacă încă nu plouă, poate că nu va mai ploua niciodată. Aștepta să vadă care erau măsurile luate de guvern. Se înșela pe sine și amâna propria hotărâre. Își imagina că urmează să plece în vacanță și îi era greu să se decidă ce agenție să aleagă. Asta doar până în momentul în care au început să reverse oceanele peste teritoriile ce dispăreau
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de funcționar își scoase agenda din servietă și o cercetă atent. — La ce vă uitați? îl întrebă peste umăr secretara. — La ce am pierdut. Cred că am să șterg ziuă asta din agendă, nu mi-a folosit la nimic. — Vă înșelați, domnule, mai târziu vă veți aminti. — Ca de o zi pierdută. — Dacă așa considerați. — Acum pot să apăs pe buton? Nimeni nu dădu atenție întrebării. De oboseală, se așezară pe podea, apoi mâncară pizza și băură Coca-Cola. Spre dimineață li
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
politicoși și amabili, căutând mănuși, becuri incandescente și albume de artă. Acasă erau atenți unul cu altul, iar eu credeam că între ei era altceva decât ura, o obișnuință blazată în chiar mijlocul unei furtuni pătimașe. Speram să mă fi înșelat liniștea sau vreun cuvânt cu o intonație străină, sau poate că Emil fusese aruncat în brațele rutinei, iar Laura nu putea ieși din starea de nepăsare, de început de toamnă murdară care creștea între ei. — De ce vrei să pleci? — Dacă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
un petic de noapte!? - Fiindcă există în toată această poveste, cel puțin așa intuiesc eu, un virus al îndoielii. Ființa asta a adunat atâta ură împotriva noastră, încât sunt sigur că are și sângele otrăvit. Să dea Dumnezeu să mă înșel! Totuși, eu te avertizez, nu te hazarda! Cântărește bine fiecare gest, atitudine, cuvânt; vicleniile unei femei sunt cu atât mai periculoase, cu cât par a fi semne de prietenie. - Alex, Alex, după tine n-ar trebui să avem încredere în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ai pus sub o lespede a uitării. Ori eu... Să dea Dumnezeu să n-am dreptate În ceea ce-ți spun mereu, dar mă simt dator să te avertizez: fii precaută în relațiile cu Olga! M-aș bucura să mă înșel, mai ales pentru tine, pentru liniștea ta. Timpul curgea ireversibil. Prietenele se întâlneau, se confesau. Inei îi venea greu să țină cont de sfaturile lui Alex. Prietena ei, Olga, avea tot timpul numai miere în glas. Acum, față de altă dată
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
plină de îngrijorare... - Stimată doamnă, copilul dumneavoastră s-a născut cu o malformație a membrelor inferioare. Deocamdată nu trebuie să intrați în panică. Îl vom ține un timp în incubator, sub o strictă observație, s-ar putea să ne fi înșelat! Olga începu să plângă. - Cum a fost posibil, domnule doctor, cum? - Aceasta e întrebarea pe care ne-o punem și noi. Diagnosticul nu este precizat. Oricare ar fi situația, trebuie să știți că întotdeauna există un capitol nescris pe care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
se exprimau, clienții, mai toată ziua. El, și-a organizat o afacere. În ce constă? Într-un fel de speculă, cu materiale de construcții. De fapt, și el, ca toți ceilalți speculanți cu care venea în contact, încercau să se înșele, să se amăgească, unul pe altul, cu câte ceva. Care mai reușea, care mai nu, și viața se scurgea, mai departe, ca oricare altă apă turbure și neplăcut mirositoare. În preajma nașterii copilului, s-a pomenit într-o incapacitate de plată. Ca să
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și care ascultă în aparență de aceleași nevoi, de aceleași pasiuni, de aceleași dorințe ca mine nu există întru amăgirea mea? Sunt altceva decât un pumn de umbre create doar pentru a-și bate joc de mine și a mă înșela? Tot ce simt, văd și judec nu e cumva o himeră neîmpăcată cu realitatea? Nu scriu decât pentru umbra mea proiectată de lampă pe perete; ei trebuie să mă fac cunoscut. Pentru prima dată în această lume josnică, plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
spre doi ochi mari, tenebroși și oblici, care licăreau în mijlocul unei feței livide și uscățive. Ochii aceștia care mă fixau fără a vedea, îi știam deja. Chiar dacă nu i-aș fi văzut înainte, i-aș fi recunoscut. Nu, nu mă înșelasem: era Ea. Mut de uimire și nemișcat, eram asemenea unui om care visează, care știe că visează, ar vrea să se trezească, dar nu poate. Chibritul arse până la capăt, frigându-mi degetele. Atunci mi-am revenit. Am răsucit cheia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
venise aici fără să știe. Era bolnavă, Se rătăcise? Venise inconștient, ca o somnambulă. Nu poate să-și imagineze nimeni prin ce stări sufletești am trecut în acele clipe. Simțeam un fel de durere plăcută și inefabilă. Nu, nu mă înșelasem. Era aceeași femeie, aceeași fecioară; intrase în camera mea fără să Se mire de nimic, fără să spună un cuvânt. Mi-am închipuit mereu că exact așa va fi prima noastră întâlnire. Părea cufundată într-un somn profund, fără sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
la Bacău, unde ocupa același post ; În paralel, practica și critica teatrală. Nu de mult, a devenit redactor-șef al prestigioasei publicații moldave Ateneu. Acum, mi-a oferit recentul său volum Urît mai trăiți, domnilor!( al cincilea, dacă nu mă Înșeală memoria). Titlul m-a derutat, recunosc : credeam, Înainte de-a citi cartea, că e vorba despre un eseu dedicat lui Cehov. Ei bine, nu! Volumul strînge, Între coperțile sale ( agreabile) articole, foiletoane, recenzii, portrete. Am citit impresiile autoarei cu plăcere
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
la spectacolul despre care perorează, lîngă mine. Lam urmărit : a dormit tot timpul!...” Hohote de rîs În sală, În avalanșă; bietul secretar literar a și ntins-o, rușinat. Credeam că s-a terminat cu ramoliții care strică manifestările culturale : m-am Înșelat! Acum doi ani, am fost invitat să vorbesc la o lansare de carte a unei colege, actriță. La o lansare, după cum se știe, oamenii cu bunsimț Își prezintă opiniile În maximum 10-15 minute. Ei bine, un venerabil critic literar, a
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
primit o lovitură atît de dureroasă, Încît i-a scris aceluiași Suvorin „de-aș mai trăi o sută de ani, n-aș mai scrie o altă piesă de teatru! În acest domeniu nu voi Înregistra decît eșecuri!”. Din fericire, se Înșela, deoarece chiar În 1897 primea drepturi de autor sub stanțiale de pe urma capodoperei care-a debutat cu ghinion... Și premiera Unchiului Vanea (1900) a fost un succes răsunător. De data asta, autorului Îi plăcuse Întrea ga distribuție, În frunte cu Olga
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Vercingetorix. (Aș fi foarte, dar foarte curios, cum i s-ar fi părut împărătesei pământul galic dacă ar fi fost locuit de supușii săi ruși?) În sfârșit! Cine nu mă crede, închipuindu-și că vestitul om de televiziune nu se înșală sau că nu a fost chiar dumnealui dus cu preșul, devenind din start prima victimă, sedus fiind de farmecul adaptării istoriei la zemosul nostru cotidian național, se poate convinge și singur de adevărul spuselor de mele. Cum? Simplu, citind corespondența
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
că ne supărăm rău de tot! Ai înțeles?" Am înțeles, fiți sigur." "Bine. Atunci te las, că trebuie să mă duc la cursul final de sinteză, la anul trei. Mda... Peste o oră ai și mătăluță treabă, dacă nu mă înșală pe mine memoria..." " Da, am seminar cu bobocii. N-am uitat. Cum n-am uitat nici de proiect. Dacă doriți, vi-l dau." " Dă-l încolo de proiect! Ne uităm pe el miercuri. Să-mi aduci aminte, da? Hai, că
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mai apoi actorului care va concretiza toate sentimentele. Să nu vă speriați că Dionysos era supranumit și zeul delirului și al maniei ca maladie. Fără el, Apollo n-ar fi putut trăi. Cine o spune? Parcă Nietzsche, dacă nu mă înșel. Fără el, lumea nu putea fi văzută ca o curgere irațională, așa cum era văzut de același filozof german, și dansul grecesc. Aproape că nu-mi dădeam seama că, prin actul dramatizării mele, Mihai de Giulești prindea cu totul altă viață
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]