185,071 matches
-
memoria cu numele unor vechi torționari ai Securității? Poți să le spui de mii de ori acestor biete epave ale tranziției că starea lor jalnică de azi e strâns legată de crimele securiștilor de ieri, că nu vor pricepe. Ei înțeleg doar ceea ce văd la televizor, adică spectacolul deșănțării morale incredibile, al minciunii orgasmatice și al vulgarității cu sclipici a vedetelor - politice sau nepolitice, cu sau fără silicon - de doi bani. Și totuși, C.N.S.A.S.-ul trebuie să meargă înainte, oricât
Grămăjoara de amprente by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13562_a_14887]
-
va ceti Maiorescu piesa. Relativ la aceasta am a-ți spune că a fost charmant, charmant, charmant. Mi-a plăcut foarte mult cum a reprezentat Mșaiorescuț pe cetățeanul turmentat. Nu era o copie realistă cum o faci tu, și cum se înțelege e frumos, fiindcă-l știu din experiență, ci era un om vesel dar de salon, un om degajat numai după înțelesul cuvintelor și în tonul jovial cu care vorbea, dar fără să presinte mirosul de rachiu al omului bat. Mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13538_a_14863]
-
că portretul lui Cuza este făcut, în principal, de prințul Ghica, cel care se considera încă îndreptățit la succesiunea tronului; Cuza este un personaj ca oricare altul și lectura sa nu se poate face decît în și prin textul romanului, înțeles în specificitatea sa. Formula epică, declarat balzaciană („Ce să facem? Marchiza se încăpățînează să iasă la ora cinci. Și în funcție de acest obicei al ei se scrie istoria...”, notează ironic prozatoarea pe prima filă a celui de-al treilea volum din
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
ceva trebuie să se petreacă și pe scenă pentru a justifica mașinațiile ei. Nu poate fi lăsată scena goală sau plină de actori împietriți în gesturi alegorice. Secolul nostru este chemat să satisfacă foamea de politică a cetățeanului de rînd...”. Înțeleasă la 1865 ca o chestiune „de familie”, joaca intereselor politice are într-adevăr ceva familial, iar surprinderea acestui aspect de mare subtilitate a momentului i-a impus prozatoarei o manieră în egală măsură familiară de abordare a evenimentelor și personalităților
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
a fi creat texte academice adresate unui public restrâns, ci aceea de a populariza și de a menține în discuție autorii amintiți. În plus, postmodernismul făcând obiectul unui curs susținut de Ion Bogdan Lefter în cadrul Literelor bucureștene, era de la sine înțeles ca autorul să nu renunțe la articolele cu conținut mai mult didactic, așa cum sunt cele în care se recapitulează contextul literaturii române din perioada 1960-1990. În poezie, după faza proletcultistă se succed trei generații: șaizeciștii, asemănători ca atitudine prin elanurile
Din reviste adunate și din nou la lume date by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13565_a_14890]
-
însuți din exterior, cu răceală critică și cu luciditate ironică” (pag. 293, Corectitudine erotică și culpabilitate pornografică). Păi, sau sufletul se odihnește sau se auto-sondează... Mai mult, mă voi situa de partea feminismelor afirmând că mi-e tare greu să înțeleg cum filmul porno poate incita la introspecție, căci nu oferă decât rețeta unei sexualități solipsiste peste poate, e “violent și obsedat de sine; nici o percepție a unei alte ființe nu-i schimbă comportamentul”1, îndemnând la satisfacția unor impulsuri imediate
Pe filiera pornografică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/13567_a_14892]
-
compoziția cu subiecte sociale și sfîrșește prin a experimenta bucuria pură a culorii și dizolvarea formei plastice în elementele constitutive ale propriului său limbaj. Și dacă în urma unei asemenea experiențe, Șirato este încă privit ca un pictor previzibil, ușor de înțeles și interesat exclusiv de bucuriile simple ale ochiului, acel privitor este ori naiv, ori ipocrit sau, și mai rău, captiv încă în convingerea că numele artistului, o dată cunoscut, face inutilă apropierea de operă.
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
a luat anul acesta Premiul UNITER pentru cel mai bun (fiind și singurul) actor din spectacolul Sex, Drugs, Rock and Roll unora li s-a părut că, în sfârșit, “critica serioasă”1), stimulată de un juriu de nominalizări nonconformist, a înțeles că teatrul merge în cu totul altă direcție decât spectacolele cărora ea le dă girul. Mă tem că aplecarea spre dramatic din interpretarea comentatorilor e paralelă cu realitatea: în condițiile oferite de concurența din stagiunea trecută, performanța tânărului actor a
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
când crede că a prins firul demonstrației, lumina se stinge, locul acțiunii se schimbă și odată cu el apar și alte referințe culturale, durata efortului de adaptare o depășește pe cea a dialogului sau a monologului următor: când zici că ai înțeles, ei sunt deja în altă parte, sugerează că ar fi cazul să râzi de altceva... Te supui, dar rămâne senzația dacă participi la o cursă, unde orice ai face, pierzi... În mod paradoxal, filipica tânărului autor la adresa unei societăți zgomotoase
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
mai singură. Piesele Liei Bugnar, jucate în aceeași ambianță sunt mai puțin ambițioase în planul modernității, izbutite, însă, în cel al teatralității. Autoarea nu se expune într-o oglindă astfel încât să reiasă măreția ei și nimicnicia celor care n-o înțeleg, ci se exprimă prin conflicte, prin destine și replici, spunând povestea și sugerând ceea ce e dincolo de ea. Nuclee dramatice elaborate în structuri evolutive, spectacolele văzute de mine au farmec și profunzime, sunt inteligente fără a fi arogante, sentimentale fără a
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
devenind un colaborator cu o contribuție fundamentală într-un demers creator depășind poziția rolului principal dintr-o distribuție. A împlinit, de curând, 90 de ani și toate emoțiile și certurile au rămas în trecut. Când îi asculți clopoțeii din voce, înțelegi cât de mult îi datorează cei care n-au văzut-o niciodată.
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
mea a apărut un grup de copilași din cartier, fără părinții lor. O fetiță se întoarce către mine ca să spună: “nu-i așa că ai venit pentru întîia oară?” Ei văd piesa a treia oară și vor să revină și mîine. Înțeleg că, pentru cei mici intrarea este gratuită. Mă mir că uneia din ele, cu ten măsliniu, cu brațele goale, în maiou de vară, nu îi este frig. Are dreptate dînsul, du-te acasă, mă aprobă prietena ei durdulie, care, cu
Trei încercări de-a petrece timpul la Berlin by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13556_a_14881]
-
îmi reapare doar ca un bătrîn stabilit la Berlin, care vorbește destul de convingător despre dragostea fizică și despre valurile mării. Urmează un libanez scund și elegant, într-un costum de vară, scandînd poemele sale într-o limbă profetică și de neînțeles, cu gesturi ale mîinii stîngi, care par să cheme sau să spună adio sau să muncească aprig sau să iubească tandru. Adolf Muschg povestește că, fiind la Berlin, a urcat într-un taxi al cărui șofer era libanez și auzise
Trei încercări de-a petrece timpul la Berlin by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13556_a_14881]
-
de roată: “Șoferul schimbă o roată. Nu-mi place locul de unde vin, nu-mi place locul unde mă duc. De ce îl privesc pe șofer cu nerăbdare ?” Brecht a scris aceste versuri la bătrînețe, în RDG, probabil au un sens politic. Înțeleg că unii scriitori, în stalinism, aveau șoferi, poate puși să-i supravegheze. Ei bine, cel puțin nu chemau taxiuri sau nu căutau loc de parcare riscîndu-și pielea. Eu, în schimb, care nu sînt atît de înțelept să scriu Haikku-uri, mi-
Trei încercări de-a petrece timpul la Berlin by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13556_a_14881]
-
în rom.), Omul în epoca televiziunii, a avut amabilitatea să ne vorbească despre dimensiunea dublă a omului și culturii contemporane, despre alarmanta obezitate de imagini în care trăim, ca și despre soarta imaginarului și imaginalului în era internetului. „Imaginea trebuie înțeleasă la plural” M. C. - Domnule Profesor, sînteți autorul a numeroase cărți despre imaginație, imagine și imaginar dintre care patru au fost deja traduse la noi, iar a cincea, Filozofia imaginii, a cărei fericită traducătoare sînt, este acum în curs de
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
noi, iar a cincea, Filozofia imaginii, a cărei fericită traducătoare sînt, este acum în curs de apariție la editura Polirom, constituind capul de serie al unei colecții dedicate imaginii. Pentru dumneavoastră, autorul volumelor Viața imaginilor și Filozofia imaginilor, imaginea trebuie înțeleasă la plural. De ce așadar, imaginile și nu imaginea, după cum o tradiție îndelungată ne-a obișnuit? J. J. W. - Țin într-adevăr mult la pluralul substantivului „imagine” pentru două motive: mai întîi pentru că tipologia imaginilor ne dă o mare diversitate de
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
oarecum supradeterminată astăzi a fost ceva favorabil, a suscitat condiții oportune pentru a permite tuturor acestor lucrări care au dominat mijlocul secolului al XX-lea, fie ale lui Bachelard, Eliade, sau ale unor mitologi ca Lévi-Strauss, să fie mai bine înțelese și să producă noi instrumente și noi rezultate. Așa cum se întîmplă adesea, moda are o parte bună și una rea. M. C. - Termenul „imaginal”, propus din cîte știu eu, într-un sens restrîns de Henri Corbin, s-ar putea impune
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
de a spune totodată adevărul, de a produce sens și, poate chiar de a problematiza chestiuni fundamentale ca și filozofia. Deci literatura a devenit un fel de mod narativ, mai concret, al gîndirii filozofice. Or, punctul care ar permite să înțelegem, nu aș spune reconcilierea, ci apropierea, între narativ și teoretic, este tocmai imaginarul, în sensul în care, așa cum a arătat hermeneutica, gîndirea umană nu poate să conceptualizeze totul, nu poate să modelizeze totul în mod abstract, ci trebuie uneori să
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
și simplu spulberat de-un Băsescu urcat brusc pe cai mari, sub privirile patern-aprobatoare ale poetului de format XXL. Că operațiunea a reușit, o dovedesc ploaia de comunicate gureșe, la marginea paranoiei, emise de oamenii lui Băsescu: da, s-a înțeles bine, dl Băsescu va candida la președinția României! Hodoronc-tronc, de parcă asta ar fi fost urgența maximă a țării. Orgolioși gata să plesnească, politicienii noștri își pierd uzul rațiunii de îndată ce li se arată mărgelele și tinichelele colorate ale deșartelor avantaje de
Popeye-marinarul ia lecții de greacă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13586_a_14911]
-
jocuri de cuvinte (foarte bune de altfel, altminteri nu le-aș fi reținut) se repetă întocmai în mai multe articole, ceea ce dă cititorului sentimentul că este un elev repetent care aude încă o dată glumele profesorului în anul următor. Fraza „toți înțelegeam însă, la vremea aceea că stihuri atît de scălîmbe nu puteau avea decît un singur autor, prea modest ca să-și afișeze paternitatea (este vorba de contribuția lui N. Ceaușescu la versurile tricolorului - n.n.), dar destul de puternic ca să și-o impună
Hazul vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13566_a_14891]
-
socială, are o arie de răspândire și mai largă. A propos de vulgarizare... Marguerite Yourcenar mai vorbește în prefața cărții sale și de obscenitate... Am mai scris despre acest lucru într-un ziar, și revin „cu o altă acustică”, bine înțeles, într-o revistă cum e R. L. Obscenitatea, metodă literară, care a avut întotdeauna adepții săi - scrie autoarea - este o tehnică de șoc de îngăduit dacă e vorba să forțezi un public cuminte ori blazat să privească în față ceea ce
Acustica unei cărți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13597_a_14922]
-
așa cum ne-ar și sta bine. De premii autohtone (care și-așa se acordă pe baza unor criterii relativ misterioase) nici nu mai vorbim, începând cu premiul de debut și toate celelalte până la Premiul Academiei... Cel puțin așa trebuie să înțelegem din prezentarea făcută autoarei de către redactorul-șef al publicației, domnul Ioan Buduca. Dar iată exteriorizarea scriptico-debordantă a entuziasmului domniei sale apropo de capodopera bistrițencei Bradea (precedentul fiind creat, nu?, de alt bistrițean, Rebreanu...), virtuala revoluționatoare joycistă a romanului românesc și posesoarea
Un debut... fulminant? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13599_a_14924]
-
apariție” al unei autoare cvasinecunoscute. „Proza ei nu va fi ușor digerabilă, nu va fi suportabilă multora. Nu așa arată realitatea românească de azi - vor dori să exclame puritanii noștri de serviciu.”, se strofoacă să ne convingă I.B. și îi înțeleg zbuciumul, fiindcă puritanii, acești cârcotași incurabili, ar vrea ca literatura română să rămână în stadiul de incipiență văcăresciană sau, cel mult, sadoveniană. Cum să intrăm noi în rândul marilor literaturi ale lumii cu „Urmașilor mei Văcărești...”, Viața la țară, Frații
Un debut... fulminant? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13599_a_14924]
-
o parte din și așa puținele la număr poezii pe care le semnează, să fie spre încurajare și spre o mai luminoasă încredere în sine. A fi singur pare să fie similar cu a merge pe un drum închis. Să înțeleagă că, pe porțiuni, versurile dacă sunt modeste, ele pot fi reparate cu meșteșug și puse în stare să funcționeze: ,,Călătoresc prin vremi și locuri,/ Prin viața mea treceți zburând,/ Doar amintirea unui cocostârc/ bolnav de ceruri/ Îmi zăbovește-n suflet
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13603_a_14928]
-
din ce să dăruiască. Decizia sa, de a-și trăi viața sub semnul autenticității, al sincerității, al unei autoscopii ce poate însângera, fac sarea, dau farmec unor pagini de o mare larghețe de evantai - poate chiar vizând prea-plinul. Dar, ca să înțelegem mai bine liniile de transparență ale romanului d-nei Gina Sebastian-Alcalay ne vom opri la un singur pasaj, în care Natalia dialoghează cu Pierre cel adorat - și el plecat din România, dar așezat la Paris - în privința problemei dacă se poate face
Pe portativul a trei meridiane by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13613_a_14938]