1,815 matches
-
poduri și hambare de unde luau și ultimul pumn de făină, se îmbătau, înjurau, se purtau ca stăpânii. Costică Focșăneanu (urmașul preoților Focșăneanu) a fugit spre Necorița și s-a ascuns într o glugă de coceni; au înconjurat gluga și au înțepat maldării până l-au făcut să strige că nu mai poate, să l lase. L-au bătut crunt deși omul era schilodit de cârjele de fier care l-au nenorocit. Nu știm cât și-a mai revenit dar a rămas
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
îndeosebi pentru potențarea energiei sexuale. timpul IV: spre regiunea gambelor, ce are ca centru punctual S36 (Tzu San Li), dar este cel mai important punct energetic al organismului și rol demonstrat experimental în funcția de apărare a organismului (imunitară), unde înțepat în anumite condiții ar avea efecte favorabile asupra longevității, atunci se va deduce ușor valoarea utilizării în acțiunea preventivă și curativă. timpul V: spre regiunea plantară (talpă), în care se află punctul principal R1 (Iang Tsiuan suferința de tip Yin
IX. Educaţia voinţei pentru vindecare. In: Fitoterapie clinică by Vasile Bodnar, Olga I. Botez () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2110]
-
al lăbuțelor și șodurilor am înțeles că ar bea ceva înainte să-i dea drumul la gură. Cum cafea nu mai aveam, am servit-o cu puțin must negru care, numai must nu mai era pentru că, de fapt, nu mai înțepa la limbă de vreo trei zile. După cum s-a servit îndelung din licoare, cam cât ar fi băut vreo șapte ca ea, a ieșit din farfurioară pe vreo trei cărări, a scuturat din cap anapoda și, ca omul la chef
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
era ocupat acum cu observarea semnalelor, care nu erau altceva decât niște clopoței sau bile făcute din plastilină, mămăligă sau chiar lut, puse pe fir în capătul lansetelor care, atunci când mușca peștele, se mișcau înspre înainte și atunci trebuia „să înțepi”, adică să tragi scula spre tine și să mulinezi pentru a aduce peștele la mal. Din când în când, ne udam buzele cu „harașpincă”, o băutură făcută din alcool etilic de 97 de grade cu cacao și zahăr. Era așa
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
bine, ce mi-am zis: acuma, că am băut și oleacă de vin și m-am încălzit pe dinăuntru, n-ar strica un pui de somn în paiele aestea bune. Și ca să fiu în același timp și gata pentru a înțepa peștele, chiar dormind, mi-am legat capătul firului de nailon de degetul cel mare de la piciorul drept. Apăi, când a tras crapul, tocmai visam că mă însuram cu o crăpoaică, știți voi de care... - Mitică dragă, l-am întrerupt eu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
știți voi de care... - Mitică dragă, l-am întrerupt eu, ai confundat nevasta cu o crăpoaică, ha, ha, ha... Și? - Păi, când a tras crapul la el, am tras și eu spre mine, așa, fără să vreu, și l-am înțepat. Și Coco m-a ajutat să-l scot. Nu era mare, vreo 5 kile avea... - Auzi la el ce serios o spune: „nu era mare, vreo 5 kile avea”, interveni Gică. - Da, continuă Mitică, mi-a stricat somnul crapul acela
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de Gheorghe, așa cum îi spui tu, a vrut să râdă de tine. - Așa o fi, mai spuse și coana preoteasă îngândurată, după care mai trase o ultimă limbă, iar scândurica îi oferi respectiva așchie. Coana preoteasă țipă, îngrozită: - Au, mă înțeapă la limbă! ia vezi, tu! Și scoase un limboi rozaliu, care prezenta și câteva granule de alune. Madam inginer se uită lung la el și întradevăr, văzu o așchie care se lăfăia, bine înfiptă la o distanță de un centimetru
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Pentru păstratul peștelui viu în apă am folosit niște plase tip tunel, lungi de 2,5 m, cu cercuri din loc în loc. L-am ajutat pe Gabi să scoată crapul afară, cu minciogul. Apoi Tarzan a avut o trăsătură, dar „înțepând” prea tare, a rupt firul principal de pe tamburul mulinetei. - Înțeapă și tu mai blând, ce naiba, doar în momentul mușcăturii, peștele are cârligul în gură. Hai, să te văd la următoarea trăsătură, l-am sfătuit. - Oare ce-o fi fost? - După cum
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
tip tunel, lungi de 2,5 m, cu cercuri din loc în loc. L-am ajutat pe Gabi să scoată crapul afară, cu minciogul. Apoi Tarzan a avut o trăsătură, dar „înțepând” prea tare, a rupt firul principal de pe tamburul mulinetei. - Înțeapă și tu mai blând, ce naiba, doar în momentul mușcăturii, peștele are cârligul în gură. Hai, să te văd la următoarea trăsătură, l-am sfătuit. - Oare ce-o fi fost? - După cum a tras, tot crap era, dar gata, faptu-i consumat. Fir
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
coadă era înfipt în plumb agățam o lipitoare, căci se găseau din belșug. Aruncam la vreo 20 de metri și ținând lanseta cu vârful în sus, așteptam mușcătura știucii. Și ea nu întârzia prea mult. Când simțeam în pumn zvâcnitura, înțepam. Așa am adus la mal vreo 8 știuci de un kilogram bucata, pe care le băgam într-un juvelnic de sârmă de la picioarele mele, în apă. Era o splendoare. Liniștea ireală care mă înconjura, întreruptă uneori de măcăitul unei rațe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
noi pe insulă. Nici aceasta nu s-a lăsat aprinsă. Rămăsesem pe întuneric. Să fi fost ora 4 spre dimineață, când am avut o trăsătură de crap la una din lansete. Mai mult am intuit-o că de văzut... Am înțepat și am simțit greu în vargă. Mi-am zis că e pește mare, nu putea fi vorba să fi agățat vreun plaur. Aveam un spațiu liber între cele două laturi ale stufului de vreo doi metri. Am început lupta cu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și dispăru. Marica apropie sfeșnicul cu lumânarea aprinsă ca să-i lumineze mai bine chipul și se examină atent în oglindă. Era frumoasă? Nu și da seama, dar avea carnea tare pe ea și pielea albă și rumenă. Zâmbi și gropițele înțepară amândoi obrajii. Era puțin emoționată. Se îndreptă spre o firidă cu policioare de nuc. Nu era încă obișnuită cu locul. În lumina puțină pe care o făcea candela și lumânarea, desluși sipețelul de argint în care ținea lemnul de mirodenii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
soba. Ștefan în acel moment pufni într-un hohot scurt de râs, pe care și-l stăpâni mușcându-și nemilos buza de jos. — Ce ai de râzi? întrebă jignită doamna. — Nimic, mă gândeam așa... și imaginea ochilor jupâniței care se înțepase cu acul, se suprapuse pe verdele smalțului. Era același verde și aveau ochii niște raze aurii pornind din negrul pupilei pe care mai mult le ghicise, căci fata sfioasă nu căta spre el decât pe furiș, prin zbatere de gene
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
leșii din Pocuția. -Așa voi face! -Cu granițele cum stai? -Am arestat armatele dușmane, i-am luat prizonieri la mine. Acum e liniște și pace. -Acum pleacă și veghează-ordonă Grațiani. Magicianul luă două păpuși de ceară și începu să-le înțepe cu sute de ace cu vârful otrăvit, bolborosind cuvinte neînțelese, de blestem și afurisenie. După care rosti: -Ludovic și Sigismund, vă dau lovitura de grație și vă trimit în iad-spuse Grațiani, înțepând în dreptul inimii păpușile de ceară. Mefistofel sufletele sunt
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
două păpuși de ceară și începu să-le înțepe cu sute de ace cu vârful otrăvit, bolborosind cuvinte neînțelese, de blestem și afurisenie. După care rosti: -Ludovic și Sigismund, vă dau lovitura de grație și vă trimit în iad-spuse Grațiani, înțepând în dreptul inimii păpușile de ceară. Mefistofel sufletele sunt ale tale. Ia-le! Radu voievodul principatului de sud îl trădă pe Petru. Intră cu coaliție polono-otomană, conjurații trădători. alungându-l din principat. Petru cu familia și curtenii credincioși din suită, se
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
moarte bizară și neelucidată. A fost găsit a doua zi, fără suflare în pat. Vicenzo Grațiani astrolog, magician, spițer și vraci a dispărut fără urmă. În cabinetul lui Grațiani. hatmanul a găsit o păpușă de ceară cu înfățișarea lui Petru, înțepată cu sute de ace, din care unul înfipt în dreptul inimii. Înțelegerea a fost respectată. Mefistofel și-a primit plata. CRISTALE La curtea craiului Matei se aciuase un străin, despre care se vorbea că este foarte erudit, colindase tot pământul și
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
ale ei bătătorite și având culoarea pământului, cu noduri tari ca lemnul în podul palmei și cu pielea încrețită. "Uite, maică, zicea, nici nu pot să le mai întind bine"... Și încerca să le întindă. Avea mijlociul chiar zgârcit, se înțepase într-o furcă, se obrintise și o vară întreagă îi cursese din tot degetul puroi. Iarna suferea de el, îi îngheța... Mi-acoperea pe ale mele cu un gest reținut, vrând parcă să spună că nu în zadar muncise dacă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Șoferul râse, arătându-și toți dinții. Îi asigură că nu-i vorba decât de un fleac și că va desfunda pe dată carburatorul, după care își vor putea vedea de drum. Când deschise ușa mașinii, vântul rece se năpusti înăuntru, înțepându-le obrajii cu mii de fire de nisip. Arabii își înfundară nasul în burnusuri, ghemuindu-se cât puteau de bine. - Închide ușa, urlă Marcel. Șoferul râse și se urcă în mașină. Luă pe îndelete câteva scule de sub tabloul de bord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
caut aici?" Dar tocmai atunci Marcel coborî în stradă. Când începură să urce scara fortului, era ora cinci după-amiază. Vântul se oprise cu totul. Cerul, fără urmă de nor, era de un albastru ca peruzeaua. Frigul se făcuse mai uscat, înțepându-le obrajii. Pe la jumătatea scării, un arab bătrân, lungit lângă perete, îi întrebă dacă n-au nevoie de o călăuză, dar fără să facă vreo mișcare, ca și cum le-ar fi cunoscut, din capul locului, răspunsul. Scara, anevoioasă, în ciuda mai multor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pe care nici un mușchi de carne vie și mlădioasă n-o mai răcorește, să uit de ziua când mi-am plătit cu limba nebunia. Era cald, cumplit de cald, seara se topea, sau așa mi se părea mie, aerul îmi înțepa ochii și vrăjitorul a intrat fără bască. Îl urma o nouă femeie, aproape goală sub o zdreanță cenușie, iar fața ei, acoperită cu un tatuaj care-i dădea înfățișarea zeului, nu exprima decât o nepăsare rea de idol. Viu îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
au contopit! Primăvara mă simt ca renăscută și inima se logodește în secret, pulsând dintr-o arteră nevăzută, multă iubire. Spun: ce suflet amdiscret! Vara mă prinde-ntr-o văpaie plină de iubire, plămădită-n primăvară. De nu m-ar înțepa-n vis o albină, să mă trezească. Să-i spun ispitei: piară! Toamna, e musai, să fiu pregătită de nuntă. Pâinea se coace deja-n cuptor. Iubirea se servește aburită de -atâta amor. Spun: nu mă lăsa să mor ! Iarna
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
vreun exemplu de animal lipsindu-se singur de viață. Cele mai înzestrate cu afectivitate pier, uneori, din pricina mâhnirii, poate. Dar de aici până la a se înjunghia singure, la a-și tăia gâtlejul...“ „Sinuciderea Scorpionului, împrejmuit cu un cerc de foc, înțepându-se cu acul său înveninat ? În mijlocul unui cerc de cărbuni, la primele pișcături ale căldurii, animalul se învârtește de-a-ndăratelea prin cercul de foc. E înnebunit. Dacă înaintează, se frige, dacă dă înapoi, se frige. Ar fi timpul să se izbăvească
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ce fel de coleg o fi, Marcu Sidonia și amantul ei Cornea obțineau, iată, validarea unei îndelungi și intime colaborări : brevetarea turnului de răcire. Lotomanul își suflecase mânecile deasupra planșetei, cu creionul mult ascuțit, vârf lung în aer, gata să înțepe foaia de calc în chiar punctul vulnerabil, Mina maura, cocoțată pe taburetul înalt, vântura piciorușele mentolate privind fix în ochelarii nesiguri ai lui Braun, zâmbindu-i, fără ca rotofeiul Robert să observe. Filatelistul abia se întorsese din concediu, gata de treabă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
îi zise căpitanul cu o ușoară imputare în glas. ― Domnule căpitan, pedeapsa... crima... legea, bolborosi Apostol Bologa, speriat de întrebarea căpitanului. ― Da, da... și totuși... omul! murmură Klapka întunecat. ― Omul... omul... omul, făcu Bologa, cutremurîndu-se, împrejur întunericul se înăsprise, încît înțepa ochii. Bologa întoarse capul. Pe câmp, cât pătrundea privirea, siluete negre se mișcau de ici-colo, parcă toți oamenii s-ar fi prefăcut în stafii fără odihnă. Numai spânzurătoarea albea nepăsătoare, împrejmuită de crucile albe din cimitirul militar. Bologa se cutremură
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
animalică, nevrednică de omul liber. Cu atât mai mult i se părea azi că a sta cu mâinile în sân ar fi o crimă cel puțin egală cu plecarea la război. Închipuirea că ar putea merge acolo îi stătea totuși înțepată în creieri ca o baionetă vrăjmașă. Trebuie s-o smulgă! Altfel, nu mai poate trăi. Mai ales că, în lumina spaimei de azi, amintirile trecutului îl împresurau ca niște amenințări din ce în ce mai negre... Nădejdea în generalul de divizie îi risipea spaima
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]