1,381 matches
-
învelindu-ne pe amândoi cu un cearceaf subțire... Se auzeau, de afară, acarii (Bujoreanu și Munteanu), înjurând domol, ca într-un descântec infinit, duios aproape, folosind cele mai grele vorbe, da, boscorodind acele (macazele!); neunse cu păcură când trebuia, se înțepeneau, duceau trenurile halandala pe linia secundară... O, dar pe cine nu înjurau ei!? Înjurau indescriptibil de amănunțit semaforul cu un braț verde și unul roșu, țeapene și ele... Înjurau fructifer un prun pipernicit de pe peron, pururi jefuit de poamele verzi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
convingă astfel să-și curme rătăcirile cerând ajutor și îndrumare zeilor : Fie-ți milă de mine, dacă nu ți-e milă de tine. Iată : gleznele mele sângerează. Trupul meu feciorelnic e zdrobit. Degetele mele, învățate să mângâie puful porumbeilor, au înțepenit (I 1). Confruntat cu tânăra istovită și mistuită de febră, Oedip realizează dimensiunile sacrificiului impus celei pe care a silit-o să-și schimbe statutul de viitoare mireasă pentru acela de făptură fără țară și adăpost : La anii când fecioara
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
doar poala cerului în care zboară suratele păsării în popas pe masa lui mai înseamnă idoli cu înfățișarea fulgerului solemn, a focului cu para semnului de întrebare. Și deodată, la fel ca și picătura de apă, cercul din mintea somnolentului înțepenit pe scaun se rostogolește nestingherit în sensul gravitației. Și cum altfel, când orbita asta din lăuntrul neuronului lui se învârte vicios, pe când copacul de lângă el, cu misterioasele cercuri concentrice, rămâne virtuos, nesupunându-se capriciilor care calcă în picioare demnitatea. Copacul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
prioritate alte trenuri), în aglomerație, zgomot și frig, cu sufletele înspăimântate de necunoscut. În orașele mari eram așteptați pe peron de doamne de la Crucea Roșie care ne ofereau, zâmbind, tăvi cu felii de cozonac și ceai. Eu coboram din vagon înțepenită de frig și dezorientată. Eram un copil care se bucura o clipă că i se încălzeau degetele pe cana fierbinte și mă însuflețeam la gândul că acolo unde vom ajunge voi avea un pat cald. Vedeam în jur convoaie de
UN COPIL TRECÂND PRUTUL. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Taisia Nicolau () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1695]
-
pachet de țigări unui scheletic suferind, dis de dimineață îl transportau către morga spitalului. Tânărul părăsise definitiv lumea aceasta. Toată ziua doar am tăcut. O zi rezervată muțeniei. Ce se mai putea spune, ce se mai putea face? Timpul lui înțepenise, timpul nostru curgea molcom departe de lume, aproape de cer. O ultimă strângere de mână după o ultimă țigară fumată cu poftă; câteva vorbe schimbate în grabă. Încerc să-mi amintesc de ce ,,în grabă’’ dar se pare că memoria m-a
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
pentru a mai încerca... * * * Ore la rând rămân cu nasul lipit de sticla rece a ferestrei și îmi dau seama că e destulă vreme pentru înțelegerea libertății. Niciodată nu am mai trăit astfel de clipe meditative. ( Jos la parter, aproape înțepeniți de ger, băieții au devorat țigările întregi ori pe jumătate fumate cu multe ore în urmă. Fumau uneori și noaptea, în holul mic de la intrarea în clădire. Fălcile le erau încleștate de vremea de afară.) Așa, pe tăcute, făceam ,,filosofia
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
cleios de atâta sânge Închegat. De câte ori ajungea cu visul lui În acest punct, deschidea ochii ca să nu mai vadă. Dar visul continua aievea. Maria lui zăcea Într un colț de grădină, cu hainele sfâșiate și smulse de pe trup, cu fața Înțepenită Într-un rictus de groază. Din sânul gol și vânăt ieșea un ciot de suliță. Peste drum, pe gardul de lemn al bisericii, un șir Întreg de bătrâni cu pletele Însângerate atâr nau pironiți În cuie. Îl descoperise și pe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
din vale. Descălecară și se traseră sub marginea pădurii. Pe Simeon Îl ascunseră cu cal cu tot sub un brad bătrân, cu crengi până aproape de pământ, și-l lăsară acolo, după ce legară hățurile de o ramură zdravănă. Picioarele captivului erau Înțepenite Într-o frânghie care trecea pe sub burta calului, destul de larg pentru a nu răni pielea animalului, dar destul de strâns pentru ca omul să nu poată descăleca. Ținând seama că și mâinile Îi erau legate, prizonierul n-avea cum să fugă. Așa că
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
repe tând Întrebarea. Doica Începu să plângă și mai tare. Fără să mai aștepte, Urs urcă cele câteva trepte care duceau la ia tacul lor, cu certitudinea că se Întâmplase ceva Înspăi mân tător. Soția lui zăcea pe pat, nemișcată, Înțepenită În somnul morții, Încă tânără și frumoasă, cu o grimasă de durere Întipărită pe obraz. Pe brațul ei drept se afla o mogâldeață fără viață, Înfășurată Într-o sumedenie de giulgiuri albe. Doctorul, chemat degrabă, nu putuse să mai facă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
sărim Împreună În apă...“ Dintr-odată auzi de undeva de sub stâlpii podului, pe care tocmai se pregătea să pășească, niște scâncete slabe. Urs se opri și, luându-se după ele, coborî la malul apei. Adăpostit sub una din grinzi și Înțepenit Între pietre, văzu un coșuleț cu capac din care răzbăteau plânsete răgușite. Omul se aplecă asupra coșulețului. Dintre faldurile unei Învelitori groase, din blană de lup, răsărea căpșorul rotund cu fețișoara Înghețată și ochii roșii ai unui sugar. „Dumnezeule mare
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și îndesat cu dosul mâinii peste gură. Aplecată ușor deasupra capului meu mi-a șoptit la ureche: Nesimțitule! Scena s-a consumat rapid. Gestul mamei, aplecată asupra creștetului meu, a fost considerat drept unul de tandrețe, de ocrotire. Eu, însă, înțepenisem. Eram consternat, nedumerit și revoltat. O singură întrebare scurtă îmi vâjâia prin creier: De ce? De ce? Ce se întâmplase? Unde am greșit? Eu doar îl avertizasem pe fratele meu că, în imediata apropiere a sicriului, era o zonă periculoasă. Prin urmare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Mataji înaintea ta, nu am absolut niciun merit! Așa a fost să fie! Atunci a fost momentul meu, așa cum acum este al tău! În ceea ce privește jongleriile cu energia sau meditația... în vârf de copac, în frunzișul verii sau iarna, printre crengi înțepenite de ger... totul nu este nimic altceva decât rodul antrenamentului unei meditații zilnice și făcute cu conștiinciozitate. Bineînțeles, am exagerat nițel cu... copacul, cu... iarna... Meditează și tu cu regularitate și o să observi că performanțele nu vor întârzia să apară
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
acțiunile mele! Deci, ce se întâmplase acum?! Era adevărat ceea ce simțeam? Care era explicația? Dar... de ce oare mă încăpățânam să caut explicații, în loc să mă bucur de ceea ce primisem? Era aceasta revelația pe care o așteptam? Încăpățânatele întrebări ale... încăpățânatei minți înțepenite în explicațiile logicii fizicii au apărut spontan și au dispărut la fel. Dorința de a absorbi neabsorbitele - de până atunci - vibrații la care, pentru prima oară în viață aveam acces și pe care, la rândul meu, le emiteam, dar și
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
au speriat încă din primele momente. La Belapur am ajuns pe lumină - impresie excelentă, la Pune am ajuns pe întuneric - mizeria era la ea acasă: pereții murdari, pătați de sânge, uși la fel de murdare și sparte, cu două-trei rânduri de lacăte înțepenite de rugină, camera... cu opt paturi de fier dotate cu niște saltele negre ce-mi repugnau, pe jos alte saltele, la fel ca primele. Veneam curați și purificați de la Belapur pentru a ne proba aici valențele energetice. Cât de bine
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
fost stopat la timp - din fericire pentru nefericitul de mine! - de acel sahaja yoghin care, într-o engleză perfectă și seacă, m-a temperat: - Nu cred că este cel mai potrivit moment pentru a O fotografia pe Shri Mataji! Am înțepenit locului! Mă aflam într-o mare de sahaja yoghini cu fețele transfigurate de măreția momentului, cu mâinile întinse spre scenă, iar eu... Mi-a fost rușine! Am reușit astfel să ratez și plecarea Mamei... Am văzut multe chipuri frumoase - unele
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
sobru, în culori cât mai închise, își țineau privirile triste în pământ, îngândurați și părând să se roage. Nu se auzea un cuvânt, un murmur, aveai impresia că se vorbea în șoaptă și în case, iar timpul părea să fi înțepenit pe loc. Regina Maria fusese poate printre cele mai îndrăgite perso- nalități politice ale românilor, fără de care nu s-ar fi pus bazele României Mari, a celei de după Primul Război Mondial, când țara și-a recucerit Transilvania, Basarabia și Bucovina
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ele câțiva mușchi și câteva vene. Depresia din jur te înfiora. Șobolanii rodeau pisicile rămase fără stăpâni, nu invers. Mirosuri puternice de putrefacție și boală învăluiau bezna orașului, când se însera și orice speranță părea pierdută. Nu știai dacă cerșetorul înțepenit de pe stradă a adormit cu mâna întinsă sau a murit așa, de frig sau de foame, sau împușcat direct în inimă și viermi îl măcinau deja pe dinăuntru. Halele și piețele pline de bunătățuri nu demult erau mai mult pustii
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
se simte la fel de egal situat față de Dublin și Londra. Totuși, dacă îl întreb, ar alege Dublinul ca loc de trai, pentru că Republica Irlandeză este în plină efervescență, are un ritm de dezvoltare impresionant, e mult mai interesant acolo. Londra e înțepenită în cutumele și tradițiile ei. Totuși, interlocutorul meu crede că separarea Irlandei va fi conservată. Altfel, conflictul s-ar putea extinde în întreaga insulă. Singura soluție, în viziunea lui, este Europa Unită, care va atenua conflictele și resentimentele istorice dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
agreează pledoaria în numele drepturilor omului sau limbajul pragmatic al tinerilor liberali... În spatele hotelului nostru, în fața gării, statuia lui Ernst August - un principe al Hanovrei care a domnit la începutul secolului al XIX-lea. Cu o mână în șold, călărețul a înțepenit într-o atitudine mândră și provocatoare. Fiecare localitate, cu propriul erou întemeietor. Încerc să-mi imaginez sentimentele simple ale acestui om: era el prin ceva mai remarcabil decât oricare dintre noi, trăitorii de azi, sau nu e decât aura pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
urma grupului meu „francez” și mă văd nevoit să-mi asum excursia pe cont propriu. Traversez peluza verde a curții, puțin în pantă, salut statuile de bronz ale celor patru mari maeștri ai Ordinului Teuton, foști, importanți stăpâni ai castelului, înțepeniți în diverse atitudini - Hermann von Salz, Siegfrid von Feuchtwangen, Winrich von Kniprode și Albrecht Hohenzollern -, și trec podețul spre edificiul superior, Citadela. Nimeresc într-o curte mult mai mică, înconjurată de jur-împrejur de ziduri cu portic: sunt galerii dispuse pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a lui Maurice Bejart. De data aceasta, s-a renunțat la artificiul unei scene, la confortul sălii special amenajate, în schimbul contopirii cu natura, al complicității intime cu elementele primordiale. Dansul evocă geneza, nașterea unei lumi noi și moartea celei vechi, înțepenite în ritualuri hieratice, prăfuite, paralizată de prejudecăți și constrângeri absurde. O magmă originară, în care oamenii se resorb în vederea unei replămădiri de mult prevestite. Un ciclu al evoluției se încheie, începe altul, în angoasa necunoscutului. Aceasta pare să fie noima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de fraternizare simbolică între învingători și învinși. A doua poză emană o cu totul altă atmosferă: un soldat sovietic înarmat încearcă să smulgă bicicleta din mâinile unei tinere femei, chiar în fața Porților Brandenburg, sub privirile îngrozit-stupefiate ale trecătorilor - unii au înțepenit pe trotuar, incapabili de vreo reacție, alții se feresc, rușinați, din raza obiectivului fotografic, de parcă s-ar teme să nu li se imortalizeze lașitatea. Cele două imagini, surprinse în sectoare diferite ale orașului, american și sovietic, sunt foarte elocvente pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
din câte am văzut în viața mea. Înfățișarea lui exprimă exact felul în care arată cei care îl populează. Nu am văzut niciodată atâta întuneric așternut pe fețele și, am impresia, pe mintea unor oameni. Era de parcă timpul ar fi înțepenit pentru alte decenii, ca înainte de 1989, când locuitorilor orașului li se interzicea să vorbească cu străinii, și acest fapt, desigur, s-a repercutat asupra stării de spirit a societății de acolo. La Kaliningrad, am simțit un zid între noi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
contra lui Barbu ce „confundă proprietatea de stat cu cea privată, revista Luceafărul, adică, așa cum ar face un comandant de divizie de tancuri a capitalei care ar înconjura comitetul central!”, (metaforă ce i-a făcut pe tovarășii de la prezidiu să înțepenească, probabil, dar n-a scos unul un cuvânt!Ă, Mihai Ungheanu flutura Scânteia cu discursul „șefului” de la Cluj, iar eu, aproape de final, cu o garoafă în mână pe care am scos-o dintr-o vază din apropiere, mi-am exprimat
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
căutându-L printre rude și printre cunoscuți. Și negăsindu-L, s-au întors la Ierusalim, căutându-L. Iar după trei zile L-au aflat în templu, șezând în mijlocul învățătorilor, ascultându-i și întrebându-i [...]. (Luca, II, 44-46) Chiar dacă trebuie să înțepenești așteptând și să parlamentezi apoi îndelung cu poliția israeliană, este după toate acestea un adevărat deliciu să urci muntele Templului / esplanada Moscheilor, strecurându-te pe poarta Hulda, prin intrarea din spate, și asta dis-de-dimineață. Spațiul propriu-zis se află în gestiunea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]