1,414 matches
-
Începuse să se Întremeze, iar Selat Îi făcuse doi pășitori din crengi groase - Enkim potrivea pășitorii din lemn la subsuoară și mergea, șontâc-șontâc, dintr-o parte În alta a satului. În schimb, Runa le arătase oamenilor lui Minos cum Îi Înțepenise lui Enkim pășitorul cu crengi și cu argilă uscată și, mai mult, Îi Învățase toate ierburile de leac pe care le știa. Îți venea să crezi că ne pregăteam să Împărțim totul de parcă se apropia din nou Ceața Adâncă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
liniștiți, le-am spus. Pentru ce cred eu că vine spre noi, nu s-a făcut Încă sulița care să-l poată doborî. Nu știu de ce, dar vorbele mele i-au Înveselit. A doua zi ne-am sculat obosiți și Înțepeniți de frig. Văzduhul era neclintit de acum. Soarele strălucea, dar abia dacă dezmorțea ierburile pline de brumă, culcate la pământ. Am Îmbucat ceva și ne-am pregătit de plecare. Norul acela uriaș parcă se mai apropiase, numai că acum părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ai lor și de-ai noștri, puhoaie, și nu doar Scept? O să fie nevoie de oameni mulți, de femei și mai multe, ba chiar și de prunci, atunci când s-o porni Gerul cel Greu. L-am văzut pe Barra cum Înțepenește. Se uita la toată lumea aia care trebăluia pe țărm și se mira nespus: cum să câștigi o luptă de sânge, ucigând un singur om - pe Scept, adică? Începu să zâmbească, Încet, prea Încet, de parcă te-ai fi uitat una, două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În care m-ai făcut mamă, se bucură ea. Așa a fost. Soarele, care abia dacă se mai târa pe cer, n-a mai apus În ziua aceea - s-a apropiat de marginea cea mai Îndepărtată a ghețurilor și a Înțepenit acolo pentru scurtă vreme, Înainte să urce din nou În văzduh, de parcă n-ar fi dorit să ne scape din ochi. Cât despre cer, semăna tot mai mult cu apa Mării celei mari care, treptat, a Înghețat de jur Împrejur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și o puse pe Nunatuk să se Întindă pe un așternut de paie. Ia! Voi, ăștia care nu știți decât să Împuiați femeile, afară! Gupal râse și mă bătu pe umăr. - Vreau să văd cum iese copilul, am spus. Gupal Înțepeni, neștiind ce să facă. - Gupal! - făcu femeia, iar Vindecătorul ne scoase pe toți afară, cu gesturi blânde. Ne așezarăm pe o piatră rotundă, În mijlocul satului. Oamenii Încercau să nu ne bage În seamă, dar nu reușeau să-și ia ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
-mi acopăr fața cu celălalt braț, că durerea mă făcu să urlu gros. Of, of, eram un mare ucigaș, așa că mi-am repezit genunchiul În vintrele lui pe cât am putut de repede, după care l-am văzut cum cască ochii, Înțepenind. Strânsoarea lui se slăbi și atunci, mi-am Înfipt dinții În beregata lui, mușcând precum pisicile cele mari pe care le zărisem pe tărâmul Dogonilor. Mușcam și-mi răsuceam capul dintr-o parte În alta, smulgând bucăți din carne, fărâmând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mi-l aminteam! - Unde e Moru? l-am Întrebat. Omul scoase un sunet așa, de parcă ar fi tras un vânt pe gură. - După Moru l-am avut Vindecător pe Uglu, iar după Uglu am venit eu, Zarge. Zâmbetul mi-a Înțepenit pe buze. - Unde e Moru? Zarge Îmi arătă colina cea mică de lângă Întrarea În peștera iernii. - Acolo sunt toți. Și Uglu, și Moru, și cei dinaintea lor care, pe vremurile alea, nici n-aveau nume. - Câți ani ai, Zarge? - Cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și a distanțelor cumplite, a roților În mișcare și a șinelor strălucitoare, a oțelului, a ruginii și a Încăierărilor sîngeroase, a pămîntului sălbatic și aspru. Bărbatul zăcea pe spate, nemișcat și dur ca o stîncă, cu ochii Închiși, cu trăsăturile Înțepenite În Încremenirea de nepătruns a morții. Încă trăia, dar Într-o parte avea tîmpla zdrobită - o rană oribilă, deschisă, pe care o căpătase pe cînd hoinărea prin clădire beat și aproape orbit de alcoolul ieftin, sau „poșirca“ pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
se căsătoriseră, iar el văzuse cu ochii săi de patru ori săgeata tragediei arcuindu-se peste șine, spre Întunericul groazei, peste coșul cazanului - o căruță ușoară, de vară, plină de copii, un buchet de chipuri mici, Încremenite; un automobil ieftin, Înțepenit pe șine, plin de figurile rigide ale oamenilor paralizați de frică; un vagabond bătrîn, mergînd pe lîngă șine, prea bătrîn și prea surd ca să audă semnalul de avertizare; o siluetă trecînd În goană pe la fereastra sa cu un țipăt - pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-o strâns de coamă, îi devastă gura, o pătrunse cu limba, îi mușcă până la sânge buzele. Victima țipă scurt, se zbătu să scape, și-și înfipse unghiile în spatele bărbatului. Zgârâieturile îi provocară o durere atât de mare, încât Siegfried se înțepeni în măruntaiele Pepitei și-l buși sperma pe nas. Imediat după asta războinicul căzu în genunchi și-și dete duhul. Trupul gelatinos se scurse dintre buzele Pepitei ca o anacondă decapitată. La rândul ei, Pepita îl privi triumfătoare și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ordinarium missae. Apoi, un om gârbovit ieși tiptil în stradă. Era încotoșmănat într-o pufoaică zdrențuită și căra o sacoșă burduhănoasă. Strigătul m-a bușit pe nări și pe gură: Patroane! Patroane! Dar aurul beznei nu se cutremură și aerul înțepeni nemișcat și uniform. Jean se îndepărta, se pierdea apărând și dispărând pe după cocoașele de gheață ale pieței. Își luase doar o sacoșă de mere pentru un alt început. Șarpele începuse să-și înghită coada. Mâine va fi de atunci totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în care bărbații căsătoriți să fie ispitiți de tinere frumoase. Să vedem câți rezistă! Motanul sare peste el în pat. Rar i se întâmplă lui câte un moment din ăsta de tandrețe! Tubuliiiică! Privește atent în întuneric - birmanezul s-a înțepenit pe abdomenul lui. Are o poziție bizară - blana îi e zburlită, coada e ridicată ca mânerul unei pompe de apă. De sub coadă încep să sară biluțe negre, mici. - Zât, fir-ai al.... L XXV Foamea și chiria tind să devină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de Mike Tyson, îmi arse o palmă după ceafă: normal ești tu? Pe cine ai mai văzut să coboare din tren între linii? Te-am așteptat două ore în gară. Noroc că am avut niște votcă la noi, altfel acolo înțepeneam. Am pierdut și Dallas-ul din cauza lui, răbufni și soră-mea, un soi de butoiaș cu chică oxigenată. De dimineață taică-meu sună la spital și-l anunță pe cel mai bătrân preot din familie că venim în vizită. Îl puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
negru, dar, la repezeală, Cristina nu-i schimbase cămașa lui veche, cadrilată. Arăta ca un prizonier evreu fugit în travesti din lagăr. Tot din grabă, nepoată-sa uitase să-i închidă ochii albaștri și gura știrbă. Mâna dreaptă îi rămăsese înțepenită de la cot în sus. În camera tăcută și întunecată strigătul său mut era înspăimântător. Scântei albastre îi țâșneau din ochii înghețați. Pumnul suspendat în aer izbea o țintă nevăzută. Omul revoltat încremenise în timpul unei explozii de viață; se găsea suspendat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
că În valea În care drumul se ascundea privirii se află un sat. Fata era Încălțată cu cizme de cauciuc și căuta să alerge, Popescu avu chiar emoții pentru ea, dacă aleargă să prindă trenul și personalul ăsta care a Înțepenit aici de mai bine de douăzeci de minute se pune tocmai acum În mișcare? O Încurajă În gând În timp ce Încerca să-i distrugă trăsăturile feței. „Hai, surioară, că-l prinzi, ar fi nedrept să plece tocmai acum și dacă totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
era că pe acolo Încă nu se gândise nimeni să facă braconaj, altfel... Când vorbea bătrânul, el nu mai scotea o vorbă și, dacă Ana nu mai era cu ei În bucătărie ca să-și plimbe privirea furișă după mișcările ei, Înțepenea cu capul plecat. Își privea fix vârfurile bocancilor și spunea din când În când da. Animalele despre care vorbea bătrânul nu mai trăiau demult În această pădure de câmpie. Dacă bătrânul avusese cândva ocazia să le vâneze, era greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
l-am văzut murind. Am dus sicriul cu sania, la căderea nopții. La intrarea în curte, mama aștepta fără să zică nimic. Imediat după înmormîntare, am plecat. Marele viscol care a urmat a ținut două zile și două nopți trenul, înțepenit pe șine, în gara Brașov. Aveam sufletul pustiu și simțeam că mă despărțeam de Lisa. iulie 1. Împlinesc șaptezeci și patru de ani. Ca să mă cruț de bilanțuri, am încercat să mă uit la televizor. N-am avut, însă, ce
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nepăsător banii care zăceau pe banchetă. Zăpăcită a stat în cumpănă analizând acest gest tardiv și nu știa ce să creadă... sărutul mâinii i s-a părut deosebit de afectuos, cerând o iertare greu de înțeles pentru ea iar ochii lui înțepeniți în pământ i-au dat confirmarea incredibilă având semnificația clară de ispășire a păcatului! Auzi vocea cunoscută la despărțire mâncând cuvintele și căzând amenințătoare ca un magnet puternic în urma sa. - Ia-ți banii! Te voi aștepta marți. Când femeia coborî
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
tablou când avem chef sau inspirație. Unii dintre noi trebuie să lucreze la comandă, să respecte niște termene și alte mărunțișuri de-astea. Poate că de fapt ai nevoie de o lecție din care să înveți ce simți când stai înțepenit în fața unei tastaturi ca să scoți din cap cinci sute de cuvinte, pe care corectura așteaptă să le predai în treizeci de minute. — Eu nu-mi câștig existența din pictură, spuse Phoebe. Sunt asistentă medicală. Întrebați pe oricine din profesiunea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
frumoși și talentați, dedicați celor mai înalte idealuri literare (aceeași lume, desigur, în care norocul îmi va îngădui într-o bună zi să-mi înmoi picioarele șovăielnice, pentru a descoperi că e rece și neprimitoare ca apa bazinului care mă înțepenise, dând drumul unui șuvoi nestăvilit de lacrimi, în acea fatală aniversare a zilei mele de naștere). După aceea, oricum, venea cea mai importantă parte a ritualului. Ne întorceam acasă, făceam două cești de ness, ne puneam pe o farfurie biscuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
-se sub el Pilotul, ricându-se în scaun, fredonează un cântec: Vâslește, vâslește, blând, barcă, pe râu. Vocea pilotului pare neobișnuit de subțire și de melodioasă. Lumea nu mai poate aștepta. Avionul începe să urce abrupt. Michael nu înțelege motivul și înțepenește pe locul lui. Crede că își va reveni într-o secundă, două. Dar ascensiunea devine tot mai abruptă, până când dintr-o dată sunt în poziție verticală, apoi se răstoarnă cu sus-n jos, au făcut o buclă completă și și-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să mediteze la natura paradoxală a timpului. Și se gândește cât de nedreaptă e lumea, văitându-se mereu că e trecătoare când în realitate asta e singura-i virtute. Cum ar fi lumea dacă n-ar trece, dacă s-ar înțepeni cumva și nu s-ar mai putea urni? Ridică ochii la nevastă, în plină desfășurare, cu ochii cât cepele, făcând spume la gură. Pe la două, trei noaptea se va epuiza și va cădea într-un somn cataleptic, întrerupt de strigăte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
orice apel dacă nu o rugăminte? Martineasca se ridică alene, își lasă picioarele să lunece în papuci, își pune halatul și începe lungul drum către chemarea cea insistentă, căci în lunile de trecere reumatismul o supără întotdeauna și genunchii îi înțepenesc. Cu siguranță apelantul o cunoaște, altfel de mult ar fi pus, dezamăgit, receptorul în furcă. Căci madam Martinescu nu ajunge să răspundă la telefon decât atunci când orice om normal aflat la celălalt capăt al firului ar pierde orice speranță. ─ Aurora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
dimineții îi plămădesc un chip nepământesc, plin de frumusețe. Peste mormanul de gunoaie a nins, apoi zăpada s-a topit, apoi iar a nins, apoi gerul l-a sculptat ca pe o materie plastică, anume pusă în calea intemperiilor; șiroaiele înțepenite de lăzi și cutii, de cârpe și ciubote, cotoare de gogoșari, lămpi stricate, hârtii încremenite, sticlesc în culori stinse. Totul e prins în țărâna-mamă și sudat de ger, un gorgan ici acoperit de zăpadă, dincolo cu dinți de gheață, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
un gorgan ici acoperit de zăpadă, dincolo cu dinți de gheață, mai încolo șuvițe de noroi argintiu, un munte care curge. Într-o râpă se ițesc doi plopi, unul mare, celălalt mai mic, amândoi negri; mai departe o macara a înțepenit lângă câteva blocuri neterminate; cerul e verde și adânc; un stol de ciori despică privirea, în lumina trandafiriu-cenușie. Străbătând câmpia care se adâncește în fund de căldare la orizont, pe drumușorul cenușiu de asfalt găurit, autobuzul mititel și roșu ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]