92,886 matches
-
care dl Djuvara o face acestei perioade are mari lacune - de fapte, de evenimente, de persoane exilate. Dar, bineînțeles, autorul nu face altceva decît să-și descrie propriul itinerariu - al doilea - în Europa. înainte de prăbușirea finală a comunismului... De acum înainte, istoricii au cuvîntul! Cu lucrarea Amintiri din pribegie, alături de memoriile, jurnalele, convorbirile apărute pe piața culturală a României de astăzi - de la Emil Ghilezan (1998) și dl Virgil Ierunca (2000) pînă la d-na Monica Lovinescu (1999, 2002) și de la Theodor
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
intervenția. Aliații aleseră ei singuri momentul, urmărind doar să-și ușureze propria sarcină. Un al doilea consiliu de coroană se ținu la București, în palatul Cotroceni. Cum nu mai era timp pentru dezbateri el se încheie relativ repede, nu mai înainte ca Petre Carp să-și facă auzit (încă o dată) sumbrul lui glas de Casandră. Prevestirea nu avea să se adeverească. În aceeași zi - 14 august - pe înserate, jandarmii pedeștri anunțau suflînd în goarne mobilizarea generală. În Valea Negrului școala se
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
să zică decît: "V-aliniați". Simțea că se sufocă, de parcă ar fi fost silit să-și înghită mărul lui Adam. Se puse în frunte și, pornind, auzi strigătul gîtuit de lacrimi, ca un sîsîit de gînsac, al primarului: "Cu Dumnezeu înainte!" Pînă cînd ieșiră din sat nu privi înapoi nici măcar o dată. Știa ce se întîmplă în spatele lui. Femeile mergeau în laturile și în coada companiei, siluete disperate, spre jena celor pe care îi petreceau. Rămîneau treptat, în urmă, fie dînd buzna
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
să șadă pe marginea șanțului. Dreaptă, lipită de poartă, o văzu pe soția lui gătită cu ie și maramă. Dar parcă nu mai era ea ci imaginea ei, o poză, un tablou, ceva care doar îi amintea de ea. Păși înainte, cu pas milităresc, prin praful drumului pe care-l mestecă în dinți. Începea să simtă în ceafă pîrjolul soarelui. Compania intră în Pitești înainte de asfințit. Mărșăluise toată ziua fără întrerupere și trupeții făcuseră deja bătături în palmă de la mînerul de
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
-și primenească apa din bidoane. De-a lungul liniei se întindeau numai miriști țepoase, întrerupte rar de cîte o pădure de plute. Coborau în cîmpie. Din pricina numeroaselor schimbări de direcție drumul li se păru lung. Se mișcau parcă în zig-zag, înainte și înapoi, în sus și-n jos. Cerul mereu albastru, de august, nu le oferea nici un reper, dimpotrivă, le accentua senzația de pierdere, de rătăcire. Dormiră o noapte în legănatul osiilor și în țăcăneala roților. În dimineața zilei următoare auziră
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
se gîndi el. Ce era cu netoții ăia, de ce săreau toți în apă? Să-i fi înghesuit neamțul și bulgarul? Dar erau mulți, mulți, ar fi putut să se-ngroape în pămînt și să reziste ori să se repeadă ei înainte, cu baionetele. Poate ar fi răzbit! Și noi acum ce facem? Încotro ne duce domnul colonel? O fi primejdie și dinspre munți? Dacă e așa înseamnă că ne-au înconjurat și trebuie să ne rugăm rușilor să ne-ajute..." Se
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
o doară, peste fiarele lustruite și negre. Nimeni nu auzi cum scrișînind din dinți le poruncește celor doi să dispară dracului cu ele cu tot. Întors spre trupă, i se adresă flegmatic, tărăgănat: "Ei băieți, astea-s mitralierele. De acum înainte să-l ferească Dumnezeu pe neamț. Rupeți rîndurile..." Chiar dacă nu-l prindea, o asemenea purtare era prea obișnuită și prea pe placul soldaților ca ei să se mire. Lui însă, lui îi venea să-și bage unghia în beregată de
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
tunurilor lor de cîmp. În scurt timp începură să tragă regulat și precis tunurile. După cîteva ore, infanteriștii se arătară din nou. Înaintau prudent dar hotărît, dînd impresia că nimic nu-i poate opri. Își țineau armele lîngă șold, îndreptate înainte, iar picioarele și le tîrau ca și cum ar fi fost prinse în schiuri. Între timp, apărătorii din tranșee se răriseră. Unora, obuzele le venise de hac. Pe coasta dealului ascunsă privirii nemților, răniții erau coborîți în sat. Unii mergeau șchiopătînd pe
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
Dumitriu. Ion Vartic consideră totuși, în Dicționarul scriitorilor români, că aceste scrieri din epoci diferite ale lui Petru Dumitriu, despărțite de falia proletcultismului, undeva se întâlnesc, și anume în "punctul poveștilor fără sfârșit". Se poate accepta. M-am referit mai înainte la sprijinul pe care de tot tânărul Petru Dumitriu l-a primit de la D. Caracostea, care nu doar că l-a publicat prima dată, dar l-a și comentat concomitent cu publicarea. Ar fi un motiv, nu singurul, de reconsiderare
Momentul literar 1945-1948 - Debutul lui Petru Dumitriui by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14652_a_15977]
-
eliberării, atunci..." Fraza asta nu știu cum ar fi terminat-o, un nod în gât i-a oprit șirul de cuvinte. Se oprise și curentul electric, Prigorița aprinsese o lumânare rămasă de la parastasul de patru ani al Flaviei, făcut cu o zi înainte, aici, chiar dacă ea, Flavia, fusese de fel din Apuseni, de pe Valea Drăganului. "în plină educație politică și cetățenească - mde, nu mai eram bandite, eram deținute - ni se proiectau câte patru-cinci jurnale de film dintr-o dată - Mandric și iar Mandric. Cazna
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
căldura asta. Stângul pe tobă, fetelor. La urma urmei, nu este și ca o revanșă? Noi suntem mândria țării..." Știa că eu scap de asemenea corvezi doar din cauza bărbii, tolerată și ea din cauza cicatricei de pe obrazul stâng. Știa și că înainte mi se zisese Osebitu din cauza asta și că mi-am schimbat, abia în studenție, numele în "Amărășteanu". - Știți - ea nu mă tutuia încă, decât intermitent - povestindu-ni-te, Flavia parcă te pețea pentru fiecare din noi trei în parte. Cu
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
făcute de suprarealiști cu mania lor pentru măsuri & reclame; Mina Loy care a fost lovită de puritatea kinestetică a păsării mele de bronz & Nancy Cunard ale cărei legendare vapoare nu erau decît un legendar pește & Peggy, Peggy, firește, Peggy & înotam înainte și după faimoasele mele sarmale în transparența metafizică a anului 1930: de atunci fiecare an & fiecare decadă sînt pasăre țestoasă, pasăre sau pește; în 1989 pasărea mea s-a înălțat din nou la cer & apoi s-a născut în chinuri
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
rămas din Stalin. La mormîntul lui Iisus miracolele ne înconjoară Și sora Rodica le știe pe toate. Piatra Golgotei a crăpat sub noi. Sîngele Crucificatului spală țeasta lui Adam. De Paști luminările credincioșilor se aprind din Lumină. Lumina se înalță înainte să izbucnească în flăcări. În acea înălțare bolnavii se vindecă. Nimeni nu plînge, în afara icoanelor din care curge smirnă Și mai ales din Maica Domnului ale cărei amintiri dureroase umplu Ierusalimul de bocete femeiești. Pietrele se sfarmă la nesfîrșit cînd
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
cît un copil! Ambele, desigur, mari melomane! Le place să asculte, mai cu seamă, plăci de patefon "Columbia", de-acelea cu un ogar galben în mijloc. Dacă acul e prea tocit sau placa plesnită, se ofilesc, dar, c-o secundă înainte, strălucirea lor atinge o intensitate maximă, extatică. * Acoperișurile verzi au un pluș fin, alb, topit pe-alocuri: urmele îngerilor cu tălpi fierbinți.
Vechi cotidian de gingasie (3) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14746_a_16071]
-
dar are și vocabularul meu mediocru pretențiile sale...) și am plecat la Reșița. I-am spus toată tărășenia unui specialist dintr-un grup care tocmai blocase șoseaua spre Caransebeș. Omul s-a uitat la mine cam ca Baiazid la Mircea înainte să-l interpeleze cu întrebarea dacă el era chiar el. Toată lumea știe urmarea minus unii elevi pentru care se plătesc meditații cu bani grei - scuzați devierea! - Da' de unde ești, bade?m-a întrebat el cu vocea calmă. După ce am constatat
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
care i-a scos în cale oamenii care au marcat veacul încheiat și minunate locuri neștiute sau ar fi preferat tihna unei familii burgheze? Amintiri din pribegie lasă impresia că autorul își trăiește viața în ritm de galop, privind doar înainte, ca și cum ar fugi de el însuși și de tot ceea ce înseamnă stabilitate. în felul acesta are norocul de a da peste minuni ale lumii care vor rămîne pentru totdeauna interzise majorității muritorilor. Dar și neșansa ca, din cauza goanei disperate, să
Un om norocos? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/14803_a_16128]
-
Brașovului, George Scripcaru, i-a plăcut așa de mult ideea că a preluat-o imediat. Nu numai că s-a mișcat repede (începând de luna viitoare nici un cetățean al Brașovului n-o să-și mai pună pirostriile fără să fi pus înainte mâna pe sapă), dar i-a găsit și alte valente decât cele ecologice: “Vreau în felul ăsta să-i responsabilizez pe toți cei care își întemeiază o familie, atât față de protecția mediului, cât și față de instituția căsătoriei, ca să reducem numărul
Daca azi plantezi un pom, nu mai divortezi de-un om! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21183_a_22508]
-
mă schimb, pentru că, în mod evident, ținuta aleasă nu e capabilă să mă țină departe de pericolul de a fi recunoscută. De data asta, mă îmbrac în bărbat. Îmi lipesc mustăți și perciuni și îmi pun niște ochelari-funduri de sifon. Înainte să ies pe ușă, îmi dau seama că se impune să-mi scot un dinte. Îl scot. Ora 10.10: Mă urc din nou în tramvai. Ora 10.11: Mă dau repede jos, înainte să închidă ușile. La derută. Ora
Un text scris în mare secret! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21148_a_22473]
-
îmi pun niște ochelari-funduri de sifon. Înainte să ies pe ușă, îmi dau seama că se impune să-mi scot un dinte. Îl scot. Ora 10.10: Mă urc din nou în tramvai. Ora 10.11: Mă dau repede jos, înainte să închidă ușile. La derută. Ora 14.00: După o ocolire prin Ploiești și 24 de mijloace de transport, dintre care o căruță, o tricicletă și niște scări rulante, ajung la redacție. Îmi îngroș vocea și îi spun lui Dede
Un text scris în mare secret! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21148_a_22473]
-
tălpășița. Ora 3.00: Sunt ascunsă într-un canal la Universitate, așteptând să se care un grup de cheflii. Ora 6.00: Ajung acasă, cu genunchii juliți, hainele pline de noroi și mustața desprinsă pe jumătate, cu doar câteva minute înainte să se pornească spre serviciu vecinii mai matinali. Înainte să mă bag în pat, îmi pun lentile de contact albastre și gene false. Ca să nu se ducă naibii, în timp ce dorm, tot secretul pentru care am muncit atât.
Un text scris în mare secret! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21148_a_22473]
-
la Universitate, așteptând să se care un grup de cheflii. Ora 6.00: Ajung acasă, cu genunchii juliți, hainele pline de noroi și mustața desprinsă pe jumătate, cu doar câteva minute înainte să se pornească spre serviciu vecinii mai matinali. Înainte să mă bag în pat, îmi pun lentile de contact albastre și gene false. Ca să nu se ducă naibii, în timp ce dorm, tot secretul pentru care am muncit atât.
Un text scris în mare secret! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21148_a_22473]
-
bord, ca să-și facă curaj. Pe Traian Băsescu, în schimb, l-am văzut dansând în toate vacanțele de pe litoral și la toate revelioanele. Își invită nu numai soția, ci și pe alte doamne și n-are nevoie să consume ceva înainte, fiindcă are deja curajul în sânge, până la nivelul la care începe gheața să plutească. E un tată bun. Puțini tați am văzut la fel de atenți și de receptivi la dorințele copiilor. A vrut aia mică, EBUȚA, în Partidul Democrat Liberăluț-aripa tânără
Traian Băsescu, dragostea mea by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21192_a_22517]
-
și e foarte deșteaptă. Are o inteligență și o deschidere la minte de te lasă cu gura căscată. Când ne-am făcut mai mari, ne lăsa la discotecă. Ne întorceam acasă pe la 3-4 dimineața și ne trezeam că ne ieșea înainte pe stradă. Nu putea să doarmă de grijă, dar ne lăsa să ne bucurăm de adolescență, cu prețul somnului ei. Țin minte că, odată, era și maică-mea acolo, când am cerut voie la disco. Maică-mea a zis “Nu
Poveste despre bunici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21195_a_22520]
-
mașină de poliție, deci e clar că nu despre teama de amenzi era vorba. În fine, încă nu mi-am revenit din șoc. Aproape că nu mai sunt pregătită să ies în trafic în București. M-am relaxat. Cred că, înainte să mă aventurez prima oară, ca să-mi recapăt reflexele de apărare, o să-mi dau niște flash-uri și niște claxoane singură și o să mă înjur un pic de mamă.
Viv la Frans! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21227_a_22552]
-
doare de nu mai pot. De două ori, azi, m-a săgetat o durere de mi-a tăiat respirația. - Hai, mă, mamă, chiar așa? - Da, mămică, o dată la 9:03 dimineață și a doua oară chiar acuma, cu patru ore înainte să mă suni. - Păi și în rest, toată ziua? - În rest, nu m-a mai durut, doar de astea două ori. - Înseamnă că nu e nimic grav. - Eu știu, mamă? Acuma dac-o fi să mor de la durerile astea, oi
Mă vait by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21231_a_22556]