3,138 matches
-
în dificultăți și reticențe. îi mulțumise cu entuziasm pentru ea, pentru amica ei Elena, pentru muzică . Din partea lui Bacii chiar! Expansivitate care intimidase pe Marcian, dar îl implicase fără de scăpare. Odată obținut ca Marcian să cânte la faimoasa audiție, Ada, înarmată cu un așa de prețios passe-partout, trebuia, orice s-ar fi întîmplat și prin orice mijloace, să pătrundă deodată cu Marcian la Hallipii-Drăgănești. în tot acel timp, tocmai fiindcă lucra așa de mult la amorul ei pentru Lică și la
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cîte puțin În cadă. Lebedele, gîștele și rațele Îl primeau cu legănări vasele pe suprafața apei călduțe și limpezi, părînd că fac plecăciuni. El le cuprindea pe după gît, apoi le Împingea ușurel, dîndu-le la o parte, În timp ce frumoasa metisă se Înarma cu un burete și cu săpunuri parfumate pentru copii și Începea să-i frece ușurel, cu dragoste duioasă, pieptul, umerii, spatele, brațele și, picioarele copilului. Julius o privea cu zîmbetul pe buze și Îi punea Întotdeauna aceleași Întrebări; o Întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mie mi-ai negat filiația, dar cu ea n-o să poți face la fel, fiindcă și ea e un geniu, ca tine, tată și sigur că atunci Beethoven o să Înceapă să plîngă și-o să-i ierte pe toți. Martinto apăru Înarmat cu o spadă de lemn imensă și-i provocă pe toți cei din grup, dar ei nici măcar nu Întoarseră capul să se uite la el. Grăsanul nu se sinchisi de disprețul lașilor ăstora, o luă din nou la goană furios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu niște lingurițe lungi de argint, apăsînd feliile de lămîie de pereții paharului. Abraham Își drese glasul răgușit și Susan Îl lăsă pe Juan Lucas să pronunțe primele cuvinte. — Ei, draga mea, uite-l pe noul nostru bucătar. Susan se Înarmă cu răbdare și hotărî să se poarte ca o adevărată stăpînă. — Care sînt condițiile dumitale? Îl Întrebă, amintindu-și de Țanțoșa și apropiindu-și paharul de nas mai mult decît de gură, doar-doar mirosul de lămîie și de gin reușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
voastre!" 15. Cînd au auzit vrăjmașii noștri că am fost înștiințați, Dumnezeu le-a nimicit planul, și ne-am întors cu toții la zid, fiecare la lucrarea lui. 16. Din ziua aceea, jumătate din oamenii mei lucrau, iar cealaltă jumătate era înarmată cu sulițe, cu scuturi, cu arcuri și cu platoșe. Căpeteniile erau înapoia întregii case a lui Iuda. 17. Cei ce zideau zidul, și cei ce duceau sau încărcau poverile, cu o mînă lucrau, iar cu alta țineau arma. 18. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
vostru, v-a dat odihnă, și v-a dat țara aceasta. 14. Nevestele voastre, pruncii voștri și vitele voastre să rămînă în țara pe care v-a dat-o Moise dincoace de Iordan; dar voi, toți bărbații voinici, să treceți înarmați înaintea fraților voștri, și să-i ajutați, 15. pînă ce Domnul va da odihnă fraților voștri ca și vouă, și pînă ce vor fi și ei în stăpînirea țării pe care le-o dă Domnul, Dumnezeul vostru. Apoi să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85104_a_85891]
-
lui Iosua. Și poporul s-a grăbit să treacă. 11. După ce a isprăvit de trecut tot poporul, chivotul Domnului și preoții au trecut înaintea poporului. 12. Fiii lui Ruben, fiii lui Gad, și jumătate din seminția lui Manase, au trecut înarmați înaintea copiilor lui Israel, cum le spusese Moise. 13. Aproape patruzeci de mii de bărbați, pregătiți de război, au trecut gata de luptă înaintea Domnului în cîmpia Ierihonului. 14. În ziua aceea, Domnul a înălțat pe Iosua înaintea întregului Israel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85104_a_85891]
-
s-au întors din țara Galaadului în țara Canaanului la copiii lui Israel, cărora le-au făcut o dare de seamă. 33. Copiii lui Israel au rămas mulțumiți; au binecuvîntat pe Dumnezeu și n-au mai vorbit să se suie înarmați ca să pustiască țara pe care o locuiau fiii lui Ruben și fiii lui Gad. 34. Fiii lui Ruben și fiii lui Gad au numit altarul acela Ed (Martor), "căci", au zis ei, "el este martor între noi că Domnul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85104_a_85891]
-
spre explicații extraordinare. —Noroc? întrebă Karin. Weber zâmbi și-și deschise brațele. —E cel mai tare aliat al medicinei. O să mă recunoască din nou? Dispusă să încerce orice. — Nu există garanții. Dar chiar pare să existe un precedent. Daniel se înarmă pentru o bătălie morală. —Medicamentele astea nu dau cumva dependență? —Olanzapina nu creează dependență. Weber nu preciză cât timp trebuia Mark să ia medicamentul, pentru simplul motiv că nu știa. Daniel insistă. Auzise zvonuri. Antipsihoticele provocau izolarea socială, aplatizau afectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
petrecut cu indiferența ucigătoare a unui moment de groază trăit În vis. La nouă etaje deasupra pămîntului, un omuleț prindea cu Îndemînare, Într-o găleată, cuiele sau niturile de oțel incandescent pe care i le arunca de la forjă un om Înarmat cu un clește. Timp de o clipă, acesta se oprise din treabă, se Întorsese, cu cleștele În mînă, să facă o pauză și să vorbească cu cineva de pe altă schelă. Între timp, cel care prindea niturile, bucuros de momentul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dezgoliți de groază și licărirea stinsă, albăstruie a oțelului otrăvit. Din nou, sufletul plin de ură și teamă al lașului, plăcerea lașului de a ucide Într-un anumit fel - crima care nu-i pune În primejdie viața - de data aceasta Înarmat cu un pistol, Îmbrăcat În kaki, călare pe calul autorității sale, ca În acest caz. Trei băieți, salariați ai companiei proprietare, se plimbă după cină pe marginea terenului de zbor În lumina palidă a serii ce vestește Întunericul. Merg pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
decît o șleahtă de răzvrătiți care nu meritam altceva decît să fim spînzurați. Păi n-au vrut să-i judece pe Lee și Jefferson Davis ca trădători... știi, fratele lui mai mare, George, fusese ucis la Gettysburg, și-acum se Înarmase și era gata să vină asupra noastră... dar pîn-la urmă a priceput, și-atunci s-a-ntors și-a blestemat guvernul pentru că a Îngăduit așa ceva - știi, cu eliberarea negrilor - acolo, În Sidney, și pe vremea aia Îl ajuta pe John Arthur să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
auzite? „A venit În sfîrșit ziua pe care-o așteptam de mult“ - a zis - „urciorul nu merge de multe ori la apă. S-a declarat război cu China, mă duc să mă-nrolez, pe cuvîntul meu!“ Da, se și vedea Înarmat pînă-n dinți pornind Împotriva lor, gata să-și părăsească familia și treburile și să plece să dea piept cu ei. „Ba nu, n-ai să pleci nicăieri!“ - am zis. „Ești om Însurat, ai familie, ai copii de crescut, așa că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Gosseyn își îndreptase din nou atenția către cei patru indivizi înarmați. Și lor li se adresă acum: - Ca persoană separată, întrebă el, vreți voi, fiecare, fiți reduși la condiția de temniceri în situația de față? Cel de-al doilea individ înarmat din stânga lui Gosseyn presări și i se adresă lui Blayney: - Vreun ordin special, domnule Președinte? Individul clătină din cap, fără să spună nimic. Mai era deci timp să obțină noi informații. Gosseyn întoarse capul și strigă: - Domnule Lyttle! Chemarea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
să găsesc mijlocul fără dificultate. Și pentru că aveam sentimentul că nu mi se poate întîmpla nimic, m-am oprit. Apa dedesubtul meu, mișcîndu-se fără odihnă, întinzîndu-se și legănîndu-se ca și cum ar fi știut că avea să înghețe. Aerul iernii care era înarmat cu ace și cuțite și-mi rănea ochii. Undeva la stînga mea, cartierul nostru cu străzile numite după nestemate, cu pietrele sale de pavaj care sugerau valuri care însă nu se mișcaseră niciodată, greoaie și solide, fără trecut. Aceste străzi
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
numesc Daci, fie că să fi fost Geți sau Traci, de la acei Daci care locuiau cândva în Rodop». Această mărturisire este întărită de autoritatea lui Tucidide care spune și el că: »Sitalces chema din munți pe mulți Traci neatârnați și înarmați cu săbii, care se numesc Dii și locuiesc cei mai mulți în Rodop.» Că Dii lui Thucidid nu sunt decât Dacii, dovedește următorul loc din Strabon care identifică aceste două nume; «cred că Dacii a fost numiți Dai în vechime. Prin urmare
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
zidurile Sarmisagetuzei se mai văd un fel de instrumente a căror natură încă nu a fost determinată. Unele din ele constau din niște forme ovale înșirate pe un drug de lemn; altele sunt un fel de care cu trei roți, înarmate cu niște seceri și suliți, care probabil se puneau în mișcare odată cu învârtirea roților și, aruncate asupra dușmanului, aducea dezordinea în rândurile sale. De aceste fuseseră probabil carele acelea, pe care Geții le aruncaseră asupra lui Alexandru cel Mare din
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
să-i analizeze sursa de energie. Nu avea elice, doar niște fișe de metal care ieșeau din aripile masive. Niște plăci de un tip analog acopereau fuselajul și acest lucru îi confirmă previziunile. Acolo era sursa energiei magnetice. Era, deci, înarmat cu obuze sau cu un fascicol suflor magnetic. Aparatul își îndreptă prova spre el. Iarba fumega. Jeturile de flacără galbenă ale mărăcinișului nu făceau decât să se suprapună curcubeului roșu, verde, albastru, oranj al suflorului. Când avionul îl depășea șuierând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
fluxul nervos al corpurilor lor, acceptau acest statut. Îi excluse din calcule și, după o privire în vastele bucătării și magazii, ajunse la atelier. Asta căuta. Îl trimise pe Yanar la ale lui și închise ușa. După trei ore ieși înarmat cu două tuburi puse pe un șasiu, care vor putea preleva o parte din energia magnetică a motoarelor navei. Alergă direct la prima magazie, unde, preț de un sfert de oră umplu cu aer degravifiar recipientul etanș în interiorul căruia plasase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
i se citi clar pe față. Spuse: - Credeam că erați unul dintre ofițeri. Părea să fie pe punctul de a-și relua lucrul, dar înfățișarea lui Gosseyn îl avertiză. Poate nu voia să riște. Mâna, cu un gest convulsiv, apăru înarmată cu un suflor. Gosseyn se similariză la șase metri de tabloul de control. Auzi șuierul suflorului și un strigăt de uimire în spatele lui. Răsucindu-se rapid, îl văzu pe celălalt cu spatele, contractat. În mâna omului lucea patul suflorului. Rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cu precauție, trase spre el ușa de metal și porni pe scara de metal pe care urcase în ziua ceremoniei. Ajunse fără probleme la camera interioară și o găsi deschisă, spre marea sa surpriză. Această surpriză nu dură mult. Se înarmase cu un instrument pentru desfacerea în-cuietorilor dar era mai bine să nu lase degetele neîndemânatice ale lui Ashargin să se ocupe de asta. Se furișă în interior și închise fără zgomot ușa în urma lui. Cripta, acum familiară, se întindea înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
sale ulterioare cu privire la prinț, prea puțin înaintat în domeniul Semanticii Generale. Dar zise ce trebuia zis, și sublinie că primise mesajul de la Zeul Adormit, precizând că se pregătea o onoare pentru Secoh. Trebuia să meargă la Templu, însoțit de Ashargin, înarmat cu un distorsor - Gosseyn observă reacția seniorului gardian la menționarea distorsorului, fapt ce modifica riturile tradiționale stabilite. Dar, în aparență, Secoh accepta orice ordin direct de la Zeul său Adormit, fără să țină cont de formele trecutului. Prima etapă, cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Zeul Adormit va veghea în persoană ca totul să se desfășoare așa cum se cuvine. Nu putea să lase să se înțeleagă mai mult din planul său. O lumină orbitoare, ivită din surse invizibile. Preoți, aliniați de-a lungul fiecărui perete, înarmați cu lănci, scânteietoare și stindarde dintr-o țesătură prețioasă. Astfel se termina ritualul preliminar în vasta criptă a Zeului Adormit. În momentul decisiv, Gosseyn-Ashargin puse mâna pe levierul de control al distorsorului. Înainte de a-l manevra, privi în jur o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
șirul de mașini. Taxiul opri la bordură și Jack sări în el. Lanark îl urmări cum dă colțul, apoi stătu o vreme simțindu-se slăbit și stînjenit. Se gîndea la Alex, la Rima și la soldați. Nu mai văzuse soldați înarmați pe stradă. în final, se răsuci și intră în clădire. Unui bărbat în uniformă, aflat în holul de intrare, i se adresă astfel: — Caut de lucru. — Unde locuiți? — La catedrală. — Catedrala e în sectorul cinci. Luați liftul unsprezece pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
bărbați. Aceștia intrară prin trei uși diferita. Primii trei aveau arme în mâini și pătrunseră în cameră ca și cum ar fi fost catapultați de un resort puternic. Cel de al patrulea, un tip slăbuț cu ochi de culoarea alunei, nu era înarmat și intră cu nonșalanță pe ușă. El fu cel care i se adresă: ― O.K., Gosseyn, mâinile sus! Gosseyn, încremenit la masă, privind circular în jurul lui realiză că Eldred Crang, agent galactic, detectiv venusian și adept în ascuns al non
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]