KorAP: Find »[drukola/base=încântat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...51 52 53 ...83 >

2,060 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586

semăna cu femeile pe care le văzuse la clinică, încordate, disperate, incapabile să se gândească la orice altceva în afară de copii. Avea o carieră și o viață plină și agitată. — Nu-i o idee rea, mamă, încuviință el. Camilla părea la fel de încântată ca un copil în fața unei jucării noi. Nu i se întâmpla prea des ca fiul ei cel minunat să-i asculte sfatul sau chiar s-o asculte pur și simplu. Stevie citea și ea articolul despre Laurence când Fran ajunse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
înclină mai degrabă spre o combinație între Fragonard și Pocahontas. Ce-ar fi să faci nunta la Eurodisney, de fapt? Ai putea probabil să-l închiriezi pe Mickey să te treacă pragul. Oh da, mătușică Fran, te rog! strigă Lottie încântată. Fran se cutremură, în timp ce îi venea în minte imaginea unui șoarece uriaș de plastic, care o purta în dormitor, o privea cu pasiune în ochi și îi spunea: „Și acum, micuța mea Minnie, clipa pe care o aștept de-atâta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
să îi tragă o săpuneală săptămânală, care dădea rezultate uimitoare. Era o nebunie, știa. S-ar putea să fie în mijlocul unei ședințe, s-ar putea să fie plecată, cu siguranță nu-l aștepta și probabil n-avea să fie prea încântată să-l vadă. S-ar putea, pe bună dreptate, să-i pună la îndoială motivele sau, în cel mai bun caz, să creadă că își băga nasul în treburi care nu-l priveau. Ceea ce și făcea. Cu toate astea, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
intraseră cu toții din cauza ei. Săptămânile următoare fură exact așa cum îi plăcea lui Fran: atât de aglomerate, încât n-avea răgaz să stea și să bea o ceașcă de cafea, cu atât mai puțin să se întrebe de ce era atât de încântată să lase planurile pentru propria ei nuntă în grija altor persoane. Argumentul ei era că, dacă le lăsa pe Camilla și Phyllis să ia deciziile, măcar ele vor fi fericite, și mai exista și avantajul că nu puteau spune c-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
gândească limpede, nu să bocească. Acum, domnule Tyler, o auzi pe intendentă de la jumătate de hol distanță. Vă așteaptă o surpriză plăcută în camera dumneavoastră. Uitați. Deschise larg ușa. Ralph Tyler se uită de jur-împrejurul camerei, în timp ce un zâmbet nedumerit, dar încântat, lumina chipul care-i era atât de drag lui Fran. — Bună, zise el întinzându-i mâna, cu un aer ceremonios, cald, dar demodat, și privind-o pe Fran de parcă ar fi fost oaspetele de onoare la o premiere. Îmi e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
să stea cu el la mine acasă. — E în regulă. Tata i-a făcut patul în biroul lui. Pare să-i placă acolo. Fran șovăi o clipă. — Jack e acasă? Aș vrea să-i mulțumesc personal. Se înroșise, observă Ben încântat, exact așa cum pățea el când invita o fată la dans. Să nu uite să-i spună asta lui taică-său. — Mă tem că nu s-a întors încă. E la nu știu ce cină de afaceri. A sunat acum zece minute să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-i vine să dea cu tabla de joc de pământ. Nu sunt eu proprietarul de la Park Lane. Tu ești. Erau așezați afară, în grădina mare, la umbra mărului bătrân. — Poftim, șaizeci și șase de lire, îl ignoră Ralph cu desăvârșire, încântat că-și amintise că piesa lui era cizmulița argintie. Ben cedă și luă banii. Astăzi era una din zilele proaste ale lui Ralph, când circuitele din creierul lui nu păreau să facă nici o conexiune cum trebuie. Ben înțelese pentru prima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463

prin văzduhu-i natal. Roșu negru. (...) În preajmă se învoaltă din frunziș frumoasele românce cu o ederă de pasiune voioasă pe fustă și pe mînecile umflate de fum alb. (...) Cu sărituri mediteraneiene, artiștii futuriști români rup rîndurile. Sculptorița Pătrașcu cu mîini încîntate sculptează de-a dreptul în jăratec. (Irina) Codreanu elansează ideal sinteza flacărei. Iancu înalță arhitecturi de neon. Maxy precizează formele veloce ale mobilelor și imensifică razele lămpilor sale. Minulescu ritmează versuri albe terenurilor petrolifere, nesfîrșite tuburi inelare ce aleargă. Privighetorile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625

O, non, non. Nu pot! Văzând mâncărurile cu totul neobișnuite aranjate în fața lui, Gaston, emoționat ca un copil, a început să le arate cu degetul și să le numere: — Unu, doi, trei, patru... multe, multe feluri. Deoarece părea cu adevărat încântat și fericit, Tomoe era gata-gata să-l ierte pentru tot ce făcuse până atunci. — E prima oară când mănânci mâncare japoneză, Gaston? — Am mai mâncat o dată, la Paris. Restaurantul japonez Bujorul din Paris era proprietatea unui japonez căsătorit cu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
că acesta și-a dat seama că era privit și un zâmbet stânjenit i-a fluturat pe fața de cal. — Oh, Takamori! Hai, încă un pic! În cele din urmă a ajuns în vârf și s-a întors spre Takamori, încântat. Bărbatul acela mătăhălos și molatic, fără pic de mândrie în el, reușise să ajungă chiar în vârf. Gaston a ridicat apoi ambele mâini și a început să dea din ele de parcă ar fi fost aripi. Încet-încet, picioarele i s-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291

cu tatăl lui, și cu fratele și cu sora lui. Nu mă Înțelegeți greșit. O vreme am fost În culmea fericirii la gîndul ăsta. La Început, cînd ne-am cunoscut și Dan m-a prezentat familiei lui, am fost foarte Încîntată. Mă Încînta faptul că găsisem familia la care visasem dintotdeauna, una numeroasă, caldă și iubitoare, cu frați, surori și părinți care nu se despărțiseră Încă și care erau fericiți Împreună. CÎnd Dan mi s-a confesat, la a treia Întîlnire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
era În stare să fie exact genul de mamă pe care mi-l doream: blîndă, plină de căldură, iubitoare și amuzantă. Îmi amintesc cît de mult o iubeam atunci eram foarte mică, cum mă ducea la spectacole de păpuși, rîzÎnd Încîntată atunci cînd chicoteam și luîndu-mă În brațe cînd mă foiam, acoperindu-mă cu sărutări. Dar nu era trează prea des. Părinții mei o țineau Într-o petrecere, invitînd mereu oameni și căutînd pretexte ca să bea. Auzeam muzica și rîsetele și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
am avut ocazia, dar acum pot face asta pentru tine. — Știu. Mi-am Înăbușit un sentiment dureros de vină. În fond, nu Încerca decît să fie drăguță și oare n-ar trebui să fiu mai recunoscătoare că era atît de Încîntată? — Înțeleg foarte bine. Dan e chiar aici, vorbește cu el, am zis și i-am Întins receptorul lui Dan, rămînÎnd prin apropiere pînă ce Își luă rămas-bun. — Dan, am spus Încet, imediat ce Închise, părinții tăi știau că urma să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
cel mai frumos cadou pe care ni l-ați fi putut face. Aveți perfectă dreptate În privința dorinței noastre de a ne muta, e startul perfect pentru viața noastră de oameni căsătoriți. Generozitatea voastră este incredibilă. Linda pare peste măsură de Încîntată. — Minunat, spune ea, bătînd din palme. Vai de mine, sînt atîtea de făcut, că nici nu știu bine de unde să Încep. Ne-am Înțeles că nunta va fi la iarnă, nu-i așa, Ellie? Înghit În sec, Încuviințînd din cap

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
În formă de floare, cei mai frumoși și mai delicați cercei pe care și i-ar putea imagina cineva. Încep de Îndată să tremur. — Vai, Doamne, repet eu Întruna. Linda, sînt minunați, dar nu-i pot primi. Linda pare foarte Încîntată. — Ba poți și-o s-o faci, spune ea. Au aparținut mamei mele, apoi i-am purtat și eu la nunta mea, iar acum vreau să-i iei și să-i porți și tu la a ta. — Dar nu pot accepta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
privește cu ochii Îngustați, iar eu ezit, cît pe ce să neg, cînd deodată țipă ascuțit și-și aruncă brațele În jurul gîtului meu. — Știam eu! Știam eu! exclamă ea, Îmbrătișîndu-mă. Acum e prea tîrziu. — Șșș, o trag eu de mînecă, Încîntată că, În sfîrșit, pot să-i Împărtășesc cuiva bucuria mea. Nu au trecut decît cîteva săptămîni, așa că Încă nu vrem să spunem nimănui. — Nu-ți fă griji. Secretul tău e În siguranță. Își duce solemn o mînă la inimă și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
starea mea a devenit dintr-odată una nu tocmai bună. Apoi bag de seamă că Michael duce niște sacoșe mari de la Daisy & Tom. — A, bun. Voiam să-ți arătăm ce am cumpărat pentru cel mic, răspunde Linda zîmbind. SÎnt foarte Încîntată, iar Michael a vrut să fie totul o surpriză, dar abia aștept să văd ce părere ai. Sinceră să fiu, nu prea am timp. Toți cunoscuții mei, plus cîțiva oameni pe care nu-i știu, vor sosi foarte curînd (Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-o amîndoi și cît de minunat și de festiv arată grădina la apusul soarelui, cînd toate lampioanele și torțele Încep să ardă. Linda și Michael vorbesc Însuflețiți cu Dan, ambii sorbind dintr-un pahar mare de Mojito. Linda e evident Încîntată că-și are fiul doar pentru ea, ocazie ce se prezintă rar zilele astea. În consecință, părul meu nu se Încretește, machiajul meu se Îmbină perfect, iar vesta cu mărgele se asortează foarte frumos, În ciuda faptului că nu e pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
nu va mai trece mult pînă cînd voi putea să beau din nou. În clipa În care mă așez, Linda se dezlănțuie. Se apleacă și Începe să scoată lucrurile din sacoșe: veste Într-o multitudine de culori, cărora le scoate Încîntată În evidență drăgălășenia și caracterul practic, cupoane Întregi de muselină, urmate de prosoape cu glugă și rățuște de cauciuc. Mai dă la iveală și costumașe de tot soiul, În toate nuanțele de galben, verde, purpuriu și portocaliu. — Dacă nu-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
politician de frunte, iar și mai Înainte, fusese avocat. Cu alte cuvinte, nu găsești oameni cu mai multă putere decît Gregory, dar, la fel, greu speri să dai de cineva mai cu picioarele pe pămînt și mai modest și sînt Încîntată că el și Dan și-au descoperit foarte multe lucruri În comun. Într-un mod de-a dreptul pueril, sînt chiar și mai Încîntată că Andy a rămas complet pe dinafară. Ha! Dar faptul că e un idiot și că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
greu speri să dai de cineva mai cu picioarele pe pămînt și mai modest și sînt Încîntată că el și Dan și-au descoperit foarte multe lucruri În comun. Într-un mod de-a dreptul pueril, sînt chiar și mai Încîntată că Andy a rămas complet pe dinafară. Ha! Dar faptul că e un idiot și că pînă și Lisa Îl consideră așa Începe să mă imunizeze la aspectul său fizic (aș Îndrăzni chiar să afirm că-l găsesc din ce În ce mai puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
cîntat, ca de copil, adăugînd și un comentariu personal unde era nevoie. — Ascultă ce zice aici, domnule T., spune el de obicei, citind cronica unui film. Ar trebui sau nu să merg să-l văd? Sună bine. Iar Tom gîngurește Încîntat. În concluzie, diminețile de duminică seamănă destul de mult cu acelea de sîmbătă pe care obișnuiam să le am În trecut. Îmi iau micul dejun, Îmi beau ceaiul, apoi mă vîr Înapoi În pat, cu ziarele. Odată ce am isprăvit de citit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
de simpla calitate de părinte, am ajuns să Înțeleg perfect nevoia de vacanță. Dar, chiar și Înainte de dimineața aceasta, Înainte să ajungem la aeroport și să captăm agitația care plutește În aer, nu Îmi dădusem seama prea bine cît de Încîntată sînt de fapt. Așa că mă simt grozav. Apoi, o zăresc pe Lisa, aflată pe partea cealaltă a zonei de plecări. Stă călare pe un sac de voiaj Louis Vuitton, vorbind de zor la mobil, Îmbrăcată cu pantaloni albi strîmți, papuci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
se uite. Încîntată de cunoștință, spune ea politicos, dînd mîna cu Lisa și privind-o țintă În ochi, prefăcîndu-se că nu observă și că nu e jenată de faptul că e aproape complet goală. Pe de altă parte, Michael rînjește Încîntat. — Sa-lut! zice el, cu o expresie de motan care a pus laba pe borcanul cu smîntînă. Linda se Întoarce și-și dă ochii peste cap către nimeni În special. — Ce Încîntare să vă cunosc, adaugă și-i strînge mîna, rînjind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
dea seama că nu era sub nici o formă pregătit să-și asume o relație serioasă și că era cazul să treacă peste toată povestea, ceea ce a și făcut, fără să piardă vremea. — Cum Dumnezeu de mă ții minte? Întreab eu, Încîntată. SÎnt genul de femeie pe care oamenii nu știu de unde s-o ia, care amintește constant tuturor În ce Împrejurări ne-am Întîlnit sau că sînt prietena lui Fran, soția lui Dan sau am o legătură oarecare cu cineva anume

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]