1,681 matches
-
în crize intime și sînt înclinați, altminteri, spre sensibilități dulcege și utopii mîntuitoare sperînd ca opera să le salveze hidoșenia. Îi spun că n-am intenționat asta „-Nu-i nimic, nu te mai scuza”-îmi răspunde. „Tu ai întrucîtva dreptate... Mă încăpățînez să caut valori cînd nici istoria nu tremură în fața acestora. Le nimicește. Tresare, numai cînd dă piept cu martiriul. Da’ las’ că-l rezolvă ea și pe ăsta. Consacră-i și-i vei nimici. Socrate, Hristos, Giordano Bruno. Doar lumea
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
un cuvînt minuscul ce pentru majoritatea oamenilor nu-i decît un semn ca oricare altul, unul de circulație, să zicem, pe care-l poți ignora fără probleme cu poliția, În special În nopțile fără lună, și cu toate astea te Încăpățînezi să-l cauți, cotrobăi prin dicționare, răscolești, examinezi variante, sinonime, și, de obicei, dai de el cînd nu-ți mai trebuie. Nu vreți să candidați la un post de deputat? m-a Întrebat Într-o duminică joasă un om de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lungi prim-planuri și, pentru marele public, complet lipsit de motivație, de parc-ar fi frizer sau un Îndrăgostit fără speranță singur În parc, și cad frunzele, deși nici măcar atît nu e, nu l-a părăsit nimeni și totuși se Încăpățînează să se facă mangă tot filmul, aproape cadru cu cadru, muzica Doors nu-i la Îndemîna oricui, versurile și mai puțin, poezia tragică a rupturilor de ritm dintr-o criză existențială permanentă nu-i la Îndemîna lui Stone, deoarece nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de Bruxelles, Într-o casă mare și albă, cu ușă la stradă și o splendidă grădină În spate, la Arie și Lucie Abbeloos, doi avocați soț și soție ce se implicaseră foarte mult În L’Opération Villages Roumaines. Belgienii se Încăpățînează să-și numească sate niște așezări de forma și strălucirea unor bijuterii Înăuntrul cărora viețuiesc indivizi cu aceeași luminozitate și cărora eu, din pricina inevitabilei comparații cu Înnorata viață la țară de la noi, mă obstinez să le spun orășele, deoarece scînteiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
era în stare. Își vizita prietenii pe rând, câte unul pe zi, dar nu întârzia mult. S-ar fi putut spune că voia să-i mai vadă o dată, deși nu se gândea la asta, dar, dacă nu s-ar fi încăpățânat să nu mediteze la ce se întâmpla cu ea, așa ceva și-ar fi spus. De fapt, cu o excepție sau două, n-a văzut pe nimeni mai mult de o dată. Rărindu-și drumurile și rămânând mai mult timp acasă, trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se oprea în mănunchiurile stufoase de frunze verzi, sub soarele ce-i înfierbânta rochia și pielea, incapabilă și de fapt deloc doritoare să caute un petic de umbră. Ar putea oferi o mie de motive în afara aceluia esențial că se încăpățâna să dovedească altora - și ei mai întâi - că se poate descurca și poate trăi și singură. Nu mai aștepta nimic, drumurile se închiseseră și viața părea lipsită de evenimente. Dar se înșela, continua să aștepte, încât trebuie să repete ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ușor de spate, cu hainele largi pe el, cu părul alb, demn, arogant, impenetrabil. I-a văzut pe mulți din cei care, cu două luni în urmă, se bucuraseră de bunătățile pregătite în clipele de alinare - femei țepene ce se încăpățânau să-și ascundă cartea de riduri sub creme și culori violente, bărbați târându-și anevoie picioarele anchilozate, cu chipuri trase și priviri senine. A văzut-o pe doamna Caliope Teodorescu, retrasă într-o parte, să facă loc tuturor celorlalți, ținându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de după plecarea Mioarei. S-a apucat mai întâi să frece chiuveta, faianța, mozaicul din bucătărie, răzuind rânduri-rânduri de zoaie; apoi chiuveta și cada din baie. A măturat toate camerele, le-a privit, le-a mai măturat o dată, însă parchetul se încăpățâna să rămână închis la culoare, iar pereții înnegriți, cu pete mai deschise în locurile unde se aflaseră tablouri sau mobile. Îl usturau mâinile, i se înroșiseră buricele degetelor și pielea din jurul unghiilor se albise și se umflase, încrețită, mergea îndoit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
singur. În alte seri le făcea vizite nenumăratelor prietene pe care le păstrase din anii trecuți, uneori întârzia în patul lor, dar nu știa de ce și gândul îi era tot la cele petrecute peste zi. Într-o seară s-a încăpățânat să rămână la mașina de scris, să-și aștearnă măcar gândurile. Nimic premeditat, dar era convins că poate fi o soluție pentru neliniștile lui de peste zi, un fel de ataraxie stoică. N-ar fi de mirare, chiar dacă nu și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
auzea. Iar după mai multă vreme, indiferența asta putea fi foate bine numită și mulțumire sufletească. Al treilea cerîc) Crescuse cât se poate de mult, devenise acaparator, întinzându-se ca o iederă ce se agață cu vârfurile aspre ale vrejurilor încăpățânate de pieptul zidurilor, și acum era stăpân. Numai asta putea fi. Ori și altele, dar asta îndeosebi. Ar trebui căutat cu mulți ani în urmă firul oblojit și devenit plantă și apoi grilaj și apoi țesătură densă. Firul acela de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
arăta altfel. A insistat să-l lase acasă, ca și cum ar fi avut treabă sau n-ar mai fi avut chef de nimic. După-amiaza scurtă trecea încet și cerul cenușiu încremenit într-o nemișcare rareori tulburată de vreo fulguire palidă se încăpățâna să nu se întunece. Privea pe fereastră orașul tăcut și mort. Luminile aprinse în câteva case erau lipsite de viață. Ceasul electric se agita sub clopotul de sticlă, dar altceva nu se mai auzea. Privea în gol, spre spațiul înghețat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a tras către mașina pe care o lăsase într-o străduță dosnică, între nămeți. „Și crezi că ai să poți merge până acolo?“, se interesa Andrei Vlădescu. „Am venit până aici, se poate și într-acolo“, se mândrea Iuliu Sofronie, încăpățânându-se asupra ambreiajului care mi se părea că scoate un zgomot infernal. În cele din urmă mașina s-a urnit dintre nămeți, alunecând ușor. L-am văzut pe Iuliu Sofronie cum se apleacă și apasă nu știu ce butoane și interiorul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
te iubisem, poate doar fusesem puțin îndrăgostită. Dar orice femeie se poate îndrăgosti de un bărbat deștept, care se mai și poartă atent cu ea. Nu mi se întâmplase nimic deosebit și nu descopeream eu America. Numai că, atunci, mă încăpățânasem să cred că nimeni n-o mai văzuse înaintea mea... Pe urmă am terminat facultatea. Cu o săptămână înainte m-am măritat. Am vrut să rămân în București, de parcă mare brânză mă aștepta aici. Nu-mi iubeam bărbatul, dar toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-i vine să urle. I se părea că așa trebuie să arate disperarea. Orele până după-amiază s-au scurs incredibil de încet. Nimic nu fusese vreodată mai nemulțumitor de încet. De parcă orele și minutele și clipele chiar s-ar fi încăpățânat să nu mai curgă, deși știa foarte bine că numai nerăbdarea lui vede astfel. Către seară a căutat-o, i-a spus că trebuie să o vadă. A fost de acord. I-a ieșit în întâmpinare, are oaspeți, e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
va trebui să rămână singur și să sufere în acel timp incomensurabil care se așterne în fața lui, înspăimântător nu întrucât nu-i știi, orice ai face, întinderea, cât din cauza dilatării de neimaginat tocmai a acelei întinderi firești: clipele ce se încăpățânează să treacă și așteaptă să fie numărate, douăzecișinouă de mii una, douăzecișinouă de mii doi, trei, zece și așa mai departe, zilele care se lungesc ca o pastă lipicioasă pătată de lumina mereu mai caldă, săptămânile ce par un veac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să mi se așeze mâncarea. Sperând că mă va face să-mi uit nerăbdarea, tata m-a dus la mare; era reflux și o suprafață mare de nisip nămolos se întindea aproape până la orizont, și pe ea câțiva țânci se încăpățânau să alerge ca niște puișori exploratori, cu câte o plasă de pescuit creveți într-o mână și un părinte potrivnic în cealaltă. Am hoinărit așa cam o jumătate de oră, până când, în sfârșit, am avut voie să mergem la bazin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
am ridicat și m-am dus la fereastră. — Dacă numele ei este Alice McGanny, continuă Findlay, nu este foarte cunoscut în cercurile teatrale, deoarece cariera tinerei doamne, din câte am putut să văd eu din CV-ul ei, s-a încăpățânat să n-o ia din loc. Nu are studii suficiente, e prea îmbrăcată, a avut roluri de spus în mers, roluri de un cuvânt și roluri mute și între aceste triumfuri a intrat și a ieșit dintr-un centru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de transformare în raport cu trecutul lor comunist. Dincolo de acestea, trebuie luat în considerare, în cazul PSE, un factor pe care nu-l conceptualizasem. Pe plan internațional, trebuie ținut cont de contribuția IS. Dezbaterile asupra chestiunii europene deveneau imposibile dacă IS se încăpățîna să păstreze un profil internațional. A avut așadar loc o delegare de probleme europene către UPSCE. De notat și că IS a jucat un rol-cheie în aderarea partidelor din țările Europei Centrale și de Est la PSE, dat fiind că
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
am vînturat cenușa de pe cămașă, apoi am Împins poarta și-am pornit printre morminte. În tot cimitirul era un singur vizitator. Un bărbat subțiratic Într-un costum cenușiu stătea cu spatele la mine, ținînd un buchet de crini și ferigi ce se Încăpățîna să alunece de pe piatra funerară. CÎnd am trecut prin apropierea mormîntului, omul s-a Întors spre mine și a tresărit aproape ferindu-se, de parcă l-aș fi surprins cufundat În gînduri vinovate. L-am recunoscut În persoana lui pe cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de colo-colo toată ziua. În afară de asta, aici o să se-ntoarcă Frank cît de curînd, după ce-o să fie achitat. Cu privirea plecată, ea scutură din cap a negație la vorbele mele, ca un medic obosit În fața unui pacient care se Încăpățînează să-și analizeze pînă-n pînzele albe simptomele. — Mă bucur că te gîndești c-o să fie achitat. Señor Danvila e de-aceeași părere? — Habar n-am. Crede-mă, Frank n-o să fie condamnat - dovezile Împotriva lui sînt prea firave. O sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de urgență. Dar focul a fost prea puternic. A smuls banda galbenă a poliției de pe ferestrele Jaguarului și-a strivit-o În pumn. L-am lăsat baltă și m-am Întors către Paula. — Dar tu? Ea strînse din buze, parcă ÎncăpățînÎndu-se să nu dea drumul la cuvinte. — Mie nu mi-au zis ce plănuiseră... Am crezut că-i vreo preacinstită farsă care să parodieze stilul feudal al soților Hollinger de-a conduce o petrecere. Ideea era să se facă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cafea, trăgând apoi cu sete din țigară. Cel mai minunat mic dejun! Se obișnuise de mult timp cu ideea de a trăi exclusiv în prezent și asta îi dădea o stare de confort, după cum bine spunea Ion, pentru că nu se încăpățâna, ca alții, să care amintiri inutile în cârcă. Era ca și cum persoana din trecut care îi purtase numele se desprinsese din ea și alunecase undeva într-un hău al uitării. Mai bine așa! Mai bine așa, neîmpovărată de prea multe amintiri
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
metronom. Valuri mici se zbăteau nevolnic, lăsând dâre de spumă albicioasă printre pietrele digului, ca niște vietăți care încercau în van să se elibereze, neștiind că dincolo de pietre e plaja și vor muri oricum asfixiate pe nisip. Oare de ce se încăpățânau să vină spre mal? De ce nu se duceau în larg, unde puteau crește în talazuri tumultuoase, neîngrădite, libere? „Dar cum să le ceri asta unor valuri, când tu însăți, Clara, nu te încumeți să te avânți în larg, deși îți
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Printre ceilalți colegi ai corpului ofițeresc circula despre el o relatare cum că în primul an de școală militară, la una din inspecțiile zilnice, comandantul de pluton, un locotenent cam cârcotaș și mai puțin preparat intelectual decât subordonatul său, se încăpățânase să-i găsească elevului un cât de mic defect controlându-l până și la șireturile bocancilor. Incredibil, dar acestea nu prezentau nici măcar o umbră de murdărie, arătând de la un capăt la altul pe toate fețele curate ca și restul echipamentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
e frig..." Un ritual prin care altădată reușise să-și reprime senzațiile sau nevoile trupului ce-l puteau distrage de la misiunea lui. Astăzi însă, cu cât se forțează să-și repete în minte aceste cuvinte, cu atât dârdâitul puternic se încăpățânează să nu dispară. Și odată cu el, o presimțire neagră începe să-l apese, ca și cum ceva rău se întâmplase sau urmează să se întâmple. Din buzunarul scurtei îmblănite, scoate o bucată de piele fină cu ajutorul căreia curăță atent lentila optică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]