1,492 matches
-
Alt căscat. — Nu vorbim despre Mickey. Ți-amintești pactul nostru? — Da, mi-l amintesc. Audrey îl strânse de mână și adormi. Buzz ridică broșura cea mai apropiată de el, cu excursii la Rio de Janeiro. Răsfoi paginile, văzu că Audrey încercuise listele de vile cu preț redus pentru cei proaspăt căsătoriți și încercă să-și imagineze un fugar, asasin de polițiști, și o fostă stripperiță de treizeci și șapte de ani bronzându-se sub soarele sud-american. Nu reuși. Încercă să și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să vândă douăsprezece kile de heroină vreunui mafiot care nu auzise încă de lovitură și de prima pusă pe capul lui Buzz în urma ei. Nu reuși. Încercă să și-o imagineze pe Audrey cu el în timp ce polițaii de la LAPD îi încercuiau, iar durii înrăiți nu se îndurau să tragă, pentru că ucigașul era cu o femeie. Nu reuși. Se gândi cum Fritzie Piolet îi găsește împreună și înțeapă cu bestialitate fața lui Audrey. Aici era mai ușor. Mickey zicând „Te rog” și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mare grad prin întunecime”. „Fiind orbi de bună voie, [fumătorii] ajung cu adevărat la necazul dat de pedeapsa care îi așteaptă pe păcătoși în acest caz : căci se crede că aceasta este întunericul. Pe ei întunericul îi învăluie și îi încercuiește. Într-adevăr, ce altceva, spune-mi, este fumul, dacă nu o întunecime în fapt ?” „Tutunul este [...] păgubitor sufletului și corpului”, este „o imagine a pedepsei veșnice”, este „tiranul cel mai cumplit”, iar „cei care îl folosesc sunt mai sălbatici decât
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
să pornim la luptă de acum înainte, îl dojeni samuraiul. Senior Velasco are și el dreptatea lui. Sarcina noastră are mare însemnătate! În desagii purtați de măgari nu se găseau decât douăzeci de puști pe care le scoaseră și apoi încercuiră ceata de măgari și pe Velasco pentru a-i apăra. Însoțitorii mergeau înainte în recunoaștere. Toate aceste ordine le dăduse Tanaka. În depărtare, fumul lăsa pe cer dâre ca de gălbenuș. Pe măsură ce înaintau, zăreau flăcări portocalii pâlpâind prin fum ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
plan sentimental. 13 Era întuneric când aterizară. Aici, la marginea Siberiei, zorile nu veniseră încă, iar solul era vizibil doar printr-o rețea întinsă de lumini multicolore. Printre aceste lumini era stabilită o tabără militară, una din numeroasele tabere care încercuiau statul muntos al Jorgiei. Aceasta era Tabăra A, datând de la sfârșitul celui de-al treilea război atomic. Treptat, în timp, numărul oamenilor și al mașinilor crescuse și de trei ani tabăra reprezenta un potențial militar remarcabil. DE-A LUNGUL A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
din stomac și îi afecta și mușchii și nervii. "Oare am trecut în alt corp?", se întrebă el neliniștit. Încercă să se miște; zăngăniră niște lanțuri; Încheieturile mâinilor îi erau legate cu o frânghie subțire și rezistentă; cătușe metalice îi încercuiau gleznele. Îl trecu un fior și hotărî să se destindă. \ Te-ai trezit? întrebă de lângă el vocea Rivei Allen. De cât timp suntem aici? Nu putea fi decât un vis. Glasul ei nu putea proveni decât din vreo amintire de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
întunecase deja de parcă soarele ar fi apus. Naji a intrat în cortul Irenei; ceilalți și-au adus scaunele și le-au așezat lângă foc. Jake a frământat puțin pământul cu lăbuțele, a rostogolit cu nasul un con de pin, a încercuit grupul de trei ori, după care s-a întins pe iarbă. Jina a deschis sticla cu Baileys Irish Cream. Danny și Charlie pândeau la liziera pădurii, fără să bage în seamă ploaia. Nu-și mai găsiseră bluzele sau, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
-o Bergowitz. Suntem doar realiști. Dar agentul i-a făcut semn lui Donahue. Dacă doar respiră unde nu trebuie, îi pui cătușele. Mike a clătinat din cap, dar măcar, pentru moment, cătușele au dispărut. Cu toate astea, agenții l-au încercuit pe Naji, care abia dacă mai putea să vadă lumina zilei. Donahue și-a scos carnețelul și reportofonul. Când prima întrebare a fost rostită, Irene a ridicat o mână. Sună mai bine când totul e spus ca o poveste, zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
se uita la un mic instrument pe care-l ținea în mână. - Suntem cu toții aici, domnule căpitan? întrebă el încet. - Da, toți, cu excepția paznicilor din sala mașinilor. - Atunci... atunci monstrul a fost prins în câmpul de forță. Trebuie să-l încercuim cât mai repede. 17 Tocmai când se întorcea din expediția lui prin etajele inferioare ale navei, Ixtl fu luat prin surprindere de furtuna pustiitoare ce se abătu asupră-i din senin. Cu o clipă înainte, savurase gândul că-și va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
timp de câte o fracțiune de microsecundă, formidabila sarcină. În cele din urmă, izbuti să se desprindă de perete. Se gândi atunci la perspectivele pe care i le deschidea noua situație. De bună seamă că oamenii vor încerca să-l încercuiască, venind de pe toate coridoarele. Ochii îi străluciră la gândul că va putea să pună gheara pe unul dintre ei și să-i testeze proprietățile de guul, pentru a vedea dacă e bun. Nu avea timp de pierdut, așa că se repezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cum se realizează acordul între subiect și predicat, iată o situație pentru care nu se poate găsi nici o scuză. Pentru erori de acest gen, chiar și elevii de școală primară sunt sancționați. Pe paginile cărții lui Alexandru Paul Moldovan am încercuit, cu creionul roșu, numeroase formulări greșite, iar după după ce am închis cartea am scris pe coperta ei nota: „4 (patru)“. Iată genul de greșeli: „Ochii lui albaștrii cuprinși în cadrul feței...“; „Eu sunt cea căruia îi vei spune mamă...“; „Copilul e
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
avem dreptul la așteptări personale, când suntem ca bulele din recipientul de sticlă? Dar pe de altă parte oamenii exagerează accentele tragice ale propriei condiții. Pun prea mare accent pe certitudinile dezintegrate; ceea ce Înainte era crezut, de Încredere, acum este Încercuit amar În neagră ironie. Negrul burghez respins al stabilității tradus astfel. Și asta e nepotrivit, incorect. Lumea justificând lenea, prostia măruntă, superficialitatea, hachițele, poftele - Întorcând pe dos vechea respectabilitate. Astfel era priveliștea lui Sammler spre răsărit, o burtă moale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
puternice (ținea dormitorul cu pioșenie neschimbat, după moartea lui Ussher - scaunul lui pivotant, scăunașul de picioare, Hobbes-ul, Vico-ul, Hume și Marx-ul subliniate), discutând diverse. El văzuse că și atunci când reușea să Înghesuie câte un cuvânt În discuție, acela era Încercuit și tăiat imediat. Margotte Îi dădea Înainte vajnic, enorm de dornică să facă bine. Și cu adevărat chiar era bună (asta era ideea), era nețărmurit, dureros, deznădăjduit de partea cea bună, cea mai bună, a fiecărei chestiuni umane mari: de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de o deosebită candoare se mișcară Încetișor, Încheind ședința, lecția, avertismentul, Întâlnirea, transmisiunea. Ridică ochelarii Întunecați ai lui Sammler și-i repuse acestuia pe nas. Apoi Își desfăcu și-i fixă pe nas pe-ai lui, circulari, violet de gențiană, Încercuiți delicat cu Încântătorul aur Dior. Apoi plecă. Liftul, cu un bufnet, revenind de la subsol, se deschise simultan cu ușa de la stradă. Recuperând umbrela căzută, aplecându-se șchiop, Sammler urcă. Portarul nu-i adresă nici o bagatelă. Pentru această tristă lipsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
strigă bătrânul comis. Nimeni nu dă Înapoi nici un pas! Unul din curieri se Întoarse În flancul stâng, cu vești rele. - În jurul voievodului e o luptă cumplită! spuse el, gâfâind. Căpitanul Oană se bate la sabie ca un nebun! Apărătorii sunt Încercuiți! - Nu ne lăsa, Doamne... murmură și comisul Toader, asemeni spătarului Albu. În tine ne e nădejdea, Dumnezeule, că Îți Înălță măria sa mănăstiri În toată Moldova... În partea centrală a bătăliei, peste cinci mii de răzeși zăceau Împunși de sulițe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
plini de sânge și de noroi sosiră În fața domnitorului, purtând o targă pe care zăcea trupul fără viață al comisului Toader. Bătrânul Îndeplinise porunca. Menținuse poziția călăreților de Neamț. Dar semnalul retragerii venise prea târziu. Mulți dintre ei fuseseră deja Încercuiți de spahii. - Cad ai noștri, măria ta... spuse, Încet, un căpitan de vânători domnești, scoțându-și cușma. S-au surpat răzeșimile. Au fost hăcuiți călăreții domnești, ca animalele prin păduri. Au fost răzbiți secuii. Și urdia nu se mai termină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
evită făcând un salt lateral. Al doilea Își schimbă În mod neașteptat traiectoria, căzând la câțiva pași de țintă. Războinicul mai făcu un pas spre călugăr, dar se prăbuși, lovit În frunte de un obiect cu totul necunoscut. Bandiții Îl Încercuiră pe călugăr, dar, deodată, o voce autoritară strigă: - Stați! Bătrânul cu care Jian Shi se consultase Înainte de luptă ieși În față, se aplecă Încet și ridică obiectul care Îl ucisese pe ultimul războinic. Apoi privi În jurul lui și găsi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
baraseră trecerea. Erau spadasini excelenți, iar loviturile lor erau rapide și precise. Alexandru Înțelese că nu poate scăpa decât prin deplasări scurte, care să-l scoată din atac și să-i ofere șansa unei poziții În care să nu fie Încercuit. Reuși să cabreze calul, mișcare care Îi eliberă câțiva metri În față, dar nu Înaintă, ci trase frâul spre dreapta și izbi cu latul sabiei pieptul unuia din Apărători, doborându-l din șa. Ieși prin dreapta, porni la galop, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fără răsuflare. Lovi apoi În stânga, dar celălalt luptător pară cu garda sabiei. Forța loviturii fusese, totuși, suficient de mare ca să rupă sabia la o palmă mai sus de mâner. - Cinci... murmură Vasile al lui Scatoalcă, uimit. Ceilalți cinci Apărători Îl Încercuiră. Tânărul nu mai Încercă să scape, ci atacă primul, cu ambele buzdugane. Săbiile se loveau de fierul lor aspru, scoțând scântei. Dar diferența de forțe era prea mare. Una din lame Îi atinse platoșa, iar alta Îi zgârie brațul drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
două mii de războinici ai Semilunei, disciplinați și experimentați. La cea mai mică mișcare a Apărătorilor, arcașii de pe ziduri i-ar fi ucis pe toți. Sau, dacă vreunul ar fi scăpat, ar fi fost strivit de sutele de ieniceri care Îi Încercuiseră. Vornicul Isaia se retrase În pridvorul casei. Deasupra lui, pe scări, apărură doi oameni necunoscuți. Unul din ei avea trăsături turcești, era Îmbrăcat În uniformă de spahiu și părea a fi comandantul trupelor. Celălalt era tătar și purta o mantie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
malului Dunării doar unsprezece Apărători, conduși de arcașul Simion. Ceilalți căzuseră În luptă, dar uciseseră peste o sută de spahii și aproape tot atâția ieniceri. Lacrămă Încercase să forțeze pătrunderea spre grupul de spahii care duceau trupul căpitanului, dar fusese Încercuit de peste cincizeci de călăreți. Se bătuse sălbatic, până la ultimele puteri, dar căzuse sub sulițele dușmanilor. Murise pentru căpitan, așa cum jurase la Începerea atacului. Muriseră, lângă el, toți Apărătorii care nu se aflau alături de Simion. Nu exista, printre ei, nici un rănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a trimis luptătorii spre cetate, ca să mă apere pe mine. A rămas singur. Nici cu cei cincizeci de Apărători nu avea nici o șansă. Ar fi murit toți. Știa asta. A preferat să moară doar el. - În luptă?... - Nu. A fost Încercuit de două mii de războinici de elită, cavalerie și infanterie, plus o sută de arcași. N-a fost nici o luptă. A fost un asasinat. A căzut străpuns de săgeți. - A văzut cineva... - Da. Arcașul Simion s-a Întors și a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lărgise, treptat, căci nici un Cuceritor nu mai voia să se afle În apropierea omului care aducea moartea. Până atunci, această lărgire a cercului fusese inutilă, căci salturile incredibilului luptător Îl aduceau mereu În interiorul grupului. Ca și cum nu grupul voise să-l Încercuiască și să-l linșeze, ci el avea puterea de a aduce spaima pretutindeni În grup. Dar acum era cu totul altceva. Cuceritorii rămași În picioare Înțeleseseră că nu există nici o șansă de asasinare a Marelui Maestru și că nu magia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
renunțau oare la lupta de hărțuială? Prefera Oană un atac sinucigaș? Dădu pinteni și se apropie de căpitan, care Îi desluși chipul abia când ajunse la zece pași. - Ce se Întâmplă, căpitane? Dacă rămânem aici, În câteva minute vom fi Încercuiți! Trebuie să ne retragem dincolo de Ștefănești! - Nu mai cedăm nici un metru de teren! spuse Oană. Atacăm aici și câștigăm! Unul din fronturile acestea trebuie spart! Voievodul are În fața lui două sute de mii de turci, care nu reușesc nici să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Trebuie să ne retragem dincolo de Ștefănești! - Nu mai cedăm nici un metru de teren! spuse Oană. Atacăm aici și câștigăm! Unul din fronturile acestea trebuie spart! Voievodul are În fața lui două sute de mii de turci, care nu reușesc nici să-l Încercuiască și nici să-l prindă! Dar nu va putea rezista dacă noi, aici, continuăm să ne retragem! Spătarul privi câmpul de luptă, nehotărât. Putea sacrifica, oare, Întreaga cavalerie a Moldovei Într-o confruntare deschisă cu tătarii, Într-un număr de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]