2,843 matches
-
de ani de tăcere, în frumosul gând de frățietate și înțelegere”. Colaboratorii își propun să încurajeze „noi descoperiri și interpretări moderne ale creației eminesciene” și să corecteze „neadevărurile”. La rubrica „Omagii” poeți români din lumea întreagă semnează, de obicei, versuri închinate lui Eminescu. Rubrica „Eseuri. Cercetări. Aprofundări” conține eseuri ale lui Mihai Cimpoi (Modelul Daciei, Eminescu în viziunea lui Mircea Eliade), dar și Eminescu - poet național și universal de Al. Piru. Părintele Constantin Galeriu publică studiul Chipul mântuitorului Iisus Hristos în
MIHAI EMINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288117_a_289446]
-
spună că aparențele înșală, nu le smulge din sălciu. Rar, schițele acestea se interferează cu literatura (Frunzele veștede, Gelozie). Un prinos de nemăsurată admirație, când smerit până la prosternare, când euforic peste poate, se revarsă din „notele biografice”, în ton encomiastic, închinate reginei Carmen Sylva (Regina noastră, 1914). Interes prezintă, ca aport documentar, amintirile din pribegie (Amintiri din Rusia, răsfirate în „Ararat”). Ele captează ceva din pulsul violent, haotic al încrâncenatelor evenimente ce au constituit începutul „aventurii bolșeviste”. Martor care știe să
MESTUGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
anonime De Sodoma și De Iona în CSEL 3, 1871 (G. Hartel) și CSEL 23, 1881 (R. Peiper); Carmen de Sodoma, Introd., trad., note de L. Morisi, Patron, Bologna, 1993. Studii: J.H. Waszink, Musae Luciferae, în Forma Futuri, volum omagial închinat cardinalului Michele Pellegrino, Bottega d’Erasmo, Torino, 1975, pp. 683-692. III. Galia în secolul al cincilea Hoardele de barbari care au năvălit în Galia în primul deceniu al secolului al cincilea și care au format ulterior regatele romano-barbare, fără să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sale au fost cu siguranță publicate, dar s-au amestecat în culegerile altor scriitori; potrivit unora, pot fi atribuite în mod cert lui Faustus treizeci și unu de omilii, după alții, mult mai puține. El este și autorul unui Elogiu închinat lui Honorat, fondatorul mănăstirii de la Lérin. În panorama culturală foarte rafinată a Galiei secolului al cincilea, Faustus se situează la un nivel destul de bun; stilul său este exagerat de artificios pe plan retoric: una dintre caracteristicile acestuia constă în repetarea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
prefață în proză. Opera lui Paulin exprimă cu multă sinceritate implicarea autorului în evenimentele povestite și se configurează ca o mulțumire adusă lui Dumnezeu, care l-a vegheat mereu în ciuda tuturor încercărilor prin care a trecut, și ca un imn închinat Providenței, de aceea Courcelle și Fontaine au vorbit despre niște „Confesiuni” în miniatură. Într-adevăr, și Paulin din Pella, la fel ca Augustin, vorbește despre propriile rătăciri: după ce a căzut în greșeală (poate a fost pelagian, după alții, priscilian) în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care reprezintă trecutul glorios al Romei creștine. Tonul este în mod deliberat triumfal, povestirea vieții apostolilor implicând în același timp glorificarea Romei papale care se regăsește în orice miracol înfăptuit de Petru. Opera lui Arator dovedește că scriitorul citise Poemul închinat Paștelui de Sedulius (p. ???), chiar dacă nu atinge nivelul de eleganță și de inspirație poetică al acestuia; la Arator, expresia e pompoasă și greoaie, iar discursul ermetic în mod deliberat. Fontaine crede că această prețiozitate are la bază ucenicia făcută de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
putem să amintim subiecte cu caracter religios (precum sărbătorirea martirului și a episcopului Saturnin din Toulouse sau a lui Germanus din Paris; explicarea în versuri a Crezului; poeme pentru sărbătoarea Paștelui); poeme encomiastice pentru regi și regine (cartea a șasea); închinate unor episcopi din regatul francilor (a cincea) dedicate unor nobili (cartea a șaptea); versuri închinate unor orașe și biserici; epitalamuri, epitafuri (întreaga carte a patra), poeme de consolare: totul e scris cu egală ușurință, în versuri fluente și plăcute și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Toulouse sau a lui Germanus din Paris; explicarea în versuri a Crezului; poeme pentru sărbătoarea Paștelui); poeme encomiastice pentru regi și regine (cartea a șasea); închinate unor episcopi din regatul francilor (a cincea) dedicate unor nobili (cartea a șaptea); versuri închinate unor orașe și biserici; epitalamuri, epitafuri (întreaga carte a patra), poeme de consolare: totul e scris cu egală ușurință, în versuri fluente și plăcute și de aceea e greu să surprinzi o direcție omogenă și precisă în producția poetică a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ani înainte și, evident, nepus în circulație, revizuindu-l în grabă sub forma unui tratat. Totodată el a compus alte două texte pe care le-a trimis unor femei influente din familia imperială. Acestea două poartă împreună titlul de Discurs închinat reginelor (Prosphônêtikos). Într-unul din ele, Chiril declară (cap. 2) că vrea să alcătuiască și să comenteze pe scurt o culegere de citate din Scripturi referitoare la Cristos. La începutul celuilalt, el spune că a discutat în cel dinainte, dedicat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
În manuscrise se găsesc sub numele lui Nilus diverse scrieri care în alte ramificații ale tradiției sunt atribuite lui Evagrie Ponticul. Cercetătorii sunt încă departe de o soluție definitivă, dar se pare că lui Evagrie îi pot fi atribuite tratatul închinat Monahului Euloghie, cel Despre diferitele gânduri rele, tratatul Despre cele opt duhuri ale răutății, cel Despre rugăciune, de mare interes doctrinar, și culegeri de Maxime, toate publicate împreună cu corpusul lui Nilus în PG 79. Acestui corpus aparține și un alt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
este atribuit un Discurs despre asceză și multe alte lucruri, transmis printre operele lui Nilus, iar sub numele lui au mai circulat și alte fragmente; unui Marcian i-a fost totodată atribuit în tradiția manuscrisă un opuscul Despre toate armele, închinat călugărilor, existent și în corpusul grec al lui Efrem, pe care Kirchmeyer îl consideră o operă posibilă a lui Marcian din Betleem. A. van Roey insistă însă asupra incompatibilității dintre tezele teologice din tratatele 4 și 8 care, în opinia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nu există dovezi explicite în acest sens. Tradiția spune doar că imnul a fost cântat o noapte întreagă fără ca nimeni să se așeze jos de către evlavioasa populație a Constantinopolului care își manifestă propria recunoștință față de Mama lui Dumnezeu. Așadar poemul închinat Fecioarei exista deja și poate era cel mai popular dintre toate; a fost cântat în acea situație particulară în care se aduceau mulțumiri Fecioarei Maria și de atunci a căpătat denumirea de „Akathistos”, adică „intonat în picioare”. Informațiile pe care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a început să cânte imnul compus de el pentru Nașterea Domnului. Această inspirație de natură miraculoasă nu l-a mai părăsit niciodată și Roman a scris numeroase alte kontakia pentru toate sărbătorile de peste an, și mai cu seamă pentru cele închinate lui Cristos și celor mai importanți sfinți. În total, a compus o mie, sau mai mult de o mie de kontakia care se pot vedea, scrise de mâna sa, în biserica în care a fost diacon. Când a murit, a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
virtute, alcătuită din două centurii de sentențe. Ar putea să aparțină, eventual, unui Esihie care era abate în peninsula Sinai în secolul al șaselea sau al șaptelea. Este incertă apoi autenticitatea unor omilii din care două sunt dedicate unor sărbători închinate Fecioarei Maria, iar altele sunt laude închinate apostolilor Toma (sau Andrei?) și Iacov. Bibliografie. Ediții: PG 27, 649-1344; 93, 787-1480; SChr 187, 1972 (M. Aubineau: pentru Omiliile de Paști, împreună cu alte omilii cu subiect analog ale lui Basilius din Seleucia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Ar putea să aparțină, eventual, unui Esihie care era abate în peninsula Sinai în secolul al șaselea sau al șaptelea. Este incertă apoi autenticitatea unor omilii din care două sunt dedicate unor sărbători închinate Fecioarei Maria, iar altele sunt laude închinate apostolilor Toma (sau Andrei?) și Iacov. Bibliografie. Ediții: PG 27, 649-1344; 93, 787-1480; SChr 187, 1972 (M. Aubineau: pentru Omiliile de Paști, împreună cu alte omilii cu subiect analog ale lui Basilius din Seleucia, Ioan din Berit etc.); M. Faulhaber, Hesychii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Moartea lui Mihai Viteazu la Torda (1854), și în Don Sanji II, regele Portugaliii (1857), ca și în Pustnicul sălbatecului munte (1853), unde abundă efectele de melodramă, se perorează despre patriotism, despre virtute și fidelitate. Aceeași retorică umflată în „pastorala” închinată domnitorului Al. I. Cuza, Serbare națională sau Visul fericirei (1859), în care se exaltă actul Unirii, folosindu-se mijloace naive de impresionare, din care nu lipsește focul bengal. SCRIERI: Cumplitul amăgit sau Izvorul demoralizațiii, București, 1847; Fragment de operetă a
HALEPLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287399_a_288728]
-
vor dovedi și resursele literare angajate în realizarea programului. Cu poezie colaborează G. Caïr, Radu Cosmin, Ion Al-George, Ion Sân-Georgiu, Alexandrina Scurtu, G. Rotică, Constantin și Cezar Titus Stoika; prezențe mai pregnante: Elena Farago (cu traduceri din Verhaeren și poeme închinate poetului), Ludovic Dauș ( În noaptea rusească, Povestea unei mari mizerii), Dimitrie Nanu, Al. Rally, Radu D. Rosetti, Mircea Rădulescu (Se scoală morții). Se reproduc poeme de Nichifor Crainic (Lauda regelui), St. O. Iosif (Gorunul lui Horia), Al. T. Stamatiad, Ion
LECTURA PENTRU TOŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287767_a_289096]
-
informații despre istoria, geografia, economia, cultura și obiceiurile din ținuturile locuite de români. Datele vor fi completate pe alte direcții în volumul Prezențele românești în Italia (1995). Interesul pentru epocile mai vechi ale literaturii italiene este certificat și de micromonografia închinată prozei lui Petrarca, Petrarca prozatorul (1975). Din scrierile în proză, țesătura sociobiografică recompune analitic atât elemente despre curgerea vieții, cât și mărturii ale personalităților care l-au cunoscut pe marele florentin, alcătuind un portret aproape complet, cu vădite valențe parenetice
LAZARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287760_a_289089]
-
aripile-i deschise / Furtuna ce-l izbise îi cântă-un surd prohod, / Lucesc multicolore în juru-i scoici ucise / Al căror miez căldurile îl rod.” În finalul cărții, adolescența, vârstă a schimbărilor, este asociată unui timp istoric nou, „primele iubiri” fiind „închinate Partidului”. Bineînțeles, confesiunea e afectată de retorica așa-numitei lirici angajate, însă dincolo de acest compromis inevitabil (care în anii ’50 condiționa orice debut literar) se constată o schimbare esențială, o adevărată mutație în poezia românească postbelică, scoțând discursul din inerția
LABIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
la Tudor Mușatescu, Horia Teculescu, Un dascăl de naționalism: Aron Pumnul, Un dar de lumină: Lucian Blaga, I.P. Prundeni, Cultul lui Eminescu, Bucur Țincu, N. Iorga și noua generație sau Al. Hodoș, Amintirea lui Eugen Goga. Numărul 11/1936 e închinat lui Octavian Goga. Semnează Paul I. Papadopol, Al. Hodoș, Ioan Lupaș și Ioan Gh. Savin. Publică poezie Radu Gyr, George Gregorian, D. Ciurezu, Virgil Carianopol, Vlaicu Bârna, Grigore Diaconu, proză - George Acsinteanu (Așteptare, nuvelă). Apar cronici la volumele Schimbarea la
LINIA DREAPTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287818_a_289147]
-
în sumar figurând și o contribuție critică a lui Pompiliu Constantinescu (Povestirile lui Creangă, 6/1933). Dintre traduceri, merită amintite mai ales câteva versiuni ale unor povestiri de Mark Twain. De notat că revista are și numere tematice, bunăoară unul „închinat cărții” (cu un text introductiv de Ion Marin Sadoveanu) și unul de comemorare a Iuliei Hasdeu. Alți colaboratori: Gigi Tomaziu, Traian Șelmaru, Mia Frollo, Mihail Costescu. I.M.
REVISTA TINERIMII-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289268_a_290597]
-
sublinia inconsecvența ideologică, ceea ce provoacă demonstrația lui Gherea din Direcțiunea „Contemporanului”, privind mecanismul determinării în raportul artă-societate, cu definirea tendinței și a tezei în artă. Ulterior R. a devenit însă colaborator al publicațiilor socialiste „Munca”, „Literatură și știință”, cu versuri închinate existențelor umile. Volumul Poezii (1894) rămâne, totuși, în sfera influenței eminesciene. Nota personală apare în pasteluri, unde autorul cultivă notația și amănuntul plastic colorat. A făcut și câteva traduceri - poezii din Ch.-H. Millevoye, André Chénier, François Coppée, Sully Prudhomme
ROMAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289300_a_290629]
-
se arată că revista este menită să strângă relațiile de prietenie dintre francezi și români, să publice eseuri, romane, nuvele, versuri și analize literare care să servească idealuri comune. R. se deschide cu un articol elogios al lui D.V. Barnoschi, închinat regelui Carol al II-lea și literelor românești. Același autor, în articolul Pierre de Ronsard, stăruie asupra ipotezei originii românești a poetului și a importanței sale în literatura franceză. Léon Main vorbește despre pătrunderea spiritului francez în România și a
RONSARD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289367_a_290696]
-
a tot ce e sacru și etern. Mărturie elocventă stau poeziile din Aerul de taină (1995), cuprinzând spovedanii unde tendința de clasicizare a formulei lirice se întâlnește cu aceea de purificare estetică a mesajului. Cartea include și câteva notabile poeme închinate limbii române. Poetă lirică prin excelență, R. practică și satira (ciclurile Satire, Fata morgana, Spini rătăcitori) și manifestă o predilecție aparte pentru epigramă. Împreună cu criticul Vasile Coroban a editat, prefațat și comentat opera lui V. Alecsandri (I-IV, 1958-1959). Este
ROSCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289373_a_290702]
-
Luceafărul”, „Tribuna”, „Viața românească”, „Contemporanul”, „Fakty” (Torun - Polonia), „Journal des poètes” (Belgia) ș.a. Culegerea de poezii Sunetul visării (1978) a fost distinsă cu Premiul Asociației Scriitorilor din Craiova. Poet al expresiei elegante, cu o sensibilitate neoromantică, R. scrie versuri suave închinate iubirii, în tonalitate elegiacă, cu frecvente nostalgii de toamnă, transpuse adesea în ritmuri tradiționale. O constantă ar fi aspectul calofil și grațios al poemelor, prezent încă din Plânsul oglinzilor. Motivul liric fundamental al cărții este neliniștea în fața timpului, care nu
ROTARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289388_a_290717]