7,005 matches
-
Petre întinse biciul și îi arătă cu el undeva pe drum înainte, dincolo de podețul de lemn, unde se zăreau, în lumina zorilor, țiglele de la acoperișurile unor case. Ei, nepoate, până aicea te-am adus eu, îi vorbi el. De-aici încolo o să găsești tu drumul și singur... Uite, s-o ții așa drept înainte!... Culae se urni din loc și-o apucă încotro îi arătase badea Petre. Când trecu dincolo de podeț, se auziră cântând cocoșii în satul din apropiere. Atunci el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mulțumească, după care se grăbi să se ducă cu nota de plată la o masă din partea cealaltă a crâșmei, unde doi inși chercheliți mai cereau de băut, bătând cu halbele în tăblia mesei. Afară, pe Splai, lumea forfotea încoace și încolo sub lumina soarelui primăvăratic și cei doi frați o apucară înspre Piața Unirii. Ei, ce părere ai, nene, vru Ticu să știe, acum, că Stalin nu mai e, o să se schimbe ceva și pe-aici, pe la noi sau o să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
tuns regulamentar, strigă în gura mare, ca să-l audă toată lumea: Trăiască omul nou! Nando Rossi o porni mai departe pe cheiul Dâmboviței. În fața casei de la numărul 112 bis Fiat-ul său, parcat pe trotuar, parcă îl aștepta. La câțiva metri mai încolo, pe același trotuar, apăruse un Ford vechi și burduhănos, al cărui șofer trebăluia de zor la motor, vârât mai mult de jumătate sub capota mașinii, pe care i-o ținea ridicată un tânăr în salopetă neagră. Nando traversă pe partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
rost. Oamenii vă cunosc și vă stimează... Iar noi avem nevoie de dumneavoastră aici, la sfat... Lăsați-o baltă cu plecatul la oraș, zău așa!... Acum, că ați donat statului pământul, sunteți unul de-ai noștri, ce mai încoace și-ncolo!... Sfârșindu-și pledoaria, vicepreședintele întinse o mână peste birou și îl bătu amical și familiar pe umăr. Stelian își drese vocea oarecum stingherit și-i spuse: Da, m-am gândit la postul de contabil de care mi-ați spus mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu mâna lui aspră și vânjoasă, și stătu vreo jumătate de ceas de vorbă cu el la marginea pădurii, lângă niște stejari mari și bătrâni, cu crengile coborâte protector peste ei, în timp ce însoțitorii săi stăteau tăcuți la câțiva pași mai încolo, cu mâinile vârâte în buzunarele salopetelor muncitorești, decolorate și spălăcite se vedea bine de ploi și de îndelungată purtare. Pe un ton enigmatic, dar plin de tâlc, vecinul său de casă din alte timpuri și bunul prieten din tinerețe îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
îl scosese din amorțeală și pe portar, un tip țigănos și țanțoș, îmbrăcat cu dichis în uniformă ca de portar de hotel; iar lângă el se ivise și o țața Floarea, femeie de serviciu, cu măturoiul în mână, și mai încolo, în umbra coridorului care ducea spre secretariat, se aținea neclintit un individ în costum, care nu prea avea figură de profesor și căruia i s-ar fi potrivit mai bine o uniformă albastră cu epoleți înstelați. Individul era numai ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
putea să mai trăiască singur ca un pustnic. Singurătatea nu-i făcea bine unui om atât de sociabil ca el, care trăise mereu înconjurat de colegi, camarazi, superiori și subalterni și, nu în ultimul rând, de propria familie. De-acum încolo n-o să mai plecăm nicăieri! Cu matale o să rămânem! îl asigură Virgil, coborând din autocamionul cu care își adusese de la Brănești familia și calabalâcul, și dădu mâna cu tatăl său, care sărise să-i întâmpine și să-i ajute. De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o clipă unică în care se cade să uităm de conveniențe, obligații, promisiuni. Indiferent de ce a fost să fie în cei cincizeci de ani care ne despart de începutul începutului și indiferent de ce va fi să mai fie de acum încolo, aceasta este clipa noastră la care am visat în tot acest timp nemăsurat de lung în care te-am așteptat. Și ea, Ștefana ? bâiguie Dora. Și el, Matei ? bâiguie Dragoș. Victor, rectifică, abia șoptit, Dora. Ei nu sunt aici, Dora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
la mijlocul frazei. Simte că ar face o impietate rostind numele lui Victor. O impietate față de amândoi, atât față de cel rămas acasă fără răspuns la "de ce ? ", cât și față de Dragoș. Cum spuneam amândoi, orice ar fi să mai fie de acum încolo, clipa asta va rămâne în sufletele noastre. Îți cer totuși să îmi faci un jurământ. Ce fel de jurământ ? Acela că nu vei regreta scurta întoarcere la începutul începuturilor. Promiți ? M-a tulburat mult prea mult ca să pot uita această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu apă. Ia asta : amestec de esență de vâsc și de păducel. Le-am amestecat cu miere, că nu este prea plăcut la gust. Citesc pe fața ta că inima o mai ia razna câteodată și ceea ce urmează de acum încolo s-ar putea să te tulbure. Așa ! Acum pot continua. Peste ani de suferințe și confuzii, vestea că Armata Română a primit ordin să treacă Prutul ca să recucerească Basarabia și granița de Nord pentru a reîntregi Bucovina s-a răspândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
le spun că nu aveam destul seu pentru pomadă, că nu știm cum vom face față recoltei de varză și nici unde o vom depozita și proteja de ger. Mi-a răspuns cu multă bunăvoință că treaba mea de acum încolo era laboratorul și pomada de care era nevoie și că de toate celelalte se vor ocupa ei. Odată cu vizita asta viața noastră liniștită s-a cam terminat. A început un du-te-vino neîncetat : deținute din alte lagăre care au recoltat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
la îndeplinirea poruncilor noastre! Supușenie totală, voievoade! Parcă așa ne-a fost tocmeala!.. Așa-așa, slăvite crai! Cu voia mea, la înțelegerile anterioare mai adăugăm încă o poruncă, anume aceea de a șterge din memorie toate amintirile trecutului. De aici încolo, gândurile noastre le vom îndrepta numai către viitor, cinstite voievoade! Numaidecât, Luminăția Voastră! Și oștirea invincibilă își continua marșul triumfal către Iași, cu toată partea de Sus a Țării Moldovei la picioare și cu roadele toamnei la îndemână, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
răspândea în eter o nouă știre cu privire la marile izbânzi pe drumul construcției unei vieți tot mai fericite. În marea lui grabă, Dinu a distrus-o cu o piatră cubică bine țintită. Doi poterași de la gineală i-au interzis ceva mai încolo accesul pe ruta Păcurari către Lăpușneanu și a fost nevoit să-și schimbe direcția înspre zona gării împreună cu alți doritori să ajungă la statuie. Cu toții și-au zis că vor pătrunde la ținta finală fie chiar și pe ocolite pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mai bine zis, dorite și nedorite... pe moment, parcă și-a amintit de ceva foarte important și, cuprinsă de sentimentul apăsător al responsabilității, a exclamat ținându-se cu mâinile de tâmple: Grupa mijlocie! Vai! Grupa mijlocie! Ce-o fi mai încolo?... * * * Tata, i-adevărat că Moș Crăciun vine tocmai din Laponia? I-adevărat, Sabinuța... Da unde-i Laponia? Departe-departe, fetița lui tata, tocmai la Polul Nord unde iarna nu se sfârșește niciodată. Dar lasă că vei învăța mai multe despre Țara Moșului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
unde m-am întâlnit cu Haydn, Mozart și Mahler, și-atunci mi-am dat seama că subconștientul m-a purtat aici, căutându-te, de fapt, pe tine. Mi-am zis că n-ar fi rău să merg câteva străzi mai încolo, la muzeul Sigmund Freud, unde un psihanalist de serviciu mi-ar fi putut vindeca, probabil, zvârcolirile. Încep să mă simt ciudat în lumea aceasta în care nu-mi lipsește nimic dar, paradoxal, îmi lipsește totul. Am devenit, mergând din țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ci ca nu cumva, cât eu sunt aici sau astfel, să nu fie nevoie de mine în altă parte. Și cât oare voi rămâne aici? De aici înainte îmi găsesc o cale imaginară de a călători. Ceva mai bine, mai încolo se vede că cineva, care nu e prins ca mine în neputință, încearcă să-mi vorbească. Deci nu există nici o amenințare generală, ceilalți sunt în regulă. Deci lumea nu este pierdută. Sentimentul de siguranță îmi ia orice suferință cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
tot timpul dansului, mă simțeam ușurată. Și atunci interveni magia. Ne sărutăm. Și deși m-a luat valul, mi-am revenit repede, și atunci m-am speriat, căci ajunsesem destul de departe. Nu te forțez. A, da? Dacă nu acum, mai încolo. Știi ce? Du-te dracului. Nu mai suport! Îi țip în timp ce-l lovesc. Încă o zi. Atât. Încă o zi. Iar seara asta, vino cu mine. Mă pregătesc și vin cu el. Plimbarea prin pădure se face în liniște. Mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
bun, cu el orașul din lumini colorate-l face totul un joc de societate. El mă îmbrățișează, matur și bucuros că sunt cu el, acasă. Și îmi spun: E adevărat ce mi-a zis? Și așa va fi de-acum încolo? Vei fi la fel de fiecare dată când cineva îți va spune ceva? (spun cu resemnare, mândrie și tristețe) Nu ți-am dat totul pentru a fi fericit? Ți-am dat vreodată de înțeles altceva decât că te iubesc? (Cu mami) Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
minunați trandafiri. I-ați adus domnișoarei Cecilia? — Da, dânsei. Se va bucura mult, că-i plac mult florile. Stând pe scaunul ei, la biroul ei, o simțea atât de aproape și gândurile îi zburau la ce va fi de-acum încolo privind sentimentele lor. Din această visare l-a trezit telefonul lui Gelu. —Ce faci Matei? Nu vii să ieșim undeva, cum am vorbit ieri. —Gelule dragă, nu te supăra. Nu pot veni. Sunt tot la tribunal. Atât de mult durează
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
aș fi, dar mă duc în Germania. Ce păcat! Se pierde o soprană atât de bună, o ironiza Elena alergând prin casă urmărită de soră-sa care avea chef de joacă. Jucați-vă, jucați-vă, dragile mele, că de mâine încolo rămâne casa goală, își exprima regretul Silvia. Să nu cumva să plângi, mamă! Că nu plec pentru vecie și Germania nu-i la capătul lumii. Nu! e la o aruncătură de băț, glumea Silvia. Nu chiar așa, dar cu avionul
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
anii când iubirea își spune cuvântul, dar nici să-mi stai posomorât nu-mi place. Când erai tânără și tata nu era lângă tine, cum te simțeai? — Nu bine! —Vezi? Eu cum să mă simt? Toți merg cu iubitele încoace, încolo, eu pauză. — Doar n-ai să te nchizi în casă. Nu, dar dacă n-ai ființa iubită lângă tine, te simți în plus printre ceilalți. În „Epistola către corinteni a Sfântului apostol Pavel” se spune:” Dragostea toate le suferă, toate
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Aurel și chiar sunt de părere să ne căsătorim, ce s-o mai lungim cu logodna. Aaa! De-aia vrei tu să tragi de timp. Să știi că au dreptate, că noi tot zicem că facem nunta acum, ba mai încolo și vremea trece. Când o veți face totuși? —Vara asta. Sper să n-o mai amânăm. Mă ai în vedere ca domnișoară de onoare. — Cum să nu... Tot discutând despre căsătorie, despre nuntă și câte altele, Natalia călcă pe o
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
fac. Și te mai rog ceva. —Ce anume? — Să nu fii curioasă. Să nu întrebi pe nimeni despre apartament ca să afli detalii. Vrem să-ți facem această mare și frumoasă surpriză. Să nu ne-o strici. Promiți? —Promit. De-acum încolo, Cecilia își va stăpâni curiozitatea și nu va mai vorbi cu nimeni despre apartament. Nu 233 rezistă însă să nu poarte o ultimă discuție pe această temă. Mi-aș fi dorit să mergem împreună la apartament, să stabilim unde gătim
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ei peste a lui până s-a simțit izbitura din interior. — Mișcă! au exclamat, fericiți, amândoi. —Cecilia s-a ridicat să meargă până în bucătărie să-și ia niște banane. Stai! să-i mai simțim mișcările. Vom avea timp de-acum încolo. Abia a început. —Stai, te rog mult, îmi place să-l simt. Ți-aduc eu bananele. S-a întors cu bananele, s-a așezat lângă Cecilia pe canapea, cuprinzând-o cu o mână pe după mijloc și cu cealaltă așezând-o
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
o așa încercare abătută asupra sa, el nu se demoraliză defel. Însă, rămas acum fără mâna dreaptă - acel izvor al său de speranțe viitoare -, prima și cea mai importantă întrebare, pe care și-o pusese el, fu: „Și, de acum încolo, eu cum voi mai scrie?” Da, teribil impas! Și totuși, nimic nu era cu adevărat pierdut până acum. Pentru cauza aceasta, se mai putea lupta și mult, și vitejește! Întotdeauna, totul ține de abordare. Felul în care alegi să tratezi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]