1,683 matches
-
căutând mereu ceva... o rază de lumină... Dintr-o dată, În această confuzie de gânduri mi-a apărut În fața ochilor Alex... Se afla pe un peron pustiu, cu hainele rupte și pline de sânge. Parcă Încerca să șoptească ceva... Mi-am Încordat auzul și fiecare murmur al lui devenea din ce În ce mai perceptibil. „Diana! Diana! Iubirea vieții mele! Așteaptă-mă! Vin cât pot de repede... Trebuie să-mi văd copilul! Cum arată? E frumos? Seamănă cu mine!? Nici nu știi ce fericit sunt când
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
strigă Carosse. Venise clipa victoriei. Și sfârșitul minciunii. Actorul arăta ca un om supus unui interogatoriu necruțător: în ciuda frigului, fruntea i se acoperise de picături de sudoare. Cu ochii ațintiți asupra buzunarului, Chavel refuză dând din cap și totodată își încordă tot trupul în așteptarea durerii ce avea să vină. Stinge-o! —De ce? —Mademoiselle, orice om are dreptul să lupte pentru a-și salva viața. Spuneți-i să nu mai facă semne că, dacă nu, trag. Așadar, ești cu adevărat ucigaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
despre sală. ― Nici o grijă, mă încurajează ea cu un zâmbet cald. Mulți dintre cei de-aici au fost în aceeași situație. Trebuie să-ți facem o apreciere pentru programul de antrenament, și o să ai și un regim. Corpul mi se încordează, și mă aștept să mă măsoare din cap până în picioare cu o privire distrugătoare. Dar n-o face, zâmbește doar, după care deschide condica de pe masă și-o răsfoiește. ― În mod normal, trebuie să aștepți cam trei săptămâni pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
din Wine Cellar. E puțin după ora șase. Geraldine stă chiar lângă redactorul-șef, și Geraldine zâmbește cu încântare când mă vede, ca să nu mai zic de cât de uimit e redactorul-șef. ― Ce ți-ai făcut, tânără doamnă? Mă încordez îngrozită când o mână se apropie de fața mea. Să mă fi mânjit de ruj? Oare îmi curge rimelul pe obraji? Am spanac între dinți? Redactorul-șef continuă: ― Jemima Jones, ești doar o umbră a femeii care erai înainte. Slavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ultraperformante care se folosesc în documentarele televizate ca să auzi cum respiră furnicile. M-am concentrat pe mâncatul propriilor cartofi, dar nu mai auzeam nimic altceva decât pe John Joe molfăind, clefăind și pufnind ca un rinocer. Umerii mi s-au încordat din ce în ce mai tare, ridicându-se până în dreptul urechilor. Clefăitul și mestecatul au crescut în intensitate până când au ajuns singurele sunete pe care le mai percepeam. Era revoltător. Am simțit cum mă cuprinde o furie îngrozitoare. Clocoteam și îmi venea să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
gravitatea hipnotică a cuvintelor ei redau oripilantul carusel în care fusese prinsă, iadul dependenței de o forță exterioară. Dintr-odată, m-am cutremurat auzind clar gândul care-mi încolțise în minte: Și eu am fost așa. Mintea mea s-a încordat, străduindu-se să nege. M-am înfundat în scaun. Dar cuvintele m-au ridicat, și m-au făcut să mă cutremur iarăși: Și eu am fost așa. Luptându-mă să-mi recapăt echilibrul, mi-am spus hotărâtă că nu fusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cea pe care se afla el. Fără să ezite se repezi într-acolo. În jur, bezna era deplină. Abia în depărtare mai ardea un bec în vârful unui stâlp de iluminat care, însă, nu izbutea să alunge întunericul. Cristian era încordat la maxim, încerca să zărească silueta celui urmărit și totodată să deslușească zgomotul pașilor acestuia. Ajunsese aproape de zona luminată fără să dea de el. Se opri pe loc, privind printre copacii din parc. Atunci auzi mișcare foarte aproape, în spatele său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și își ridica capul deasupra tufișurilor sperând să vadă ceva. Și de data aceasta mergea pe ocolite, fiindcă se încăpățâna să ajungă în spatele celui urmărit. Ajunsese deja în zona unde credea el că se află Burcilă. Se opri și își încordă toate simțurile doar, doar, va percepe ceva. Știa că vărul său e un fumător înveterat și spera ca acesta să-și fi aprins o țigară. Se aștepta să simtă mirosul de tutun ori să vadă jarul aprins din vârful acesteia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai pusese lemne peste vatră. Fără îndoială că remarcaseră lipsa lui Burcilă și poate că și pe a sa. Țiganii erau puși în gardă și nu mai trebuia decât să strige pentru ca ai lui să-i sară în ajutor. Se încordă, își umplu plămânii cu aer și se pregăti să țipe, așa cum nu o mai făcuse niciodată în viața lui. Lovitura se abătu peste el fulgerător. Ceva nevăzut se năpustise asupra lui izbindu-l năprasnic în stomac. Icni scurt și, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
te însoțim. Crezi că vei fi în stare s-o faci? îi șopti ea cu buzele lipite de urechea lui. Cred că da, reuși el să îngăime. Nici nu-și mai recunoștea vocea, atât de uscat îi era gâtlejul. Se încordă încercând să se țină ferm pe picioare. Încă se simțea nesigur, dar era mult mai bine. Du-te! îi spuse Ileana, vorbindu-i tot în șoaptă. Ai încredere în tine și nu te lăsa cuprins de teamă. Te vor pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ceva. Vorbea de o încercare. Cineva căuta să-l înfricoșeze de moar te, vrând să vadă dacă rezistă. Din momentul acela se concentră să se controleze. Știa ce trebuie să facă și se străduia din răsputeri să-și revină. Își încordă toți mușchii, aducându-și-o în gând pe femeia care se afla în spatele său. Închise pleoapele și încercă s-o vadă cu ochii minții pe Ileana. Chipul ei blând îi aduse puțină liniște. Se părea că aceasta era metoda. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aflau în spatele ei se vedeau încă bine. Apoi, ceața deveni repede mai consistentă. Ciudat, pentru că nu se întindea mai aproape de ei, ci rămânea numai acolo unde o văzuse la început. Calistrat observase și el negura din față, pentru că îl simți încordându-se lângă el. Ridicase toiagul și îl ținea ca o pavăză înaintea lui Cristian. Vine! șopti acesta. Uită-te la mine, acum! Inspectorul se întoarse și îl privi pe moșneag. Iarăși văzu lumina aceea stranie strălucind în ochii lui. Trezește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
el. Parcă și zgomotul picăturilor era mai slab sau era numai o impresie? Nu, ploaia chiar se ostoise acum. Distingea din nou brotăceii din pădure care se bucurau de umezeala căzută de sus din belșug. Nu mai era atât de încordat, dacă iar fi spus cineva cu numai o zi în urmă cât va fi de bucuros la auzul orăcăitului unor broscuțe, nu l-ar fi crezut în ruptul capului. Își simțea picioarele amorțite și făcu câțiva pași ca să-și revină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
devenind dintr-o dată atent. De dincolo de ușă răzbă teau niște lovituri înfundate. Nu auzise pașii bătrânului, zgomotul făcut de toiagul în care acesta se sprijinea îi atrăsese atenția. Ușa se deschise brusc și Moș Calistrat ieși în prag. Godunov era încordat ca un arc. Se lăsă ușor în față, pregătit de atac. Bătrânul se oprise în fața treptelor ce coborau din pridvor, cu capul lăsat în piept. Stătea acolo fără să facă nimic, de parcă ar fi așteptat ceva. Inima lui Boris începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fusese lovit în moalele capului de omul lui Godunov. Fără îndoială că îi căzuse din mâini acolo, în pădure. Vâlva era de acum la intrare chiar sub capac. Putea să-i simtă prezența amenințătoare chiar în fața sa. Închise ochii strâns, încordându-se ca un arc. Era speriat dar pregătit pentru orice. Îi trecuse chiar prin minte să se repeadă spre ieșire, în speranța că, luând-o prin surprindere, ar fi putut trece prin ghemul de ceață. Figura lui Calistrat îi apăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe fața lui și a zis: "Părinte, părinte! Carul lui Israel și călărimea lui!" 15. Elisei i-a zis: "Ia un arc și săgeți." Și a luat un arc și niște săgeți. 16. Apoi, Elisei a zis împăratului lui Israel: Încordează arcul cu mîna ta." Și după ce l-a încordat cu mîna lui, Elisei și-a pus mîinile pe mîinile împăratului, 17. și a zis: Deschide fereastra dinspre răsărit." Și a deschis-o. Elisei a zis: "Trage." Și a tras. Elisei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
lui Israel și călărimea lui!" 15. Elisei i-a zis: "Ia un arc și săgeți." Și a luat un arc și niște săgeți. 16. Apoi, Elisei a zis împăratului lui Israel: Încordează arcul cu mîna ta." Și după ce l-a încordat cu mîna lui, Elisei și-a pus mîinile pe mîinile împăratului, 17. și a zis: Deschide fereastra dinspre răsărit." Și a deschis-o. Elisei a zis: "Trage." Și a tras. Elisei a zis: "Aceasta este săgeata de izbăvire din partea Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
puțină căldură, așa că m-am așezat lângă el, lipindu-mi spatele de al său. În acele clipe am simțit cum mustul de bălegar și urină îmi intră în haine. Mirosul înțepător îmi adunase un nod în gât iar stomacul se încordă de-atâta greață. Ușurel că nu suntem la pension, îmi spuneam... Dacă vomiți o să fie și mai aiurea și o să pută mai rău. Respiram rar, trâgând aerul pe gură. Limba se usca și părea mai umflată, iar ochii mă usutrau
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
deschide gura de două ori ca un pește pe uscat și se întoarce furios pe călcâie. Dă din mână a lehamite sau a milă, trântește portiera și pleacă în trombă. Abia apuc să strig după el animalu’ naibii și mă-ncordez să-i dau un șpiț în cauciuc, dar e deja prea departe. Tremur de frig și de nervi. Târâi repede căruțul pe pod, cu paltonul desfăcut și părul vâlvoi, printre claxoane, cu farurile-n ochi. N-am putere să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
la trap ușor. Băiatul era cât pe ce să cadă. A strâns cât a putut cu mâinile coama, dar nu reușea să-și păstreze echilibrul Trupul îi sălta ritmic și simțea durere la fiecare contact, la revenire. Instinctiv și-a încordat picioarele ținându-le cât a putut de strâns de corpul Bătrânei. Din acel moment s-a simțit în siguranță și a avut curaj să privească înainte, în lungul drumului. Privirea i s-a înseninat. Și-a descleștat maxilarele pe care
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
e întotdeauna îndoielnică. Nu cred că arătase altfel nici când avea douăzeci de ani, iar la patruzeci n-avea să pară câtuși de puțin mai bătrână. Mi-a făcut impresia unei încordări extreme. Fața urâțică și cu buze înguste era încordată, pielea îi era întinsă tare pe oase, zâmbetul îi era încordat și închis, părul era strâns lipit de cap, hainele erau strâmte și până și rochia de dril alb pe care o purta îți dădea impresia că e făcută din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
douăzeci de ani, iar la patruzeci n-avea să pară câtuși de puțin mai bătrână. Mi-a făcut impresia unei încordări extreme. Fața urâțică și cu buze înguste era încordată, pielea îi era întinsă tare pe oase, zâmbetul îi era încordat și închis, părul era strâns lipit de cap, hainele erau strâmte și până și rochia de dril alb pe care o purta îți dădea impresia că e făcută din finet negru. Nu-mi închipui de ce o luase de nevastă căpitanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
a căzut la pământ și măgărușul a obosit. Când l-a văzut la pământ, Căiță a strigat: -Buburuza acum este momentul să acționezi tu cu Ciric și Cârtița. -Pe unde intru în pielea lui? a întrebat Ciric. Căiță și-a încordat arcul și săgeata slobozită a intrat în gâtul lui Dardailă, încât acesta a mai putut doar să întrebe: -Cine poate să îmbrace pielea unui câine atât de mic și totodată atât de puternic ca acesta? -Buburuza, Ciric, Cârtițo este rândul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ai vorbit! Pleacă odată și să alergi - m-auzi? -, să nu care cumva să întârzii vreun pic la liturghie! - Nicio grijă, cunosc cum începe! Și se duse. „Tot am fost oarecum neconvingător, gândea el. Cred că, dacă mi-aș fi încordat și mai tare forțele mele intelectuale pline de resurse, aș fi putut găsi argumente și mai zdrobitoare, pe care să le folosesc abil, ca s-o dobor! Foarte ciudat, dar, mai mereu, după fiecare ceartă sau neînțelegere, ajung să trag
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nu-l pricep. Impresiile au început să se încurce, dar nu-mi mai pot închipui un Las Vegas ieșit din fascinația jocului. Chiar și după un dezastru nuclear s-ar auzi, cred, vocile crupierilor, urmate de câteva clipe de tăcere încordată în care nu se știe ce va hotărî hazardul. Cei care se află aici se împart, strict, în trei categorii Unii joacă. Alții le asigură cele necesare celor care joacă. Alții privesc. Celelalte diferențe dispar. Inclusiv cele de limbă. La
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]