1,513 matches
-
primii senatori ai Legiunii. Cu această ocazia a depus și jurământul de credință față de Legiune, dar a decedat în anul următor, 1930. În articolul intitulat „Noua Domnie”, apărut în revista „Înfrățirea Românească”, organ al Ligii Apărării Naționale Creștine cu ocazia încoronării regelui Carol al II-lea al României, Ion Tarnoschi scria și următoarele: În aceeași revistă a mai publicat articole ca: „Profanarea Imnului Regal și Jidanul Nuhăm Sokolow” Noi — și toată lumea — știe că, norodul jidovesc trăește răspândit pe toată, suprafața pământului
Ion Tarnoschi () [Corola-website/Science/323322_a_324651]
-
amiralul Doria își reorganizează flota, ocupă Parento în Istria și îi înfrânge pe venețieni lângă Navarino, în 1354. Aceștia din urmă sunt obligați să plătească Genevei despăgubiri semnificative. Ultimul război veneto-genovez a fost declanșat în Cipru, unde, în timpul ceremoniei de încoronare a lui Pierre al II-lea de Lusignan din 1373, se ajunge la un conflict diplomatic între consulii celor două republici. Într-o nouă constelație a conflictului Genova a înfruntat alături de Ungaria, Austria și Padova Veneția, care se aliase cu
Republica Genova () [Corola-website/Science/323326_a_324655]
-
din Cronicile Amberului, serie care se întinde pe o perioadă cuprinsă între anii 1970 și 1991. Volumul de față continuă acțiunea din punctul în care a fost lăsată în romanul anterior, "Cavalerul Umbrelor" și încheie "Ciclul Merlin". După ce participă la încoronarea lui Luke ca rege al Kashfei, Merlin este anunțat că regele Haosului, Swayvill, a murit. El se grăbește să ajungă la înmormântare unde află că, în urma unui șir de asasinate care au avut loc în ultima vreme, el a ajuns
Prințul Haosului () [Corola-website/Science/324177_a_325506]
-
moarte a regelui Oberon. Fiind unul dintre cei nouă prinți din Amber, Corwin se trezește în lupta pentru preluarea puterii, sprijinit de anumite facțiuni și în pericol de a fi eliminat de altele. În cele din urmă, el ajută la încoronarea lui Random ca rege al Amberului, moment care pune capăt primului ciclu. Al doilea ciclu îl are ca personaj principal pe fiul lui Corwin, Merlin, care se trezește de asemenea în mijlocul unor conspirații dintre care unele îi doresc moartea, iar
Prințul Haosului () [Corola-website/Science/324177_a_325506]
-
în mod sigur în 1005 el l-a ucis pe succesorul lui Causantín, Cináed al III-lea, în bătălie la Monzievaird în Strathearn. Ioan de Fordun scrie că Máel Coluim a învins o armată norvegiană „aproape în primele zile de după încoronare”, dar acest lucru nu apare în niciun alt izvor istoric. Fordun afirmă că episcopia Mortlachului (mutată ulterior la Aberdeen) a fost înființată în semn de mulțumire pentru victoria în fața norvegienilor. Malcolm al II-lea a dat dovadă de o abilitate
Malcolm al II-lea al Scoției () [Corola-website/Science/324251_a_325580]
-
fratele soției lui Cnut Emma. Richard a murit pe la 1027 iar scrierile lui Rodulfus sunt aproape contemporane cu evenimentele. S-a sugerat și că originea conflictului dintre Cnut și Máel Coluim stă în pelerinajul lui Cnut la Roma, și în încoronarea Împăratului Roman Conrad al II-lea, unde Cnut și Rudolph al III-lea, regele Burgundiei, au fost oaspeți de onoare. Dacă Máel Coluim ar fi fost prezent, și repetatele afirmații despre pioșenia sa în anale sugerează că este foarte posibil
Malcolm al II-lea al Scoției () [Corola-website/Science/324251_a_325580]
-
Máel Coluim ar fi fost prezent, și repetatele afirmații despre pioșenia sa în anale sugerează că este foarte posibil ca și el să fi făcut un pelerinaj lar Roma, așa cum a făcut și Mac Bethad mac Findláich („Macbeth”) ulterior, atunci încoronarea i-ar fi permis lui Máel Coluim să denunțe vreo suzeranitate a lui Cnut asupra sa. Cnut a obținut mai puțin decât regii englezi dinaintea sa, o promisiune de pace și prietenie în locul promisiunii de ajutor pe uscat și pe
Malcolm al II-lea al Scoției () [Corola-website/Science/324251_a_325580]
-
de Guvernator General din 1945 până în 1947. A fost educat la Wellesley House Preparatory School, Broadstairs, Kent, și la colegiul Eton. După ce a părăsit Eton în 1960, a mers la colegiul Magdalene, Cambridge. În 1953, Prințul William a participat la încoronarea verișoarei sale, Elisabeta a II-a. După ce a absolvit Cambridge în 1963, a petrecut un an la Universitatea Stanford studiind științe politice, istorie americană și afaceri. Prințul William a fost al doilea membru al familiei regale britanice care a lucrat
Prințul William de Gloucester () [Corola-website/Science/324278_a_325607]
-
medalioane, în pandantivi, serafimii. Pe arcul dintre catapeteasmă și naos se văd alte scene, ca: „Schimbarea la Față”, „Adormirea Maicii Domnului” și „Pogorârea Sfântului Duh”. Una din scenele cu un conținut foarte semnificativ din punct de vedere social-național al poporului român este: „Încoronarea cu cununa de spini”, prin care se face aluzie la Gheorghe Doja. Îl reprezintă pe Iisus în mantie roșie, împărătească, stând jos și cu mâinile legate. În stânga tabloului un grup de demnitari cu figuri răutăcioase, îmbrăcați în nobili ai Imperiului
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Țichindeal () [Corola-website/Science/324378_a_325707]
-
fost introdusă și în Statele Unite. Numărul posesorilor de televizoare în aceste două țări era însă foarte mic. Abia după cel de al Doilea Război Mondial situația s-a schimbat în bine. Un pas important în istoria televiziunii l-a constituit încoronarea reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii în ziua de 2 iunie 1953. Această încoronare a fost primul eveniment transmis de televiziune direct în mai multe țări europene și retransmis în Statele Unite. Astfel televiziunea a dat ocazie întregii planete să
Istoria televiziunii () [Corola-website/Science/324383_a_325712]
-
foarte mic. Abia după cel de al Doilea Război Mondial situația s-a schimbat în bine. Un pas important în istoria televiziunii l-a constituit încoronarea reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii în ziua de 2 iunie 1953. Această încoronare a fost primul eveniment transmis de televiziune direct în mai multe țări europene și retransmis în Statele Unite. Astfel televiziunea a dat ocazie întregii planete să participe la același eveniment, făcând posibil începutul unei standardizări a programelor de televiziune. După acest
Istoria televiziunii () [Corola-website/Science/324383_a_325712]
-
Håkonsson, rege al Danemarcei și al Norvegiei, a murit pe neașteptate la vârsta de aproape 17 ani, pe când Boguslaw avea cinci ani. Mama lui, regina văduvă a Norvegiei, a adăugat propoziția "adevăratul moștenitor al Suediei" la lista titlurilor lui la încoronare. Pretenția lui Boguslaw la tronul Suediei a venit prin intermediul unchiului său Magnus al IV-lea al Suediei care a fost forțat să abdice de către nobilii suedezi. După abdicare, nobilii conduși de Bo Jonsson Grip l-au invitat pe contele Albert
Eric de Pomerania () [Corola-website/Science/326763_a_328092]
-
coroana de Ierusalim trebuia să-i revină fratelui său mai mare, Eustațiu. Însă, Eustațiu era în Franța, prea departe de orașul sfânt, și din această cauză Josselin de Courtenay a insistat ca noul rege să fie ales Balduin de Bourcq. Încoronarea lui Balduin a avut loc în duminica Paștelui pe 14 aprilie 1118, în Biserica Nașterii Domnului din Betleem. Curând, regatul a fost supus unui atac dublu al musulmanilor. Din Siria, el a fost atacat de selgiucizi și din Egipt de
Balduin al II-lea al Ierusalimului () [Corola-website/Science/326798_a_328127]
-
Rolurile principale au fost interpretate de actorii Hervé Bellon, John Terry, Emanoil Petruț, Mircea Albulescu, Marga Barbu, Amza Pellea, Enikõ Szilágyi și Marina Procopie. Filmul prezintă domnia lui Wilhelm Cuceritorul, începând cu recunoașterea sa ca duce al Normandiei și până la încoronarea sa ca rege al Angliei, după cucerirea acestei țări (1066). El a fost realizat inițial ca un serial de televiziune în limba franceză în șase episoade, iar în 1989 a fost realizată și o versiune cinematografică românească în două serii
Cucerirea Angliei (film) () [Corola-website/Science/326890_a_328219]
-
respectiv Wilhelm Cuceritorul și viitorul rege Harold al II-lea al Angliei, ambele filmate într-o poiană din apropierea Castelului Bran), prin dragostea neîmplinită a personajului principal și altele. Unul dintre elementele care contribuie la asemănarea celor două filme este secvența încoronării, ceremoniile fiind totuși diferite la nivel simbolistic. Mihai Viteazul primește coroana din mâinile mitropolitului ortodox, această ceremonie semnificând faptul că poziția politică este conferită prin voința divină. Wilhelm Cuceritorul ia singur coroana de pe masa altarului, și-o pune pe cap
Cucerirea Angliei (film) () [Corola-website/Science/326890_a_328219]
-
Istoria militară a Imperiului Otoman poate fi împărțită în cinci perioade principale. Epoca fundației se referă la anii dintre 1300 (expediția bizantină) și 1453 (Căderea Constantinopolului), perioada clasică se referă la anii dintre 1451 (încoronarea sultanului Mehmed al II-lea) și 1606 (pacea de la Zsitvatorok), perioada de reformă dintre 1606 și 1826 (desființarea corpului ienicerilor), perioada de modernizare dintre anii 1826 și 1858 și perioada declinului dintre anii 1861 (încoronarea sultanului Abdülaziz) și 1918 (Armistițiul
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
referă la anii dintre 1451 (încoronarea sultanului Mehmed al II-lea) și 1606 (pacea de la Zsitvatorok), perioada de reformă dintre 1606 și 1826 (desființarea corpului ienicerilor), perioada de modernizare dintre anii 1826 și 1858 și perioada declinului dintre anii 1861 (încoronarea sultanului Abdülaziz) și 1918 (Armistițiul de la Mudros). Cea mai veche formă de armata otomană a fost o forță de cavalerie nomadă de stepă. Aceasta a fost centralizată de Osman I din triburile turcomane care locuiau în vestul Anatoliei în secolul
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
-lea. Gertruda a fost fiica contelui Berengar al II-lea de Sulzbach de Sulzbach (cca. 1080 - 3 decembrie 1125) cu a doua sa soție, Adelida de Wolfratshausen. În 1111, Berengar s-a numărat printre nobilii care au fost prezenți la încoronarea imperială a lui Henric al V-lea, fiind garant al acestui act. În 1120, Berengar este consemnat ca acordând o donație episcopiei princiare de Bamberg, iar apoi ca întemeietor al Berchtesgaden și al Baumburg din districtul Traunstein. De asemenea, a
Gertruda de Sulzbach () [Corola-website/Science/325182_a_326511]
-
au încercat să reducă diferențele care îi despărțeau de lumea occidentală prin punerea în practică a o serie de reforme politice și administrative. Această perioadă a fost urmată de cea a destrămării imperiului (24 iulie 1908 - 30 octombrie 1918). După încoronarea lui Mahmud al II-lea, el a fost nevoit să facă față unei multitudini de probleme, cele mai multe fiind unele moștenite de la sultanii din trecut. Printre acestea era așa-numita „Problemă Orientală”, rezolvarea deselor răscoale ale ienicerilor și ale luptelor dintre
Declinul Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/325186_a_326515]
-
Mare din partea bunicii paterne. A fost duce al Ducatului de Spoleto, un ducat din sudul Italiei restabilit de către franci ca apărare împotriva domeniilor bizantine din sudul peninsulei. La detronarea lui Carol cel Gras a pretins coroana Franciei Occidentale, dar după încoronarea lui Odo a renunțat la această pretenție și s-a întors în Italia, în încercarea de a obține coroana regatului Italiei și titlul de împărat. Principalul contrapretendent la titlul de rege al Italiei era Berengario de Friuli, dar Guido reușește
Guido al III-lea de Spoleto () [Corola-website/Science/325194_a_326523]
-
a căutat să profite de relația sa cu arhiepiscopul de Reims, Fulk, manifestându-și intenția de a fi încoronat ca rege în Francia occidentală, drept pentru el s-a deplasat până la Langres, unde episcopul la încoronat ca atare. Însă din cauza încoronării în același an a lui Odo (888), Guy a revenit în Italia, pentru a plănui obținerea coroanei Italiei și a titlului imperial. Guy a întâmpinat ooziția lui Berengar I de Friuli pentru Coroana de fier a regilor longobarzi. Cu toate că Berengar
Guido al III-lea de Spoleto () [Corola-website/Science/325194_a_326523]
-
cei doi rivali, Guy a reușit să se proclame rege în cadrul unei diete ținute la Pavia la sfârșitul lui 888. El a fost încoronat în mod formal ca rege de către papa Ștefan al V-lea în 889, moment urmat de încoronarea imperială din 21 februarie 891, simultan cu încoronarea fiului său, Lambert ca rege al Italiei. Situația din Italia a început să se deterioreze odată cu alegerea unui papă Formosus în 891. Neîncrezător față de Guy, noul papă a început să caute sprijin
Guido al III-lea de Spoleto () [Corola-website/Science/325194_a_326523]
-
proclame rege în cadrul unei diete ținute la Pavia la sfârșitul lui 888. El a fost încoronat în mod formal ca rege de către papa Ștefan al V-lea în 889, moment urmat de încoronarea imperială din 21 februarie 891, simultan cu încoronarea fiului său, Lambert ca rege al Italiei. Situația din Italia a început să se deterioreze odată cu alegerea unui papă Formosus în 891. Neîncrezător față de Guy, noul papă a început să caute sprijin în alte părți împotriva împăratului, fapt care i-
Guido al III-lea de Spoleto () [Corola-website/Science/325194_a_326523]
-
ca duce de Suabia) cu Beatrice I de Burgundia și frate al împăratului Henric al VI-lea. A fost logodit cu Berengaria de Castilia, dar a murit înainte de a se căsători. În 1191, a fost prezent la Roma, cu ocazia încoronării imperiale a fratelui său Henric. După aceea, s-a alăturat campaniilor normande ale acestuia din Sicilia din anii 1191 și 1194. Conrad a murit asasinat la Durlach în 1196, probabil de către soțul unei femei pe care ar fi violat-o
Conrad al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/325297_a_326626]
-
a compromis bunele relații cu ducele loren, deși acesta se putea simți amenințat de fortărețele Liverdun, Amance și Mousson. Pe linie maternă, Henric a fost văr primar cu regele Filip al II-lea al Franței și a fost prezent la încoronarea acestuia din 1 noiembrie 1179 la Reims. După cucerirea Ierusalimului de către Saladin în 1187, Henric s-a alăturat participanților la Cruciada a treia. El s-a îmbarcat la mijlocul anului 1189, anterior regilor Filip August al Franței și Richard Inimă de
Henric I de Bar () [Corola-website/Science/324552_a_325881]