1,452 matches
-
aproape cu singura țară de care o pot lega interese firești, adică cu România. Din purtarea de acuma a Ucrainei, Basarabia trage însă și un folos: ea învață a-și cunoaște mai bine vecinii. În cuvântul fățarnic al cărora se încrezuse până acum. 8 Onisifor Ghibu despre comunitatea de idealuri a ardelenilor și basarabenilor [...] Războiul cumplit de acum ne-a adus, pe lângă mari bucurii, și foloase. Pentru întâia oară în acest război am simțit noi, toți românii, că suntem un popor
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
față de trei sute pe lună În S.U.A. *** În perioada asta n-am intrat În relații cu ceilalți junkies din Mexico City. Cei mai mulți dintre ei Își obțin banii de marfă din furat. SÎnt Întotdeauna În vizor. Toți sînt ciripitori. Nu te poți Încrede În nici unul, nici cît să-i Împrumuți bani de-un plic. Nimic bun nu poate rezulta din asocierea cu astfel de personaje. Ike nu fura. Se descurca din vînzarea unor brățări și medalioane care păreau de argint. Trebuia s-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
veni din nou să ne vadă; cu un mic bacșiș a prelungit vizita de la 4 la 6 ore. Nu avea alte știri decât cele din infamele ziare din București și ne aduse impresia că toți erau înspăimântați. Nu se putea încrede în spusele vrăjmașului, dar, cu toate victoriile anunțate, tonul nu era atât de triumfător cum ne-am fi așteptat și, sperând totuși în dezesperarea noastră, căutam motive de a ne mângâia. A fost pentru mine momentul cel mai critic. Atunci
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
singuratică în lanțurile căsătoriei. Bietul meu Ionel! Eram așa de uniți, încât îi ghiceam uneori gândurile înainte de a mi le spune. ministere liberale (noiembrie 1933-martie 1934) Marți, 14 noiembrie 1933. De o săptămână se tărăgăna criza ministerială. Guvernul Vaida se încrede în rege, cu toată situațiunea anormală în care se găsea, dezastrul financiar, imposibilitatea 298 sabina cantacuzino plăților în străinătate, starea de plâns a armatei, unde nu se mai organizau nici armament, nici întreținerea trupei, nu se mai ocupau decât de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mediul astfel readus în amintire să apară, dacă nu urmele pozitive, măcar profilul en creux al celui care a locuit aici". Metoda se dovedește eficientă și dintr-odată, necunoscutele ce păreau a întuneca portretul, se iluminează. Ilina Gregori nu se încrede în imaginea poetului "izolat social" într-un Berlin ostil, în care a fost expediat de Maiorescu, din rațiuni personale, pentru a-și asigura un continuator la catedra universitară dar, să fim drepți, și pentru completarea studiilor, pentru formarea și desăvârșirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
versuri de Tudor Arghezi, măritată deunăzi fără să-l mai Întrebe pe taică-său, din al cărui cuvânt nu ieșise până acum, lăsându-l consternat și inconsolat de măritișul singurului său odor de fată, În a cărei dragoste filială se Încrezuse prea mult și se refugiase cu toate amărăciunile celor șaptezeci de ani ai lui, cu sensibilitatea lui de bun părinte și cu marele lui har de poet al vârstei copilăriei și al bucuriilor lui de tată. [...] Exercițiul funcțiunilor senzuale este
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
introducem neapărat „sistemă“, „logică“ și „rațiune“ În toate Împrejurările - rațiunea, spunea Montaigne, fiind mai degrabă „un instrument de plumb și ceară, șchioapă la mers, sucită și șoldâie de șale și care o ia totdeauna alături de realitate. Oamenii care [i] se Încred ei tulbură liniștea și buna rânduială a lumii. Ar trebui puși să meargă În pas cu toți oamenii și cu adevărul adevărat...“ - „Taci, rațiune imbecilă!“ spunea mai târziu Pascal. Cerând iertare că bat În felul de mai sus câmpii și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ca pruncii, nu veți intra în Împărăția cerurilor. E drept să ne întrebăm: Cum sunt pruncii? Cu toții am fost mici și înțelegem ce înseamnă a fi prunc. Mai întâi copilul e convins că-i mic și neputincios. El nu se încrede în sine, ci la cea mai mică greutate aleargă la ajutorul tatălui său, și gândul că tatăl său poate să facă ceea ce el nu poate, îl pune la adăpost de orice teamă și neliniște. Apoi, copilul mic ascultă de părinți
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Îngâmfarea aceasta și descurajarea sunt cele două mari păcate ale lumii de azi. Împotriva lor rămâne totdeauna adevărul, pentru a ne mântui, pentru a fi fericiți, trebuie să fim ca pruncii: să recunoaștem că nu putem nimic și să ne încredem în puterea tatălui nostru. Sfinții toți prin pilda și învățătura lor au arătat acest mare adevăr. În timpurile noastre, Dumnezeu a trimis-o pe Sfânta Tereza a Pruncului Isus să spună întregului pământ cufundat în îngâmfare și ajuns până pe marginile
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ca să fim mereu fără prihană, precum cere Sf. Paul (1Tim 3,2). În această muncă purificatoare să avem încredere nesfârșită în mila Domnului: „Qui dat lasso virtutem... fortitudinem et robur multiplicat...” - El dă tărie celui obosit... și cei ce se încred în Domnul, își înnoiesc puterea; ei zboară ca vulturii, aleargă și nu obosesc, umblă și nu ostenesc”. (Is 40,20-24). V - Să avem pururi o dorință vie de a plăcea în toate bunului Dumnezeu, străduindu-ne din răsputeri de a
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
s-ar părea că am fi, căci Sf. Duh ne spune: „...ne innitaris prudentiae tuae...” (Prov 3,5) - Nu te bizui pe prudența ta; iar Sf. Bernard ne avertizează scriind că: „Qui sibi confidit, stulte se discipulum subdit!” - Cine se încrede în sine, se supune unei oarbe călăuze. VIII - Să păzim cu scrupulozitate toate poruncile și sfaturile evanghelice, îndeplinind vorbele Sfântului Paul: „...tu, omul lui Dumnezeu... urmează dreptatea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea, blândețea. Luptă-te lupta cea dreaptă a credinței; răpește
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
De aici înainte, limba maternă nu mai este acea gară unică a lucrurilor, iar cuvântul limbii materne nu mai este etalonul lor unic. Dar bineînțeles că limba maternă rămâne pe mai departe nestrămutat ceea ce este pentru tine. În general te încrezi în etalonul ei chiar și atunci când el e relativizat de uitătura limbii ce s-a adăugat limbii materne. Căci știi că acest etalon instinctiv, fie el oricât de întâmplător, este lucrul cel mai sigur și mai necesar pe care îl
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de noapte. În schimb, în geanta mea de voiaj se găsea ceva cu mult mai primejdios: scrisori către Amnesty International, numele unor deținuți. Asta însemna ani de închisoare nu doar pentru mine, ci și pentru cei câțiva oameni care se încrezuseră în mine. Civilii mi-au comunicat că nu voi mai pleca nicăieri, cel mult la dracu’. și au râs zicându-mi că voi dormi mai bine în celulă, căci acolo oricum patul nu se zgâlțâie decât la cutremur. Ceilalți călători
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
lagăr doar când mănâncă la masă cartofi, spre a nu trebui să și-l amintească vorbind despre el. Ori poate că îi revine totuși în fața ochilor și când mă strigă pe nume. Dacă-i așa, înseamnă că odinioară s-a încrezut tare mult în forțele ei. Cu mulți ani mai târziu aveam să scriu următoarele: „Un cartof cald e un culcuș cald“. Dar ce mai înseamnă asta când te gândești la complicitatea cu cartoful? Ce înseamnă asta în comparație cu amintirea acelei moarte
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
al băgătorilor-de-frică. Trenul zumzăia încetișor, era februarie, o după-amiază târzie pretimpuriu întunecată, pete de zăpadă își trimiteau de-a lungul șinelor lumina lor albă furișă, trenul era tren de-adevăratelea, iar noi mergeam cu el de-adevăratelea. Dar nu mă încredeam cu totul în mersul lui, și nici că mă va scoate cu adevărat din această țară. Apoi însă, trenul a ajuns în Ungaria. Iar pe lângă șine lunecau acum fâșii de iarbă iernatică ungurească, pete de zăpadă ungurească, felinare ungurești. și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ele: "Viața e lungă dacă e plină. Nu vorbi de fericirea ta unui nenorocit. Cel mai ușor lucru este de a fi sărac și a critica pe un altul. Poziția schimbă amiciția". Și ultima, antologică prin simplitatea ei: "Nu vă încredeți niciodată în visuri și femei". Al dracului Mitică! Pasaj adăugat ulterior: am pierdut Apropourile lui Cilibi într-una din desele mele schimbări de domiciliu. Nimic nu mă afectează mai mult decât neputința financiară și fizică de a-mi lua cu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
dat seama cât de mici și de neajutorați suntem noi, oamenii, în orice poziție ne-am afla la un moment dat, și în ceea ce mă privește, deși în linii generale mă aflam pe un drum corect, aveam tendința să mă încred prea mult în forțele proprii, să-mi supraevaluez posibilitățile. Am înțeles foarte clar cât de slab este omul cu posibilitățile sale reale! În realitate, omul cu forțele sale proprii poate să facă foarte puțin, iar el trebuie să înțeleagă că
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
a greșit“), măcar să mă recom penseze cu ceva. Discursul lui mi-a întărit convin gerea că eram un geniu neînțeles și m-a îndîrjit, cu atît mai mult cu cît omul repeta din trei în trei mi nute : „Nu te încrede în nimeni, decît în tine însuți, în nebunia ta ! ! Fii lup singuratic ! !“ (formulă pe care, desigur, o dată ajuns la Pitești, am notat-o în caietul cu ziceri filozofice). Biroul era întunecos, iar decanul tras la față și palid, cu ochii
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
au aflat și zeii că exist...) Aripile arse se prăbușesc după ce totul a fost spus. Acest visător care zboară, Înălțîndu-se ca o flacără barocă deasupra prudenței clasice, Își bate joc de toți scepticii. Lumina e destinul său și se va Încrede În ea chiar dacă Îl va omorî. Icar iubește viața, dar nu Înțelege s-o trăiască oricum. Iubește zborul Într-atît, Încît și-a uitat limitele, iar precauția i se pare un ideal mediocru. Va muri săvîrșind una din acele nebunii sublime
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
urmă, îndreptându-mă mai mult spre Isus, la rugăciunea pregătitoare, în odaie, am simțit în ea slabe mișcări spre evlavie și spre dorința de a lăcrima cu mulțumire sufletească și cu mare încredere în Isus, care mă atrăgea să mă încred în Preasfânta Treime; astfel intrat în capelă, m-a învăluit o mare evlavie față de Preasfânta Treime, cu o iubire foarte mare și potop de lacrimi, fără a vedea ca și în zilele de dinainte Persoanele pe fiecare în parte, ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cheie fermecată și mi-a deschis inima strecurându-se in ea.,, Simți o dorință imperioasă de a avea lângă ea o ființă caldă, căreia să-i poată destăinui orice, o ființă alături de care să se simtă bine, să se poată încrede în ea și să nu-i fie teamă. Găsise ceva la el care o făcea să creadă că are toate aceste însușiri. Aveau nevoie amândoi de o stabilizare a vieții lor și socoti că-i nimerit și agreabil să fie
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
tine pentru că unii oameni cred că dacă distrug un om bun, lumea pentru ei va fi mai bună, iar durerea poate fi mai mare atunci când nu cunoști urmările. Orice om cu o fărâmă de judecată știe negreșit că te poți încrede în Cel de sus. Când pleci la un drum mai lung se spune „Doamne ajută!” urmat de semnul crucii. Să ai grijă ca nu cumva să-i întorci spatele vreodată lui Dumnezeu. În liniștea aceea adâncă își ridică un pic
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
până într’o lună vei avea, nu știu prin ce modalitate tri mesă, toată suma ce-o voi putea strânge. Fii prudentă în relații, în prietenii - mă refer la Pierre. Nu uita că nimic nu e sigur și nu te încrede în puterile tale fizice. Nu te îmbăta de succesul tău. Bucură-te de Paris, așa cum te-ai bucurat până acum de viață, cu noblețe și mândrie. Nu fuma prea mult. Țigările revin cam prea des în scrisori și tu ești
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Nou, îți trimit buna și vechea mea dragoste și urările mele de fericire! (Originală urare!) Te strâng înfricoșată lângă mine, Mamina II Luni, 15 decembrie 1947 [...] Te rog să te distrezi de sărbători; ești tânără. Dar fii prudentă, nu te încrede în străini, nu ieși niciodată cu o singură persoană: ieși cât vrei cu mai multă lume. Să nu ai încredere. Tu ești străină, deci, pentru toată lumea, o pradă ușoară. Toți sunt înclinați să-și închipuie că o tânără singură la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
dacă) străinul părea a fi un om cumsecade. Iată ce Îi sfătuia, pe la 1075, scriitorul bizantin Kekaumenos pe tinerii aristocrați ai Bizanțului : „Dacă un străin vine În orașul tău, se Împrietenește cu tine și se Înțelege cu tine, nu te Încrede În el ; dimpotrivă, tocmai atunci trebuie să fii cu ochii În patru” <endnote id="(41, I, p. 73)"/>. Dictonul formulat de marele preot troian Laocoon - Timeo Danaos et dona ferentes („Mă tem de danai [= greci] chiar când aduc daruri”) (Vergiliu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]