1,482 matches
-
Ioel, ba la 1 Tesaloniceni ori chiar la Zaharia. De data aceasta, câștigă spiritul spurcat, care, vîrîndu-și gheara, desfăcu Cartea Sfântă la Ieremia, Capitolul 17, unde, între altele, se putea citi: "Așa vorbește Domnul: blestemat să fie omul care se încrede în om, care sprijinește pe un muritor și își abate atenția de la Iehova! Căci este ca un nenorocit în pustie, și nu vede venind fericirea; locuiește în locurile arse ale pustiei, într-un pământ sărat și fără locuitori. Binecuvântat să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe un muritor și își abate atenția de la Iehova! Căci este ca un nenorocit în pustie, și nu vede venind fericirea; locuiește în locurile arse ale pustiei, într-un pământ sărat și fără locuitori. Binecuvântat să fie omul, care se încrede în Iehova, și a cărui nădejde este Iehova! Căci el este ca un pom sădit lângă ape care-și întinde rădăcinile către râu; nu se teme de căldură, când vine, și frunzișul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a ajunge la el. Își organizase strălucit apărarea, dar intuia că îi scapă ceva. În ultima vreme se temea de o trădare. O pipăia prin aer. Fusese nevoit să se arunce, cu capul în jos, într-o acțiune și se încrezuse prea mult. Ai lui l-au pierdut. L-au doborât și i-au luat scalpul (pentru a mă exprima în termenii lor), pe când plecase cu Urban, soțul Patriciei, într-o călătorie de nuntă. Așa o numeau ei, călătorie de nuntă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
erotice ale apoplexiei. În momentul culminant al plenarei, Secretarul General al Partidului ridică brațele și blestemă o dată, de două ori, de trei ori, de-a dreptul, pe Dumnezeu!! Nu se încurcă și îi drăcui puțin și pe cei ce se încredeau în Dumnezeu! Nu-i iertă nici pe toți aceia care nu se dădeau încă de ceasul morții să admită că viața luase cumva naștere din materie nevie, la întîmplare, în supa organică a oceanului, formată din metan, bioxid de carbon
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
acel apartament - cartea poștală părea un pretext prea neînsemnat pentru o vizită În miez de noapte - și de ce refuzase pînă acum să se Întîlnească cu mine. Se tot Întorcea să-mi privească fața, de parcă nu era sigură că se putea Încrede În cineva care semăna cu Frank, dar care era totuși doar o versiune mai mare și mai neîndemînatică a fostului ei amant. — Vinovat? Nu, eu nu... deși nu știu prea bine ce Înseamnă vinovat. — Paula... știm exact ce Înseamnă. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
că nu. Crawford se aplecă peste masă și mă apucă de umeri, zîmbind cu neprefăcută Încîntare, ceea ce mă făcu să simt că, preț de cîteva clipe, devenisem cea mai importantă persoană din lumea lui, unicul prieten În care se putea Încrede că-i va fi de ajutor. Cu surîsul acela mîndru și expansiv, cu șuvițele de păr blond răvășite pe frunte și cu dinții de un alb imaculat Întrezăriți printre buze, chipul Îi părea aproape adolescentin. Strîngîndu-mă de umeri cu mîinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Farah, pe care o văzuse în ziare, când era foarte mic. Până în „vinerea neagră“, din ’78, se crezuse un copil fericit. Era înaintea bătăilor de la școală. Apoi lucrurile o luaseră razna: șiiții vorbeau de martiri, iar zartosht-ii refuzau să se-ncreadă în Salvator. În vara răzmeriței care a precedat fuga șahului, împușcaseră zeci de greviști chiar în Yazd, așezându-i la zid, ca pe prepelițe. Omar încetase să creadă că orașul lor, casa cu porți înalte, templul și grădina din jur
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
nu i-a spus adevărul. Se ridică în picioare și se duse cu ochii în urma ei, până când dispăru de pe linia câmpului. Max-Dinte părea cel mai școlit, dar și cel mai înfu- murat dintre toți. Un grețos. Pablo, de pildă, era încrezut, dar făcea pe modestul, fiindcă mersese vestea că e și filantrop. Construise o biserică și nu luaseră schelele de pe ea, când Omar auzi vorbindu-se despre mezelar ca despre un pios. Nu era la curent cu viețile lor și, de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
despre frica de zi cu zi, ca și despre adevărul că, în Iran, fiecare avea un secret, chiar fără să vrea. Îi spuse că nu divorțase și că plănuia să trimită bani, oricât de puțini, pentru fiul lui. Că se încredea în noua lui țară și că avusese noroc de prieteni buni. Că visa la o benzinărie cu garaj și bistro, alături de blajinul Godun. Că îi plăcea câmpul și că locuia în mansardă. Că el era mazdeean, dar nu pe de-a-
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
la Teheran avea și picanterii, și plăceri. Prieteni vechi pe care îi uitase sau doar cunoștințe de prin redacții își deschideau casele și îl invitau să mănânce alături de familia lor, la ospețe care se prelungeau. Tocmai când începuse să se încreadă în mărinimia conaționalilor înțelese că, în vilele lor din zona de nord, cu piscine acoperite și garaje în marmură, el era un decor potrivit. Burghezia iraniană, care suferea de „occidentalită“, după o expresie dragă lui Khamenei, adora să-și aducă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cu tine? — Suferă, e în pat? se interesă socrul. — Nu, baba, a fost chinuit, dar e pe picioarele lui, iar eu tot mai cred în minuni... știai? Nu ți-am recunoscut niciodată, dar acum poți să afli că m-am încrezut totdeauna în puterea ta de-a opri mersul răului... Păi, trimite băiatul, tu ai limba muiată în lapte, când vrei. Poate, în felul ăsta, îmi vei da ce mi-ai luat cât ai stat departe cu nepotul și fiul meu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Qajar. Știa despre proprietari că sunt artiști plastici, dar casa dovedea un fast greu și un amestec obositor de culori și stiluri. — Gabel nadaré 1, îi spuse bărbatul de cum intră. Ghazal doar înclină ușor capul și răspunse destul de aspru: — Mă încred în buna voastră cuviință și în mila pe care o aveți și pe care o veți dovedi, eu sunt sigură, pentru soarta Shahlei Jahed. Dacă pentru ea ați venit, discuția noastră încetează înainte de a începe. Fața i se întunecase și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să regreți niciodată, fără să întorci niciodată capul? — Între Andaluzia pe care am părăsit-o și Raiul care îmi este făgăduit, viața nu e decât o traversare. Nu mă duc nicăieri, nu râvnesc nimic, nu mă agăț de nimic, mă încred în pasiunea mea de a trăi, în instinctul meu de fericire, cât și în Providență. Oare nu asta ne-a unit? Am lăsat în urmă fără să șovăi un oraș, o casă, o viață, ca să-ți urmez calea, ca să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Credeam că mă aflam de acum în posesia celei mai mari părți din adevăr, însă nu dețineam de fapt decât o părticică din el. E adevărat că ești, ca și mine, din Granada? Și convertit, la fel ca mine? Mă încrezusem prea mult în puterile și în seninătatea mea. Când a pătruns agale în salonașul îndepărtat de zgomote în care cardinalul mă pusese să stau, mi-am pierdut pe dată orice dorință de a-i pune întrebări, de teamă că un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
calea pribegiei erau convinși că dezrobirea era sigură, când nutreau cu toții un dispreț unanim pentru Castilia triumfătoare, când deveneau bănuitori față de oricine cuteza să se îndoiască de sosirea iminentă a ajutoarelor. Prevenit de pățania alor mei, învățasem să nu mă încred în evidențe. Când toată lumea se înghesuie în jurul aceleiași păreri, eu o iau lă sănătoasa; adevărul se află cu siguranță în altă parte. Guicciardini reacționa în același mod. Numit locotenent general al trupelor pontificale, se afla în nordul Italiei, alături de Giovanni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a fi înlocuite în aceeași clipă de străpungerea sfredelitoare a dorinței, atât de intensă că am fost nevoit să-mi plec capul din cauza unei amețeli bruște, de teamă să nu leșin. Șocul era absolut: oare cum de putusem să mă încred în mesajele bizare pe care mi le striga fiecare nerv din creier și din corp: că o fată pe care o cunoscusem - nu, nici măcar nu o cunoscusem, cel mult o întâlnisem - doar de vreo șase sau șapte ori și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
sărut, -o drăgostește, Pleacă gura la ureche-i, blând pe nume el o chiamă, 45 {EminescuOpVI 46} 690Ea deschide somnoroasă lunge gene de aramă Și adânc la el se uită, i se pare că visează, Ar zâmbi și nu se-ncrede, ar striga și nu cutează, El din patu-i o ridică și pe pieptul lui o pune, Toată viața-i se adună n-al ei sân rotund și june. 695Ea se uită și se uită... mută... un cuvânt nu spune, Doară
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
doritoare, Ca vîntu-n fugă cu bătrâna vreme Prin țări o mie peste sfânta mare - Nu vezi, Florin - nici ști cum să te cheme, Atât de mult iubirea lui îl doare, De-aceea svîrle-n laturi ac și caer Și să te-ncrezi corăbiei de aer. " Ea se sui pe - aripă, -ntinzînd mâna Ca și când ar fi vrut ca să se ție Și-ncet coboară pasărea străină Pe-a lui Florin amabilă soție; Pe cal ridică sarcina lui lină, La pieptul lui ar vre în
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
toate le găsește și toate le topește. 190Vremea hotar n-are. 191Vremea ce-a trecut pe lângă cea de acum și cea ce va să vie întru nimic se socotește. 192La vremea ce-a caldă din mijlocul iernei să nu te-ncrezi. 193Nu pierde vremea, ca să nu te piarză și ea pe tine. 194E anevoie a nimeri vremea la vremea ei. 195Cine tot caută vreme, pierde vreme. 196Vai de vremea ce se pierde la cel ce pe cel nebun vrea să-l
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
spune de mă iubești, Și dacă l-a mea durere Vrei să te milostivești. N-ași dori altă viață Dacă eu cu tine-n brață Zi și noapte aș petrece - Ce plăcere - aș mai pofti? 405 {EminescuOpVI 406} Nu te-ncrezi în fericire C-ar fi vis și-nșelătoriu, Cu un glas mîngăitoriu Sufletu-mi ia-n zălogire. Vin, stăpâna mea, în brațe Să petrecem fericit, Dacă la a mea durere Poți ave milostivire. Aceasta-i durerea mea, Aceasta m-au omorât
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mea mare durere Poți să te milostivești. Când cu tine eu în brațe Zi și noapte petreceam Și de-ar fi mai fost vr-o viață Mai plăcută, eu nu vream. Îmi spunea gura iubirii Cu un glas mîngîitor: Nu te-ncrede fericirii Că e vis amăgitor. Vis îmi pare fericirea Cea trecută când gândesc, O clipire a fost ceasul Pentru care pătimesc. Fericirilor trecute Cari n-o să mai veniți, Truda gândurilor mele Pentru ce dar mă munciți? Liră jalnică duioasă Ce-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
o mărturisesc. Țin credința, sunt curată, Numai ție-ți sunt jurată. Vis îmi pare fericirea La trecutu-mi când gândesc, O clipire mi-a fost ceasul Pentru care pătimesc. Tu-mi ziceai, gura iubirii, Cu un glas mîngîitoriu, Nu te-ncrede fericirii Că e vis amăgitoriu. 470 {EminescuOpVI 471} No. 83 Rămâneți suvenire în toat-a mea viață, Ăst an de fericire în care am trăit Cu tine - a mea drăguță în câmpul de verdeață, Al junei Vârstei mele în care m-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
citit comunicatul lor, întrebă prim-ministrul, Firește, citirea comunicatelor politice face parte din munca mea, intră în obligațiile mele, e adevărat că unii își plătesc consilierilor ca să le pună pe farfurie mâncarea deja mestecată, dar eu aparțin școlii clasice, mă încred doar în mintea mea, chiar dacă ar fi să mă înșel, Uitați că miniștrii, în ultimă instanță, sunt consilierii șefului guvernului, Și este o onoare să fim, domnule prim-ministru, diferența, imensa diferență constă în aceea că noi vă aducem mâncarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
el, în aserțiunea universală care, de la începutul veacurilor ne tot asurzește urechile cu sloganul că voința poate tot, iată aici, ca să nu mergem mai departe, un exemplu care îl neagă flagrant, căci această uimitoare voință a ta, oricât te-ai încrede în ea, oricât de tenace s-a dovedit până astăzi, nu va putea să controleze crispările mușchilor tăi, să oprească transpirația deloc convenabilă, să împiedice tresărirea pleoapelor, să disciplineze respirația. La sfârșit îți vor spune că ai mințit, tu vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
femeia, cred că ați spus adevărul, că n-ați votat în alb și nici nu veți vota, dar vă amintesc că nu despre asta era vorba, eu am vrut doar să vă demonstrez, și am reușit, că nu ne putem încrede prea mult în corpul nostru, Vina a fost numai a dumneavoastră, m-ați intimidat, Sigur, vina a fost a mea, vina a fost a evei ispititoare, dar pe noi nimeni nu a venit să ne întrebe dacă ne simțim intimidați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]