43,497 matches
-
ci și unul estetico-metafizic). Poemele din acest volum sunt impecabil scrise, dar se simte că ele nu mai reprezintă marea aventură pentru Matei Vișniec. Poetul nu-și mai leagă toate speranțele de poezie, nu se mai uită la ea cu încrederea ultimă cu care se uită un naufragiat la sticla purtătoare de mesaj pe care o aruncă în largul mării. El compune poeme cu dezinvoltura blazată a cuiva care a realizat între timp ceva mai important. Această detașare conferă farmec versurilor
Penelopa lui Matei Vișniec by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16248_a_17573]
-
de monștri săvârșește răul ar trebui să-l răvășească pe poet și să-l facă să se înece în propriile lui cuvinte. Dar nu, el rămâne un cronicar manierat și rezonabil al întâmplării. Tocmai de aceea relatarea lui ne inspiră încredere, ni se pare verosimilă și ne tulbură profund. Puțini poeți de azi reușesc să restaureze, ca Matei Vișniec, autoritatea originară a cuvintelor. În general, cei care scriu versuri azi contribuie, dimpotrivă, la devalorizarea lor, folosindu-le superficial, imprecis și tautologic
Penelopa lui Matei Vișniec by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16248_a_17573]
-
alții să te salveze, să lupte pentru tine. Să revin însă la Fundație. La început mi s-a propus să intru în diverse partide sau să-mi fac unul al meu, căci aveam foarte mulți cititori și mă bucuram de încrederea lor, dar am refuzat. Făcusem politică înainte, cînd nu se putea, cînd a te opune nu era un lucru atît de simplu și nici numărul acestora nu era atît de mare, cum au lăsat să se înțeleagă victimele autodeclarate sau
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
nu simt că aș concura cu cineva și nici n-aș avea cum, căci la noi toți sînt mari și foarte mari, dar simt că sînt mai bun decît mine cel de ieri. Atîta tot. Asta îmi dă putere și încredere. Marea mea bucurie a fost cînd mi-am dat seama că mi-au ieșit niște pagini bune și aceeași bucurie a mai durat cîteva ore după ce mi-am văzut romanul tipărit. Apoi a început războiul cu cărțile viitoare. Am spus
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
mă încăpățînam să mă gîndesc la cărțile pe care urma să le scriu. Cineva din mine mă asigura că voi avea timp și pentru a le reciti pe cele dinainte. Mă gîndesc acum că în subtextul acestei certitudini se află încrederea pe care o am în romanele mele. Am muncit foarte mult la ele, cu toată seriozitatea posibilă și, în ciuda nesfârșitelor războaie cu cenzura sau mai exact, cu cenzurile, am scris ca un om liber, neintimidat de agresivitatea celor ce dictau
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
e privită ca o dovadă de transparență, ci mai degrabă drept o probă de orgoliu personal al prim- ministrului. Pe de altă parte, însă, la această oră Adrian Năstase se află pe primul loc în topul personalităților în care au încredere românii. Asta dacă dăm credit sondajului realizat de IMAS, un institut de sondare a opiniei publice care a mai dat și greș în proiecțiile sale. * Mult prea neobservat de presă a trecut discursul președintelui Iliescu în care acesta a tras
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16288_a_17613]
-
I (din 1881) refuza să demită guvernul său care, în cei 12 ani de guvernare (din 1876 pînă în 1888), nu realizase numai independența țării dar pusese fundamentele României moderne. În ciuda uzanțelor rotativei guvernamentale la fiecare patru ani, regele avea încredere în guvernul său și rezista avalanșei în manifestări a Opoziției Unite, pentru debarcarea guvernului. Și cînd a sfîrșit prin a o face, în martie 1888, nu a făcut-o în favoarea extrem de gălăgioasei opoziții unite. A numit un guvern junimist în
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
au funcționat extraordinar în teatrul românesc este acela al regizoarei Cătălina Buzoianu și al actriței Valeria Seciu. Întîlniri remarcabile din care s-au născut mari roluri în spectacole mari, memorabile. Un fluid anume circulă în retortele mecanismului teatral atunci cînd încrederea reciprocă este deplină, cînd creatorii se simt aproape și epidermic în cele mai mici și subtile intuiții, detalii, indicații, cînd merg, pînă la capăt, împreună. Cred că cele mai importante și solide roluri ale Valeriei Seciu au fost fructul comunicării
Alegerea Valeriei Seciu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16302_a_17627]
-
asalta. Ei bine, tocmai ele mă stimulează în chip paradoxal, întrucît, pentru a le depăși, am nevoie de probe mereu reînnoite, de un exercițiu neîntrerupt care să mă confirme, atît cît e cu putință. Are loc o competiție între factorii încrederii și cei ai neîncrederii lăuntrice. "Oblomovismul" meu - căci am, neîndoios, o coastă a celebrului personaj al lui Goncearov! - nu e acceptat pînă la capăt, pînă la consecințele lui de abulie, torpoare, disoluție a personalității active, ci biciuit, silit a se
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
amendate, puse în situația de-a se purifica, de a-și corija orbita. În fond, N. Steinhardt țintește o "reumanizare" a criticii. În perspectiva sa, înțelegerea poeziei implică "o stare de bunăvoință din partea receptorului, de ospitalitate, de mărinimie și de încredere: din partea sa în aceeași măsură ca din partea poetului". Textul se lasă pătruns doar "în absența unei atitudini egoiste, agresive, îmbufnate ori preconcepute a destinatarului". Poezia nu poate fi concepută decît ca o manieră de comunicare morală, ca o "spovedanie", ca
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
de miracol. Organismul răspunde printr-un reflex condiționat, devenit o a doua natură a cuiva. Dar să nu uit că și cuvintele, la rîndul lor, civilizează, modelează personalitatea cuiva, treptat, de-a lungul vremii, astfel încît să pot spune cu încredere: "Mult e dulce și frumoasă limba ce-o vorbim!" Obscenitățile articulate în public sau așternute pe pereți, pe ziduri, pe sticla securit a cabinelor de telefon noi, aspectuoase, reprezintă tot atîtea palme răsunătoare pe obrazul orașului, al Capitalei. După "iepoca
Insomnia cuvintelor by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16310_a_17635]
-
ideii de stat. În război, își face datoria cu conștiință, de unde și rolul său în completul de judecată care îl condamnă la moarte pe Svoboda (deci participarea la crimă). Dar, în momentul spînzurării lui Svoboda, privirea acestuia îi zdruncină total încrederea în conștiința sa anterioară. "Rațiunea nu mai poate face ordine în lucruri iar Apostol se simte plutind pe deasupra". De acum încolo apar, la el, stările anxioase, conflictuale și torturante. Amînări se mai petrec. Dar clivajul s-a petrecut și destinul
Rebreanu psihanalizat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16317_a_17642]
-
tot Sebastian are, în mod clar, și o latură naivă, cel mai adesea vizibilă cînd îi vine ideea unui nou roman sau a unei noi piese de teatru. Atunci vedem un Sebastian încă tînăr, încă plin de speranțe, a cărui încredere în talentul lui depășește cu mult orice neliniște sau șovăială. La un moment dat în Jurnal, severul Sebastian se lasă furat de visătoria compensatorie a lui "ce-ar fi fost dacă..." . Ce-ar fi fost dacă ar fi plecat la
Tragedia diferenței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16322_a_17647]
-
să crească un om nou cu o psihologie liberă de rămășițele capitalismului [...]. O sarcină importantă și de onoare a literaturii este educarea tineretului, a tinerilor muncitori, colhoznici, intelectuali și ostași ai Armatei Sovietice, în spiritul dragostei de muncă, optimismului, neînfricării, încrederii în cauza noastră...", în Probleme de literatură și artă, nr. 2-3/1995, Ed. Cartea Rusă, București, pp. 6-7. 5) Gh. Grigurcu, "Exproprierea morților", în Cum am devenit stalinist, Ed. Timpul, Iași, 1997, p. 42.
Scriitorul, personajul și socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16328_a_17653]
-
în ambasadă, sumar la început. Aflăm că atmosfera reprezentanței diplomatice germane este otrăvită de rivalități stupide, intrigi, ambiții, meschinării. În mijlocul acestui "personal", Charlotte descoperă un vechi amic - pe Frank de la secția consulară, serviciul pașapoarte. Frank este și singura persoană de încredere în acest viespar uman în care ambasadorul, om fin dar bolnav, nu poate face nici pace, nici ordine. Despre Charlotte Valentin, cititorul află deja din primele pagini că este în vîrstă de 32 de ani, doctor în științe, mamă a
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
Există în paginile romanului dvs. acel teren mlăștinos în care se cufundă aproape toate personajele. Cît despre Charlotte, ea pare o figură aproape abstractă prin calitățile ei în raport cu restul personajelor. Chiar feminitatea ei este una ciudată, e independentă, plină de încredere în sine, și-a crescut singură cei doi copii, și-a dat doctoratul, a fost campioană la judo și pe deasupra, deși dă dovezi de cochetărie, este băiețoasă. Ați intenționat să creați un nou tip de personaj feminin? T.P.: Da, am
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
a personaliza eșecul și disperarea "cuceritorilor", odată cu tăria monahală a celei copleșite, ca odinioară Iov, de toate nenorocirile ce i se pot da unui om. Hedwig își vede visul împlinit: face din oligofrena Renate o fetiță normală. Prin tenacitate, rigoare, încredere suprafirească. O viață aproape imposibilă are și tânăra învățătoare Alexandra, victima unui grav accident rutier. Alexandra suferă enorm ani la rând, între speranță și deznădejdea pierderii "independenței", context agravat de defecțiunea soțului, moartea mamei etc. Supraviețuiește totuși nenorocirii prin confesiune
Dosare de existență by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16407_a_17732]
-
gând promisiunea traducătorului că ne va trimite ceva mărci la Turku să putem vedea și Stockholm-ul. Drept să spun, ca și prietenul Bălăiță, nici eu nu crezusem că amicul finlandez se va ține de cuvânt... Totuși, cu perseverența precum și cu încrederea pe care o mai păstrez și azi în oamenii de calitate și în cuvântul lor, mi-am luat inima în dinți și, trăgându-l după mine pe Bălăiță, intrarăm în banca din centru. A ținut, nici un minut. Fără nici o birocrație
Cercul arctic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16417_a_17742]
-
ci pentru că totul, în germanism, se opune rațiunii." Anul 1940 se anunța sumbru și regele Carol al II-lea, preocupat, nu primește, de Anul Nou, diplomații acreditați la București. De abia în 27 aprilie, o însemnare semnalează îngrijorarea ministeriabililor și încrederea lor în rațiune. "Alaltăieri, am luat masa la Mihai Ralea, ministrul Muncii. Mai erau prezenți în uniforma "Frontului", președintele Consiliului și miniștrii de Interne și de la Sănătatea Publică. Mi s-a părut că Tătărescu este din ce în ce mai îngrijorat. Ghelmegeanu se străduie
Însemnările unui ambasador by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16411_a_17736]
-
a părut că Tătărescu este din ce în ce mai îngrijorat. Ghelmegeanu se străduie să pară vesel și sigur pe el, dar nu reușește întotdeauna. Am admirat convingerea lui Ralea, care nu a fost stînjenit de prezența lui Ghigi, ministrul Italiei, pentru a proclama încrederea lui în victoria Aliaților și într-o civilizație umanistă. Ralea este un adevărat cartezian. Precum bietul Călinescu, el refuză să creadă în mituri. Căci "mitomanii" l-au ucis pe șeful și prietenul său. Cu toate acestea, continuă să rămînă pe
Însemnările unui ambasador by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16411_a_17736]
-
și toate însușirile în slujba Bisericii 36. Mai mult decât atât, Părinții sunt autorii regulei de credință, dezvoltată în simboale și în hotărâri ale Sinoadelor ecumenice, baza trinitară și hristologică a Consiliului Ecumenic al Bisericilor (...) Părinții au creat teologia prin încrederea într-o coeziune internă între har și rațiune, adică printr-o opțiune apărută din întâlnirea dintre credința creștină și spiritul grec, inaugurând un dialog căruia toți creștinii îi rămân tributari. Părinții ne învață fidelitatea față de Evanghelie, plenitudinea vieții duhovnicești, care
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
de la moarte, fiindcă știau că vor fi înviați de Hristos 96. Desfătarea acestei vieți le era în pacea sufletească, răbdarea morții se însoțea în cugetul lor cu nădejdea nemuririi, ideea învierii cu harul lui Hristos, adevărul cu simplitatea, credința cu încrederea, înfrânarea cu sfințenia, hărnicia cu cumpătarea, felul de trai cu 89 Teodoret Episcopul Cirului, op. cit., p. 31. 90 Sf. Ioan Gură de Aur, Omilie asupra anatemei, 4, P.G. XLVIII, col. 952. 91 Pr.Prof.Dr. Olimp Căciulă, Introducere, la Sf. Iustin Martirul
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
de sinceritate, care nu este nici abisală, ca a personajelor dostoievskiene, și nici rece-funcțională, ca a oamenilor de știință, atunci când fac din ei înșiși obiect de studiu, ține de o paradă a eului, posibilă doar în absența bunului-gust. Plin de încredere în sine, Liviu Antonesei joacă din când în când, neconvins, comedia modestiei: " Dacă șcitind cartea, n.n.ț o singură pereche va înțelege ce miracol i se întâmplă, dacă un singur solitar ce suferă din dragoste va depăși criza, dacă un
Iubirea, bibelou de porțelan... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16463_a_17788]
-
religios e o distanță considerabilă de credința adevărată. Presupun că nu voi ajunge niciodată la acea seninătate interioară pe care am observat-o la persoane de vîrste și de extracție socială diferite, seninătate pe care nu ți-o dă decît încrederea totală în Dumnezeu, sentimentul că ești la voia lui. Credința dobîndită cu pipeta experiențelor personale, oricît de însemnate ar fi ele, e mai curînd un drum către credință, cu îndoieli, pertractări interioare și, mai ales, cu perioade mai lungi sau
Neliniști milenariste by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16517_a_17842]
-
pentru examenele de capacitate și de admitere în liceu - jegos mutilată - ar fi meritat măcar din partea presei tratamentul meritat de un reformator de acest calibru. Profesorul Marga poate fi învinovățit, în cel mai rău caz, că a avut mai multă încredere decît era cazul în profesorii cărora li se adresa reforma. O încredere pe care, paradoxal, noul ministru al Învățămîntului o refuză. Ca gîndire de ansamblu, Andrei Marga voia ca absolventul de opt clase să învețe carte tot timpul. Noul (de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16516_a_17841]