KorAP: Find »[drukola/base=încrunta & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...51 52 53 ...91 >

2,268 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875

CURS ASCENDENT, DAR ERA DEPARTE DE A FI PERFECTĂ. CĂPITANUL HEDROCK ÎI SPUSESE CĂ SEAMĂNĂ CU CEA PRIMITĂ DE NEGATIȘTII ARSENALELOR, CAM ÎN MĂSURA ÎN CARE SEMĂNA O CARICATURĂ CU O FOTOGRAFIE. ERA O COMPARAȚIE ASPRĂ, DAR ORICUM O ÎNCÎNTĂ. HEDROCK ÎI... SE ÎNCRUNTĂ DIN NOU. POFTIM, IAR SE GÎNDEA LA INDIVIDUL ĂLA CIUDAT! O ÎNTRERUPSE UN ZGOMOT. ÎNTORCÎNDU-SE, VĂZU CUM INTRĂ O TRUPĂ ÎNTREAGĂ DE BĂRBAȚI. CU TOȚII O SALUTARĂ. EA ÎNCUVINȚĂ DIN CAP, FĂCÎND SĂ FLUTURE ZÎMBETUL EI OFICIAL, CU CARE APĂREA

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
faptul că zilele și orele de zbor aveau să fie prelungi pentru un singur om în toată această vastitate. Viteza îi scăzu la mai puțin de 180 de milioane de kilometri pe secundă în următoarele 24 de ore. Hedrock se încruntă. I se strecură în inimă o ușoară teamă că perioada în care nava străbătuse spațiul fără inerție introdusese un element de nesiguranță primejdioasă. La actuala lui stare de decelerație, barca de salvare avea să se oprească definitiv în maximum 32

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
ar vedea demascate, arătîndu-se că sînt de fapt niște hoți. Pentru că bineînțeles tot ar mai avea nevoie de bani ca să-și întrețină organizațiile. Făcu o pauză, căci își pierduse răsuflarea, și-și aminti ce spusese anterior Prințul Del Curtin. Se încruntă la el: ― Și așa, verișorule, zici că vorbesc ca o nevastă cicălitoare? După ce am cheltuit banii soțului meu iubitor, acum... Se opri brusc. Tresărind, își aminti expresia de ușurare care se așternuse pe fețele miniștrilor după comentariul prințului. Deodată o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
ȘI ACUM ÎNAINTA DE-A LUNGUL CORIDORULUI DISTRUS. MINTEA I SE RETRASE TOT MAI MULT ÎN SINE ȘI SE PREOCUPĂ MAI INTENS DE ÎMPREJURIMI. SE GÎNDI: LUCRUL IMPORTANT ESTE SĂ DESCOPERE CE S-A ÎNTÎMPLAT, ȘI NUMAI APOI SĂ ACȚIONEZE. ÎNCRUNTÎNDU-SE, CERCETĂ PEREȚII MUTILAȚI AI HOLULUI. OCHII EI VERZI ARUNCARĂ SCÎNTEI. SPUSE CU CEVA DIN VECHIUL EI SPIRIT SARDONIC: ― Judecînd după unghiul razei, s-ar părea că ai noștri au făcut toate pagubele, cu excepția breșei inițiale din peretele principal. Unul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
N-AVEM HABAR. DE FAPT... SE ÎNTOARSE ÎNNEBUNITĂ SPRE EL ȘI-I VORBI CU O INTENSITATE NEOBIȘNUITĂ A TONULUI: PRINȚE, MI-A SPUS CĂ NU E, N-A FOST NICIODATĂ ȘI NU VA FI NICIODATĂ OMUL ARSENALELOR. DEL CURTIN SE ÎNCRUNTĂ: \ INNELDA, ZISE EL CU COMPĂTIMIRE ÎN GLAS, TE AGIȚI INUTIL. NU POATE FI NIMIC LA MIJLOC. OAMENII, FIIND CEEA CE SÎNT, MANIFESTĂ MAI CURÎND ORI MAI TÎRZIU TOATE PUTERILE PE CARE LE AU. ESTE O LEGE LA FEL DE FERMĂ CA ȘI GRAVITAȚIA

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
să vă amintiți dacă există vreun bărbat ― soț sau împărat ― a cărui imagine vizuală lipsește din arhivă? ― Cei mai mulți au fost soți de împărătese, spuse ea încet și calm. Așa a început tradiția: consorții să rămînă pe planul al doilea. Se încruntă: După câte știu a existat un singur împărat de la care nu avem nici o fotografie, nici un film ori portret. Lucrul este întru totul de înțeles. Fiind întemeitorul dinastiei, el.... Deodată se opri și făcînd ochii mari se uită fix la Gonish

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
AȘTEPTA, SE UITĂ ALENE LA TELEECRANELE STRĂLUCITOARE. TREI DINTRE PLĂCILE VIDEO ARĂTAU UN SPAȚIU ÎNSTELAT, DAR ÎN CEA RETROVIZOARE ERA IMAGINEA UNEI NAVE. CIUDAT, I SE PĂRU. BARCA LUI DE SALVARE NU MAI PUTEA FI ÎN INTERIORUL MAȘINII STRĂINE, SE GÎNDI ÎNCRUNTÎNDU-SE UȘOR LA ACEASTA ȘI APOI OBSERVĂ ALTCEVA. NU ERA DECÎT O SINGURĂ NAVĂ. DAR ATUNCI UNDE ERAU CELELALTE SUTE DE NAVE? Își ținu în frîu o emoție crescîndă, dîndu-și seama de ce se întîmplă. Procesul de relaxare acționa cum trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
UNUL ERA MAI LUMINOS. CEL DE AL TREILEA SOARE ERA O SIMPLĂ PATĂ DE LUMINĂ ÎN DEPĂRTARE. CU INSTRUMENTELE LUI INADECVATE, ÎI ERA GREU SĂ-I CALCULEZE NATURA. DAR FAPTUL CĂ SE AFLĂ ACOLO ÎL FĂCU PE HEDROCK SĂ SE ÎNCRUNTE. CĂUTĂ ȘI FOARTE CURÎND DESCOPERI UN PUNCT ROȘU ÎN DEPĂRTARE, CEL DE AL PATRULEA SOARE AL SISTEMULUI RESPECTIV. ÎNCEPEA SĂ SE EMOȚIONEZE, CÎND MINTEA STRĂINĂ ÎȘI ÎNDREPTĂ DIN NOU SPRE EL VIBRAȚIILE RECI. \ DA, OMULE, AI GHICIT BINE. ACEȘTIA SÎNT

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
întunecară ochii și apoi spuse cu un oftat greu: Va trebui să mă mai gîndesc. Dacă nu te superi, poți să mă lași singură acum? Îi întinse mîna. Cînd i-o sărută, Hedrock o simți cam fără vlagă. Se duse încruntat în apartamentul lui. Șezînd singur acolo, își aminti de Gonish. Făcu un apel prin centrala de comunicații a Făuritorilor de Arme și-l convocă la palat pe negatist. După un ceas cei doi bărbați stăteau față în față. Gonish spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
respectivă sosise. Criza se produse la zece noaptea. Un mesaj din partea doctorului Telinger îl scoase pe Hedrock din biroul și-l chemă în apartamentele imperiale. După cum constată Hedrock, Telinger era un bărbat între două vîrste, cu fața suptă și acum încruntată de o îngrijorare vecină cu spaima, cînd îl salută pe noul-venit. Hedrock știa că doctorul Telinger nu e vinovat de nimic altceva decît de slăbiciune. Fusese recrutat în serviciul imperial ca înlocuitor al doctorului Snow, care fusese concediat brusc din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934

normală e cea mai scandaloasă; ea nu depinde de noi niciodată și uneori e ultimul număr de dresaj. Destinul ne urmărește ironic cum bâjbâim între scuze, cerșind o amânare, apoi alta, din ce în ce mai înfricoșați, până ce, brusc, se plictisește, devine nerăbdător, se încruntă și poruncește, "acum, salt!", și cu un suspin intrăm în neant. Nu cred că l-am convins, dar eu mă înflăcărasem, poate fiindcă pe atunci îmi era mai simplu să vorbesc despre asemenea lucruri întrucît le înțelegeam mai puțin. Acum

Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
l-am liniștit, repezindu-mă la el și îmbrățișîndu-l. ― Ei nu, că ești nebun, băiete, mi-a zis gardianul, pregătindu-se să scoată cătușele și să mi le pună la mâini. Dar în clipa aceea a intrat directorul. ― Ei? se încruntă el la mine. Ai găsit ceva? ― Sigur că da, domnule director, am strigat fericit. Sigur că da. Și i-am explicat foarte mândru că o închisoare care se arăta lumii ca o cocotă nemachiată constituia o greșeală. Deținuții sufereau auzind

Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
Nu înțelegeau. Domnul Andrei a plecat capul în pământ, presimțind pericolul care plutea în aer. Tăcerea lui era parcă un reproș mut: "Vedeți, domnule sculptor? Nu era mai bine să nu vă spun nimic?" Mopsul mi-a înfruntat privirea. Se încruntase, dar nici un mușchi nu-i tremura pe față. Se ținea tare, canalia. Dominic își încordase gâtul de taur ca să priceapă ce se întîmpla. Dodo își frământa mâinile, îmbătrînite dar încă frumoase, cu degetele lungi, Nelson își trecea dosul palmei peste

Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
vârstă. Atunci îl așteptam să-și revină. Ca să nu ațipesc și eu, mă ciupeam. Din greșeală, la un moment dat, m-am ciupit prea tare și am scos un strigăt de durere. ― Ce s-a întîmplat? întrebă Bătrânul, tresărind și încruntînd sprâncenele. ― Nimic, am răspuns încurcat. O măsea care mă supără din când în când. ― A, înțeleg, mormăi el. Și eu am suferit de măsele. Avea o plăcere aproape copilăroasă să trișeze și să câștige. Cum făceam o gafă, care încheia

Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
a Venit o idee. Am căutat-o pe Moașa, i-am făcut ochi dulci și m-am culcat cu ea. După ce-am iubit-o, în timp ce Moașa se îmbrăca, am rugat-o ca din întîmplare: "Draga mea..." Ea s-a încruntat. Nu-i plăcuse oare că-i ziceam "draga mea"? Am repetat: "Draga mea, aș vrea să văd și eu... te rog să dai ordin..." "Ce ordin?" se strâmbă Moașa, țuguindu-și ironic buzele, deși înțelesese foarte bine, se vedea asta

Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
însă o mână cu degete puternice mi s-a înfipt în umăr, trăgîndu-mă îndărăt. Bruta m-a privit cu ochi de gheață, neînduplecați, de parcă nu mă văzuse niciodată. Am vrut să-i explic ceva prin semne, dar Francisc s-a încruntat amenințător și am priceput că n-avea rost să insist. Umilit, am pornit înapoi pe coridor, rugîndu-mă să nu mai întîlnesc pe nimeni. De aici amintirile mele se încurcă. Am înghițit două somnifere care, în loc să mă doboare, mi-au dat

Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599

care sugerau că a fost înarmat au fost scoase din calcul. Inspectorii noștri nu au găsit nimic care să indice că ar fi avut o armă. Examinarea corpului a arătat că a fost ucis prin împușcare în cap. Premierul se încruntă, apoi mai sparse o sămânță între dinți. După cum știți, asupra sa s-a găsit o foaie scrisă de mână, adresată dumneavoastră. Serviciile de investigații spun că mai durează câteva zile până va fi descifrată, scrisul fiind acoperit de sânge... Prim-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
aș putea face ceva, orice, să scurtez un război chiar și cu o zi, atunci ar merita. Uri nu spuse nimic, se uită doar fix în ochii ei. —De aia nu am suportat să stau departe de asta multă vreme. Încruntă din sprâncene. Nu ți-am spus, nu-i așa? E prima mea detașare după mai bine de un an. Am fost adusă înapoi după ce am ieșit la pensie. Maggie își goli paharul. Pensionare forțată. Ce s-a întâmplat? — Am fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Îl cunoșteați pe Shimon Guttman? Încet și uitându-se peste umărul lui Maggie pentru a se asigura că nu era nimeni prin apropiere, spuse: Da. — Aveți idee de ce a menționat cuiva numele dumneavoastră săptămâna trecută? Când auzi asta, Aweida se încruntă din nou. — Nu, nu știu de ce i-ar pomeni cuiva despre mine. Când l-ați văzut ultima oară? —Săptămâna trecută. —Puteți să-mi spuneți ce s-a întâmplat? Fără tragere de inimă, Afif Aweida îi povesti despre vizita scurtă, neanunțată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636

mai prudent. De fapt ne-am despărțit cu un sentiment ostil de ambele părți. Dar unde este astăzi micuța membră a colectivității noastre? — A trebuit să o trimit acasă. A venit azi-dimineață la serviciu în cămașă de noapte. Ignatius se încruntă și spuse: — Nu înțeleg de ce a fost trimisă înapoi. La urma urmei, suntem destul de neprotocolari aici. O mare familie. Nu pot decât să sper că nu i-ai distrus moralul. Umplu un pahar cu apă ca să ude fasolea încolțită din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
ai proletariatului alb și tot ce aș dori ar fi (aceasta este o mărturisire destul de personală) să am și eu capacitatea de a teroriza astfel. Negrul terorizează prin simplul fapt de a fi el însuși; eu însă trebuie să mă încrunt puțin la oameni ca să ajung la același rezultat. Poate că ar fi trebuit să fiu negru. Presupun că aș fi fost unul foarte mare și înspăimântător și m-aș fi împins tot timpul cu coapsa mea masivă în coapsele ofilite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
La capătul de sus al stâlpului, aparatul de filmat se fixă asupra câtorva metri pătrați din tavanul ruginit al fabricii. Apoi Ignatius dădu aparatul unui muncitor și îi ceru să-l filmeze. În timp ce omul ațintea obiectivul spre el, Ignatius se încrunta și scutura pumnul, amuzându-i copios pe muncitori. — E de-ajuns, spuse el binevoitor, după ce luase aparatul de filmat înapoi și-l oprise. Să ne stăpânim pentru moment pornirile de răscoală și să hotărâm stratagemele. Mai întâi, cele două doamne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
musafirii ei. Toată lumea să se-mprietenească până mă duc eu s-aduc farfurii pentru salata asta bună de cartofi. Hei, dați-i drumu’, Irene și Claude, ia să vă văd mișcând un pic picioarele. Ochii mici, negri ca tăciunele, se încruntau spre ea de pe polița căminului, în timp ce ieșea veselă din cameră. Cei trei musafiri, transportați de ritmul îndrăgit al patefonului, cercetau în tăcere pereții trandafirii și modelul floral de pe linoleum. Apoi, dintr-o dată, doamna Reilly strigă spre cei doi domni: — Vai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
și mai vechi prieteni ai mei. Nu-i nicidecum marinar. — Cum? răcni Ignatius. Vrei să spui că-i numai costumat ca membru al forțelor armate din această țară? — Nu-i singura lui costumație! — Iată un lucru extrem de grav. Ignatius se încruntă și eșarfa roșie de satin îi lunecă peste șapca de vânătoare. Fiecare soldat și marinar pe care îl vedem poate fi doar un decadent nebun deghizat. Doamne Sfinte! Am putea fi prinși cu toții în capcana unei conspirații oribile. Știam cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402

Pentru tot, spuse el. — Ah, făcu Barry, înclinând din cap cu înțelepciune. Despre ce naiba vorbea individul? Testare genetică? Într-un caz de custodie? Se uită la hârtiile din fața lui și la cartea de vizită. Richard „Rick“ Diehl, doctor. Barry se încruntă, nefericit. Numai fraierii își pun porecla pe cartea de vizită. Scria că era director executiv la BioGen Research Inc., o companie din Westview Village. — De exemplu, pot paria că soția mea are o predispoziție genetică pentru o boală bipolară, spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]