4,849 matches
-
sau poate bună dimineața. Mama și tata n-au aflat niciodată de asta. Eu eram singurul care știa, dar nu am spus nimic. Am văzut-o pe tanti Mae trecând pe lângă dormitorul meu când a venit sus și avea frunze încurcate prin tot părul la spate. M-am gândit că poate a căzut. La vreo lună după aceea, nu l-am mai văzut pe George, iar mama mi-a spus că a plecat din oraș. Nu m-am gândit prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Deci, de unde o cunoști pe Baby? —Sunt vărul ei. Avea sens. Părea prea sensibil să fie interesat de Baby. Mi-a oferit o țigară. Aveam nevoie să fac ceva cu gura așa că am fost bucuroasă să iau una. Eram încă încurcată de dispariția lui Nat. Ani de experiență m-au învățat să nu caut comportamentului masculin o explicație rațională, dar uneori tentația e prea mare ca să-i rezist. Și lucrezi tot timpul la galerie? îl auzeam pe Tim că mă întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Ochii i s-au deschis. —Ce? a întrebat frustrat. — Nu ar trebui să fii în altă parte acum? —Iisuse HRISTOASE. S-a ridicat nervos până a ajuns la același nivel cu mine, mi-a tras capul spre el, cu degetele încurcate în părul meu și m-a sărutat până am crezut că o să-mi ia buzele foc. Apoi s-a desprins și s-a uitat fix la mine, cu ochii arzând. M-am întins pe spate în pat, privindu-l cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ar fi contactat... Am să mă duc să o văd pe Laura Archer în seara asta. Era singura mea legătură cu familia Hammond. Ceva îmi spunea că ei nu vor mai avea încredere în mine. * * * Richard, unul din expeditori, a încurcat niște documente pe care i le trimisesem săptămâna trecută și a durat ceva să le dăm de cap. Nu era nimic mai plictisitor decât detaliile de expediere - nu degeaba era Shelley atât de nerăbdătoare să mi le paseze. O oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mâinile pe masă. Nu am încercat să le mișc. —Sam, a spus cu blândețe, Sam. Apoi a întins mâinile și le-a pus în jurul meu. Aș fi vrut să nu fie așa, mi-a șoptit în păr. Nu m-am încurcat cu tine pentru Clifford. Nu are legătură cu asta. Pur și simplu s-a întâmplat ceva între noi. Nu am putut să opresc nimic, nici nu aș fi vrut. Te rog să mă crezi. O să am eu grijă de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
asta. Peste măsură de revoltat și gata să facă o faptă necugetată, Ionel este năpădit totalmente de obsesiile care-l bântuie de-o viață. Nici nu se mai poate controla. Sătul de hățișul uriaș de abstracțiuni în care s-au încurcat Fiii Omului, deloc dispus să mai accepte fie și o singură clipă responsabilitatea programării acestui monstru și nu în ultimul rând dornic să-și repare greșeala, Ionel se îndreaptă hotărât spre calculator pentru a-l decupla. Oricum nu mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
care intrasem vreodată. Această așa-zisă gaură, pentru că nu știu cum altfel s-o numesc, era înconjurată de o balustradă, protejând vizitatorii, pentru că, mai mult ca sigur, arhitecții nu avuseseră de gând să prăbușească pe nici unul dintre cei care și-ar fi încurcat privirile printre minunățiile casei. Bântuind intrigat, fără să știu pe unde și cum, m-am trezit deodată în fața clanței, pregătit să apăs pe ea. Am ezitat, firește. N-am mai avut însă timp să mă gândesc prea mult la motivele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
respirația. Sau, poate, e mai bine să dai aerul afară înainte de a te apleca asupra lui. - Din plămâni, se înțelege, observă Mik mohorât. - Din plămâni, mârâi Nelly și, întorcându-se spre Mik: Ah, da cară-te de aici, mai mult încurci - și din nou către mine - Ei, fii atent, imediat ce apropii de tine periuța, oprește-ți respirația și trage adânc în piept. Ai înțeles, da? spuse ea, punând o porție de cocaină pe coada periuței. Ascultător, mi-am ținut respirația și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
se desprinse la un moment dat de la locul ei și îi căzu la picioare. Era destul de mare așa încât se apucă să o sfărâme cu ciocanul. Lângă el, se adunase o grămadă bunicică de minereu care de acum începea să-l încurce. Se opri puțin, numai cât să-și șteargă cu dosul palmei fruntea brobonită de sudoare. Lăsă apoi să-i cadă din mâini ciocanul masiv și apucă coada lopeții rezemate de perete. Începu să încarce sfărâmăturile în vagonetul aflat în spatele său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Găsi imediat alte câteva geode, puține de altfel, dar acestea îi întăriseră convingerea că se află pe drumul cel bun. Adunase deja în batistuța pe care o purta în buzunar o grămăjoară frumușică de aur. De acum greutatea acesteia îl încurca și se temea ca nu cumva să o piardă. Nu știa ce să facă, încă nu se hotărâse dacă să-i mărturi sească nevestei berechetul ce dăduse peste el. Mai întâi îi trecuse prin gând să ascundă aurul undeva acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nepoată-sa, pentru cazul în care se mai întâmpla ceva și trebuia cineva să preia situația. Și oprește sirena aceea, că mă smintești! spuse Pop. No, la ce-ți trebuie aici sirenă și girofaruri, nu pricep. Cine ți-ar putea încurca drumul în pustietatea asta? Pohoață dădu din nou din cap și opri ascultător sirena. O liniște plăcută se așternu imediat în pădure, netulburată decât de zgomotul roților hârșâind pe macadam. Ieșiră dintr-un viraj ușor și în față, la câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dată. Nu mai spune! Și mă rog, unde ai aplicat-o tu, dacă nu ți-e cu supărare? La ce cazuri? Sunt curios să aflu. Vasilică își scoase chipiul și începu să se scarpine după ceafă. Oftă și spuse privind încurcat în pământ: Am avut două cazuri de furt. Zi mai departe! îl îndemnă Cristi văzând că acesta se oprise. Era vorba de o bicicletă. Dispăruse din curtea casei, unde o lăsase copilul iar părinții reclamară furtul la poliție. Eu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acum zăcea pe undeva legat și cu un căluș în gură, ori poate cine știe, îi făcuseră deja felul. Probabil că se pregăteau să năvălească peste ei când își făcuse Strugurel apariția lângă foc. Ieșirea lui din cort le cam încurcase socotelile atacatorilor și se văzuseră nevoiți să-și schimbe planurile. Puseseră la cale aceeași strategie ca să-l îndepărteze de tabără și să-l împie dice să dea alarma. Tulburat de pierderea fiului său, nu stătuse nici o clipă pe gânduri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ajuns aici. Eu ți l-am adus așa cum ne fusese învoiala. Mai mult nu știu dacă pot să te ajut. O să stau pe aproape și mă voi strădui să-l susțin din toate puterile, dacă nu cumva crezi că te încurc. Nimic nu mai e așa cum ar trebui să fie. Nu s-a mai pomenit un păzitor însurat cu o domniță a tăcerii. Te-ai gândit ce va fi pruncul vostru? Iar vorbești în dodii? Nu am de gând să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-o zeii Ilenei. Domnița te-a găsit și, după cum știi, la început, eu m-am opus din toate puterile. Acum îmi pare rău, pentru că, în noaptea care a trecut, mi-ai arătat că mă pot baza pe tine. Mă cam încurcă faptul că nu te prea înțelegi cu toiagul. Ori, poate că nu-i așa? întrebă dintr-o dată bătrânul privindu-l în ochi. Oare bătrânul își dăduse seama că nu-i spusese adevărul în privința efectului pe care îl avusese toiagul asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-i țină isonul. În lumina verzuie se vedea un abur subțire ieșind de pe drum și ridicându-se apoi în sus. Pietrele încălzite peste zi făceau ca apa de ploaie să se evaporeze. Asta mai lipsea acum, ceața care să-i încurce și mai mult. Le va fi foarte greu să deosebească bestia de ceața care se ridica în mod natural. Calistrat nu părea să-și facă probleme, mergea mai departe fără să scoată o vorbă. Fără îndoială că observase și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
noi! Și, mă rog, ce sărbătoriți? Ați reușit să închideți vâlva la locul ei în bârlog? Cu tine, mai stau eu de vorbă! îl amenință ea pe Toma. Ai dispărut de două zile, fără să lași nici un semn. No, ai încurcat-o, dragul meu! chicoti Calistrat care era în vervă mare. De acum, ai intrat la stăpân. Credeai că scapi așa ușor? Gata! V-ați făcut destul de cap. M-am săturat de vorbe în doi peri, vreau să știu și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ca să nu mai am și grija asta. Sunt aici și poți să te bizui pe mine! spuse Calistrat, apucându-l zdravăn de mijloc. No, cred că așa e mult mai bine, adăugă bătrânul, dacă te țin de mână te-aș încurca. Inspectorul extrase din traistă un baton pe care îl introduse apoi în crăpătura din fața lui. Deasupra mai introduse unul cu capsa înfiptă în el și lăsă să cadă în jos fitilul. Umplu gaura cu pietre mici până la suprafața stâncii. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Trebuie să vin și eu cu tine! Ești turc? sări bătrânul imediat cu gura. Nu pricepi că nu ai ce căuta aici? În halul în care te afli acum nu ești bun de nimic. Nu ai face decât să mă încurci. Argumentele lui Calistrat erau raționale și pline de bun simț, așa încât inspectorul nu mai insistase. Coborâse de pe munte ajutat de cei doi și, împreună cu Ileana se dusese acasă. Urcase direct în camera lui să se spele și să își schimbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sută cincizeci de ani ... murmură inspectorul. Își făcuse un calcul simplu. Neavând un succesor, pe care oricum nu era dispus să și-l aleagă, el ar fi rămas în continuare paznic până la calendele grecești. Tu, când ai apărut, i-ai încurcat toate socotelile. Amintește-ți numai, cât de ostil era în privința ta atunci când ne-am întâlnit cu el în pădure prima oară! Te vedea ca pe o amenințare, mai ales după ce te-ai întors teafăr de la Stânca Adevărului. Într-o seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Aha, spuse Pop conspirativ, am priceput. Mâine dimineață plec la Deva, așa e bine? adăugă el cu voce slabă. Perfect! se declară inspectorul mulțumit de faptul că, cel puțin a doua zi, putea să se miște nestingherit, fără să fie încurcat de socrul său. 30 Curentul de aer îi sufla direct în față. Boris Godunov scosese capul peste portieră și privea drept înainte. Era un obicei pe care îl căpătase încă de când era în armată, în perioada afgană. Nu putuse uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de a-l elimina pe bătrân. Deocamdată, Boris încă nu era convins că aceasta era cea mai potrivită măsură. Și asta nu pentru că dispariția lui Calistrat nu i-ar fi avantajat, dimpotrivă. Știa că dacă moșneagul nu i-ar mai încurca prin prezența lui, lucrurile ar merge pe un făgaș normal, iar activitatea lor, legală ori nu, s-ar fi desfășurat mult mai ușor. Cu o zi mai devreme dacă Vlad i-ar fi ordonat să se ocupe de bătrân, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
i se păru că simte o undă de persiflare în vocea omului din fața sa. Nici pomeneală, răspunse el, privindu-l pe Godunov în ochi, mergem mai departe. Continuăm conform planului. Vezi cum scapi de cei doi, nu vreau să ne încurce socotelile. Boris dădu din cap și părăsi tăcut încăperea. În mintea lui încolțise deja un plan. La numai două zile după vizita sa acasă la Calistrat, muncitorii de pe platou reușiseră să elibereze intrarea în mina pe care o căutau. Porniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
avea o dublă eficiență, În primul rînd, ar ține la respect toate statele democratice, dovedind că putem provoca debandadă după bunul nostru plac, pentru ca apoi să le schimbăm orînduirea socială... Pe de altă parte, prin tot soiul de intrigi, vom Încurca niște ițe pe care tot noi le vom fi Întins prin toate cabinetele de stat, prin politica noastră, prin contacte economice și prin obligații statale.“ (p. 235) Niciodată În istoria ideilor gîndirea unui filozof nu avusese un ecou mai deplin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
a obținut scoaterea moșiei din datorii, însă nu era numai administratorul, era amantul cucoanei sau, cum se spunea în sat, „se ține cu cucoana Vijinița”. Virginia Lambrino, ajunsă la o vârstă când trebuia să se gândească la cele sfinte, se încurcă cu un avocat din Bacău, unul Gorovei, care-i „șterpelește” moșia printr-un act notarial semnat de cucoană în care se spunea: „n-am ascendenți, n-am descendenți, las toată averea ...etc.”Gorovei a vândut moșia și curtea cu toate
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]