1,423 matches
-
Leonardo a tresărit. Musafirii purtau cagule pe cap. A dat să se retragă, dar n-a fost cu putință. De-acum, gata, ești al nostru. Cum, adică?! Poftiți în casă, și vom vedea cum ne descurcăm, dacă, cumva, este ceva încurcat. Au intrat. Vestibulul era amenajat ca o încăpătoare sală de primire. Luați loc, i-a poftit el, și, să stăm de vorbă. Însă, rogu-vă, pe scurt, că am destulă treabă. Pe scurt. Iată. Ne dai toți banii pe care
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
sau ceva similar... deși, ca să-i fac pe plac, pot să spun și eu mac mac... și, pe de altă parte, adeseori mă semnez “cri cri”... vezi că în lumea animalelor - din care facem parte și noi - lucrurile sînt destul de încurcate... dacă eu sînt ham iar ea e mac, eu o fugăresc pe ea... dar dacă ea e mac iar eu cri, atunci ea mă ciugulește din iarbă... ei, atunci se pare că trebuie să ne hotărîm cum stau lucrurile. Pînă
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
a venit gîndul cel bun și se pocăiește. A tot furat și jecmănit și, cine știe, poate vrea să-și spele păcatele. O Sfîntă Biserică dacă se face, este voia și lucrarea lui Dumnezeu. Moș Damian a plecat mai mult încurcat decît lămurit. O lună s-a tot frămîntat și, ca naiba, deputatul nu mai venea pe la el. Cînd, în sfîrșit, a venit, moșul a și sărit ca ars. Ei, dom' deputat, cum merg treburile cu... Am găsit ceva, dar este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Cam da, răspunde acru Mihoc. Acum sosise clipa cea mai neplăcută. Studentul Ariceanu îl privea cu ochi de bovină și răspundea pe lîngă subiect. La ușă asculta laboranta Ariceanu și profesorul regreta cele spuse, deși cam așa stăteau lucrurile. Vădit încurcat, se calmează puțin și caută o soluție. Dinule, cred că ești cam emotiv. Te rog du-te în bancă și scrie tot subiectul, ca la teză. Băiatul nu prea vrea să scrie, pentru că nici nu avea habar de subiectul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de ploaie În marile pustietăți diurne, el șeful sectorului suflete, șeful BOB-ului, milostivul Mecena al celor lipsiți de har pe care Îi lansa pe piață În schimbul unor ofrande convenabile și Înger exterminator cînd dania nu corespundea convenției - privirea lui Încurcată cînd i-am spus că am impresia că Îl cunosc mai de mult, de prin anii cincizeci, și frica lui de mine că aș fi putut fi martora unei Întîmplări compromițătoare de care nu mai voia să-și amintească. Oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tîrziu. Deocamdată, am nevoie de voi amîndoi. — Dacă ați vrea să mă lămuriți puțin, stărui Rowe, care nu mai pricepea nimic: În locul acuzației de omor, care-l făcuse să bată atîta drum, era pus acum În fața unei situații și mai Încurcate! — În taxi o să-ți explic, În taxi, zise domnul Prentice, și porni spre ușă. — Nu-l arestați? Îl Întrebă individul cu melon, pornind pe urmele lui. Îndată, Îndată, poate... răspunse domnul Prentice În neștire, parcă dezmeticindu-se adăugă: Pe cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ferme, de parcă În polițist ar fi văzut nu omul pe care cu câteva minute Înainte Îl vânau, ci o specie intermediară Între fierătanie și ființă, care, asemenea lor, funcționa mai degrabă pe baza unei scheme tehnice decât pierdut În desișul Încurcatelor traiecte ale gândirii. În Înălțimea singuratică a postului de conducere, polițistul părea un girofar care Împrăștia lumină În toate cele patru zări, un misionar civilizându-i pe sălbatici cu Codul Rutier În mână. Cu un șuier amplu, el a trezit
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
s‑au schimbat, iar odată cu ele s‑au schimbat și oamenii, care au acum alte griji. Mai ales cei tineri, cărora le aparține viitorul, pe care și‑l construiesc, în sfârșit, cum vor. Zăpăciți de cap, cei doi camarazi amestecă încurcați în găleată, ca să nu se întărească cleiul. Pentru asta, cleiul are nevoie de căldura pe care n‑o găsește afară, ci doar în ambianța plăcută a unei plite de bucătărie, unde se și află în momentul de față. Nu știu cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și inofensiv, așa trebuie să par. Sau mai degrabă discret. - Îmi Închipui că n-au răbdare să stea toată slujba. - N-au, cum să aibă? Dar le place să aprindă lumânări. Și le plac și clădirile bisericilor. Se oprește, puțin Încurcată. Poate de clădirile bisericilor, ca și mine. Dar trece peste: - Să vezi, acum câteva zile, intru cu aia mică la catolici, pe bulevard. Cătălina-mi șoptește: Vreau să văd oasele. Primul meu gând: o fi familiarizată cu moaștele, o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Își descoperă amicii, care îl și cheamă, ridicând brațele : Doctore !... Doctore ! Colosul din fruntea echipei de la masa de care ne apropiem este cunoscut oricărui telespectator. Ghidul nostru îi prezintă doar porecla : Balaurul. De lângă umerii imenși ai tribunului se ridică apoi, încurcat, un ochelarist transparent și sfios. — Junele, Umbra Balaurului, să știți. Aerul prea cumsecade nu trebuie să inspire încredere. Politicoșii ăștia modești, lunecoși sunt și mai primejdioși. Să-i urmăriți cariera. De peste masă, ne întinde mâna moale un Crist svelt, pistruiat
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
protesta doamna Manole, veselă și provocatoare. — Văd că tot duci batista la gură, te dor dinții. — Da, mă dor, n-am astâmpăr. Dar mă fac bine și am să țin cont. — Cum adică ? N-ai avea de ce să... bolborosi bufonul încurcat, fără să ridice capul din podea. Roti lent, lent, cu toată precauția, bila bine tunsă. Privirea se înălță puțin, supraveghetoarea îl urmărise, îl urmărea. Așa că se dădu cuminte peste cap de trei ori, dublu triplu multiplu salt acrobatic pe globul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nu te mai cobori la găinării decât dacă ești prea dobitoc. Spre sfârșit, a dat-o pe vorbe rostite În gând, dar nici chiar așa nu l-am Înțeles prea bine căci nimeni nu se gândise vreodată la asemenea lucruri Încurcate. - Spune-mi atunci ce trebuie să fac, i-am zis atunci lui Moru. - Pornește Într-acolo, Îmi arătă el cu mâna spre Miazăzi. Iar după ce ajungi la o apă cum n-ai mai văzut niciodată, ia-o pe urma soarelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
una care avea să fie mamă, la marginea unui tufiș des, cu frunze mărunte și cu mulți țepi. Bun Înțeles că am făcut ceea ce niciodată nu va suporta Îndeajuns de multe cuvinte, bune sau rele, frumoase sau urâte, simple sau Încurcate, uscate sau zemoase, rostite de Vindecători sau de șmecheri, spuse prea mult sau negrăite - totul degeaba, pentru că tu ești cel care o să trăiască ceea ce nici eu, nici Moru, nu bănuiam că va fi excesul cuvintelor față de cele de nespus. 4
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
a vorbit În minte nu era Tatăl. Eram eu. Suntem vii pentru că am avut noroc, nu pentru că mi-ar fi ascultat Tatăl ruga. Se trase Îndărăt și clătină din cap. - Nu. Am auzit glasul acela ca tunetul și vorbele acelea Încurcate, ca un susur de ape limpezi. Nu putea să fie decât Tatăl. Și pe urmă, cum de-au venit femeile taman după ce l-ai strigat? - L-am strigat pe Tatăl numai pentru că-mi era frică, măi Enkim, măi! Uite! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
sunt numai femei frumoase. - Și crezi că ucigașii ca mine n-au suflet? am Întrebat-o, amintindu-mi de Bodolona. - Enkim nu și-a văzut azi noapte de ale sufletului, mutule. Nu Încurca lucrurile mai mult decât sunt ele gata Încurcate. Zi-mi ce vrei. De ce ai venit la neamul femeilor? De ce ai Întrebat de Vindecătoare? Hai, că doar nu vrei să fiu eu cea care Începe să spună ce are de spus. N-aveam s-o scot la capăt nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
până la noi, ci și cea a vrăjmașilor tăi. - Of, of. Dupna ăsta e dintre cei ce-l ponegresc pe Tatăl? - Păi, Îl cam ponegrește, ce să facă, zise Gupal, Încurcat. Știi, cei din sângele lui Dupna au o poveste tare Încurcată. Sunt mii de ani de când a Început povestea lor și a Început, cum altfel, chiar cu Tatăl. După ce a ieșit din Ceața Adâncă Împreună cu puținii oameni pe care i-a scăpat, a dorit și el femeie. Omul, știi cum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
rog să mi-o spui... Îmi Închipui că ți-au mai pus mulți Întrebarea asta și te-oi fi plictisit s-o tot auzi... Mulți se plictisesc să tot audă aceeași Întrebare de-o sută de ori. (Are un aer Încurcat, ridică din umeri În chip grăitor și rostește cu optimism.) Pricepi? Străinul cel Înalt: Cum să nu!... Ha, ha, ha!... Cred că pricep... Adică, hai, spune... Ha, ha, ha... e-n regulă! Fiul orașului: Îmi Închipui că ți-au pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
el darurile emoționante ale bucuriei și exaltării. Tot timpul băiatul mersese În urma acestui om, cu ochii ațintiți asupra spatelui său lat. Acum, cînd bărbatul se oprise, băiatul ajunse În dreptul lui, se opri și el și-l privi cîteva clipe cam Încurcat, dar cu același aer de Încredere nezdruncinată. Scoțînd fuioare bogate de fum pe nas, vagabondul porni din nou cu pași mari și legănați și, la Început, nu-i spuse nimic băiatului. După puțin timp i se adresă Însă cu glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Ai mai fost pe-acolo? Întrebă bărbatul. — Nu, zise băiatul. — E prima dată cînd bați drumurile, nu? — Da, zise băiatul. — Ce-i cu tine? zise vagabondul zîmbind. Te-ai săturat de muls vaci la fermă, nu? Am dreptate? Băiatul zîmbi Încurcat o clipă, apoi zise: — Da. — Mi-am Închipuit eu, spuse vagabondul chicotind grosolan. O, Doamne! Vă cunosc eu pe voi, ăștia picați acum de la țară, după felul cum pășiți. După puțin timp continuă cu aceeași bunăvoință aspră și directă: — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mămico m-a lăsat să aleg. Mi-a zis: ce alegi, mărul mai mic, sau nimic?". Deci observați, că încă de la vârste foarte fragede oamenii sunt puși ca să aleagă, merele, perele, șosetele, cravatele, parlamentarii, președinții. Dar într-o situație destul de încurcată sunt cei de la PD-L, fiindcă măcelarul șef de la Cotroceni, îi pune să aleagă pe 14 mai a.c. între ceafă de Boc, sau șuncă de Blaga. Nu sunt decât câteva zile, de când ne-am dat iar cu stângu-n dreptu', acceptând
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
și așa cum sunt, prea guatemalezi de felul lor, se scarpină în cap nedumeriți întrebându-se cum de au reușit să găsească pereche doar la zece corpuri, iar la restul pur și simplu nu-și dau seama de ce nu se potrivesc. încurcată treabă nu-i așa? Numai polițist guatemalez să nu fii într-o asemenea situație. Dar să las ziarul deoparte, e târziu, și este seară. Copiii și cei care au dat în mintea lor, se culcă. Noapte bună copii! Sfânta păruială
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
-i vom aduce pe lume pe cei Cinci Gemeni Eterni, vom reconstitui, doar noi doi, Marele Androgin. Trebuie să-ți mai spun ceva, continuă bătrânul cu privire delirantă, ceva la care chiar nu te așteptai. Păstră câteva clipe de tăcere, încurcat. Sabina dragă, trebuie să știi că eu sunt conducătorul spiritual al Prioratului din Sion. Leo, care se dădea drept un intelectual cu capul în nori, eraiar eu mi-am dat prea târziu seama de asta - marele nostru dușman, Leonard Aghioritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și de gârle, de toate mărimile și de toate formele. Printre ele vezi păduri (zăvoaie) de sălcii și plopi, lanuri de semănături și iezere limpezi, pe deasupra cărora zboară nenumărate stoluri de păsări” (Al. Vlahuță) „ La picioarele acestor trestii, înalte și încurcate ca vlăstarii unei păduri, stau popoare întregi de nuferi galbeni și de nuferi albi. Nuferii galbeni sunt micșori, parfumați și grozav de plăpânzi.... Pe dată ce-i culegi se ofilesc și mor în câteva minute. Cei albi sunt vânjoși, cărnoși
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
primul domn din neamul nostru". Își lăsase capul pe spate, în stilul lui provocator, teatral, și aștepta. Undeva, în depărtare se zăreau turlele celor două biserici din Lisa. Una alb-argintie, mai înaltă, cealaltă, ca de aramă coclită, mai scundă. Jenat, încurcat, căutam o explicație care să nu-l rănească, să nu scurme prin leziuni vechi, când m-am trezit. Am aprins lumina și, amețit de somn, m-am uitat la ceas. Era abia trei. Cu ajutorul unui somnifer, am readormit și, de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
amar". " De unde știți toate astea?" a întrebat Julius, în speranța că va reuși să-l provoace la o mărturisire care să-i dezvăluie ce ascunde doctorul Luca. Ștergîndu-și broboanele de transpirație, ce-i făceau fața aproape lucioasă, acesta îl privi încurcat. "Cum de unde? Magia și nebunii au fost pasiunea mea". 16. De bună seamă, cu modul meu defensiv de a trăi nu aveam cum să devin un om de acțiune. Era firesc să mă las trăit de evenimente, de întîmplări, dus
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]