1,417 matches
-
Plângea cu sughițuri, dar mintea ei rămânea limpede. Așteaptă să se îndepărteze, apoi du-te să vorbești cu unchiul tău. Are relații la palat. El va putea s-o aducă înapoi. M-a prins de mânecă și m-a tras îndărăt. — Liniștește-te, ai mâinile julite. Brațele mele căzură greoi peste umerii Wardei, pe care am strâns-o cu furie, fără să-mi descleștez pumnii, de parcă aș fi continuat să izbesc în pereți. S-a lăsat moale în brațele mele. Lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o crăpătură a zidului exterior, se afla încă, uscat și înnegrit, firul de iarbă înnodat de Mariam în ziua când fusese luată captivă. L-am apucat între degete și l-am dus pe furiș la buze. Apoi l-am pus îndărăt la locul lui. Mă dusesem iarăși cu gândul la firul acela când Khâli a deschis ochii. L-am întrebat dacă se simte mai bine; a dat din cap că da, dar a adormit din nou. Avea să șadă astfel, atârnând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
i-am expus problema asta tatălui tău, fără a o lua pe ocolite. Mi-a răspuns că se gândea necontenit la acest lucru de la împăcarea noastră. Ceruse chiar părerea unui imam, care i-a explicat că nu putea să ia îndărăt o femeie de care divorțase dacă aceasta nu se remăritase între timp. Am sugerat așadar ca Salma să facă o căsătorie de formă cu unul dintre apropiații noștri, care să se angajeze că nu va consuma căsătoria și că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
prieteniei, eram dator să-i vorbesc. — Cum îți poți abandona așa, de bună voie, orașul, familia, breasla, ca să te duci să trăiești ca un proscris, ca un răufăcător, fugind de la un munte la altul de teamă să nu fii adus îndărăt în fiare, și totul pentru o fată căreia nu i-ai adresat cuvântul decât o singură dată în viață? Iscoditorul își puse palma mâinii drepte pe creștetul capului meu, așa cum făcea când eram mai tineri, înainte de a-mi dezvălui o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mână, ștergându-și lacrimile cu cealaltă. Rochia căzu. — Uită-te la corpul ăsta! Vezi vreo urmă de lepră? Du-te s-o cercetezi mai de aproape! Harun începu să-l zgâlțâie pe Zeruali, împingându-l spre Mariam, trăgându-l apoi îndărăt, ca să-l împingă apoi iarăși, violent, dându-i drumul. Bătrânul se prăbuși la picioarele surorii mele, care scoase un țipăt. — Ajunge, Harun, te implor! Se uita la zdreanța răufăcătoare de la picioarele ei cu tot atâta milă pe câtă groază. Zeruali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pline de chin din pricina asta. Am început să croiesc planuri de fugă. Însă singura mea încercare s-a isprăvit jalnic. N-am alergat niciodată prea repede, mai ales în rasă de călugăriță. Grădinarul m-a prins și m-a adus îndărăt la mânăstire, răsucindu-mi brațul ca unei hoațe de găini. Am fost azvârlită atunci într-o temniță și biciuită la sânge. Mai păstrase încă ceva urme, care nu-i răpeau totuși nimic din frumusețe, nici din blânda perfecțiune a trupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care aveau să se decupeze în lumina de afară. A intrat un bărbat. Când l-am recunoscut pe Guicciardini, am făcut un pas spre el, gata să-i sar de gât, dar m-am oprit scurt. M-am dat chiar îndărăt, împins parcă de o forță nevăzută. Poate că de vină era fața lui ca de gheață, sau poate tăcerea, prelungită câteva secunde, sau rigiditatea neobișnuită a înfățișării sale. În penumbră mi s-a părut că deslușesc pe buzele lui ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
picioare crăcănate a Încercat să mă aresteze sub pretextul că făceam semnale (cu plasa de fluturi, pretindea el) unui vas de război britanic. În vara anului 1929, ori de câte ori treceam printr-un sat din Pirineii estici și se Întâmpla să privesc Îndărăt, vedeam În urma mea săteni Încremeniți În diverse posturi În care-i surprinsese trecerea mea, de parcă eu eram Sodoma și ei erau femeia lui Lot. Un deceniu mai târziu, În Alpii maritimi, am observat odată cum iarba se unduia șerpuind În urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Tot de la mama, știam că, după căsătorie, foarte repede rămase văduvă. Nu reușise să simtă ce era fericirea, că soarta i-o și răpise. Suferința și durerea i-au stat mereu alături; una de-a dreapta și alta de-a stânga. Îndărăt, nu putea să se întoarcă, era văduvă. Dumnezeu, însă, îi lăsase o posibilitate de a putea privi înainte; era copilașul ei - Costică- așa îi zicea ea. Lacrimile mamei și dragostea ce i-o purta parcă îi turnau apă la rădăcini
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
fierbinte: O umbr, -un sunet, un nimic, un nume. 85L-apuc-un dor de țară și părinte, Tot ce-a dorit îi pare - atunci că-s spume Și când pe calul lui el iar se simte Napoi apucă, peste drumuri strâmte. Dar îndărăt ajuns, l-apucă dorul 90Din nou, - neliniște, iubire - adâncă - S-aruncă iar pe cal, urmând amorul Ce-n al lui suflet neclintită[-i] stâncă. În van l-oprește regele, poporul, E dus de-o stea, ce arde-n minte-i
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Sărindar, ocărât mai întâi de câțiva vizitii ce urcau, în șir, spre Capșa, apoi de cei de pe partea opusă, aflați în drum către Dâmbovița, și care traseră unul după altul de hamuri ca să nu se ciocnească între ei. Se uită îndărăt. Polițaiul îl onoră în aceeași clipă cu bastonul ridicat amenințător și-apoi îl lăsă în plata Domnului, luând-o spre clădirea Prefecturii, aflată la câteva minute distanță. — Era s-o pățești. Conu Costache n-o să te uite, nu uită nimic
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în tren, că românii din Regat cer Pass. Numai la turci și la ruși se mai cere. Când i-a venit rândul, i-a întins vameșului tot felul de Papiere, și vameșul n-a fost mulțumit, i le tot dădea îndărăt. Chiar înaintea lui un călător străin a fost întors din drum, așa că l-a apucat frica. Noroc cu livretul militar, cu ăsta a scăpat, vameșul s-a declarat satisfăcut și i-a dat drumul. A scăpat ca prin urechile acului
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Poate că totuși n-ar trebui „să se lebede de bortmoneu“, dar, când a citit anunțul din gazetă și a văzut recompensa, s-a speriat. I-a povestit totul nevestei, care-l sfătuia să se ducă și să-l dea îndărăt, ca să pună mâna pe bani. Dar Petre n-avea curaj, iar după discuția cu conu Costache hotărârea lui fu luată și comunicată ca definitivă femeii: — Tre’ să scab de bacostea asta. Da nu știu un’ să-l arunc. În gârlă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și n-a băut, dar s-a găinățat, cum se și vede. Ba a făcut mizerie și prin casă, că el i-a dat drumul din colivie, și-apoi s-a luptat o groază de timp ca s-o pună îndărăt. Portarul hotărî s-o ia el înapoi și la primăvară îi dă o pereche, da’ numai după ce le face coteț. Porumbelul nu se ține-n colivie, ca papagalu’ sau canaru’, că-l omori. Văzând cum arată băiatul, îi propuse să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ci din toate punctele de vedere, am bătut pasul pe loc. Să dea Dumnezeu să nu am dreptate!" încheie cu o oarecare îndoială domnul Carp. Trist e că aveți dreptate, confirmă Bidaru fără să vrea; cred că am mers chiar îndărăt! Această intervenție neașteptată a sa declanșă o reacție în lanț, în sensul că toate privirile se îndreptase spre el. Nefiind pregătit pentru un dialog pe această temă și neavând argumente care să susțină cele afirmate, își dădu seama că se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
un dialog pe această temă și neavând argumente care să susțină cele afirmate, își dădu seama că se va face de râs în fața celorlalți călători. Îi părea foarte rău că a intervenit așa pe nepusă masă, iar ideea cu "mersul îndărăt" nu era altceva decât o chichiță, exprimată spontan de un om fără rațiune. Intra în contradicție flagrantă cu prognozele enunțate cu atâta optimism de marii conducători ai vremii. În timp ce căuta o ieșire din situație, trenul se opri în stație. Am
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
vârsta acestor doi din stânga sa de pe locurile 63 și 65. Da, acum se pare că a găsit răspunsul la întrebarea ce și-a pus-o puțin mai înainte. E vorba de neputință. Ce n-ar face să poată întoarce timpul îndărăt? Acum, când lăsase în urmă șaptezeci de primăveri, plimba cu el, pe lângă puținul bagaj din geanta cu cinci fermoare, un uriaș bagaj al amintirilor din vremuri ce nu se vor mai întoarce niciodată, plus o avalanșă de evenimente, care pe lângă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
dau seama că așa ceva nu mai e posibil. Am impresia, că de la colectivizare încoace nu am avansat deloc, că am intrat într-o gaură neagră și că ne-am abătut atât de mult de pe traiectoria normală, încât am mers chiar îndărăt. Discuția a fost întreruptă de o frână puțin cam bruscă, care i-a trezit pe toți la realitate, urmată de o oprire ceva mai lentă a întregii garnituri. Gara Adjud! O gară modestă și liniștită. După un scurt schimb de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
rupt aterizând împreună pe o suprafață de teren presărată ici acolo cu prundiș, ici acolo cu spini. Ar fi evitat poate chiar și accidentul, cu patinele, care era cât pe ce să-l plătească cu propria-i viață. Mergând mai îndărăt, devenise pe neobservate istețul de aproximativ șase-șapte ani, cu patinele din picioare de sobă de fabricație proprie cu care, cât îi ziulica de lungă, se dădea pe gheață și pe care le ascundea cu multă precauție undeva, după o stivă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
fiarei, atrăgându-i privirea, întinzându-și ușor mâna spre cuțitul din tureatcă; pentru o clipă, lupul părea să ezite, să aibă în căutătură, acea sfială față de om, dar pe loc i se însângerară din ce în ce. ...Timpul se întorcea îndărăt, urechile îi vâjâiau, ca iureșul unei cascade. Clănțănind dinții cu o căutătură sălbatică în ochi, mârâind amenințator, lupul era gata să se arunce și să sfâșie. O spaimă cumplită îl înfricoșă, și o subită teamă de moarte îl cuprinse; își
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Deodată tresări... și, gândi cu voce tare: „Lupul.. lupul!“ și, din instinct, cu o mișcare, întoarse pușca. Lupul se apropia cu pași largi, prudenți... chiar spre dânsul. O bubuitură răscoli codrii... Anton trase orbește, în văzduh. Lupul făcu un salt îndărăt și dispăru. N-a avut nici cea mai mică intenție să tragă în el, ci, doar să-l sperie. În ultima vreme, vizitele lupilor s-au mai rărit. Rareori mai venea câte unul pe la stânile din vale. ...Noaptea e cufundată
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nu zicea nimic. Se apropia șovăielnic de scările blocului, își lua un elan strategic și se repezea spre ele ca spre o redută pe care voia s-o cucerească. Strategia nu-i reușea mereu din prima, așa că făcea câțiva pași îndărăt, studia din nou obiectivul care trebuia luat cu asalt, își reconsidera, energetic vorbind, startul, și se avânta atât de năvalnic, încât nu se oprea decât în ușa de la intrarea în bloc, dacă aceasta era închisă. Impactul cu neașteptatul cerber producea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
avioanele vor zbura de zece ori mai repede sau că televiziunea se va vedea în trei dimensiuni, mă lasă complet rece. Am ajuns la capacitatea mea de uimire în ceea ce privește tehnica și, odată ajuns acolo, la limită, am început să dau îndărăt, să caut adevărul în sens opus. Acum mă uimesc lucrurile mici, miracolul zilnic al florilor ce se deschid, norii care trec, furnicile care lucrează împinse de un instinct de acum un milion de ani... Și, puteți să mă credeți, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
sens opus. Acum mă uimesc lucrurile mici, miracolul zilnic al florilor ce se deschid, norii care trec, furnicile care lucrează împinse de un instinct de acum un milion de ani... Și, puteți să mă credeți, cu cât mă dau mai îndărăt, cu atât sunt mai aproape de țelul meu. — Înțeleg... Cineva a spus: „Nu căuta nimic din ce nu porți în tine...“ Dar, de obicei e mai simplu să-l găsești în alții. — Asta e greșeala. Nu e mai simplu. E doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
teme, îl liniști el. Nu-ți poate face rău. Selva te apără. — Doboară selva... Luă macabrul pachet învelit în frunze de bananier și porni, scârbit, către luminiș. Când ajunse în fața tractorului, mecanicul tresări speriat, puse marșarierul și începu să dea îndărăt cu graba pe care i-o permiteau copacii. Merse în urma lui până ajunse la primul tronson al șoselei, ceva mai mult decât un luminiș deschis în desișul pădurii; pământul cărămiziu contrasta cu verdele hățișurilor, un verde ce apărea acum murdar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]