1,401 matches
-
o cârmi spre poezie, fusese coleg la școala de coregrafie. Înțelegându-se de minune, improvizau bucuroși, cu grație și umor. Foarte aplaudați, se răsturnară pe spate, ea în brațele soțului ei, el pe divanul desfundat ale cărui arcuri îl proiectară îndărăt, ca azvârlit dintr-o praștie. Și toată lumea râse. A doua zi, când se întorcea acasă cu târguielile, pe Margareta o prinse o ploaie năpraznică. Dârdâia sub un portal în haina ei ușoară, cu fusta lipită de picioare, cu părul ud
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
prinse o ploaie năpraznică. Dârdâia sub un portal în haina ei ușoară, cu fusta lipită de picioare, cu părul ud de parcă abia ieșise de sub duș, când un bărbat, care alerga cu capul adăpostit sub un ziar, făcu brusc doi pași îndărăt: "Tu ești!" Ahile intră sub portal alături de ea și o acoperi râzând cu o poală a impermeabilului, dar, sub brațul lui cald care îi înconjura umerii, ea nu contenea să dârdâie. O strânse lângă el ca s-o facă să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
nu trebuie uitat că sunt fiul ei și tatăl Regelui”. „Am vorbit de copil și de dorința de a-l revedea și am discutat posibilitatea de aranjare a întrevederii (cu Mihai - n.n.) la Sigmaringen <...> Am cerut să mi se dea îndărăt uniforma și drepturile politice”. Se pare, însă, că Mihai nu a ajuns la Sigmaringen să-și vadă tatăl. Mai. Patriarhul-regent Miron Cristea era bolnav. Regina-Mamă Elena și Regele Mihai îl vizitează. Erau însoțiți de fiul prințului Paul al Serbiei. La
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Lumina puternică a zilei și aerul curat au pătruns în vagoane, iar locatarii, ca niște huhurezi amețiți, clipeau des și neliniștiți, încercând să-și adapteze sistemul optic la noua conjunctură, la galbenul strălucitor al incandescenței solare. Când mă uit acum îndărăt, presupun că tânărul militar care ne păzea primise apelativul "Neamțul" datorită părului blond-auriu și ochilor albaștri-irizați, atribute chipurile ale rasei superioare, al cărei reprezentant se autoproclamase cancelarul celui de-al treilea Reich, el nefiind după cum afirmă documentele istorice nici neamț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
zici: păcat că nu le voi încerca/ epuiza (!) niciodată în autopredicații ca experiență propriu-zisă a existenței și creației... Însă, tot aici, s-ar ivi și un pericol: dacă ești obsedat prea mult de șansele care ți-au scăpat, tot privind îndărăt spre, deja, absența, spre ireversibilitatea lor, ai putea avea ne-șansa de a nu vedea la timp șansele care vin spre tine din ziua de mâine; firește, și din propriul tău spirit, din permanenta lui stare de contemporaneizare, de... actualizare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
nu ar afecta cu nimic configurațiile naționale prezente. Nu cred că cineva s-ar gândi să-i reîntoarcă pe români la sud de Dunăre (evacuându-i de aici pe sârbi și pe bulgari!). Atunci ar trebui și ungurii să pornească Îndărăt spre Ural, iar americanii să revină În Europa, lăsând continentul indienilor autohtoni. Acesta e un joc stupid. Care poate deveni Însă sângeros. Nu din vina istoriei, se Înțelege, ci din vina oamenilor de astăzi care manipulează istoria, urmărindu-și interesele
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
libertate. Dar cum să consolidezi o dictatură prin libertate? În felul lui, Ceaușescu era mai logic decât Gorbaciov. În Uniunea Sovietică, și cu atât mai mult În Ungaria sau În Polonia, s-au creat atunci premisele postcomunismului, În timp ce România mergea Îndărăt, spre un comunism pur și dur. Ceaușescu, campionul neintervenției la 1968, ajunsese să ceară el acum o intervenție În Polonia. Condamnat era orice fel de comunism. Problema era Însă cum se va ieși din sistem, și România a ieșit cel
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Orice În lumea asta se explică mai Întâi de toate prin istorie. De la o fază istorică la alta, popoarele și oamenii se schimbă, păstrând totuși ceva din moștenirea trecutului. Pentru români, istoria este În bună măsură un handicap. Îi trage Îndărăt prin Întârzierile și disfuncționalitățile acumulate. Prea multă instabilitate, de asemenea. Puține dintre națiunile Europei au avut un trecut atât de instabil. De vină, se Înțelege, este istoria, Însă până la urmă și caracterul, și comportamentul oamenilor au ajuns să se adapteze
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
lui Prof., și vă rog să-i transmiteți mulțumirile mele, pentru că a reușit să găsească, În bibliotecă broșura „Prof. Dr. Jean Grintzescu”, pe care mi-ați trimis-o. Am copiat din ea ceea ce mă interesa și acum v-o trimit Îndărăt o dată cu sincerele mele mulțumiri. În adevăr În broșura regretatului Acad. Emil Pop „Figuri de botaniști români” (București, 1967) se vorbește (p. 83-89) despre viața și opera lui Ion Grințescu, fratele mai mare al lui Gheorghe Grințescu și al lui Ernest
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
priveam nepăsător nu este nici mai mult nici mai puțin decât locul de pe care profetul Ilie s-a înălțat de viu la cer, pe carul său de foc, după ce a lovit fluviul cu mantia sa pentru a-i împinge apele îndărăt (Cartea a patra a Regilor, II 11-14). Mantia s-a pierdut, dar uscarea miraculoasă continuă, dacă e să iau în seamă depunerile albe de sare rămase pe crusta de nămol, ca și cum Marea Moartă ar fi urcat până aici. Cât despre
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
acolo la începuturi, de ce n-ar fi și la sfârșit? 5. Sexul frumos este mereu în câmpul vizual, în ciuda esteticii ambiante a forței și a vociferărilor bădărănești auzite adesea în autobuz. Am încercat efectiv un sentiment de fericire intimă retrecând îndărăt podul Allenby (o pasarelă de ciment peste un vag pârâiaș cu apa cam tulbure, ascuns în stufăriș, și care n-are nimic cinematografic în afara numelui), după un stagiu de o oră petrecut printre polițiștii mustăcioși, mai mult sau mai puțin
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în galben, aplecându-și spre iarbă cotorul de pană lung. Ne lăsăm spre băi, pe lângă groapa bursucilor; dăm de otel, de băi, de "restaurant cușer" într-o minunată poeană liberă, înconjurată de păduri care se înnalță măreț în jur. Drumul îndărăt prin fânețe, pe lângă fântâna de Slatină a lui Beliboi, prin Pometea Neamțului. Mai târziu trecem la Humulești, vedem banca populară Ion Creangă, al cărei casier e harnicul învățător Bancea; peste limpedea și repedea Ozană apoi vedem în despărțirea IV Neamț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
săraci tare. Înnainte de a ne sui în trăsură stăm de vorbă cu un călugăr care se dă drept fost ofițer în cavalerie; reformat pentru sifilis; călugăr acum care se plictisește grozav, și pribegește prin țară; închis în poliții, trimis îndărăt; spune că în mănăstire e ticăloșie, că el se duce des la bordel, mai ales de când a căpătat șancăr de la o femee din jurul mănăstirii pe care a cunoscut-o la crâșmă și pe care a dus-o în chilia lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
milostenii, ca să învălesc bisericuța mea de la Sihăstrie că acuma acoperișul e vechi și stricat..." La arhondaricul Agapiei, maica arhondăriță îi dă să mânânce un borș cu fasole, după care, bucuros de francul pe care i l-am dat noi, pornește îndărăt peste munte spre chinovia lui singuratecă de la Sihăstrie. Dela arhondaricul Agapiei se poate vedea satul împrăștiat, format din căsuțele curățele ale maicelor. Munții de brad din jur, bolta cerului albastru. De pe bolta aceasta, când se adună nori, se încrucișează fulgere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
coloana. Care coloană? care coloană? ce coloană? strigă bărbosul, și cum mă aplecam pe după pânze ca să-l văd mai bine, iată că mă zărește: A! ce mai faci, doctore? îmi strigă cu mare veselie, comment ça va?" Mă trag îngrozit îndărăt, și pe când ne depărtăm, omul negru ne trimite sărutări cu mâna lungă și arsă, iar batoza mormăește mulțămită aproape de drum." Ne depărtăm. "Cine-i proprietarul ăsta? întreb pe doctor. Nu-l cunosc! zice doctorul. Ce crezi? în sălbătăciile astea, omul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
îi place lui, e în stare să facă moarte de om. Cum moarte de om nu poate face, îi vine rău. Ghicindu-i gradații gustul, cum îl văd apropiindu-se dau ordine să se aplece toată lumea așa înnainte, cu palmele îndărăt încât să pară că toți stau gata să cadă cu fața la pământ. "Așa, așa, zice domnul maior; așa îmi place, bine, foarte bine, ca la vânători." Și zice că văzând într-o bună zi tunurile de la artilerie în repaos, cu fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la cherhanale, aproape de intrarea Razelmului. Țânțarii sunt teribili dușmani în aceste meleaguri. Stau oamenii la foc povestind. Dorm supt polog, afară. Într-un târziu lumina lunii se tamisează prin pânza albă și subțire. 25 Iulie Dimineața vedem Razelmul. Pornim apoi îndărăt. Sălașuri improvizate de păscari. Câteva boarfe trântite pe mal între stuhării, copii, căței, purcei, babe, patru pari strâmbi, deasupra trestie și câteva maldăre de iarbă. Pologuri Câteva capete buhoase... parc-ar fi niște bizare sălașuri africane, așa cum se văd în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Înainte vreme, mă băiatule (zice un căpitan bătrân) slujba era așa, că-ți dădeau cei mari un butoi ș-o măslină, și-ți cereau să le umpli butoiul cu untdelemen. Azi îți ia butoiul plin și-ți cere și maslina îndărăt. Dunărea am trecut-o la 15 August (1913) pe o ploae torențială, care a început în noaptea de 14-15 și a durat ziua toată și până în noaptea de 16, ploae grozavă, cu vânt și răceală. Uzi până la piele soldați și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
coasta de argint. La stânga pădure. La dreapta înălțimi păduroase. Pichet grăniceresc. Plajă lină, cu năsip fin, cu horbotă de valuri, care vin necontenit spărgându-se lângă țărm. Departe, la miază noapte, în ceață, se vede Caliacra. Acolo ne ducem. Drum îndărăt. Mori de apă la marginea satului Ecrenè. Copii care țipă bucuroși la trecerea automobilului. (Am uitat de căsuța curată, împodobită înlăuntru cu verdeață, a grănicerilor. Acolo trăiesc șapte oameni, cu cinci paturi, pentrucă doi sunt totdeauna în picioare, unul sentinelă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
marginea satului Ecrenè. Copii care țipă bucuroși la trecerea automobilului. (Am uitat de căsuța curată, împodobită înlăuntru cu verdeață, a grănicerilor. Acolo trăiesc șapte oameni, cu cinci paturi, pentrucă doi sunt totdeauna în picioare, unul sentinelă, altul în patrulare.) Suim îndărăt dealul și pe platou direct la Cavarna, pe deasupra Balcicului. Orășel cu bună gospodărie. Primar, un bulgar harnic, om nalt, brun, frumos: Iordan Mahalinschi. Foarte gelos de reputația și buna stare a Cavarnei. Mărturisește o populație mai mare din mândrie. Portul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe vine pe un scăunaș mititel. Șade sus, pe un scaun nalt pentrucă nu-i deprins cu pozițiile orientale. Când își începe funcția, nu se așează, iarăși pe vine, ci stă strâmb, c-un picior mânat înainte, cu unul întors îndărăt, ca la încărcarea armei în genunchiu și nu știe cum a isprăvi mai răpede. Plată 40 pfenigi adică 25 lei în monedă românească. 19 Mai. C-un automobil mare "Rundafahrt"cu vreo 30 de locuri facem între 11 și 2
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
înfricoșată trista stepă a mamei Volga, în contra unei invazii moderne mult mai aspre și mult mai crude. După șase luni de lupte a unei bătălii care e, desigur, cea mai mare din istoria lumii, hitleriștii au fost răzbiți și detunați îndărăt, oastea întreagă a naziștilor a fost încercuită, spartă și prinsă, împreună cu generalul Paulus. După amiază am văzut, la 30 km. în josul fluviului, intrarea în canalul care merge să se unească cu Donul. În acest loc se înalță o statue a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dat, încât întreaga oaste otomană a fost pusă în derută. O spune Kemal-Pașa-Zade: Turcii au fost puși pe fugă încă înainte de a se fi terminat bătălia și „Părăsind lupta și măcelul, au fugit astfel încât nici nu s-au mai uitat îndărăt. Nici nu era chip. Ei s-au călcat în picioare unii pe alții ca niște turme de oi și nici cei viteji și bravi nu au mai putut găsi cale ca să mai lupte. Suleiman pașa nu a putut să-i
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a retras oamenii din Pocuția, așa cum fusese înțelegerea cu Furtat Marco (Marcu Horvath), „dar oamenii regelui n-au venit la sorocul hotărât și nici vorbe de bună înțelegere nu ne-a grăit”. Din care cauză, domnul și-a pus oamenii îndărăt, în Pocuția, fiind de față solul polon, Firley și solii regelui Vladislav. Polonii n-au venit la termenul fixat nici cu un an mai înainte, și nici de data asta, din care cauză domnul îi spune regelui că “E vremea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
împărat din basme, ca ipostază socială supremă. Mătasea apare din nou, ca element al statutului superior, în componența ibrișinului. Atunci când recluziunea include moartea aflată de comunitate, fata inițiată refuză întoarcerea în planul social, din cauza statutului ei superior: „Dacă mă-ntorc îndărăt lampărățîia noastră, atuncea rîde lumea toată dă noi. Ce zîce? Am murit, și-am înviat, sun strigoaică, mănîn lumea!”. Inițierea în care se intră odată cu moartea simbolică trebuie continuată cu traseul ritual, animat de prezența feciorului ales. Ocupațiile rituale. Torsul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]