2,093 matches
-
de valorile postmoderniste, căci determinanții țin de apărarea încrâncenată a consecințelor modului de organizare, de tip ierarhic, generat de prima modernitate pentru a nu lăsa spațiul liber pentru manifestarea ordinii globale, ca expresie a celei de-a doua modernități. Ceea ce îndeobște se așteaptă a fi sens al discontinuității dintre conceptele de ordine, delimitarea precisă a timpului și bornei de trecere, ține de o treaptă inadecvată de reprezentare a schimbării, instantanee. Disconcontinuitatea este o zonă de penumbră, cum afirma Georgescu-Roegen în legătură cu conceptele
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
învinsul... Istoria e îngăduitoare cu câștigătorii și fără milă față de cei care pierd. Să lărgim puțin cadrul discuției: istoriografia filosofiei nu se sustrage regulii genului. Filosofia, puțin arogantă, adesea sigură pe ea, gata aproape întotdeauna să dea lecții, se prezintă îndeobște ca fiind disciplina care le încoronează pe toate celelalte. Acesta e refrenul intonat invariabil de inspectorii școlari de specialitate pentru a justifica predarea ei abia în ultima clasă de liceu, invocând necesitatea unui bagaj minim de cultură generală pentru a
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
altfel decât a citi distilând în silă niște preocupări străine de opera propriu-zisă. A cerceta astfel problema hedonismului, a eudemonismului, a binelui suveran, a eticii, a moralei, a binelui și a răului, a viciului și a virtuții la gânditorii prezentați îndeobște ca anteriori lui Socrate pare o întreprindere foarte dificilă când între ei și noi se intercalează douăzeci și cinci de veacuri, când ei au acumulat sedimente ce fac necesară o curățire intelectuală care impune în prealabil imposibila obiectivitate, pariul unei restituiri autentice
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
a existențelor; ridicolul valorilor artificiale - cum ar fi orgoliul sportiv; critica necumpătării alcoolice; refuzarea tuturor formelor de atașament, oricare ar fi ele; desconsiderarea paternității etc. Odată interpretate, toate aceste istorioare arată că există o distanță mare între ideea de greșeală îndeobște asociată lui Aristip și realitatea sa. Căci proasta reputație a hedonistului (ieri ca și astăzi) face din el un personaj cusurgiu, afemeiat, mâncău, băutor, amoral, imoral, necumpătat, trăind plăcerea fără amestecul conștiinței, asemenea unui animal lipsit de orice simț moral
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și de sobrietate oferite de animale - broaștele și șoarecii, care se bucură de afecțiunea lui Diogene... -, filosoful își creează libertate, se construiește ca propriu-i demiurg. În această ordine de idei, Diogene ajunge, în mod paradoxal, să facă elogiul Medeei, îndeobște prost văzută și coborâtă la statutul de prototip al femeii isterice, orbită de gelozie, răzbunătoare, capabilă, pentru a șterge afrontul unui banal adulter, să-și omoare rivala și să-și ucidă propriii copii ca să le interzică accesul la moștenire. Departe
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și al sănătății depline, în măsura în care propune o metodă filosofică pentru a ajunge la plăcere, nu trăiește asemenea animalelor, doar în dimensiunea imediată a timpului. Epicur cunoaște cinetica jubilării. Aristip nu ignoră plăcerile unui fel de ataraxie sau de aponie, prezentate îndeobște ca niște mărci epicuriene. Se opun mai degrabă două temperamente decât două concepții radical antinomice: e suficient, pentru a ne convinge, să nu neglijăm nici biografia lui Epicur, nici textele lui Aristip, în vreme ce tradiția ignoră viața primului și cunoaște prost
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
său de fotografiat și pe retina lui, taina acelei urzeli nespus de complicate, care redădea viața vieții adevărate: o excursie la Întâmplare spre moarte și neant. Ca să ajungă la asemenea concluzii prin munca lor, mulți fotografi și artiști se izolau Îndeobște În atelier. Dar Faulques dispusese de un atelier special. Renunțând la studiile ulterioare de arhitectură și belle arte, la douăzeci de ani intrase adânc În război, atent, lucid, cu grija celui ce parcurge Întâia oară trupul unei femei. Și crezuse
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
vorba despre o boală incurabilă, la Încheieturile mâinilor, pe gâtul și brațele ei. În impulsurile și ciudata ei bucurie (era În stare să râdă ca un puști fericit, În hohote), În spatele căreia se ascundea așa cum alte ființe umane o fac Îndeobște În spatele unei cărți, al unui pahar cu vin ori al unei vorbe. În ceea ce Îl privea pe Faulques, precauția lui Olvido era asemănătoare. Câtă vreme fuseseră Împreună, ea Îl observase Întotdeauna de departe, ori mai curând din afară, poate temându
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
vedere a șenalului din port și a Întinderii de apă Încrețită de briza dinspre răsărit, care ajungea până la linia cenușie a Capului Rău. A cerut o bere și a stat acolo neclintit, În fața mării și a molului pustiu, unde ancora Îndeobște șalupa cu turiști, gândindu-se la Ivo Markovic și la sine. La ultimele vorbe spuse cu o zi În urmă de croat, Înainte de plecare. Ar trebui să te duci În sat. S-o cunoști pe femeia de pe șalupă. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
o anumită organizare ierarhică: un superior care ordonă și un subaltern care execută ordinele în virtutea obligațiilor de serviciu sau în schimbul plății propuse. Stăpânii sunt cei ce comandă supravegherea, personajele de rang inferior sunt cele ce supraveghează. Treburile murdare sunt încredințate îndeobște servitorilor sau spionilor gata să se vândă. La Shakespeare, de ele se ocupă răufăcătorii sau ucigașii plătiți. Să ne amintim că, în Hamlet, Claudius, aflat în vârful piramidei sociale, făcea apel la curtenii manierați, „slujitori voluntari”, Rosenkrantz și Guildenstern, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de altă parte, revelația Isabellei: iată consecințele neprevăzute ale deghizării Ducelui, cel ce s-a exersat o vreme în arta de a vedea fără să fie văzut. Supraveghere aleatorie și suprainformație comicătc "Supraveghere aleatorie și suprainformație comică" Potrivit scenariului canonic, îndeobște recunoscut, supravegherea este rezultatul deciziei de instalare și punere în funcțiune a unui dispozitiv destinat acestui tip de activitate. Ea depinde de un proiect anume și se bazează pe nevoia permanentă de informație, nevoie ale cărei motivații diferă. Supravegherea este
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
pe Splenditenens 40; - din Rațiune, pe marele Rege de Onoare (malka rabba d’igara); - din GÎndire, pe Adamas de Lumină (Adamas nuhra); - din Reflecție, pe Regele Gloriei (melekh shubha); - din Voință, pe Purtător (sabla), numit și Homophorus 41 și cunoscut Îndeobște drept Atlas care poartă Pămîntul pe umeri 42. Cei cinci războinici din A Doua Creație ajung pe Tărîmul Întunericului, unde Îi află pe Protoantrop și pe cei cinci Fii ai săi, care fuseseră Înghițiți de puterile Răului. Spiritul Viu lansează
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
la desert: crude, în prăjituri sau compot. Ca de fiecare dată, vom scoate în evidență câteva excepții pentru a evita încurcăturile: - chiar dacă se folosește în ciorbă/supă, găina nu este legumă; - nu folosiți fructele de mare la compot; - desertul* este îndeobște ultimul fel de mâncare servit la masă; totuși, dacă aveți în meniu doar ciorbă și tocană, nu considerați tocana ca fiind desert. * De ziua mea, numărul șapte îmi promisese un desert delicios; nu vă gândiți la ce speram și eu
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
mari nu înseamnă că renunțăm să mai fim sexy. Vă puteți da șorțurile la curățat laolaltă cu celelalte haine, dar e mai simplu ca atunci când au pete de grăsime să le introduceți în cutia aceea albă, mare, din tablă, amplasată îndeobște în baie, despre care v-ați tot întrebat la ce folosește; aceea este mașina de spălat. Pentru început, e bine să clarificăm câteva aspecte importante. Urmele de grăsime sau de orice alt aliment sunt denumite pete* doar atunci când nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
alienării, inautenticității și suferinței Ă, ipocrizia încarnează experiența chinuitoare a propriei inconsistențe, care o dublează pe aceea a lumii. De aici, nu numai anxietatea, ci și umorul, în fond, atât de puțin bănuit, căci ar contrasta cu demonismul, pe care îndeobște i-l atribuim lui Cioran. Un sceptic veritabil, chiar melancolic fiind, nu se poate împlini decât prin umor, adică prin conștiința aparenței și relativului. Poate că nu va fi fiind exemplul cel mai potrivit pentru deschiderea acestei discuții, dar mi
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
eroii" există, ci și oamenii obișnuiți care se prind de viață dîndu-i acesteia puterea lor de credință în ea și primind de la ea chemarea curajului de a o cuceri prin și peste obstacolele și ispitele ei. Dramaturgia lumii ne înfățișează, îndeobște, pe eroii Oreste, Hamlet, Egmont care își dilată virtuțile în toiul acțiunii conflictuale și mută, prin forța lor morală, munții din loc. Dacă pier victorioși în această luptă ca preț de jertfă adus victoriei însăși îi numim eroi tragici și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
schimbă drama cu o farsă, deschizînd un "cavou bar", tocmai bun pentru morții care nu și-au dorit vreodată la viața lor barem un cal verde. Cu somațiile, cu neliniștea și cu neîmpăcările ei, cu acea patetică implicare ce colorează îndeobște rostirea dramaturgului, piesa (în al cărei final are loc, după cum era de așteptat, un suicid) respiră un pesimism menit să zgîndărească, să incite la un examen de conștiință. Dacă montările de pînă acum au pus în lumină, în lumina rampei
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
bază de selecție a elitelor). Nu în ultimul rând, lucrul în echipă este stimulat prin faptul că performanța individuală nu e direct măsurată, ci inferată din volumul de muncă, dăruirea și comportamentul etic manifestate etc. Toate aceste valori constituie ceea ce îndeobște este numit etosul anagajaților sectorului public, diferit de spiritul competitiv, individualist, utilitarist al sectorului privat. Astfel, resursele umane, procedurile și valorile constituie ingredientele, datele de intrare ale sistemului. A dispune de ingrediente de calitate (resurse umane și, respectiv, simbolice, adică
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
public accentuează reglementările în defavoarea intervenției directe), scutiri de taxe, împrumuturi guvernamentale etc. Aceste intervenții, deși constituie, prin definiție, sectorul public, nu sunt incluse în indicatorul sus-menționat. Guvernare versus piațătc "Guvernare versus piață" Guvernarea este asociată sferei publice, în timp ce piața este îndeobște considerată o caracteristică a sferei private. Asocierea nu este nicidecum perfectă, atât piața, cât și guvernarea având incidențe în ambele sfere (astfel, în sectorul privat vorbim despre guvernare corporatistă, în timp ce în sectorul public vorbim despre implementarea mecanismelor concurențiale specifice pieței
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
din film care au beneficiat și beneficiază de magia prelegerilor sale. Pentru că am reperat, cred eu, "paradoxul" lui Alexa Visarion nu mă tem să ilustrez un alt aspect cu alură identică ce îl caracterizează. Am observat că numele său este îndeobște rostit sau scris în ordinea alfabetică de la A la V. De asemenea, conform buneleor maniere, numele său ar trebui rostit invers de la V la A. In acest caz, nu îmi rămâne decât să constat că un alfabet întreg trăiește între
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
univers terifiant, închis, apăsat de eticheta unui sistem opresiv, dar în egală măsură devine copleșitoare aventură existențială într-un spațiu misterios,pe un "pământ gol", unde omul "îngheață" sub un cer "care arde". Cu tensiunea confesiunii, cu o izbucnire temperamentală îndeobște întâlnită în lirică, reprezentația preia un breviar de teme dezbătute, revendicate de literatura postexistențialistă, postbegkettiană, topindu-le într-o formulă proprie, ce are darul să potențeze convingător trama epică a piesei, înglobând radiografia conștiinței lui Woyzeck, într-un amplu inventar
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
teatru fără contacte vitale, și în care actorii de multe ori rămân simpli executanți. Executanți cu sarcini minime. Interesant e faptul că actorii buni, actorii mari, nu reacționeaza organic, la această joacă: rezultatele așa-zise "spectaculoase" sunt obținute cu intepreți îndeobște mediocrii, mai mult sau mai puțin profesioniști. Știu că iubești actorii. Am auzit că ești în stare să călătorești sute de kilometri, până la celălalt capăt al țării, ca să vezi un anumit actor jucând. E parte din meseria mea. Teatrul înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
orașului cu copii mulți, își oprește căruciorul în umbra salcâmului și mă caută printre pietre, el mă știe. Este un băiat mic cu o față perfect indiferentă căreia nui pot atribui în mod exact nicio vârstă. Există astfel de oameni îndeobște mici de statură care îndată ce părăsesc adolescența obrazul lor capătă brusc câteva adâncituri de maturitate și o anumită netezime a pielii cu care rămân până la bătrânețe. Este impo sibil să ghicești vârsta acestor oameni, zeci de ani de zile obrazul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
nostru" (care este, după el, "materia primă" a filozofiei înseși)46. Beneficiind de această deschidere, spiritul romantic facilitează apariția unor orientări de gândire precum Lebensphilosophie, filozofia inconștientului și intuiționismul tendințe impulsionate într-un fel sau altul chiar de către Dilthey. Recunoscute îndeobște ca fiind neoromantice, acestea ar fi fost imposibile în condițiile unui raționalism clasic. În fine pentru a încheia șirul comparațiilor -, în vreme ce clasicismul, static, pune preț pe categoriile unei existențe date o dată pentru totodeauna, romantismul, mobil, cu vocația lui constructivă, cultivă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
se explică și opțiunea lui Dilthey pentru un demers inductiv mai mult sau mai puțin pur, despre care am vorbit deja și vom mai avea ocazia s-o facem. E) Relația cu romanticii Dincolo de raportările lui Dilthey la ceea ce numim îndeobște filozofia clasică germană, trebuie să ne reamintim însă că intrarea lui în scenă se produce la confluența a două dintre "curentele" majore ale secolului al XIX-lea: romantismul, sub variantă neoromantică, și realismul. Chiar dacă în legătură cu aceste două tendințe am găsit
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]