12,381 matches
-
am hotărât să vedem trupul frumos înecat al profesorului nostru. Dar ciutura era goală și fântâna secată... Am coborât cu toții pe tărâmul celălalt: o peșteră imensă cu o lumină de nicăieri. Pe tavan curgeau râuri, pe lângă pereți statui înșirate ai îndepărtaților regi dacici. În mijloc, pe un tron un Zeu. Luă de guler o momâie și o puse în poală. Mângâie broasca flască, bală neagră, care-și scutură capul râios și, după câteva scâncete orăcăite, se întoarse cu fața spre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sau va trebui să caute altă metodă? Cu aceste gânduri, nu observă cum, la colț, cineva vindea pe ascuns unui străin cu haine ciudate din plastic, mulate pe corp, lingouri într-o geantă de voiaj, pe care erau ștanțate anii îndepărtați ai copilăriei Mioarei Alimentară. Eu am văzut strălucirea aurului acelor vremuri peste care s-a tras cu zgomot fermoarul. Străinul își însuși geanta după ce oferi în schimbul ei un laptop de buzunar care, deschis spre verificarea funcționării sale, expuse, ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de oameni, braconieri în cătușe, profesori dictând la catedră, pești înotând prin grâu, trenuri, copaci, nori, statui, cruci, scânteile de la pantograful tramvaielor noaptea, ploi de toamnă, zilele toride, lansări la apă ale navelor. Primeau, în schimb, DVD-uri cu viitor îndepărtat imortalizat de turiștii cosmici pe stick-uri minuscule. Un troc din care brăileanul fanariot cu sânge de evreu, comportament de țigan, hapsân la bani ca un țăran, greu de cap ca un bulgar, îndărătnic precum un ungur, iute la supărare ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
formalitate. Un serviciu, dacă aveți bunăvoința de a-l onora. Ce trebuie să fac? O nimica toată: să netezim calea pentru a-l întâmpina pe Mitică așa cum se cuvine. Dar el unde este? am întrebat. E puțin plecat în viitorul îndepărtat ca să ne aducă niscaiva mostre. Vedeți, noi suntem la început și vrem să sărim peste, scuzați, scârboasa tranziție și EL, ca maestru al artelor înalte, firește, nu singur, ci cu alți experți, are misiunea de a ne bucura cu câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
telefon mobil iar cabina telefonică cea mai apropiată nu funcționează. Firește că voi plăti convorbirea. -Nu e necesar, spusei, întinzându-i aparatul. Îl luă și formă un număr. În vreme ce aștepta, se prăbuși. Stupefiat, mă aruncai lângă el. Auzii o voce îndepărtată spunând „alo” în receptorul pe care am avut reflexul să-l închid. Scuturai bărbatul. -Domnule! Domnule! Îl întorsei pe spate. Avea gura întredeschisă și un aer uluit. Îl lovii peste obraji. Nicio reacție. Mă dusei să aduc un pahar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
reproduceam la scară individuală logica economică a celor mai bogate țări de pe planetă. Datoria noastră publică ne era indiferentă. Drept la viață și la moarte. Oamenii lui Sheneve n-au pus mâna pe noi, însă primejdia nu a fost niciodată îndepărtată. Această sabie a lui Damocles a menținut fericirea noastră în starea aceea convulsivă de care sunt privați oamenii fără istorie care își duc viața într-o tristă seninătate. În unele dimineți de iarnă, Sigrid îmi cerea s-o conduc până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
gură în gură în ultimele zile. Intensitatea unui eveniment este dată întotdeauna de forțe exterioare acestuia, și nu de cele care acționează chiar în interiorul său, își aminti o teorie care nu-i folosise la nimic pînă atunci, cînd o bubuitură îndepărtată îi întrerupse gîndurile, făcîndu-l să se oprească în loc pentru o clipă, să-și ciulească mai bine urechile. — Ce vrei să spui cu asta? Ce urmărești? întreabă Părințelul privind la firicelele de fum negru care ies din fitilele lumînărilor. — în clipa
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de var. Dincolo de el se vedeau ascunse printre copaci cîteva cruci albe și două, trei acoperișuri de cavouri. Am luat-o ață într acolo. Dar taman cînd ajung lîngă blestematul de gard și mă pregătesc să-l sar, aud zbîrnîitul îndepărtat al elicopterului care se apropie tot mai tare cu fiecare clipă. Am impresia că în cel mult cîteva secunde o să ajungă să-mi spargă timpanele. Cu un minut dacă aș fi ajuns mai devreme, aș fi avut timp să traversez
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sa bună. Zânița, bucuroasă că i se spune „mămică” Îi oferea o Înlocuitoare acceptabilă. Dar atunci când jocurile copilăriei Îl purtau spre grădinița cu bujori din fața „casei mari”, o amintire ca o umbră, Îl oprea În loc și dintr-un timp din ce În ce mai Îndepărtat, Îi apărea frumusețea delicată și suavă a Vioriței, așezată cuminte, frumos gătită și care-i zâmbea cu duioșie. Atunci, copilul cu o voce ce se topea spre final, mixată cu o lacrimă pură și bezmetică, sărată și fierbinte, spunea trist
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
despre familie, iarnă și despre o rochiță nouă și Îi șoptea discret să nu audă mătușă-sa despre un om tânăr și bogat, frumos dar care „cicî ar ave un beteșug nic-nic”, cu casă și pământ În alt sat mai Îndepărtat, doi ochi negri, o față măslinie și lucioasă, un păr cârlionțat și pieptănat În inele și mai ales un zâmbet poznaș Îl priveau direct și cu mare intensitate pe Va, ceva Între surpriză, invitație și uimire parcă spunând: De ce nu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ei, l-a luat pe acesta de mână și pe Dumănița de funie, Îndreptându-se către casă. Ajunseră acasă atunci când ultimele raze ale unui soare preocupat parcă numai de dorința de a se ascunde În mare taină după cel mai Îndepărtat deal vizibil se stingeau Încet-Încet, lăsând amurgul Începutului de vară să cotropească locurile și sufletele siretenilor care după o grea zi de muncă aveau atâta nevoie de binecuvântata odihnă. Era momentul când spre apus rula un film regizat și jucat
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Ochenoaia și fetele sale, la balta de la Peletuci și-și petrecea o mare parte din timp În grădinuță, cercetând florile și „fauna”. Încerca să ajute după puterile lui la pregătitul legumelor și zarzavaturilor cu care bunica pleca la târguri mai Îndepărtate (beneficia de permis de călătorie CFR, după bunicul lui Va, Isidor Ocheană) sau la piața din marele oraș moldav. Seara, afară se făcea un fel de clacă unde fetele cărau coșuri cu ceapă verde, ridichi, salată, pătrunjel, mărar și altele
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
tu!, (nu era bine să știe băiatul că Anetei Îi crescuse În mod vizibil burta, În timp ce bunica se jura prin tot satul că Aneta are o problemă cu indigestia), a decis că locul acela este și ... necurat! Cercetând și dincolo de Îndepărtatul fund de râpă, privirea lui Va admira mulțimea ogoarelor și livezilor, a viilor și pomilor disparați, care acopereau o mare parte a pantei ce urca lin către vârful unui deal mare. Când căruța cu mica sa Încărcătură a ajuns În
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cu care este comparată de un celebru filozof poezia, și anume bolboroseala: „Îngrămădire a unor umbre. O îndrăcire / a pașilor lor... // Doamne, ce pași se aud? Nu e surâsul / pașilor / tăi? Surâsul pașilor / tăi, mângâietor: pretext al unor jocuri / răsturnate / îndepărtate, de neînțeles.“ (Îngrămădire a unor umbre) Antologia dovedește, printre altele, că premiile literare nu garantează nimic. Oralitat ´ i Este la modă desolemnizarea limbajului poetic. Mircea Cărtărescu a declarat chiar, acum câțiva ani, că agramatismele și obscenitățile din cântecele unor formații
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
strălucește. Este tînăr, este deștept foc și are o mînă de aur. Din pasta mîzgoasă a malaxorului a fost zărit de o inimă haină, mizerabilă. De acolo a ieșit hidosul produs, nu spre a urca, cu infinit efort, spre zări îndepărtate, ci pentru a utiliza bidineaua lui respingătoare. Am o mare contribuție la opțiunea medicului Tinică de a rămîne la Iași. A acceptat casa care se dărîma și era populată de șobolani, doar ca să fie aproape de spital. Prin eforturi personale a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pe fața buhăită de excitare, pe fruntea șifonată ascunsă după o pereche de chiloți, pe obrajii fleșcăiți ca niște mere putrede, pe buzele lăbărțate a animal în călduri. S-a îndepărtat puțin, s-a apropiat din nou, iar s-a îndepărtat îi era frică. A stins becul, l-a aprins, și-a scos penisul ca pe o statuetă de mare preț, l-a ascuns, iar l-a eliberat pentru a și-l expune mai bine. În dreptul ferestrei, lumina poleia mădularul, cilindrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
înverzesc buchiile, suspinele împletesc scară până sub barba lui Dumnezeu. Durerea, o definire a putreziciunii și atât. Dorul, prelungire a pustiei, sufletul se dilată pe măsura așteptărilor, depărtările se adâncesc, absența sfredelește inima. Mi-e dor de tine, aproapele meu îndepărtat. Durerea monahului este alint, dorul umple pântecele pământului cu pământ: Retează-mi, Doamne, un deget din cele ce te întregesc în treime și ajută-mă să înțeleg durerea mădularului desprins din podul palmei și nu a rădăcinilor! Scoate-mi, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
care, pînă atunci, făcuseră războiul pe cheltuiala proprie, să fie plătiți din banii publici, Senatul înțelegea că, fără solde, războiul nu putea să mai dureze mult și nici nu se mai puteau asedia orașele, nici nu se puteau întreprinde expediții îndepărtate. Necesitatea îl făcu, așadar, să declare că se vor da solde; în același timp, știu să-și facă un titlu de glorie din acest fapt, la care era constrîns. Poporul fu atît de emoționat de această generozitate, încît se lăsă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
a luminii. Pentru mine, copilăria e Însăși lumina, iar Zoli și cărțile tatălui său, Învățătoarea noastră și perla de cerneală, Vilmoș, Caița și Valea Măriei, Floarea Nodului, America ei și ielele rotitoare sînt locuitori ai acelui tărîm Încă nu foarte Îndepărtat. Dintre ei, cîte unul s-a Întîmplat să-mi taie calea cînd nu mă mai așteptam, ca dovadă că lumina, asemenea Duhului, „suflă pe unde și dincotro vrea“. S-a potrivit astfel ca În noiembrie 1989 să ajung pentru cîteva
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de la cauterizarea cu simț estetic a unei alunițe incomode de pe gît, la zborul cu zeppelinul. Se Îmbibase de euforia unor vise nerostite pînă atunci, ataca subiecte neașteptate, vorbea adesea ca-n transă. Își amintea de iubiri mai recente ori mai Îndepărtate, nu-mi dădeam seama dacă erau jocuri cu miză ori simple flirturi, dar, oricum, se Întreba dacă să-și ia sau nu rămas-bun de la băieții ăia, scăpîndu-i chiar amănuntul că pe la unul trecuse deja, poate că și pe la ceilalți, iar
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
către cifre, către matematici pînă la urmă, pasionîndu-se de dezlegarea unor enigme invizibile, nu de contem plarea unor ciudățenii ce pîlpîie neîncetat sub pleoape, dacă aș fi fost Înclinat spre socotit, nu spre citit, poveștile bătrî nei, ca o muzică Îndepărtată, cel mult m-ar fi adormit. M-au ținut Însă treaz și păcat că unele dintre ele mi-au scăpat. Iar povestea cu care tot ea m-a ademenit departe de casa lui Geiger cînd Împlineam trei ani, trei luni
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ne propune așadar un fel de sinteză a mai multor tradiții evreiești și creștine, poate cu scopul de a înscrie sensul unui modus vivendi monastic într-o tradiție venerabilă, ce ar urca până aproape de zorii umanității. Călugării egipteni sunt moștenitorii îndepărtați ai seminției lui Seth, care se străduie să păstreze puritatea și integritatea învățăturii divine. Sau, mai exact, ei erau acei moștenitori, pentru că, după Ioan Casian, epoca de aur a monahismului se apropie de sfârșit, semnele decadenței înmulțindu-se de la o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fel, Părinții Bisericii sunt „frumoși și admirabili” în contextul vieții și epocii lor. A-i „actualiza” după gusturile noastre prin ședințe de lifting pseudo-intelectual ar constitui o adevărată barbarie. Prin urmare, von Balthasar nu înțelege să trezească fantome ale trecutului îndepărtat și să le ceară sfaturi sau răspunsuri la chestiunile prezentului, ci „să pătrundă până la sursa vitală a spiritului lor, până la acea intuiție fundamentală și secretă care le călăuzește gândirea și ne revelează una din marile atitudini posibile (sic!), pe care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
El rămase în prag și ridică ochii spre ea. Erau căprui, blânzi, adânci și calzi plini de bucurie și pace își spuse femeia. Și nu se mai întrebă ce caută un bătrân, pe o vreme ca asta, în cea mai îndepărtată casă de pe țărm. "Vreau lumină ca să ajung la soția mea", îi spuse. "Te-ai rătăcit ? Intră, hai, intră la căldură și pleci mâine. De fapt, unde trebuie să ajungi ?" El surâse blând, părea că-și alege cu grijă cuvintele fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și apă abia atunci văzu că pivnița era făcută exact ca și casa de deasupra mai puțin ferestrele. Dar, oricum, aveau ceas și se puteau orienta. De sus, se mai auzeau zgomote, voci, urlete dar tot mai rare și mai îndepărtate. I se păru că a stat acolo un an dar poate că nu erau decât câteva săptămâni sau câteva zile. Dormeau, mâncau, dar nu se uitau unii la alții și nu-și vorbeau. Poate ca să nu se audă de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]