1,549 matches
-
1 Cuvântul există. Știam că există. Dar nu-mi venea în minte. ...strălucire... rafinament... stil... Scopul meu era să prind trenul de 3.35, dar cronica asta îmi luase mai mult timp decât m-așteptasem și eram în întârziere. Am îndesat brambura îmbrăcăminte pentru cinci zile într-o geantă de voiaj, împreună cu câteva cărți și mapa de scris. Sperasem să transmit cronica la ziar prin telefon înainte de a pleca, dar acum nu mai aveam timp. O s-o transmit când o să ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ta. — Despre ce e vorba? O nouă carte? întrebă Graham servindu-se cu încă o porție de orez. Cam așa ceva. Graham a citit prima ta carte, spuse Joan. Nu-i așa? — Am început-o. Luă o îmbucătură imensă și o îndesă pe gâtlej cu puțin vin. Dar n-am putut să merg mai departe de primele două capitole. Îmi place sinceritatea ta, am spus, dar mândria nu m-a lăsat să mă opresc aici. Pot să te întreb de ce? Păi, drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și câteva articolașe Între timp, la naiba, poți face orice. Cei de la The New Yorker or să-ți bată chiar ei la ușă. Sper să ai dreptate, din toată inima sper. Am sărit În picioare și m-am apucat să Îndes diverse lucruri În rucsac. — Pot să mai Îmi Împrumuți o dată mașina? Cu cât ajung mai repede acasă, cu atât mai repede mă Întorc. De fapt, nici nu mai contează, doar mă mut la New York. E chestie oficială! Întrucât Alex meargea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sunt astfel de șică și poate chiar de Gucci (cine nu auzise de Gucci?ă. Dar nu dețineam nici un fir de ață din asemenea vestimentație și, chiar dacă Întregul conținutul al lanțurilor de magazine aparținând celor trei firme ar fi fost Îndesat În minusculul meu dulap, tot n-aș fi știut ce să fac cu el. M-am Întors În camera mea sau, mai bine zis, pe salteaua care se Întindea de la un perete la altul și pe care o numeam camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
vârful picioarelor spre bucătărie. S-a Întors cu două pungi mari de plastic pentru gunoi pe care le-a Întins peste plapuma de pe pat. A Înfipt o mână În punga cu mâncare și a scos de acolo doi hamburgeri uriași Îndesați cu de toate și un pachet enorm cu cartofi prăjiți. Nu uitase să pună și pliculețe de ketchup și tone de sare pentru mine, ba chiar și șervețele. De atâta Încântare chiar am bătut din palme, deși În imaginația mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
jeanșii prespălați pe care Îi purtase până atunci cu niște pantaloni din piele și adidașii cu pantofi cu vârf decupat și cu toc. Făcuse, de asemenea, ordine În tot biroul, aruncase prin sertare tot ce fusese pe birourile noastre și Îndesase În dulap toate cadourile care nu fuseseră Încă transportate la apartamentul Mirandei. Își dăduse un strat suplimentar de ruj strălucitor, mai Împrăștiase ceva pudră pe obraji, iar acum Îmi făcea semn să-mi termin treaba. Am Înhățat punga cu ziare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
asta“ - și m-am mai liniștit când a apăsat pe buton și m-a lăsat să trec fără nici un comentariu. Mi-am amintit, În chip de-a dreptul miraculos, să mă opresc la chioșcul de ziare, acolo Ahmed mi-a Îndesat pe undeva, peste plase și cutii, toate ziarele pe care le voia Miranda. Deși cei de la departamentul de poștă aduceau toate ziarele la biroul Mirandei Înainte de ora nouă În fiecare zi, eu tot trebuia să cumpăr un al doilea set
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de tot să păstrez grămezi de chestii precum tăvițele pentru sos, sau cuțitele pentru tăiat friptura, sau șervețele de pânză, așa că Sebastian Îmi dădea mereu toate astea Împreună cu mâncarea. Și din nou mi-am pus haina de lână neagră, am Îndesat În buzunarul ei țigările și celularul și am pornit-o afară În ziua aceea de februarie, care părea să devină tot mai cenușie pe măsură ce trecea timpul. Nu aveam de mers decât cincisprezece minute până la restaurantul de la intersecția dintre 49 Street
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
stătusem mult prea mult la taclale, fapt confirmat de o scurtă privire aruncată pe ceas. Trecuseră treizeci și două de minute de când plecasem de la birou, mai mult decât Îmi trebuia de obicei să cumpăr prânzul și să ajung Înapoi. Am Îndesat la loc telefonul În buzunar și mi-am dat seama că eram deja la restaurant; am Împins ușile masive din lemn și am intrat În Încăperea cufundată În semiântuneric și tăcere. Deși toate mesele erau ocupate de bancheri și avocați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
adora atâta, s-ar isteriza ca o pisică furioasă dacă s-ar pomeni față În față cu un șervețel În oricare altă formă decât cea de șervețel - darămite În formă de sacoșă de bowling sau pantof cu toc. Mi-am Îndesat sacoșa sub braț și m-am pregătit să plec, dar tocmai atunci a sunat telefonul. Sebastian m-a privit curios, În speranța arzătoare că vocea de la celălalt capăt era cea a iubirii lui, a rațiunii lui de a exista. Speranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
vine decât după prânz, cred. Andy, a trecut prea mult timp de când noi doi am stat de vorbă. Spune-i tu domnului T: Cum merg lucrurile? — Stați să iau lucrurile astea, am zis eu și am preluat sacoșa cu monogramă, Îndesată cu hainele murdare ale Mirandei, pe care ea i le dăduse lui ca să mi le dea mie. L-am ușurat de asemenea și de sacoșa Fendi cu mărgeluțe, reapărută de curând. Era o sacoșă unicat, pe care se cususeră manual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fuseseră gândite ca să susțină portofelul delicat al unei doamne, poate și o pereche de ochelari de soare sau, hai, În caz de forță majoră, chiar un mic telefon celular. Mirandei nu-i păsa câtuși de puțin de treaba asta. Ea Îndesase În sacoșă o sticlă uriașă de parfum Bulgari, o sanda cu bareta ruptă, pe care probabil eu trebuia să o dau la reparat, o agendă Hermès, care cântărea mai mult decât un laptop, o imensă lesă de câine, care fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dat de perete și a intrat Emily. Avea căștile pe urechi și mergea În pas de dans. Am văzut cum Îi cade falca atunci când l-a văzut. — Domnul Tomlinson! a exclamat ea, și-a smuls căștile din urechi și a Îndesat casetofonul iPod În sacoșa Gucci. Totul e OK? Nu e nimic În neregulă cu Miranda, sper? Înfățișarea și vocea păreau amândouă adânc și sincer preocupate. O performanță de nota zece cu felicitări: Întotdeauna asistenta total devotată și veșnic politicoasă. — Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
comandată, transportată, cu ajustările executate și livrată cu limuzina cu șofer direct În dulapul ei de acasă, abia atunci Miranda renunța la hainele din sezonul precedent și mormane Întregi de haine Yves și Celine și Helmut Lang Își croiau drum - Îndesate În pungi de gunoi - Înapoi la birou. Majoritatea nu aveau o vechime mai mare de patru sau șase luni, erau chestii purtate o dată, cel mult de două ori, altele deloc. Toate erau atât de incredibil de șic și de stilate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
vrei să auzi? Cum a fost până acum? Păi, să vedem. Deocamdată mi‑am petrecut cea mai mare parte din timp străduindu‑mă să găsesc o modalitate de a dormi În condițiile În care telefonul sună neîntrerupt și de a Îndesa destulă mâncare pe gât Între ora două și șase dimineața ca să supraviețuiesc În următoarele douăzeci de ore. Aici parc‑ar fi un nenorocit de Ramadan, Em - nu se mănâncă pe timpul zilei. Mda, chiar că e cazul să‑ți pară rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe care Jocelyn le Împachetase cu atâta dragoste ca să se potrivească vestimentației - un pulover Malo elastic, și deci mulat pe piele, din cașmir, care venea peste o fustiță de șifon - Îmi făcea picioarele să se simtă ca niște documente confidențiale Îndesate În aparatul de tăiat hârtii. Capul mă durea din cauza unei combinații Între mahmureală și angoasă, iar stomacul meu gol protesta cu valuri de greață. Stăteam În picioare În fundul Încăperii Împreună cu reporteri de mâna a treia și cu alți indivizi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nedezvoltat, Îi atîrna Într-o parte. De ce venea, se Întreba mereu Duncan, cînd se putea descurca foarte bine cum era? Își zise că, probabil, tînărul dorea o iubită, căci, evident, o fată putea avea obiecții față de brațul lui. TÎnărul Își Îndesă cutia cu chibrituri În buzunar și-și văzu de drum. Domnul Leonard Îi conduse pe Duncan și pe domnul Mundy la etaj, mergînd, desigur, Încet, potrivindu-și pasul după domnul Mundy. — Dați la o parte pacostea asta, spuse domnul Mundy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fotoliu, lîngă foc, așa cum făcea Întotdeauna după cină; Duncan, totuși, dorea ca Viv să-l tundă. Se duseră În bucătărie. Așternu un ziar pe podea și puse un scaun În mijloc. Apoi umplu un vas cu apă caldă și-și Îndesă un prosop după gulerul cămășii. Viv muie pieptănul În apă, Îi umezi părul și Începu să-l tundă. Folosea o foarfecă veche, de croitorie; numai Dumnezeu știa la ce-i trebuia domnului Mundy. Probabil că-și croia singur hainele, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ce piele neagră ai, În comparație cu a mea, continuă Helen. Pe bune, ești oacheșă ca o țigancă. Presupun că apa mă face să par mai neagră, răspunse Julia. — Dar pe mine nu mă face să par mai neagră, zise Helen. Își Îndesă carnea rozaliu-gălbuie a stomacului. Mă face să arăt a șuncă presată. Julia deschise ochii și aruncă o privire rapidă spre coapsele lui Helen. — Arăți ca o fată dintr-un tablou de Ingres, zise ea relaxată. Julia avea o gamă Întreagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-te singur. Duncan ezită, apoi Își puse palma peste ochi și se uită printre degete. Și era adevărat. Bărbatul și femeia dispăruseră și la masă era un cu totul alt cuplu. Bărbatul acesta avea părul de culoarea nisipului și-și Îndesa În gură cartofi prăjiți dintr-o pungă. Femeia căsca, bătîndu-și ușor gura cu o mînă albă și grăsulie. Ceilalți vorbeau Între ei, priveau Îndărăt spre bar sau spre apă - de fapt se uitau În toate direcțiile, dar nu la Duncan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Am merge să bem ceva. Am putea merge În Chelsea. Nu mai e nimeni acolo, nu mai sînt deloc aceiași oameni. — Bine, aprobă Kay. Își scoase din nou țigările, luă una pentru ea și-i dădu una lui Mickey, și Îndesă alta după urechea băiețească a lui Mickey. Ea Îi luă mîna și i-o strînse; stătură așa o clipă zîmbindu-și una alteia. Se sărutaseră odată, Își aminti Kay - acum mulți ani, fără succes Însă. Amîndouă erau bete. PÎnă la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ochii, frecînd sub ei la fel de sălbatic, se gîndi Helen, cum ștersese și semnele de pe peretele toaletei. SÎngele care-i colora fața o făcea să pară foarte tînără. I se stricase coafura din cauza rîsului - arăta ciufuluită și plină de viață. Își Îndesă batista În mînecă și-și luă sendvișul; rîsul i se risipi În suspine. Puse Înapoi un colț de pîine, iar vederea cărnii proaspete dintre felii - și gustul, cînd mușcă - păru cumva s-o liniștească. Fața Își pierdu culoarea, iar ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
continuă. Poate că Julia era jos, În bucătărie, sau cu un etaj mai jos, la baie. Helen o văzu alergînd pe treptele Înguste pînă la biroul ei, Încălțată În espadrilele pe care le purta pe post de papuci; o văzu Îndesînd la loc o buclă rebelă care-i ieșise de după ureche, Întinzînd mîna spre telefon cu respirația tăiată... Apelul contiuna. Poate că Julia se decisese să nu răspundă. Helen știa că face asta cînd era În toiul unei scene pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să-i facă loc. Ea stătea cam țeapănă, ținîndu-și În continuare mîinile În buzunare și cu haina Închisă. CÎnd Îi oferi o țigară, ea refuză clătinînd din cap. El puse țigările la loc și-și scoase pipa. Îl urmări cum Îndeasă tutunul cu degetul mare. Era ca un copil, se gîndea ea, care se juca neîndemînatic. — Aș fi dorit să nu fi venit la birou azi, domnule Fraser, Îi zise ea fără să zîmbească. Nu știu ce a crezut domnișoara Giniver. — Arăta de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ai? — Aproape gata. Și tu, Mickey? — O să fim gata cînd termini și tu. — Bine. Kay desfăcu targa pe care o scosese din dubiță. Gardianul reapăru În timp ce se ocupa cu asta; o ajută să o ridice pe doamnă pe targă și Îndesă pătura În jurul ei. — Pe unde s-o ducem? Întrebă Kay, cînd fu gata. E vreun drum pînă-n stradă prin grădină? Gardianul clătină din cap. — Nu prin grădina asta. Va trebui să ne Întoarcem prin casă. — Prin casă? La naiba. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]