2,964 matches
-
compatrioții lor să poată aspira. Având În vedere avantajele ideologice ale modernismului extrem, nu este deloc surprinzător că el a fost Îmbrățișat de atât de multe elite postcoloniale. Totuși, dintr-un punct de vedere foarte important, descrierea a posteriori făcută Îndrăznelii modernismului extrem este puternic nedreaptă. Dacă situăm dezvoltarea convingerilor caracteristice acestei viziuni În contextul lor istoric și dacă ne Întrebăm cine erau, de fapt, dușmanii săi, obținem o imagine mult mai avantajoasă. Medicii și igieniștii care stăpâneau noile cunoștințe, cu ajutorul
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
o caricatură - un fel de colonel Blimp al urbanismului modernist -, cu greu ar putea imagina un personaj mai potrivit decât Le Corbusier. Ideile sale erau drastice, Însă influente și reprezentative, În sensul că susțineau logica implicită a modernismului extrem. Prin Îndrăzneală, prin geniu și prin perseverența sa, Le Corbusier ilustrează perfect credința caracteristică acestei ideologii. Urbanismul total În Orașul radios (La ville radieuse), carte publicată În 1933 și republicată cu puține modificări În 1964, Le Corbusier face cea mai completă expunere
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
de Le Corbusier urma să fie un „mariaj” liric Între formele carteziene pure și cerințele implacabile ale mașinii. În termenii emfatici caracteristici stilului său, el declara: „În numele vasului cu aburi, al avionului și al automobilului, cerem dreptul la sănătate, logică, Îndrăzneală, armonie și perfecțiune”. Spre deosebire de Parisul existent, care, după părerea lui, semăna cu un „porc spinos” și era „o imagine a infernului dantesc”, orașul său ar fi fost o „entitate organizată, senină, puternică, aerisită și ordonată”. Figura 17. Vedere aeriană asupra
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
practică, și În cazul lui Lenin, lucrurile stăteau altfel. Capacitatea sa de a simți pulsul populației atunci când Își concepea propaganda bolșevică, de a bate strategic În retragere când așa i se părea mai prudent și de a lovi plin de Îndrăzneală pentru a profita de ocaziile ivite a fost mai importantă decât viziunea sa extrem-modernistă pentru succesul său ca revoluționar. Totuși, personajul său ne interesează din această ultimă perspectivă. Principalul text În care sunt expuse părerile extrem-moderniste ale lui Lenin cu privire la
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Parisul. Combinația de Înfrângere militară, colaps economic și revoluție avusese drept consecință situația cea mai apropiată de cea a unui loc curățat cu buldozerul la care ar putea visa clăditorul unui stat. Rezultatul a fost un modernism ultra-extrem care, prin Îndrăzneală, amintea de diverse aspecte ale precursorului său, Revoluția Franceză. Nu este momentul - și nici nu sunt eu cea mai bine informată călăuză - să Începem aici o discuție exhaustivă cu privire la modernismul extrem sovietic. Scopul meu este, În schimb, acela de a
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
coordonator al Centrului de Cercetări „Logos”, coordonator al programului de cercetare „Studii eminesciene” la Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu” din Ipotești, membru în colectivul de redacție al publicațiilor „Analele Universității «Al. I. Cuza»”, „Limba română” (Chișinău). Prin originalitatea și îndrăzneala cu care regândește structura gramaticală a limbii române și repune stilistica în discuție ca funcție a semanticii aplicate, I. ocupă un loc singular printre lingviștii români contemporani. El acoperă un spectru larg de preocupări și reușește să aducă o contribuție
IRIMIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287617_a_288946]
-
primele volume, teme tratate într-o manieră destul de convențională, în ciuda eforturilor poetului de a compensa, prin cizelarea versului și metafore șocante, modestia elanului liric. Livrescă și cerebrală, mai rar elegiacă, lirica lui L. îmbină un neotradiționalism emfatic, retoric, cu unele îndrăzneli moderniste, vizibile încă din Lăcuste și aeroporturi (1972), pentru a se accentua în Aerul de sub fluturi (1974; Premiul Asociației Scriitorilor din București), cartea cea mai bine primită de critică. Romanele Elvira și locotenentul (1978), Iluzia (1981), Cârtița albă (1984) și
LOTREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287851_a_289180]
-
un ochi avizat, însușirile și cusururile montării și ale interpretării. Dând la o parte învelișul literar, insistă întotdeauna asupra „meșteșugului teatral”. Dar nici nu se dă în vânt după piesele străine (ce lansau ostentativ tot soiul de „aberații psihologice și îndrăzneli amorale”), oricât ar fi fost ele de dibaci articulate. A tradus, fiind inclusă în repertoriul Teatrului Național din București (stagiunea 1909-1910), piesa Fracul verde de Émile Augier și Alfred de Musset. O „antologie eroică”, însoțită de comentarii avântate, este Glasul
LOCUSTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
povești care pe mine mă tulbură de fiecare dată ar putea continua. Sigur că În momente extreme, ca În viețile tuturor, defectele și calitățile se văd mai bine. În anii ’50, Încărcătura existențială a literaturii se vedea mai bine, și Îndrăzneala de a o Întrebuința au plătit-o cu toții, mai importanți și mai puțin importanți; „lotul Noica” poate fi plasat tot undeva pe aici, și apropo de funcție existențială și mai ales de eroism, astăzi ni se pare ridicol - și este
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
inutil, în direcția formulării judecăților estetice, studiile de acest fel rotunjesc profilul istoricului literar, oferindu-i mijlocele necesare cercetării moderne, pluridisciplinare. Curgerea stilistică avântată, prompt temperată de frecvența incidentelor, învederează dominarea netă a imagisticului de către expresivitatea virtualităților intelectuale, exprimând cu îndrăzneală și rigoare bogăția de sensuri, tumultul ideilor. Cărțile Doamnei Zoe dezvăluie o cunoaștere adâncă a istoriei literaturii, a muzicii, a artelor privirii. Așa se face că, în plămada textului, analizele de orientare comparatistă ale Doamnei Zoe se dezvăluie ca forme
DUMITRESCU-BUSULENGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286912_a_288241]
-
de cercuri (1966), dând cu oiștea-n gard, este instituit ca simbol al interogației, al încercării și erorii fertile și pus în opoziție cu „ticăloasa spiță a moluștelor grave/ a celor ce nu dau cu nimic în nimic/ de frica îndrăznelii și a înnoirii”: personaj emblematic („un caz de remitizare” - Eugen Simion) pentru situarea poetului, care ia distanță față de certitudini și dogme, plasându-se într-un interval al relativului, ceea ce înseamnă, cu vorbele lui, intervalul lui „poate”/„parcă”, „oare”, „totuși”. Din
DUMITRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
Agaton, este tatăl lui Filerot. După moartea tatălui său, Filerot este invitat la curte, unde se distinge prin curaj în timpul unor întreceri organizate de rege. Tânărul se îndrăgostește de Antusa, care, la rândul ei, îi răspunde tânărului cu prea multă îndrăzneală, în comparație cu Aretusa. Filerot o cere în căsătorie pe Antusa, gest care îl determină pe regele Periandros să îl exileze, iar pe Antusa să o trimită într-o „capiște elinească” dintr-o pustietate, pentru că refuzase căsătoria cu regele Atenei. Într-una
FILEROT SI ANTUSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286990_a_288319]
-
unificarea culturală și națională. Revista a avut în permanență rubrici destinate cultivării limbii: „Salon”, „Conversare cu cetitoarele”, „Să ne curățim limba”. Vulcan a ezitat la început între exigențele etimologiste ale lui Timotei Cipariu, exagerările puriste sau de altă natură și îndrăzneala sistemului ortografic propus de Titu Maiorescu. Dar s-a aliniat cu timpul, după 1880, orientării maioresciene, nu fără a-și manifesta și unele rezerve, care se vor face simțite în ortografia adoptată de revistă. Domeniul în care F. și-a
FAMILIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286948_a_288277]
-
al autoarei rămâne extrem de coerent, continuând să reverbereze aceleași obsesii, accentuate și acutizate în versurile din urmă. M. scrie o tragică poezie a existenței, cu rădăcini în experiența bacoviană, din care răzbat inițial câteva reminiscențe intertextuale: „Vecinii, colegii, bârfa și îndrăzneala de a ți se spune că trăiești/ La periferia societății./ Dar seara-i adâncă și ploaia violetă, amurgul violet,/ Cerul violet, boala și groaza viorii violete, marea violetă...” (Provincie veche). Aidoma precursorului său, poeta își păstrează un timbru monocord, influențat
MARINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
religioase din epocă (cele legate de așa-zisa „schismă acaciană” care separase Orientul de Occident pentru o scurtă perioadă și pe care nu avem posibilitatea s-o prezentăm aici în amănunțime): e vorba de Cartea contra celor care au avut îndrăzneala să atace în scris sinodul (Adversus eos qui contra synodum scribere praesumpserunt), scrisă în jurul anului 503 împotriva celor care încercaseră să infirme valabilitatea sinodului care îl alesese pe Symmachus ca episcop al Romei; ulterior, episcopul de Milano, Laurențiu, pe care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
liric dominat de două anotimpuri, toamna și iarna, alternanță susținută de o atmosferă bacoviană. Poezia pare învestită cu o putere cathartică („Să zicem că poemul / e o ploaie în care sufletul ni l-am spălat” - Până când) și îi oferă creatorului îndrăzneala gestului demiurgic. În Castelul de brumă (1988) tonul devine mai pesimist. Dacă Tratat de iubire (1996) se menține în linia experiențelor traversate, în Recurs la iubire (1996) se întâlnesc semne ale destructurării motivelor anterioare. Notele de deznădejde sunt prezente și
ROTARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289388_a_290717]
-
rugăciunile În blesteme, până când vom dispărea din bunul ținut unde mergem”5. Dacă, pe de altă parte, Îl slujeau pe Dumnezeu Îmbunătățindu-și soarta, Dumnezeu Își va coborî privirea spre ei și Îi va răsplăti. Dacă elevii Învață astăzi despre Îndrăzneala și sacrificiile acestor bravi și umili servitori ai Domnului, aceștia nu au fost Întotdeauna atât de bine priviți de contemporanii lor. Unii, cum ar fi arhiepiscopul Richard Hooker, au văzut În stilul lor „puritan” o anumită atitudine de superioritate care
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
socialist, până în 1952, anul în care părăsește definitiv România emigrând în Israel, L. nu mai poate publica. Ajuns în Franța regăsește fervoarea libertății, mediul propice pentru a-și continua experiența poetică începută la București. Cărțile publicate acum, atestând o extraordinară îndrăzneală în aprofundarea „cabalei fonetice” și în destructurarea-restructurarea limbajului poetic, îi atrag aprecierea lui Gilles Deleuze: „Gherasim Luca este un mare poet, printre cei mai mari”. La mijlocul lunii martie 1994, mai multe ziare pariziene anunțau moartea lui L., poet „francez de
LUCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
de asemenea, în accepția mediilor avangardiste, o sfidare de ordin social: femeia cu acest nume era o prostituată faimoasă în epocă, frecventată de tinerii de la „Alge” (informație furnizată de Jules Perahim). A-i consacra un poem era un gest de îndrăzneală poetică, dar și un act de nonconformism social. În alt text, publicat în 1933, ofensiva contestatară are drept obiectiv literatura instituționalizată, cu tentațiile ei ierarhizante: „poetul și câinele gherasim luca urlă în mijlocul străzii / câinele ăsta e un câine de valoare
LUCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
de castrare și din traumatismul natal - acestea sunt obiectivele. Hazardul obiectiv, visul și înlocuirea realului prin posibil sau contopirea lor reprezintă bazele noii construcții a lui L. Inventatorul iubirii, datat 24 octombrie 1942, introduce în literatura română un tip de îndrăzneală morală și estetică nemaiîntâlnită. Această formă de iubire poate fi calificată, este de părere L. însuși, „ca orice formă de simplificare mitică și legendară”, drept sadism. Teribila pasiune pentru sacrilegiu se explică prin refuzul violent, total, fără rest, „a tot
LUCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
este important modul de înregistrare a informațiilor. Aceasta deoarece, văzute drept metode de cultivare a tuturor pozițiilor și opțiunilor, a dinamicii de impact a grupului ca atare, metodele interactive se fundamentează în crearea cadrului propice pentru dezinhibarea și creativitatea (implicit îndrăzneala în discuție și larghețea intervențiilor) modului de relaționare a fiecărui participant cu grupul în ansamblul său. Prin urmare, nu trebuie minimalizat modul în care se face înregistrarea datelor: o înregistrare directă, agresivă chiar, îi poate inhiba pe unii dintre membrii
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
canonică - succesiunea a trei feluri de imnuri, ca și aceea a „icosurilor” și „condacelor”, în număr de douăsprezece -, dar se recurge și la poliritmie (dactilicul alternează cu trohaicul), la imagistica de o abundență extraordinară, șocând deseori prin noutate sau prin îndrăzneala autohtonizării. Mult mai substanțial este efortul de a fuziona tradiționalismul și modernismul în Pregătiri pentru călătoria din urmă. Năzuind să fie un îndreptar de edificare creștină, cartea e structurată - sugestia unei arhitecturi precise venea, poate, și de la Charles Baudelaire, considerat
STERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
religioase din epocă (cele legate de așa-numita „schismă acaciană”, care separase Orientul de Occident pentru o scurtă perioadă și pe care nu avem posibilitatea s-o prezentăm aici în detaliu): e vorba de Cartea contra celor care au avut îndrăzneala să atace în scris sinodul (Adversus eos qui contra synodum scribere praesumpserunt), scrisă în jurul anului 503 împotriva celor care încercaseră să infirme valabilitatea sinodului ce îl alesese pe Symmachus episcop al Romei; ulterior, Laurențiu, episcopul de Milano, pe care Ennodius
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
securist. Interesul estetic provenea, în acest caz, tocmai din claritatea subtextului politic: în pofida limbajului esopic, la care cenzura îi silea pe autori, cititorul contemporan știa că e vorba de umările grevei minerilor din 1977, despre care Buzura, cel dintîi, avusese îndrăzneala să scrie; îi plăcea această îndrăzneală și era sensibil la abilitatea cu care romancierul știa să strecoare în ficțiunea lui o realitate teribilă și bine ascunsă oficial. Cititorul tînăr actual (cititorul de mîine, în general) nu se mai poate sprijini
Cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17170_a_18495]
-
caz, tocmai din claritatea subtextului politic: în pofida limbajului esopic, la care cenzura îi silea pe autori, cititorul contemporan știa că e vorba de umările grevei minerilor din 1977, despre care Buzura, cel dintîi, avusese îndrăzneala să scrie; îi plăcea această îndrăzneală și era sensibil la abilitatea cu care romancierul știa să strecoare în ficțiunea lui o realitate teribilă și bine ascunsă oficial. Cititorul tînăr actual (cititorul de mîine, în general) nu se mai poate sprijini exclusiv pe intuiție. Numeroase detalii nu
Cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17170_a_18495]