1,816 matches
-
cu încetul, intră și el pe tărâmul plin de liniște și dătător de odihnă al somnului. E noapte. O noapte frumoasă, cu multe stele și lună plină care, parcă, trece prin fiece casă, prin fiece cameră, spre a mângâia și îndulci somnul tuturor, mari și mici. Somnul și visele lor. Sorina visează acum că prietena ei cea făr’ de grai, Cireșica, a prins ca prin minune, viață. Stau, amândouă, de vorbă: „Ce fericită am fost când, din toate păpușile care erau
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
ne grăbim. Mai urmeză un deal. Apoi, alte câteva poteci înghețate. În sfârșit se zărește satul. Și tot acolo, casa bunicilor. „Ce bine trebuie să fie la ei! gândește Sorina. Bunica o fi fiert boabe de porumb și acum le îndulcește cu miere” „Ce bine-ar fi să-l găsim pe bunicul acasă! își spune, tot în gând, Alina. Poate, la întoarcere, vine el cu noi. Așa am avea mai mult curaj, dacă am ști hățurile în mâna lui. El trebuie
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
voi sta, Dar n-oi vorbi nimica. Nu vă voi supăra. Eu v-am fost ca un tată..., eu v-am ținut în brață, Eu v-am iubit ca ochii, ca țara, ca viața. Și cu povești bătrâne v-am îndulcit junia. Eu, Arbore, portarul... Dar omul în Domnie Se schimbă. Nu întreabă de cel bătrân de zile, Căci la bătrâni e slab capul, gândirile copile. Stntem ca pleava stearpă, sîntem frunze uscate Pe care vântul vieței spre moarte le tot
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
noi bătrînii?... Că v-am fost ca un tată, că v-am țintit în brațe, Că v-am iubit ca ochii din cap, ce însemnează? ȘT[EFAN] 20 Că m-ai iubit... (în sine) Dar astăzi? ARB[ORE] V-am îndulcit junia Eu, Arbore portarul... Dar omul în domnie Se schimbă. Nu întreabă de cel bătrân de zile, Căci capu-i slab la dânșii, gîndirile-s copile, {EminescuOpVIII 158} Sîntem ca pleava stearpă, sîntem frunze uscate Pe care vântul vieței spre moarte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-i brun și rece ea poseda o steauă Cu razele curate, cu razele de neauă, O stea ca diamantul - ce din nălțimi polare Însenina a mărei unde reci și amare Și mângâia în iarna-i pe asprul rege Nord Și îndulcea în vânturi sălbaticul acord. Acel luceafăr dulce, acel diamant de foc Pieri din ceru-i rece, zbură din naltu-i loc. De-atunci pe cer n-apare o altă stea polară, De-atunci mai tristă-i marea, se plânge mai amară
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Trecut: Apari din noapte... iluziuni din cer, Făceți a voastre umbre să pară adevăr! POESIS Îmbrac a lumei fapte în mantie de flori, Pun peste-a lumei rane canzonul zâmbitori, Pun într-a lumei doruri a doinei balsam drag Ce îndulcește simțul ca mirosul de frag, Din ochi fac stele negre, din buze fac rubin, Din viață ambrozie și nectar fac din vin Și din femeie înger, și din amor un vis Ce-oftează-n fericire și plânge cu suris, Dar mult mai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
talent sau nu neci nu te țin capabil de-a judeca în starea în care ești. Dar... tu compui muzică mi se pare... [ALECU] Compun! Compun! Tocmai asta-i nenorocirea mea. Asta mi-a făcut inima moale si mi-a îndulcit sufletul de l-a făcut ca pe al unei femei. Tocmai asta a făcut nenorocirea mea. Ore întregi stam cu ea și-i cântam din piano... Astea erau declarările mele de amor. Fantazii molatece, dulci, voluptoase, note și acorde nemaiauzite
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sunt încît de văz un cui Îndată eu pe dânsul căciula mea îmi pui. Lumina mă revoltă... de văd eu noaptea steaua Cu infernalitate eu îmi aprind luleaua. Cercat-am eu adesea ca să mă fac de treabă - Nimic nu mă-ndulcește, rugarea e degeabă. Ah! doar când văd nainte-mi un uger... de balercă Inima mea se-nmoaie, se face o ciupercă. (în taină) Eu am venit aicea pe rege să-l omor. (Așa-mi spune suflerul) Și-atunci al meu picior
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în caz de încăierări cu celelalte plasatoare. E o profesie, preponderent feminină, bărbații sunt destul de rari în branșă. Nici condițiile meteo neprielnice nu trebuie ignorate. Apoi, ca plasatoare trebuie să fii nesimțită în sensul bun al termenului. Tupeistă, hai să îndulcim. Vremurile sunt proaste, dar tanti Magdalena nu se plânge, perseverează. Apoi, preumblările astea prin case de oameni îi formează nasul pentru descifrarea psihologiilor, a mecanismelor mentale. După vorbă, după marca ceasului de la mână, după geanta de voiaj „Reghin“, tanti Magdalena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
mine. Îi spui că am o vorbă cu el. Atât și nimic mai mult. La treabă, Petrache! Nu uita să le atragi atenția oamenilor să-și țină gura în privința sămânței de porumb. Am înțeles, domn’ sărjănt! a încercat Petrache să îndulcească atmosfera. Costăchel însă abia a schițat un zâmbet palid. Eh! Apoi eu m-am dus, Costache. Ai grijă cum umbli și grăbește-te! Petrache a pornit din casă în casă, cu un catastif sub braț, chipurile pentru a strânge făncialul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
iasă din încăpere, Zhang Min se ridică și flutură din mână. Vreau să te mai văd o dată interpretând scena asta. Ea mai interpretează o dată pasajul respectiv. El privește. O întrerupe și îi cere: Modulează fraza așa. Ce-ar fi să îndulcești un pic tonul? O, Torvald, nu sunt copilul tău. Nu te lovi peste piept, e prea caricatural. Ratează o măsură. Menține tensiunea. Răsucește-ți capul spre fereastră, apoi spre ușă, acum vorbește. Ea îi urmează indicațiile regizorale, improvizând în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Criticii au orchestrat promovarea piesei. În afară de Wu Han, printre ei se numără și Liao Mu-sha și Deng Tuo, cei mai influenți învățați ai țării. Mao își aprinde o țigară și se ridică de pe scaunul lui de ratan. Expresia lui se îndulcește pentru o clipă. Jiang Ching, zice el, mulți te consideră o băgăcioasă, drept una care are vederea scurtă și sentimentele prea puternice. Însă acum vezi limpede... Sunt opt ani de când vicepreședintele Liu conduce țara. El și-a pus creat deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pat, închisoarea lui. Dar când îl așeză, el își ridică privirea, zăpăcit. Lovi în poalele hainei ei. Dar tu, de fapt, ce faci aici? Cine te-a trimis? Pielea ei deveni metalică. Termină, Mark, spuse ea, mai aspru decât intenționase. Îndulcindu-și iar tonul, îl tachină: Credeai că sora ta n-o să aibă grijă de tine? —Sora mea? Te crezi sora mea? Ochii lui o sfredeleau. Dacă tu crezi că ești sora mea, ai o problemă la cap. Deveni ireal de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
crunt, total nemeritat. E gata să presupună că femeia e un nimic, e total nerelevantă, până când el o va contrazice. E gata să creadă în el, chiar dacă nu are încredere. Trebuie să spună ceva. Dar n-are cum s-o îndulcească, nici măcar dacă nu-i dă importanță. Totul se reduce la credință. Credință într-o țesătură prea efemeră ca să poată păcăli pe cineva. Acesta va fi Sfântul Graal al cercetării neurologice: să aflăm cum e posibil ca zeci de miliarde de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din ce în ce mai ostilă de pe fața lui. La complexul de grădinărit, răspunse el abrupt. Ce cauți aici? Fierbi, apă, lua-te-ar naiba, fierbi! Dacă Mark nu bea ceai imediat, urma să fie nevoie de o săgeată cu tranchilizante ca să-i mai îndulcească dispoziția. Parcă urma să rămânem prieteni buni după cum mi-ai amintit ieri când ai trecut pe la mine. Asta a fost ieri și, nu știu cum se face, dar nu m-ai întâmpinat prea călduros. Multe s-au întâmplat de atunci. Se gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
momentul intrării unui slujitor și a doctorului neamț, mitropolitul a cerut permisiunea de a chema un grămătic pe care să-l trimită cu porunci la Mitropolie. După un timp, în odaie a apărut un tânăr înalt și, deși lumina puțină îndulcea toate contururile, urâțenia lui l-a făcut pe prelat să tresară. O barbă și o mustață rară de om spân, cu câteva fire de păr roșcat, nu reușeau să-i acopere diformitatea, căci buza de iepure dezvelea maxilarul superior peste
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
slugă care să se priceapă la cai; de, dânsul se pricepe doar la ovăzul cailor..., gândea păcătos spătarul, așa că-și făcu semnul crucii, hotărât să urmeze îndemnul preotului și să treacă dincolo la mânăstire ca să guste și el din pâinea îndulcită cu miere și din ulcelele de vin când or cânta călugării: „Bogații vor sărăci și vor flămânzi, iar cei ce-L caută pe Domnul nu se vor lipsi de binele Lui!” În biserica mânăstirii, lume multă, multă, călugări, negustori și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Nimeni nu știe cât mai are, efectiv, de trăit Harold, însă, în ceea ce-l privește pe el, domnul Portnoy, n-are de gând să căptușească cu toate suferințele care vor veni o persoană tânără, nevinovată ca ea. Pentru a-i îndulci amarul, s-a gândit să-i ofere fetei o atenție, un flecușteț pe care să-l folosească după placul inimii ei, poate chiar s-o ajute să-și găsească un alt prieten. Astea fiind zise, a scos din buzunar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ușoară, la mers și la făcut treabă. Cu ochiul drept văd bine. Îmi dau seama ce suferință grea este lipsa vederii. Beau ceai preparat dintr-un amestec de plante: pojarniță, coada calului și urzici. La ceai adaug lămâie și îl îndulcesc cu miere de albine. Beau și apă minerală „Perla Harghitei”. Mi-am adus aminte de planta medicinală pedicuța, care calmează durerile și vindecă cârceii și rănile. Am cumpărat o punguță din plastic plină cu pedicuță (de circa 10 pe 20
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
speranță că într-o bună zi și-or reveni, barem cât să aibă nas pentru treizeci de canale prin cablu, păi, să nici n-audă să vândă televizorul, deși cu banii de pe el ar mai lungi-o și ar mai îndulci-o cel puțin o lună, oho, cât se mai mirau și se minunau cu toatele de atâția proști care se-nghesuiau la vot, dar nu s-ar fi lipsit nici ele de distracția asta, măcar că-i duminică, și-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
că vrei să-mi spui? Cu fetița ta, dragă, cu leagănu’... Aha, lasă că-ți spui io... Se duce la bucătărie și se întoarce cu o farfurie cu fursecuri și una cu prăjiturele cu ciocolată. — Ia, finuțo, să ne mai îndulcim puțin existența... — Poate-mi dai vreo idee cu ăsta mic. Nu cred totuși că i-ar prii la leagăn... — Vezi? Nici io nu te-nvăț să-l dai, ca să-mi scoți ochii p-ormă. Ia prăjiturele! Ori și din astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
crește nițel. Pă banii cui? Copil mi-a trebuit, nășico, așa-i că mă doare-n cur de toată lumea. Brrr, când mă gândesc... — Lasă, nu te mai gândi. Mai bea un pahar de bere, mai ia o prăjiturică... — Să ne-ndulcim existența, oh, nu mi s-o face dracului rău de la cârnații ăștia? Prea am mâncat cu poftă. Am o lună de când nu m-am atins de carne. Lui Petrișor și lui Mugurel le-am mai dat, da’ io deloc. Carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
s-o afli pe propria-ți piele, plutind... Prea puțini ajung să înțeleagă și să țină cont, Mirelo, așa-i omul, veșnic dispus să se amăgească, lipindu-se de ce i se pare că i s-ar potrivi și i-ar îndulci amăreala - o familie, niște copii, o slujbă, o agoniseală, banii, banii... De cum închise ușa șifonierului, tresări auzind soneria. Să țină de bani, deh, și țârâitul prelung răsucindu-se-n creier, nu se mai termină, nu se mai termină, te strivește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pătrunzător decât cele mai sofisticate aparate de investigare. În regulă. Repaos. Poftește te rog mai aproape, domnule locotenent. Ia loc. Colonelul face un semn către unul din cele două fotolii capitonate aflate în fața biroului, singurele piese de mobilier care mai îndulcesc aspectul spartan al încăperii. Vă mulțumesc. În timp ce comandantul frunzărește filele dosarului aflat în fața lui, Marius îl cercetează discret. Auzise destule despre noul său sef, ca să nu dea frâu curiozității, în limitele bunei cuviințe. Întreaga înfățișare a bărbatului trecut binișor peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Fără greutatea automatului agățat de umăr, ar fi avut senzația că este un turist pornit într-o excursie lungă care-și îngăduie un mic popas la o cabană, în față având o farfurie plină cu plăcinte pufoase și ceai fierbinte, îndulcit cu miere și aromat cu multe felii de lămâie. Ca o manifestare involuntară a senzației de plăcere la asemenea gânduri își trece limba uscată peste buzele arse și crăpate de sete. Zgribulit, strânge mai tare mantaua lungă în speranța că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]