2,013 matches
-
ei scârțâiau la fiecare pas pe care-l făcea pe lângă pasagerii de clasa întâi, întinși pe scaune pliante și serviți de stewarzi tineri, foarte atenți, în uniforme albe, scrobite. Când urcase pe punte și i se înmânase lista pasagerilor, se înfiorase la gândul că se va afla în mijlocul unor persoane atât de interesante. Ofițeri civili, ofițeri ai armatei indiene, toată aristocrația Rajului. Cu toate acestea, înțelese foarte repede din tăcerile lor prelungite, din felul în care se așezau și din politețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pentru mânie și tulburare. Călătorește cu metroul și se forțează să nu-și țină respirația, să adopte aceeași nonșalanță ca și ceilalți pasageri care sunt azvârliți pe sub pământ în capsula metalică. Merge la cinema, se lasă scăldat în lumina albă, înfiorându-se când organistul scoate zgomote de împușcături și scârțâituri de podele din mașina sa futuristă. Aflat printre cuplurile care se giugiulesc în rândurile din spate, mănâncă înghețată și simte cum anglicismul se lipește de pielea sa ca funinginea. Este ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
firma Spavin & Muskett are nevoie de un slujbaș. Ce poate fi mai simplu? Îngropat în catastife, zilele lui Jonathan trec supărător de încet. Pe când cară dosarele dintr-o încăpere în alta, se imaginează alergând gol pe Coasta de azur. Se înfioară la gândul ce ar face Star din Spavin & Muskett; civilizație, în cel mai rău caz. Ceilalți juniori sunt umbre estompate, care discută doar despre fotbal sau bani. Cu tenurile lor îmbujorate și programul zilnic neschimbat, cei doi parteneri par să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
continuă și mai îndrăcit, pașii se dublează, toba cea mare bubuind, zgomotul crescând vertiginos ca un gigant deranjat din somn. Una câte una, femeile se desprind din dans, răsucindu-se cu brațele întinse, cutremurându-se, trupurile lor lovind ușor pământul, înfiorându-se ca în transă. Atunci se oprește muzica. Se face brusc liniște. Într-o clipă, trupurile femeilor capătă contururi noi și încep să se arunce dintr-o parte în alta, strigând, gemând. Fiecare este cuprinsă de ceva specific, individual; una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în gura ei, în povârnișul Lizard’s Back și peste ținut departe, în timp ce stratul de noroi cade dedesubt ca niște stele. Apoi, la fel de subit cum a început, zborul se oprește și el poposește o secundă deasupra taberei expediției, chipurile se înfioară și devin neclare pe măsură ce este aruncat înapoi, aspirat prin moalele capului în trupul său, acum acoperit într-un noroi dur, o formă argiloasă în interiorul căreia totul este topit, fără formă și curge. Zace acolo mai multe ore sau zile, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cineva: "Tu ai credința, și eu am faptele." "Arată-mi credința ta fără fapte, și eu îți voi arăta credința mea din faptele mele." 19. Tu crezi că Dumnezeu este unul și bine faci, dar și dracii cred... și se înfioară! 20. Vrei dar să înțelegi, om nesocotit, că credința fără fapte este zadarnică? 21. Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte, cînd a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar? 22. Vezi că credința lucra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
am pus pe frunte raze și roua de pe flori în verde îmbrăcată pășeam în vis sfioasă, Un soare strălucea stârnind în noi culori Și-n zbor de curcubeu cocori ne vin acasă... O mierlă ne cânta pe note-o simfonie înfiorând parfumul de doruri străjuit, Plutea încet prin aer fulg alb de păpădie Noi îmbătați de vrajă în iarba ne-am iubit ... Năluci în amor Alung himera nopții ce-n brațe o strâng, Buzele-mi ard, de dor parcă-s strivite
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
lumină... Ochii focoși, palme ațâțate de dor Mistuindu-ne în vrăji tăinuite, Rătăcind pe poteci, năluci în amor Dezleagă-mă de uitare, iubite.... Alb de iarnă Cad fulgi peste codrii arămii, Sunt lacrimile iernii tăcute Se-agață de crengile mute înfiorând cu steluțele-i mii... Cu inima ei înghețată Trece agale și-n urmă rămâne Natura, o frumoasă minune în hlamidă albă-mbrăcată.. Tremură zarea, un vuiet se-aude Se-ntunecă cerul, ziua abdică Vântul spre-nalt zăpada ridică Cântecul iernii în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de-ntuneric toarce, Lumină este doar în amintire. Și ninge iară pe tristele alei, Cuvinte mor pe buze, împietrite; Suspină fulgii sub singuri pașii mei, Din gheață-s lacrimile făurite. Chemări îți picură-n auz chemările-ancestrale Și trupul tot se înfioară de dorință. Iubitul meu, ești prizonier iubirii tale. Mă plămădesc în tine ca unică ființă. Chipul ți-e ars de nerostitele cuvinte, Sărutul meu setea-ți va domoli în noapte, Când trupurile noastre ți vor aduce-aminte Tulburătoare doruri din păgâne
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de nerostitele cuvinte, Sărutul meu setea-ți va domoli în noapte, Când trupurile noastre ți vor aduce-aminte Tulburătoare doruri din păgâne șoapte. Nu pot și nu vreau să te las risipei pradă, în ochii mei nu va muri nicicând chemarea înfiorând mute troiene de zăpadă, Iar visele-mi nu vor mai rătăci cărarea. Pe umeri frigul Uimit privesc cum ninge-ntruna ca-n poveste Și totul e nimic, nimic e tot ce este, Ghicesc indefinite forme sub zăpadă, Nisipul din clepsidră
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
omul cel dintâi. De vrei doar să privești spre mine Mă poți opri să mai greșesc. Din suflet patima-mi poți stinge Iar eu să simt iar că trăiesc. Cu dangăt surd îmi bate-un clopot Și sufletul-mi se înfioară. E-atâta pace în întreaga fire. Și armonie sfântă mă-nconjoară. MIRCEA MARCEL PETCU *poet , antolog, publicist 1. Date personale: 2.Data nașterii, locul : 26.08.1954, oraș Măcin, jud. Tulcea 3. Studii și anul absolvirii: Universitatea „Titu Maiorescu”, Facultatea
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
-ntind tăcut pe-al florilor covor, Aștept să treacă clipa asta grea; Privesc spre cer și văd o stea în zbor, E steaua care zboară către ea! Te-aștept în vis, nu pot în altă parte, Dar nepăsarea ta mă înfioară! Ești ca o floare prinsă într-o carte, Care păstrează-un iz de primăvară. Aș da ... Annei! Aș putea să-mi dau și viața pe un strop de fericire, Să-mi dau chiar eternitatea pentru-o clipă de iubire, Iar
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
târziu, Su Shun va face totul pentru a ignora această constrângere. Ceea ce nu m-a surprins a fost că Hsien Feng și-a exclus de la putere toți frații, inclusiv pe prințul Kung. Acest fapt încălca precedentul istoric și i-a înfiorat pe învățați și pe membrii clanului. Ei stăteau într-un colț al sălii, vizibil supărați, în timp ce ascultau testamentul. Am bănuit că aici era mâna lui Su Shun. Potrivit spuselor lui Chow Tee, Su Shun îi menționase Majestății Sale că prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
salutam. Nu mai aveam altfel de preocupări. Pentru mine, pulovărul pufos al fetei, ca și lanțugul de la gîtul ei, erau obiecte sacre pe care, ca să mă umplu de har, voiam să le ating. Alunecînd din mîneci, brațele ei subțiri mă înfiorau pînă îmi auzeam inima în piept. Cînd se oprea în preajma fetei alt bărbat, deveneam mai crunt decît Achille iar, dacă n-o vedeam, tînjeam după clipa următoarei întîlniri. La petrecerile lor, de regulă, colegii mei o chemau pe Madlen, care
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
fără aceste amăgiri, viața noastră ar fi cu totul searbădă. Anii trec, din copil se ivește un tînăr și la urmă un bătrîn. Fiecare e mereu altul într-un tipar care tot timpul rămîne la fel. Cum să nu te înfioare această moarte permanentă care ne însoțește și de care numai candoarea nu ia cunoștință? Gustul nostru pentru efemer e dovada dragostei cu care ne îngrădim. Prea mult ne iubim ca să ne agățăm de fleacuri. De aceea cuminte e să urcăm
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
prelungi; grămada de draci tresăltă și ea cu putere, scârbavnicele trupuri se potriviră altfel În devălmășia lor, dar nu se treziră. Numai ochii unuia se deschiseră pe jumătate cătând, goi, la cei Înșiruiți pe dreapta drumului. Și aceia se cam Înfiorară. Tot la opintirea carului, codirla se rupse dintr-o țâțână și pe dracul ce dormea acolo Îl azvârli În mijlocul drumului. Se rostogoli de câteva ori, Își Înnodă Între ele Îngrozitoarele copite de dinapoi și coada și se prăvăli greoi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o vreme, până la venirea unora de la Muzeul Județean, obiect de pelerinaj pentru elevii școlii noastre - În mare parte sărăcuți de minte. Directorul ținuse cu tot dinadinsul să-i aducă pe toți ca să dea cu ochii de rămășiță și să se Înfioare, căci cine știe dacă ar mai fi avut În viață un asemenea prilej. Copiii, Însă, se opreau o clipă În fața bolovanului căcăniu, stăteau cu capu-ntre urechi - cum stați voi acuma -, se prefăceau că erau străbătuți de simțăminte de negrăit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ieșise prima oară de după cortină cu un șarpe uriaș, lung și gros, cum nu se putea vedea decât În țările calde, atârnat de gât, toți băieții din sală scoseseră murmur de Încântare. Nu fioroasa jivină le tulbura sufletele și le Înfiora carnea, ci femeia dezbrăcată care se mișca În fața lor de parcă altceva nu făcea toată ziua decât să umble despuiată de colo-colo. Le arăta tuturor căpățâna fioroasă a șarpelui care scotea, Încă și mai fioros, limba neagră și despicată. Boscarul lăuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
apoi pe ăilalți - după ce le povestise câteva snoave fără perdea, ca să nu se supere pe lenea de care dădea dovadă - să facă și treaba lui, iar seara trăsese o beție cu nașu-său (Bâtu, dacă ai uitat) la cârciumă, lăsându-se Înfiorat de cântecele din gură, vioară și țambal ale unora din neamul lăutăresc al Căloilor. Atât. * * * Am apucat să discutăm data trecută despre unele lucruri ce țin de subtila și aspra artă a războiului la care și voi puteți deveni părtași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de a năzui către adevăr. Iar dacă În cer tristețea eroilor este alungată, ne place să credem că aceasta se petrece și datorită năzuinței abia pomenite mai sus. Așa să ne ajute Dumnezeu! Semnat: Colectivul redacțional”. După cum vă văd de Înfiorați, Îmi dau seama de forța imensă care v-a izbit, auzind mișcătoarele cuvinte ale avântatului editorial. Ciuliți urechile În continuare și căscați ochii, căci urmează rubrica intitulată Viața politică. „A trebuit să vină un om care să ne trezească temătoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
s-a scris vreodată. Deși ascultătorii, cu excepția, poate, a părintelui, nu știau despre ce era vorba, la sfârșitul recitării s-au arătat profund mișcați, Înduioșați și Înălțați sufletește. Reproducem și noi aici o parte din măiastrele stihuri, ca să se poată Înfiora și credincioșii noștri cititori. «Întăriți-mă cu miruri, clădiți-mă cu meri că sunt rănită de dragoste. iată, iarna au trecut, ploaia s-au dus și au mers la sine. Florile s-au iubit pe pământ, glasul turturelii s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
avea În ochi clipocitul pe care Îl făcea braga scurgându-se din bidonul de tablă prin gaura făcută de o schijă și mulți ani după ce ascultase de la bunica sa vitregă Îngrozitoarea povestire, când auzea de băutura aceea din vechime se Înfiora, Închipuindu-și-o ca pe un sânge negru și greu, purtător de moarte și semn al izbânzii morții asupra unui prăpădit de om fără vină. Încercase, Într-un târziu, să guste din zeama acrișoară și maronie care nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și pe la noi. Ea își pregătea pe pipăite toate cele necesare într-un ritual desăvârșit. Punea la loc de cinste apa neîncepută, cărbunii aprinși, lingura de aramă și cu ochii închiși ne atingea fruntea , tîmplele, spatele, călcâiele. Simțeam cum mă înfioară mîinile ei reci, osoase și cădeam ca într-un vis nesfârșit în murmurul vorbelor ei: „Ieși deochi din ochi,din tâmplă,din piept,din spate,din călcâi și te du acolo unde s-a dus urâtul...” Și nu îmi mai
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
știu de unde avea puterea aceea de a ne face sănătoși. După ce pleca, cerul se întuneca în urma ei și natura se dezlănțuia întotdeauna înfuriată că a fost tulburată de cântecul-descântec al oarbei. Norii parcă se luau de piept și trăsnetul ne înfiora despicând zare și cutremurând casele. Totul dura cel mult o jumătate de oră, apoi cerul se limpezea și noi ieșeam din ascunziș ca să privim curcubeul ce se lăsa ca un brâu de fecior mândru peste mijlocul cerului. Pierdută într-o
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
amenințând că-mi fură sufletul. Strigam prin somn cutremurată. -Ai visat iar urât. Odihnește-te.Treacă cu noaptea, zicea mama, făcându-mi cruce. Noaprea trecea, dar venea alta și alta. Ziua, noi, copii satului, porneam tăcuți spre iaz și priveam înfiorați de departe lucruri pe care nu le înțelegeam.Un furnicar neobosit. Săpau, cărau pământul cu roabele sau cu căruțele, tăcuți ca zilele de post și veșnic adânciți în gânduri, priveau spre noi de sub frunțile brăzdate de riduri adânci și pline
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]