2,269 matches
-
din când În când prin curte, numărând orătăniile. Pentru micuța Mașa, lumânările erau țurțurii, iar crengile Încărcate de chiciură - sfeșnice și candelabre. Pentru ea, dar și pentru toate aceste viețuitoare, unele pașnice, altele pornite pe gălăgioase, lucerna cosită și cartofii Înfloriți În brazdă semănau cu propozițiile și frazele pe care Mașa le văzuse În cărțile de citire, dar și În alte cărți. Hălăduind cu vacile pe miriști, descoperise pasaje Întregi din Sfânta Scriptură sau din poveștile pe care i le citea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
unii Îl aruncau iarna În nămeți, ca să-l Înmulțească primăvara, când bănuții galbeni aveau să răsară odată cu ghioceii și păpădia, năpădind Întreaga ogradă și toloaca din fața bisericii, unde cândva, În vremuri de demult, un mire și-a Înjunghiat mireasa. Bănuții Înfloriți aveau să-i culeagă bobocii de gâscă și de rață și chiar puii de curcă ițiți puzderie uneori chiar Înainte de topirea zăpezii. Mașa Însă Își păstra cu grijă câștigul strâns În buzunar... În casa lor se Încetățeniseră alte obiceiuri. Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
doi evadați din raiul comunist, Îți Încânta privirile În timp ce curățenia străzilor era atât de perfectă Încât toți pietonii ar fi trebuit să circule În, papuci de casă...! Absolut, peste tot locul unde Întorceai capul, balcoanele locuințelor erau ornamentate cu trandafiri Înfloriți iar alții având bobocii În curs de expandare, În general predominând culoarea roșie, oferind vizitatorului imaginea unei splendide grădini ce nu o poți afla oriunde...! Colindândau orașul privind și parcă visau. O largă și abudentă variație a produselor de larg
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mitraliată imaginea favorită De către combatanți Alte progenituri ale imaginației ar nega evidența De aceea existența lor rămâne indecisă Nu mi-am închipuit însă o toamnă De patru anotimpuri Cu toate orașele gândurilor împodobite Ca de Crăciun Cu toate livezile privirii înflorite Cărora deși le schimb locul de slujire Tot de după roșu înflăcărat răspund Tot din paharul verii sorb apa vie Dar mi-am închipuit pe cel înveselit De rachiul melancoliei Cântând la mandolină Făcând în gând socoteala lucrurilor Pe care le-
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
picură-n drumamar amarul... Se-aude-o sanie trecândtresare gândul, Iubitul nu-mi mai vine-acum. I-aș vrea alintul... E iarnă și mi-e tare frig pe dinăuntru, Afară ninge, geruiește și-n mine bate vântul, Privesc gutuia ce-mi colindă geamul înflorit Și aș mușca-o acum:o Evă cu alt fruct oprit... Lumină-i în iubirea pornită de la lingură, Colindă auriu, gutuia-n iarnă mă colindă Și-o las acolo...Sunt Evă cu buzele-ostenite De șoaptele din gânduri, de așteptări, iubite
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
în sens invers pe strada plină de mașini de epocă în vitrina aceea este un băiat tuns chilug pregătit pentru școala de corecție hai să-l răpim! pentru că or să-i pună în curând o perucă albă ca de pop-corn înflorit cap sau pajură? s ă decidem repede cap ai văzut? a fost suficient să întredeschidem ușa că a și fugit aidoma unicornului nu știu cum dar a trecut prin noi stafie strălucitoare prin ziduri într-o zi o să-ți spun cum îl
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
sub tălpile goale într-o părtașă solitudine prin anotimpuri rugi ** câteodată tremurul frunzei îl simt rostogolit până la umerii mei până la buzele tale acolo unde nimeni nu calcă lacrăma firului de iarbă un cântec gângurit lăsat-am ca pe un rug înflorit să se-audă în tremurul frunzei salut în lift salut! salut. două siluete nătânge, liftul e prea obosit să coboare sau să urce o nouă zi către casă, către slujbă. o poșetă eventual cu un tampon și un ruj, la
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
făceam eu? Creșteam, creșteam cu o inconștiență pe care n-am mai avut-o niciodată de atunci. Primele mele amintiri se leagă de bunica. Într-una, cred că aveam vreo 3 ani, eram cu ea într-un lan de tutun înflorit și era cald și, ca să mă țină aproape să nu mă pierd, îmi spunea o poveste, despre care nu-mi aduc aminte nimic doar că, atunci când se oprea, îi strigam mereu: „Și, bunică? Și?”. Și ea o lua iar de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
care mă trezeam dimineața în transpirații reci. Unul din vise era așa: un activist de la CC mă întreba: vrei să-ți arăt cum s-ar putea schimba istoria? Mă prindea de cot și traversa cu mine o livadă cu meri înfloriți, dar totul era colorat în nuanțe sepia. La capătul livezii vedeam o piață mare. În mijlocul ei, un ring de box, foarte înalt. Pe ring, Ceaușescu, Ceaușeasca, microfoane și un alt activist în spatele lor. Ceaușescu uruia ceva, îi auzeam ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
va dezvălui totul. Atunci tot sacrificiul s-ar fi dovedit zadarnic, iar Adevărul în care și el credea - o vorbă goală. Nu era chip să mai trăiască. S-a spânzurat repede, fără să se gândească prea mult, de un măslin înflorit. A mai apucat să vadă cum se înălța soarele peste oraș, iar din ochii lui au început să cadă lacrimi limpezi și mari. L-au găsit într-un târziu, și-a fost recunoscut de sutași, bucuroși că, murind, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Poștașul a sunat, mi-a întins o scrisoare de la învățător, scrisă „din partea întregii familii”, cu vechea lor căldură de prieteni. Nu pot să nu mărturisesc o emoție abia reținută, în care erau amestecate sumedenie de obișnuințe uitate, voci, gesturi, pomi înfloriți și desfrunziți în apropierea cerdacului, cafelele, ruladele care dispăreau luate de mâini grăbite, adolescente sau tinere, și altele apărând pe tăvi strălucitoare, ovale, buna dispoziție glumeață a învățătorului și peste toate, ca un abur, prezența nevăzută, stăruitoare a Anei; soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
stilul ultimului Sadoveanu nu poate fi decât rafinat-livresc, îndepărtându-se de vorbire și apropiindu-se de scriere. Aceasta mai înseamnă: forme ale scriiturii, nu ale oralității; artificiu, nu spontaneitate; joc, nu invenție; manieră, nu poezie. Așadar, o artă a expresiei, înflorită și prețioasă; uniformă și decorativă; cântătoare, cadențată ca în versetele biblice“. Poate că temele literaturii lui Sadoveanu vor fi, tot mai mult de acum încolo, resimțite ca învechite pentru cititorul internaut, consumator exclusiv al ficțiunilor timpului său; poate că însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Da, a murit, murmură popa; Dumnezeu să-l ierte! —Dumnezeu să-l ierte! zise și primarele, încet. Fața străinului, împietrită de moarte, era galbenă și părea stăpânită de liniștea unui somn adânc. Lampa sfârâia încet, deasupra. Mortul zăcea pe lăvicerul înflorit al patului; în odaie se lăsase o liniște grea și o taină necunoscută întindea un văl de jale peste mort și peste cei vii. Alăturea, în crâșmă, vuietele conteniseră; rar dacă tresărea câte-un glas domol, ca de departe. Popa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
îi șopti ea. Și se sui întăi ea pe scară în pod; și pătrunse după dânsa, în mirodenia fânului, și Costandin, căutând-o cu brațele întinse prin întuneric. De această dragoste iute și pătimașă nu știu nimeni cât stătură livezile înflorite. Alexa dormea într-o fericită mulțămire, hrănit bine și alintat de muierea lui cu ochii mari și schimbători. Și când începea a sforăi în odăița împodobită cu scorțuri, Cristina îl împungea ușor c-un deget, ca să contenească. Și-n tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mă las de el. Tu trage de ici, din traistă, garafa, și dă-mi o leacă de putere. După ce bău un gât bun de rachiu, moș Calistru se lăsă într-o rână și privi pe ușa colibei, în văi, coama înflorită alb a codrului de brad. Era încă lumină în liniștea de moarte. Moș Calistru tresări: —Unde-s cânii? — Aici. Bătrânul întinse urechea: — Atunci ce s-aude? Sunt și alți pușcași în munte. Cânii lor au sculat caprele și le mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tovarășii mei. Luntrea se strecura printre draperii de liane. Ștefan Gâdea, omul meu, simțind ce caut, mă ducea într-un loc pe care îl știa el. Fără să-mi spuie el nimic, am cunoscut acel loc. Era o grădină sălbatică, înflorită nou de la nuferii din baltă până la malurile ușor înclinate. Volburi se răsuceau pe trestii, iriși galbeni deschideau cărări, boschete de tamarix își atârnau strugurii dulce mirositori. După sălcii urmau pâlcuri de salcâmi înfloriți încă, al căror parfum părea că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cunoscut acel loc. Era o grădină sălbatică, înflorită nou de la nuferii din baltă până la malurile ușor înclinate. Volburi se răsuceau pe trestii, iriși galbeni deschideau cărări, boschete de tamarix își atârnau strugurii dulce mirositori. După sălcii urmau pâlcuri de salcâmi înfloriți încă, al căror parfum părea că se târăște nevăzut și nesimțit pe oglinda luciului. Înainte de a ajunge la salcâmi, m-am oprit între papuri nalte, căci dincolo, în acea grădină ascunsă a liniștii, se zbenguiau cu glasuri, cârcâiri, clămpăniri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
palatele și bibliotecile. Pe basilicile armonioase au așezat semiluna; mozaicurile măiestrite le-au astupat cu var; lângă o coloană cizelată de porfir au așezat o treucă informă de grezie, ca să-și poată spăla mădulările copiii profetului. Peste Bizanțul de piatră înflorită și marmoră au suprapus maghernițe de lemn. Astfel au siluit o minune a lumii. Ceea ce alcătuia însă morbul bizantin al decăderii a trecut din ruini în stăpânitorii noi, și puterea osmanlâilor a clocit încă de la început în măruntaiele ei boala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fost istorisirea prietinului meu, neguțătorul armean. Amurgul umbrea grădinile Istambulului. Priveam mișcat ostrovul de arbori și clădiri al Seraiul Vechi. Domnul Ghirgor Misir mă îndeamnă cu oarecare maliție să observ că expunerea sa, deși mi-a fost servită în stil înflorit, după moda răsăritenilor, totuși are îndestulătoare elemente europene. —Trebuie să sacrificăm Răsăritului și Apusului, a încheiat el. Poezia noastră domolește întrucâtva realismul domniei voastre, pe care eu îl socot mai mult critică decât literatură. După cât se vede din faptele riguros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
spațiu așa de mic, deși Jacqui mergea uneori prin baruri și agăța bărbați doar ca să poată să doarmă o noapte într-un apartament normal. De îndată, m-am înscris la mai multe agenții selecte de recrutare, cu un CV fantastic, înflorit doar pe alocuri. Am mers la câteva interviuri, dar nu am primit nici o ofertă serioasă și chiar începeam să mă îngrijorez când, într-o dimineață de marți, am primit un telefon să mă deplasez rapid la McArthur on the Park
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să-i înfigă pumnalul în inimă? Oftă, disprețuindu-se, fiindcă știa că n-ar fi avut curaj să facă așa ceva. Antonius îl luă pe Valerius pe după umeri. Cei doi se îndepărtară de tabără și intrară în pădure; totul era verde, înflorit. Deasupra capetelor lor, păsările ciripeau; în apropiere se auzea și cântecul privighetorii, ce anunța apusul soarelui. Se așezară pe malul unui pârâu. — Ești schimbat - Valerius privea cu luare-aminte chipul fratelui său. Ești altfel. Pari... mai puternic, mai sigur pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pârâului pe malul căruia înfloriseră narcisele și margaretele văzu o siluetă albă alunecând printre stejari. Strălucirea luminii în părul blond... O mână ridicată ușor, un semn... Era Velunda. — Ce s-a întâmplat? Antonius se uită la Valerius, care contempla malurile înflorite ale pârâului. Fratele său clătină din cap, fără să răspundă. O urmărea cu privirea pe Velunda, care îi zâmbea, spunându-i că de-acum putea veni din nou la el. „Sunt aici, părea că-i șoptește, nu te voi părăsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
încrucișate, privind încruntat iarba. Valerius se sprijini de un măr și scutură puțin trunchiul, făcând să cadă câteva petale. O văzu pe Velunda în lumina soarelui, venindu-i în întâmpinare într-o zi de primăvară și ridicând brațele spre copacii înfloriți înainte de a-l îmbrățișa. Scutură din cap. — Ce spui? — Instructorii mei nu sunt educați să-i trateze pe începători ca pe niște fii de principi, răspunse Manteus, aranjându-și furios tunica. Și apoi, ce-ți pasă de ceilalți? Toți sunt sclavi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
naște basmul verii. În plimbarea mea am întâlnit veverițe jucăușe, care își căutau neobosite hrana, făcând față cu brio căldurii insuportabile de afară pro vocate de de nemilosul și arzătorul rege al cerului soarele. Tot mergând așa, în mijlocul unui câmp înflorit am dat de un cireș mare, mare, sub care se întindea o umbră care mă ademenea să mă odihnesc. Și, pe lângă faptul că cireșul era înconjurat de floricele multicolore care formau un covoraș parfumat, în jurul cireșului se plimba o adiere
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
nu? Ia să vedem. Desfăcu chitanța. M-am făcut mică, amintindu-mi ce sumă scrisesem, dar Sir Richard nici măcar nu a clipit. M-am gândit că aș fi putut să o și dublez. A scris cecul, a făcut o semnătură înflorită, a suflat peste și mi l-a înmânat. —Mulțumesc, i-am spus cu sfială. Pentru nimic! Să sperăm că acum putem uita toate acestea. —V-a mai anunțat ceva Poliția? am îndrăznit. Chipul său luă o vagă nuanță vineție. —Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]