1,289 matches
-
proprietăți agricole. Reforma agrară italiană a eșuat. Scopul ei declarat - soluționarea „problemei Sudului” - va fi atins abia după un deceniu, și atunci doar parțial, când țărănimea din Sud Își va fi abandonat pământurile, plecând În căutare de lucru spre orașele Înfloritoare din Nordul „miracolului” italian. Sudul Italiei era oricum un caz dificil. În Franța Însă, micii arendași au fost stimulați prin noile prevederi legislative să investească În ferme, În timp ce existența unor sisteme ingenioase de credit agricol și a băncilor rurale le
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pensie) pentru mii de dansatori, muzicieni, actori, coregrafi, tehnicieni și personalul administrativ aferent. Mulți dintre dansatori și muzicieni mai ales veneau din străinătate, inclusiv din Statele Unite. și ei au beneficiat, Împreună cu publicul local care viziona spectacolele la prețuri subvenționate, de Înfloritoarea scenă culturală europeană. Așa cum „anii ’60” n-au venit cu adevărat În multe locuri decât la Începutul anilor ’70, la fel și stereotipul „anilor ’50” - decadă stătută, sufocantă, apăsătoare și stagnantă - era În mare măsură fictiv. În Look Back in
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să aspire la o eventuală intrare În Uniunea Europeană. Succesul strategiilor economice ale Poloniei sau ale Estoniei, prin comparație cu soarta României sau a Ucrainei, este evident pentru orice vizitator. Judecate după activitatea micilor Întreprinzători sau optimismul opiniei publice, țările est-europene Înfloritoare stăteau mai bine chiar și decât fosta RDG, cu toate avantajele evidente ale acesteia. Putem conchide că țările postcomuniste mai „avansate”, precum Polonia - ori Republica Cehă, Estonia, Slovenia și chiar Ungaria -, au reușit astfel În decursul câtorva ani grei să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
că nici una nu avea aceeași greutate la nivel național. În 1993, Catalonia, una dintre cele 17 regiuni spaniole, aducea țării o cincime din PIB. Mai mult de un sfert din investițiile străine În Spania luau calea Cataloniei, majoritatea ajungând În Înfloritoarea capitală Barcelona; venitul pe cap de locuitor În această provincie era de 20 de ori mai mare decât media națională. Independentă, Catalonia ar fi fost una dintre cele mai prospere țări de pe continentul european. Identitatea specific catalană s-a conturat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Unit erau printre cele mai sărace regiuni din UE. Cifrele relative la ocuparea forței de muncă (larg mediatizate și o sursă de mândrie pentru suporterii conservatorilor și laburiștilor deopotrivă), deja modeste la nivel național, erau denaturate de mărimea disproporționată a Înfloritoarei capitale; În realitate, șomajul din nordul Angliei rivaliza cu cazurile cele mai alarmante din Europa continentală. În Marea Britanie, contrastul frapant dintre regiuni a fost exacerbat de politici publice prost gândite, dar era și efectul previzibil al sfârșitului erei industriale. În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
disponibil numai Într-o reproducere din plastic Încărcată de nostalgie. Această epurare a memoriei la scară națională era isprava remarcabilă a noii elite politice. Pe urmele doamnei Thatcher, noii laburiști au reușit să se descotorosească de trecut, Înlocuit prompt de Înfloritoarea industrie patrimonială engleză cu Trecutul. Englezii au așadar un talent unic de a cultiva o Grădină a Uitării, invocând afectuos trecutul În timp ce Îl neagă cu Înverșunare. Deși comparabilă, obsesia franceză a moștenirii naționale (le patrimoine) a luat o formă diferită
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
comparată" este departe de a fi termenul cel mai potrivit pentru a desemna studiul literaturii orale. Un alt sens limitează literatura "comparată" la studiul relațiilor dintre două sau mai multe literaturi. Folosirea termenului în acest sens a fost împământenită de înfloritoarea școală a comparatiștilor francezi condusă de defunctul Fernand Baldensperger și grupată în jurul periodicului Revue de littérature comparée. *7 Această scoală a acordat o deosebită atenție - uneori în mod mecanic, dar alteori cu considerabilă finețe - unor probleme cum ar fi reputația
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
byzantin la starea de progres artistic în care ne găsim. Catedrala de la Constanța este o dovadă că se poate înfrăți partea nobilă a stilului byzantin cu cunoștiințele dobândite în școlile clasice. Ansamblul decorațiunei byzantine a catedralei de la Constanța reamintește epoca înfloritoare a acestei arte, al cărei caracter mulți și-l închipuiesc la noi că ar consta în barbariile și imperfecțiunile decadenței ei"193. Sculptorii casei regale, Fritz Storck și Oscar Spaethe au marcat această afinitate pe care cele două regine au
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se îmbogăți și a guverna. În realitate jidanii s'au folosit de netrebnici pentru a suge și distruge nația. Asta trebuie să o știe toți. Nu economicul primează în aceste momente ci viața națiunei însăși. Ea nu depinde de afacerile înfloritoare ale unora ci de victoria tuturor în contra Satanei. Și războiul în general și luptele dela Odessa în special au făcut cu prisosință dovada că Satana este evreul. El și numai el duce slavii ca pe o turmă de boi și
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
John McGovern a lăudat România pentru utilajele moderne pe care le folosea și și-a exprimat speranța că schimburile tehnice între cele două țări vor continua și pe viitor 983. Ziarele americane publicau în martie rapoarte ce prezentau, în culori înfloritoare, dezvoltarea economică susținută a României. Comerțul exterior românesc sporise cu 60% față de 1958 și țările occidentale reprezentau o mare parte din acest procent 984. Gheorghiu-Dej i-a solicitat, totodată, ambasadorului României la Washington să aibă o întrevedere cu Luther Hodges
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
un program activ și încărcat de slujbe religioase și servicii sociale. În mai, Edgar Bronfman, președintele Congresului Evreilor din Toată Lumea vizitase Sinagoga Centrală din București și le spusese credincioșilor: "nu e puțin lucru că viața evreilor poate fi atît de înfloritoare în toate privințele, într-o societate socialistă". Rosen a arătat că depozițiile prezentate Comisiei Camerei Reprezentanților sînt incorecte și le-a cerut celor care încercau "să facă din evrei țapul ispășitor", pentru a împiedica reînnoirea Clauzei, să-și înceteze activitatea
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
aceștia „merg de le cosesc fânul și le împresoară moșia cu tăria lor”, moșie situată, scrie în act, între Bârloviță și Bârlad, de fapt Cătunașii și partea sudică a satului Salcia de astăzi. Un document mai concludent în privința stării economice înfloritoare provine tot din vremea lui Vasile Lupu. Este cartea domnească din 4 aprilie 1649 prin care domnitorul face danie lui Iorga (Iordache) vistiernicul „un sat anume Bozieștii de Sus ce-s la ținutul Tecuciului, cu mori gata în apa Bârladului
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
documentele amintite mai sus. Deci albinăritul se dovedește a fi pe aceste locuri de durată milenară o practică transmisă din generație în generație, cu reglementări ce atestă o indestructibilă continuitate de viețuire, nu în niscai caverne lugubre, ci pe locuri înfloritoare, ce asigurau posibilități și condiții de viață și propășire. Nu întâmplător, zona a fost locuită stabil încă din epoca pietrei. E de admis, oare, să credem că oamenii din a doua jumătate a secolului al XVII-lea se apucau în
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
la noi „prin cumani, erzeși = tovarăș de pământ”, dar aserțiunea nu are și acoperire istorică, dacă avem în vedere sensul primordial al termenului răzeș, acela de părtaș. Ca origine și evoluție, profesorul Constantin Cihodaru face distincție între „obștile țărănești libere, înfloritoare în epoca anterioară formării statului feudal” și „obștile răzeșești” din secolul al XVIII-lea. Istoricul ieșean nu acceptă opiniile acelora care au scris că ultimile sunt o continuare a primelor, împărtășind și susținând părerea lui Sebastian Radovici, ce „combate pe
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]