1,702 matches
-
tăioasă, ochi ageri, păstrând o atitudine rece și critică; Beth, la care solicitările emoționale se traduceau mai degrabă În plan fizic, motiv pentru care, dintre toți, numai ea putea să doarmă. — Auzi, Norman, parcă spuneai că treaba asta o să fie Înfricoșătoare. — Da, așa am crezut că o să fie, admise Norman. — E bine, dintre toți cei care s-ar fi putut Înșela asupra acestei expediții, mă bucur că tu ai fost acela. — Și eu mă bucur. — Cu toate acestea, nu Înțeleg cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
meargă. Pe ecran, Beth nu observase monitorul. Tina, Încă În afara imaginii, spuse: „Mă sperie.“ Beth: „Nu cred că ai vreun motiv să fii speriată.“ Tina: „Este necunoscutul.“ Beth: „Desigur, dar un lucru necunoscut este mai degrabă inexplicabil decât periculos sau Înfricoșător.“ Tina: „Nu știu cum poți să vorbești așa.“ „Ti-e frică de șerpi?“ Întrebă Beth, cea de pe ecran. Pe timpul conversației, sfera rămăsese deschisă. Cu ochii la monitor, Harry spuse: — Păcat că nu putem vedea ce e Înăuntru. Aș putea să fac ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
motiv să fii speriată.“ „Este necunoscutul“. Norman o găsi pe Beth privindu-se pe sine și pe Tina În imaginea redată de videocasetofon. „Desigur“, spunea Beth cea din imagine, dar un lucru necunoscut este mai degrabă inexplicabil decât periculos sau Înfricoșător.“ Tina: „Nu știu cum poți să vorbești așa.“ Beth: „Ți-e frică de șerpi?“ Beth Închise monitorul. — Încercam să văd dacă pot să ghicesc de ce s-a deschis. — Și ai găsit ceva? — Până acum, nu. Pe monitorul adiacent se vedea sfera. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
În consecință, devin din ce În ce mai urât. — Crezi că Harry face asta? — Așa cred; spuse Norman și adăugă În gând: „Așa sper“. — Norman, te simți altcumva decât normal? — Nu, mă simt exact același. Dar arăt ca dracu’! — Da, arăți un pic cam Înfricoșător. — De asta sunt sigur. Te simți bine cu adevărat? — Beth... — OK, spuse Beth. Se Întoarse și se uită din nou la monitoare. — Mai am o ultimă idee. Mergem amândoi În Cilindrul A, ne punem costumele, intrăm În Cilindrul B și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de ea. Beth continua să se vadă pe sine Însăși ca pe o victimă, așa că era nevoită să nege puterea și să ajungă să fie persecutată de aceasta. Era ceva diferit față de Harry. Harry Își nega temerile și astfel imaginile Înfricoșătoare se manifestau de la sine. Dar Beth Își nega propria putere, așa că se manifesta printr-un nor Învolburat de putere amorfă, necontrolată. Harry era un matematician care trăia În lumea conștientă a abstractelor, a ecuațiilor și a ideilor. El putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cei de la Marina Militară să afle despre sferă și despre puterea pe care o conferea. Acea putere ar fi putut constitui un fel de armă supremă: capacitatea de a-ți Înfrânge inamicul pur și simplu prin forța gândului. Implicațiile erau Înfricoșătoare, iar ei erau cu totul neputincioși. Doar dacă... — Cred că-i putem Împiedica să afle, spuse el. — Cum? Întrebă Harry. — Mai avem Încă puterea, nu-i așa? — Cred că da. — Iar această putere constă În capacitatea de a face orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
noapte ce-a lăsat în urma marilor bătălii, boala unei ființe agitate-n clopotele unei speranțe... Târziu își vor aminti de noi cei ce Vor veni să ne sacrifice într-o străveche mâhnire și vom tresări, în neființă într-o iubire înfricoșătoare. O RANĂ DE SUFLET ÎN JOCUL DE DRAGOSTE Domnului Eugen Rășchitor Iubitule, mi-au obosit zilele așteptându-te. Atâtea clipe mi se destramă în răcelile șoaptelor... Dragostea mi se sfarmă în cioburile stelelor și-mi sângerează vertebrele visului, simt aerul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
-l apasă ușor cu ramurile lor, ascunzându-l privirilor. Auzea voci, fără să înțeleagă cuvinte, auzea muzică, fără să înțeleagă de unde vine, simțea adierea unui vânt care se întețea și care făcea frunzele să se miște forțat, haotic, în foșnet înfricoșător. A încercat să fugă, dar picioarele-i erau grele și se forța să facă fiecare pas. S-a oprit năucit. Nu putea să mai plângă și nu înțelegea ce se întâmplă. A deschis gura să țipe, dar în acel moment
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
menstruală pe care ați avut-o vreodată, multiplicați-o de vreo șapte milioane de ori și faceți-o să dureze timp de douăzeci și patru de ore și după asta o să aveți o idee despre ce înseamnă durerile facerii.) Da, a fost înfricoșător, murdar, umilitor și de-a dreptul îngrijorător de dureros. Dar, în același timp, a fost incitant, încântător și minunat. Dar cel mai important pentru mine a fost momentul în care travaliul a luat sfârșit. Parcă îmi aminteam durerea, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
intram eu. Mama și tata se uitau la mine cu teamă. Anna și Helen plecau când apăream eu. Nu eram îmbrăcată în vreun costum de camuflaj, nu aveam petrecută peste piept nici o cartușieră și nici nu eram dotată cu vreo înfricoșătoare armă automată, iar în buzunar nu aveam nici o grenadă. N-aveam fața dată cu noroi. (Deși, dacă stau să mă gândesc, se poate să fi fost murdară. În perioada asta îngrozitoare băile mi-au ieșit completamente din program.) Dar mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
vă uitați? mârâiam eu. Ah, ăăăă... la asta, îmi răspundeau ei agitați, arătându-mi televizorul printr-o fluturare a mâinilor. Stăteam cu toții în tăcere, prefăcându-ne că urmărim programul pe care ni-l găsise telecomanda, eu emițând vibrații palpabil de înfricoșătoare, iar Anna, Helen, mama sau tata stând țepeni, fiindu-le teamă să vorbească sau să propună să schimbăm canalul, așteptând să se scurgă o perioadă de timp decentă ca să poată pleca și să continue să-și urmărească programul la televizorașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
rămânea țintuită în picioare, rușinându-se fiindcă vrusese să plece, dar nedorind nici să stea. Și urându-mă pentru că o obligam să rămână cu mine. Foarte bine, du-te, îi aruncam eu cu răutate. Du-te! Pentru că eram așa de înfricoșătoare, nimeni, nici măcar Helen, nu avea curajul să-mi spună că eram incredibil de egoistă și, vorbind cinstit, o scârbă și jumătate. Îmi terorizam toată familia cu nebunia mea și cu schimbările mele imprevizibile de dispoziție. Kate era singura pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
acum! a exclamat Adam revenind la tonalitatea furioasă. Ce naiba se întâmplă? — Ce vrei să spui? am întrebat eu cu voce stinsă. Era limpede că Adam încerca să-și țină sub control mare parte din nervi, numai că treaba asta era înfricoșătoare. —De ce te porți așa cu mine? m-a întrebat el supărat, cu fața foarte aproape de a mea. Nu-mi venea să cred ce se întâmpla. Unde dispăruse Adam cel drăguț, plăcut și înțelegător? Cine era bărbatul ăsta furios care apăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
teamă ca nu cumva el să se simtă singur și neluat în seamă? Rolurile ni se inversaseră. Iar eu nu mai știam cum trebuia să ne purtăm unul cu celălalt. Trebuia să reînvățăm totul. Iar asta era de-a dreptul înfricoșător. Ce era în neregulă cu felul în care ne dusesem viața înainte? Ei, evident, dacă stăteai să-l asculți pe James, multe lucruri erau în neregulă. Dar mie îmi plăcuse viața aia. Și nu eram sigură că vreun alt sistem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
profit la maximum de proasta mea dispoziție. Sincer vorbind, mă comportam ca un copil. Muream de nerăbdare să am ocazia să zic ceva. M-am gândit că mi-ar fi plăcut să experimentez o voce stil Joan Collins. Afectată și înfricoșătoare. Cuvintele să sune ca niște cuburi de gheață căzând într-un pahar. Și să zic ceva de genul „Eu chiar nu m-aș obosi să vorbesc cu mine, în locul tău. Sunt foarte prost dispusă și nu știu cât o să reușesc să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
la miile de filme SF În spatele cărora echipe Întregi de tehnicieni fac minuni, grote, puțuri, totul gri, murdar și de undeva clipocește apa, construiesc schele pe care se tîrăsc aliens lipicioși după ce au atîrnat de niște conducte groase, ele Însele Înfricoșătoare mai ales dacă scapă aburi și scapă, porți masive de metal din viitor cu nituri cît pumnul, vagonete ce par să nu meargă dar nici să vină de undeva, misterioase clădiri abandonate În peisaje distruse de-un Întotdeauna mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
zice c-a votat cu PRM-ul, că l-a lovit o pareză, dar, cînd a citit ceva scris de Vadim, a-nceput să i se miște mîna paralizată. Și a scos cu ea, din pălăria de spital, următoarea pasăre Înfricoșătoare: „Președintele Iliescu va fi În total președintele României timp de 10 ani”. Și eu cred la fel, că-i Înconjurat de scriitori SF Mironovi și ghicitori paralizați. (Notă din prezent: a nu se mai lua iluzioniștii peste picior, Iozefini, bunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să-i dea drumul iarăși În lume mîine dimineață. Vreau să fiți acolo cu noaptea-n cap, tu și Dud, să zicem la ora 7. — Dar Carlisle și Breuning? Dudley izbucni În rîs. — Flăcău, prezența ta e cu mult mai Înfricoșătoare. Trebușoara asta are lipită pe ea eticheta „Wendell White“. Ca și o altă operațiune, pe care am declanșat-o de curînd. Una care-o să te intereseze. Loew spuse: — Domnule polițist, pînă acum a fost cazul lui Ed Exley, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
social al familiei Morrow Întregea lista invitaților, umplînd pînă la refuz uriașa curte a bătrînului Welton. Jurăminte matrimoniale pentru liniștea lui. Datorii prost făcute rezolvate favorabil: noi zile În calendar, „depoziția-poliță de asigurare“ depozitată În paisprezece seifuri de bancă diferite. Înfricoșătoare jurăminte. Se sili să dea bine În altar. Parker a Îngropat cazul asasinării lui Hudgens. Bracken și Patchett au fost liniștiți de armistițiul Încheiat. Dudley a anulat ordinul de urmărire a lui White, luînd de bun raportul lui fals: nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Asemenea fixații sînt ca prostituatele - se pot Îmblînzi, dar nu scapă de vechile metehne. Diseară la 10, flăcău. Și fii mai optimist, ce naiba! Curînd voi avea pentru tine ceva muncă extracurriculară, care ar putea să te readucă la obiceiurile tale Înfricoșătoare de altădată. Bud clipi din ochi. Dudley zîmbi și porni spre camera 6. Prostituată, adică Lynn. Gluma asta despre Janeway cu ce echivalează...? Urletele lui Joe Sifakis răzbătură prin cei patru pereți, ajungînd pînă la marginea curții. CAPITOLUL 50 Gallaudet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
să discut cu ei. Nu voiam decît să știu cine făcuse acele fotografii obscene. Însemnările lui White: „Torturi absolut cumplite“. — Doar ca să discuți cu ei? Știu ce s-a Întîmplat acolo. Lui Art i se citea În ochi o mîndrie Înfricoșătoare. — Au crezut că am venit să-i șantajez. Totul a mers prost. Aveau niște negative porno mai vechi și am Încercat să-i fac să identifice personajele. Aveau niște heroină și medicamente antipsihotice. Mi-au spus că știu ei un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
fi gândul acesta, ar trebui să scrie despre moarte, speranță, șiretlicurile vieții, amăgiri și abur și chiar despre naivitățile numite datorie, sacrificiu, voință, greșeală, energie neobosită, rău și bine și încă altele care numai împreună înseamnă viață. Iar în fața cuprinderii înfricoșătoare a acestui gând se așternea dintr-odată liniștea rece, din teama că nicicând forțele lui nu vor fi în stare să spună ce trebuie spus, încât, cu mintea chinuită de rușine, gândea că opțiunea pe care a făcut-o deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
teama și invidia ce, la rândul lor, nasc răul sau sunt deja trimișii răului în lume. Însă ideea sau ideile acestea i se vor preciza în ani, ba chiar numai ani mai târziu, atunci nu arătau decât ca o instituție înfricoșătoare din care ieșeau, liniștitoare, poate chiar singurele liniștitoare, îndeosebi chipul tatălui, care se întorcea din călătoriile lui prin țară cu lăzi cu fragi și căpșuni sau cu brațele încărcate cu pepeni verzi, și chipul mamei, ce din nimicuri și lapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de groază deoarece își dă seama că pentru cei din cer tot ceea ce se întâmplă se desfășoară în concomitență, că tocmai de aceea voința lui Jupiter și aceea a destinului au putut deveni una, revelându-se pământescului într-o concomitență înfricoșătoare ca o indestructibilă unitate dintre vină și pedeapsă.“ ÎHermann Broch). Și tot Hermann Broch: „...fiindcă el rămâne pe loc în rătăcirea-i imobilă, încătușat de deznădejde și încătușat de hazard, țintuit de toată grozăvia erorii, oh, cu toate acestea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
unde aveau să ducă toate astea. Kenneth și Sidney s-au strecurat în holul reședinței Blackshaw Towers și au descoperit că și pe dinăntru casa era la fel de stranie cum era pe-afară. Au fost întâmpinați de un majordom slab și înfricoșător pe nume Frisk, care i-a condus sus pe scară, până la camerele lor. Spre disperarea lui, Kenneth s-a pomenit nu numai că era dus în Aripa de Est, departe de prietenul lui, dar și că trebuia să doarmă chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]