1,615 matches
-
iar sună, fără răspuns. Mai încertl o dată și în sfârșit aud o voce trezită din somn: "Da, cine e?"| "Roses, sânt eu, mi-e rău, am nevoie de ajutor, nu știu numărul ctej la Salvare, nu pot să mă mișc." îngîn fără sens, dar simt îngrijorarea! ei când mă anunță că în două minute sare în mașină și vine la mine.f "Lasă, că anunț eu Salvarea", mai aud. închid și intru din nou înj panică de data asta pentru că nu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
sărbători cu carne, șuncă afumată și cârnați. Pentru ultima dată se face semn ospătarului care se conformează, iar frații bucuroși achită toată consumația de o seară. n restaurant se mai zărea ici colo câte un chefliu somnoros ce încearcă sa îngâne un cântec de dor și jale, numai de el știut și înțeles. Târziu în noapte ne despărțeam cu îmbrățișări și cu urări de sănătate pentru cei dragi și pentru noi. Apoi privim la cunoștințele de o seară cum se îndepărtează
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
cu stihiile. GÎndul refuză, dintr-o pornire romantic-rebelă, să se acordeze cu tonurile universului, iar Îngînarea este percepută doar ca o batjocură și nu ca o invitație la o posibilă fuziune: Nențeles rămâne gândul Ce-ți străbate cânturile, Zboară vecinic, Îngânându-l, Valurile, vânturile. Natura, cînd nu este pur și simplu ostilă și anihilantă, nu face decît să țină isonul umorilor negre ale omului, ca În Cetini negre, unde-l Împresură cu chinul drumului și ceața sîngerie a ceasului, fără ca descîntul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
și rememorării. Luminile și umbrele par acum succesiuni de Întîmplări și fapte, de bucurii și de regrete, de Împliniri și de eșecuri, de izbîndiri și de păcate ce trec prin mintea celei care manevrează evantaiul. Alternanța și succesiunea lor o Îngînă pe aceea a umbrelor și luminilor verii tîrzii, iar mișcarea evantaiului urmează precipitarea delicată a răsuflării. Poemul trece sub tăcere cele expuse mai sus prozaic. El vrea să dea doar două repere senzoriale, sub forma a două alternanțe pe care
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Ce m-a uimit și m-a Încîntat din capul locului a fost simplitatea și echilibrul expresiei. Nimic forțat, formulări firești, făcute parcă să invoce cît mai direct imagini pline de o emoție necăutată, intrinsecă. Un singur cuvînt, cântărind, parcă ÎngînÎnd linia greoaie a cumpenei, evadează din imagini spre altă zare - aceea a spiritului. plouă cu soare - cântărind curcubeul cumpăna fântânii Valer G. Pop Nimic nu amintește de prezența sau existența omului, totul este manifestare liberă a fenomenelor naturii. Poate doar
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
oare cu trupul pășește? Iar dacă ar păși doar cu trupul, oare nu s ar scufunda în apă, urmând legea multiplului desprins din legătura Unului? De îndată ce recade în legătura cu trupul, Petru nu mai poate păși pe apă: „Când se îngâna ziua cu noaptea, Isus a venit la ei, umblând pe mare. / Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au spăimântat, și au zis: «Este o nălucă!» Și de frică au țipat. / Isus le-a zis îndată: «îndrăzniți, Eu
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
mă-neacă, mă frământă? Tu crezi că eu degeaba m-am scoborât din stele Purtând pe frunte-mi raza a națiunii mele? Voiu să ridic palatul la două dulci surori, La Muzică și Dramă... în dalbe sărbători, Voiu să le-ngân viața și n cupa lor aurie Să torn zi și-ntuneric, dureri și bucurie, Să văd trecutu-n viață, să văd româna dramă, Cum din mormânt eroii istoriei îi cheamă Și muzica română chemând din munții-n nouri, Din stelele
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Dupont cântând din flaut la Palais-Royal?" "Care Dupont?" "E adevărat, se îndoia bolnavul, care Dupont ? Uite, un Dupont oarecare... Stai să mă gândesc... Știi ce ? Nu-l cheamă Dupont." "Și a cântat acest Dupont al tău din flaut la Palais-Royal?" îngâna impresionată doamna Dubois. "Cine ți-a spus că era la Palais-Royal? Cred că ți-am spus că trecea pe Ponts des Arts." "Nu ziseși tu acum, că Dupont cânta la Palais-Royal?" Soția mai avea candoarea naturală să-l întoarcă la
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dat, acea lume "scoasă din țâțâni" din mahalaua caragialescă: Așa cum era de așteptat, tot vioara întâi era cea pusă pe scandal. Răgușită, țâfnoasă, plină de parapon că nu ajungea să scoată o singură notă fără ca viola și violoncelul să o îngâne și s-o scuipe, ea țipa asurzitor, dădea cu picioarele, părea că e hotărâtă să-și rupă corzile sau să-și dea foc. În partea mediană mi s-a părut că violoncelul ar fi strigat: Ho nebuno! 45 Aluziile muzicale
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pe la „balamuc“, cum i se spunea Spitalului de la Socola din Iași, și doftorii socotindu-l nepericulos, l-au lăsat liber acasă“..., se mai vorbea pe la colțuri. Un cârd de copii se ținea dupa el, pe uliță, hârjonindu-se, unii chiar îngânându-l. El nu se mânia, îi privea și râdea cu ei. „Plecați!... plecați, măi plozilor și lăsați omu‟n pace... îi mai sărea în ajutor câte cineva, cu milă și inimă bună. Lăsați-l cu Dumnezău‟ lui, și nu vă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pe mămăica ei, să intre pe portiță... și, ea să-i iasă înainte cu brațele întinse... „mămăică... mămăica me‟!“, dar ea întârzia să vină. Fata, însă, cu încăpățânare continua s-o aștepte. - Treb‟ să vie, mămăica me‟... treb‟ să vie! îngâna copila, cu o hotărâre care cutremura. Până într-o zi, când cu ochii ațintiți spre portiță, se pomeni murmurând : „Aha ...ioti, c-o vinit mămăica!“ Și, fetița s-a luminat dintr-o dată la față, și strigând, când portița s-a
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
urma urmei, nu e un adolescent amorezat. —E o criză de vârsta a doua, explică Tish. Fata asta i-a luat mințile și l-a făcut să-și aducă aminte de tinerețile lui. — Și eu i-am luat mințile odată, îngână Minette monoton. —Ai să-l primești înapoi? întrebă dintr-odată Darcey. Dacă te sună peste o zi-două și spune că totul a fost o greșeală? Minette își mușcă din nou buza. Sunt elvețiancă, nu franțuzoaică, zise ea. Nu cred în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
astfel încât ei nu-i păsa nici că mânca aiurea și nici că el se amuza. Și mai târziu, plimbându-se mână-n mână pe străzile șerpuitoare ale orașului, oprindu-se să arunce bani în cutia de chitară a cântărețului care îngâna balade de dor și jale, îi povesti de ce se întorsese în Irlanda și ce șoc fusese pentru ele plecarea tatălui său. — Îmi pare rău de mama ta, spuse el cu compasiune. Tatăl tău e... cam dobitoc? Nu obișnuiam să gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
el. Neil Lomond e soțul tău? Cred că-ți bați joc de mine. Sigur că nu, zise Darcey cu blândețe. Însă e clar că nu mai e soțul meu de mult. Anna rămase mută. —Știu, știu și-mi pare rău, îngână Darcey, și ea puțin agitată. Ar fi trebuit să-ți spun dinainte numai că... vezi tu, nici mie nu prea mi-a venit să-mi cred ochilor când a intrat în birou și... —N-ai spus niciodată. N-ai vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
din moment ce eu sunt în Irlanda și tu în Scoția, dar în rarele ocazii când va trebui să vorbim, ești sigură că relația noastră profesională e în regulă? — Desigur. —Excelent, zise el cu un zâmbet exagerat. Bun. — Păi, atunci, la revedere, îngână ea cu un zâmbet strâmb. Mersi că, ăă, ai trecut pe-aici și în general pentru tot ce ai făcut pentru mine. Și sunt sigură că o să ne mai vedem. Da, sigur. Se priviră stânjeniți o clipă, apoi ea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
poate-i...galant, M ajută să-l uit pe...cel'alt! Trăsura, cu mătase împodobită Și peste tot ...aurită, Radia fericită ! Deși mult mai tânără ca el, Trăsura discret a clipit Știți dumneavoastră-n ce fel! Calul?! A rămas înlemnit! Îngânând singurel: Sunt trecut mult de soroc, Cum așa mare noroc Să dea peste mine, Să-ncerc, o fi bine Sau nu? În...fine! Înțelept -sau nua gîndit: Nu mai am mult de trăit! Puțin! Dar voi trăi fericit! Hotărât mai
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
butoaie sunt pregătit sufletește pentru o transfuzie atemporală cu vin de buturugă am condus vara la gară de azi vreau să umblu pe șapte cărări o să cânt despre amor nebun printre frunzele scuturate lăutarii lumii bat în poartă și îmi îngână de inimă albastră la ora când cade cerul peste mine ca să mă învelească în pasteluri nu vă mint am o nouă pasiune fac obiecte de cult din țambal acordeon sau vioară iar sufletul primește cântece fără perdea spre amețire infinită
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Cei doi bărbați porniră spre cotețul animalului de sacrificat, înfruntând pornirile dușmănoase ale crivățului. Animalul porni a grohăi amenințător, parcă dorind, în ultima clipă, să dea o lecție stăpânului egoist. Copiii priveau, cu luare aminte, la pregătirile celor doi bărbați, îngânând colinde, învățate de la părinții lor: A veni de mult, de Sus Feciorul cel bun, Isus. El prin lume a umblat Locuri multe-a colindat... Eu am învățat la școală un colind nou, spuse, cu însuflețire, Ivan. Învață-ne și pe
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
de zăpadă, un fum subțire, de la cuptorul fermecat, care le dăruia cozonacii pufoși și pâinea coaptă pe vatra tencuită. Vremea trecu și se auziră, dinspre casa vecinului Dimitrie, care era la vreo două sute de metri, glasul gros al dascălului Vasile, îngânat de glăscioare înfrigurate de copii: O, niho, ho O, niho, ho... De după răspântie, se ivi sutana neagră a părintelui Ioan, înalt, dar încovoiat din pricina frigului pătrunzător. După el, pășea apăsat dascălul Vasile, care ducea o traistă mare, pentru a primi
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
dafin din parcul Alameda și, printre crengile unui platan venerabil, zăresc în stradă o reclamă care recomandă "berea Moctezuma". Undeva, într-un gang, un tânăr indian se odihnește sau așteaptă ceva, așezat pe ultima treaptă de la intrarea unui magazin, și îngînă un cântec pe care nu-l aude nimeni în afară de el; un bătrân cu obrazul măsliniu cotropit de o barbă țepoasă și albă s-a așezat mai la o parte și privește în gol; vânzătorii de ziare, voceadores, își continuă melopeea
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
și banii sunt rari; că porumbul, lâna sau fructele care se schimbă sunt puse direct în praful piețelor al căror nume aztec, tianguis, e încă folosit. Dar nimeni sau aproape nimeni nu se oprește în aceste așezări unde istoria se îngînă cu jungla. Autobuzul plonjează în sud, sub un cer tot mai ars de febră în ciuda rafalelor violente de ploaie, și între păduri întinse de palmieri bătrâni unde e normal să-ți amintești de Rousseau, de mitul vârstei de aur și
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
exuberanța vegetației anunță pădurile tropicale copleșite de liane. În clipa în care am ajuns, cobora noaptea. Mai bine spus, se prăbușea noaptea. Căci tropicele nu cunosc, se pare, acea dulce prelungire a incertitudinii dintre zi și noapte, când întunericul se îngînă cu oboseala albă a zilei și întîrzie să pună stăpânire pe lucruri învingîndu-le încet, cu precauții. În jurul nostru, în câteva minute, arborii devin negri. Să mulțumesc sau nu întîmplării care ne-a adus aici la o oră de seară? Ea
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
uitat de toată lumea și aproape uscat, urcam până sus, la mansardă, Și ciocăneam la câte o ușă verde, care părea împăienjenită de așteptare. Nu-mi deschideau fete frumoase și triste, cu ochi imenși, ci, de obicei, bătrâni sau gospodine îngălate. îngînam ceva și coboram, ieșeam iar în soarele omogen și placid, străbăteam iar străzi vărgate de linii de tramvai, mă înfundam iar în zone neștiute ale orașului. Blocuri roz, blocuri stacojii, cu balcoane sprijinite de atlași și gorgone cu țâțe de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de televizor sau de ziare? Cine făcea cel mai mic efort să-nțeleagă lumea în care trăia? Magnetofonul, ceaiurile, discurile jerpelite, revistele porno erau realitatea. Unde era suferința? Bătrânul nostru profesor de socialism, bocănind pe podium cu gheata lui ortopedică, îngîna la ore o litanie monotonă, fără să-i pese că fetele citeau pe sub bănci Lorelei iar băieții se-ntorceau la bancă și, cu mutrele chinuite ale cîntă-reților de rock, mișcând ritmic din umeri, bâzâiau printre dinți riff-urile de început de la
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mișcând din fund cu o pasiune grotescă: "Ah, darling, ce bună ești!" "Să vină negresele, să-nceapă dezmățul!" striga și Titina, pe când Papa și Angeru își reluaseră duetul obsedant: Sus, muncitori, și-nainte/ Pe drumul marii biruinți, al cărui refren, îngînat vicios de mai toți cei din 164 dormitor, suna ca un răspuns în falsetto, nici măcar polemic, mai curând indiferent și batjocoritor, dat oceanului de propagandă în care trăiam și care nu reușea să ne ude: Inți, inți, ia-o-n
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]