1,496 matches
-
bătea la ușă, iar admiterea la facultate nu era nici ea departe când Îl auzi vorbind din nou. Tot despre Regina desigur, dar Într-un registru al detaliilor crude de această dată care pe ea o făcură să zâmbească cu Îngăduință din nou. Limbajul lui era pe cât de șocant de liber, pe atât de nepotrivit cu lipsa sa de experiență erotică. Ceea ce se anunța a fi o simplă reluare, cu variațiuni, a aceleași teme, se transformă În miracol: cuvintele care Însoțeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
meu sensibil nu prea fac față când îmi e greață, dar nici o grijă, am luat înainte de a pleca de la azil un antivomitiv. Nu sunt idiot să-mi vărs mațele ca să mă fac de râs. N-o să mă las privit cu îngăduință să știu că trag cu ochii închiși, astupându-mi nasul cu cealaltă mână ca să nu mai simt duhoarea noroiului...” — Aici locuiește, zise Dinu, întrerupându-mi monologul. Dacă ții neapărat s-o cunoști, eu te aștept la cafenea. Până atunci iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Dar într-o zi i s-a înfundat. A alunecat pe gheață, a scăpat în apă, a făcut pneumonie și s-a curățat în câteva zile. „Poate totuși a fost un accident”, am zis. Domnul Andrei m-a privit cu îngăduință. „Accident? Hm”. Și n-a mai vrut să discute despre asta. Eram din ce în ce mai intrigat. Dacă l-aș fi întrebat pe vreunul „de ce vă e teamă?”, s-ar fi uitat cu siguranță la mine mirat: „Teamă? Nu înțeleg, de ce să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a-și da dreptate lui însuși și în a se distruge. Trebuie să mai spun că pe femei nu le-am obosit niciodată cu insistențele ori cu geloziile mele. Nu complicam inutil lucrurile și am avut față de dragostea trupească o îngăduință paradisiacă. Mi se părea actul cel mai intelectual cu putință; și puțin mă interesa că mărul pe care l-a dat șarpele Evei a fost poate putred. Dar mi-a lipsit totdeauna ceva. Sentimentele mele erau incomplete ca și visele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mai trebuie? Întrebi oare taurul dacă a fost la vacă înainte de a-l înjuga? - Știu, stăpâne. Dar bărbații lipsiți de femeile care le sunt potrivite nu mai pot fi destul de ageri și buni de muncă pentru mărețele planuri... Și cer îngăduință stăpânului meu să-i aduc aminte că aceste neamuri daza și teda au oamenii cei mai ageri și mai muncitori din toată această parte a lumii. Taurii cei mai puternici și nici chiar elefanții nu vor putea învăța meșteșugurile care
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
poartă cu ei prin văzduh. Și Ntombi tăcu, învățîndu-l și pe Mai-Baka să-și potolească limbuția. Ajunseră în sfârșit pe podiș, lângă marea luntre. Dar când văzu pădurea aproape, Mai-Baka iarăși uită de povața nevestei și-i ceru lui Auta îngăduința să se ducă să vâneze ceva pentru cină. Și spre mirarea lui, Auta nu numai că nu se mai supără, dar îl strânse în brațe cu bucurie. El nu știa că ajungând în sfârșit la ceilalți, chiar dacă nu aflase încă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ajuns. Bărbații se alăturară doamnelor. Elfrida veni la soțul ei și-i spuse: — Ignatius, tocmai îi povesteam Irinei despre lucrul acela curios petrecut noaptea trecută. Erați treji? L-ați simțit? — Ce anume, draga mea? întrebă Ignatius cu un aer de îngăduință răbdătoare. Păi, acel... acea clipită. Ca și când pentru un moment n-ai mai fi fost acolo. — Ridicol, spuse Gribb. — Nu, zise Vultur-în-Zbor, doamna Gribb are dreptate. A fost ca un hiatus... ca o sincopă a timpului. Uite, uite, uite, rosti Gribb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
băncii. Mi-a răspuns că forma este, deocamdată, partea care-l acaparează mai mult. “Deocamdată, zise apăsat, sunt la studiul formei. Conținutul Îl las pe mai târziu, când voi fi mai... pregătit!” adăugă cu seninătate, privindu-mă, parcă, cu multă Îngăduință, ca și cum ar fi deținut un mare secret. Apoi se răsuci brusc, mă Înțepă cu privirea și spuse misterios: Sunt și cuvinte care... dor, preciză el apăsat. Cuvinte periculoase, cum le numesc eu. Aici, că tot m-ați Întrebat, intră În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
isprăviseră de ciugulit ceva de pe jos. De la un balcon Îndepărtat, cineva Îl salută. Răspunse bucuros, dar, când ajunse În dreptul clădirii, observă rușinat că semnele erau adresate unei alte persoane. Tânăra din balcon, de o frumusețe ireală, Îi zâmbi totuși cu Îngăduință, legănându-se ușor. El Își plimbă privirea pe trupul ei subțire, Îndulcit de soarele care asfințea, și bănui cornițele sânilor Înțepând sub rochița simplă. Îi remarcă părul fumuriu și foarte lung, care-i Învăluia trupul. Ochii ei, neînțeles de mari
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
te refereai? — Habar n-am. Giumbușlucuri de adolescenți? Niciodată nu m-am dat În vînt după glumițele cu trasul pantalonilor și alte de-astea. — Dar ăla nu era giumbușluc de adolescenți. Ai crezut că te violez. Ea mă privi cu Îngăduință și mă luă de mînă, observînd rana infectată care Încă mai conținea așchia din racheta lui Crawford. — Nasoală. Dacă vii la clinică, mă ocup de ea. Violată? Nu. Te-am confundat cu altcineva... După ce am Închis ușa, m-am Întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
vârtejurile de nisip în deșert. Shams trăia într-o lume secretă, Omar - într-o lume rarefiată. Prietenia venea, pentru fiecare, ca uscatul după potop. Omar nu mai găsise atâta răbdare și atâta tandrețe străluminată de la dispariția mamei lui. Shams primea îngăduința și ascultarea care îi lipsiseră. La „Ulduz“, Shams nu se purta ca un proprietar, ci ca un chelner umil, care ducea tăvile. Uneori, zâmbea sub insultele celor care benchetuiau și așa, fără vin, și-l strigau de departe: „Băiete, mai
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Era primăvară. 12 aprilie... ― Te-au torturat? ― Nu. Dar amenințarea cu tortura e și ea o tortură... După ce-am abjurat, a trebuit să fac penitență, recitând zilnic, sub supraveghere, șapte psalmi. Nu aveam voie să ies și puțini căpătau îngăduința să mă viziteze. Cel puțin, acum, mă lasă să umblu pe colinele acestea, să-mi bucur ochii bătrâni de priveliștea verii, înainte de a orbi de tot. ― L-ai tăgăduit, vreo clipă, pe Dumnezeu? ― Nu, cum era să fac așa ceva? Am
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
trențele. Plângeau câte o săptămână. Domnul Bică-Jumate nu ținea seama de asta. El la zi-ntîî se înfiița după chirii. Acum, nu era mare lucru zece lei pe lună, dar la sărac și-un capăt de ață atârnă greu! Chivuțele cereau îngăduință: - Domnu Bică, mai lasă-ne câteva zile, n-avem... Proprietarul rînjea: - Eu vă las, da vă costă! La mine-i ca la bangă. Că am și eu afacerile mele! Le punea să apese cu degetul sub slovele scrise strâmb pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tăiatătc "Alcibiade sau coada tăiată" Întortocheata poveste a dandysmului ar putea Începe, după unii, cu Alcibiade, frumosul discipol al lui Socrate, și cu acea coadă tăiată a câinelui. Despre nobilul atenian, istoricii (Xenofon mai ales) nu vorbesc cu prea multă Îngăduință. Poate doar Plutarh să facă excepție. Alcibiade e frumos, bogat, de familie bună, inteligent, fără a se ridica Însă vreodată nici la măreția tutorelui său (Pericle) și nici la cea a mentorului spiritual (Socrate). Mult prea risipitor cu darurile oferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
așadar spernogini. Fapt care nu Îi Împiedică, ba am putea spune că, dimpotrivă, Îi stimulează să devină cei mai mari seducători ai epocii, făcând ravagii În lumea bună, printre doamne și, deopotrivă, printre domni. Singurele femei acceptate În preajmă, cu Îngăduință și chiar prietenie, sunt - se va vedea de ce - curtezanele și amazoanele moderne, făpturi bărbătoase, puternice, sportive. O analiză atentă a contextului În care femininul se emancipează galopant poate explica resorturile crizei de identitate masculină, tot mai accentuată În epocă. Apariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
nuanțate. Iar istoria sa, câtuși de puțin Încremenită. Alături de hoinar (le flâneur) și derbedeu, dandy-ul se opune din răsputeri unei lumi mediocre, a „turmei și riglei” (Flaubert), a cumintelui musiu Prudhomme. Chiar dacă societatea Îi tolerează, cu un amestec de Îngăduință, dispreț și chiar admirație, doar pe dandy, În timp ce pe vagabonzi Îi reprimă fără ezitare, viața primilor nu e lipsită de un suflu tragic. Ba chiar de un nobil eroism. Dandysmul la răscrucetc "Dandysmul la răscruce" Filfizoni mai mici, mai mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
a unor autori care, În parte, au respirat și ei, măcar În tinerețe, aerul tare al Parisului, s-au delectat cu „formele” culturii moderne, ba chiar le-au implantat pe sol românesc o dată Întorși acasă? Pe de altă parte, aceeași Îngăduință superior amuzată se Întrevede și atunci când tot ei descriu fără nici o nostalgie trecutele vremi: anii ’20-’30 ai veacului lor. Iată-l, de pildă, pe Ion Ghica În Introducțiune la epistolarul cu Vasile Alecsandri 2. Ne-am putea Întreba unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
DEX-ul, Îl Însoțeau pe vodă la parade, la petreceri. Iar Mateiu (demonstrează tot Alexandru Paleologu) trece pe seama decăzutului Gorică Pirgu ceva din propriul tată, ba chiar și din sine, mai ales atunci când, În chip de narator, Îl privește cu Îngăduință, sătul de atâtea savantlâcuri și pus pe chef. Pentru că ni s-a părut Între cele mai exacte și sintetice portrete ale lui Mateiu ca dandy, ne-am luat Îngăduința de a transcrie un fragment din Clanul Caragiale al lui Ion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sine, mai ales atunci când, În chip de narator, Îl privește cu Îngăduință, sătul de atâtea savantlâcuri și pus pe chef. Pentru că ni s-a părut Între cele mai exacte și sintetice portrete ale lui Mateiu ca dandy, ne-am luat Îngăduința de a transcrie un fragment din Clanul Caragiale al lui Ion Vartic: „În public, Mateiu Caragiale s-a străduit cu consecvență să impună imaginea unui dandy. Tânăr fiind, desfășoară «o mare morgă acasă», bea cafea numai « În vieux-Saxe cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
viață, ca nimeni altul, În romane, plăsmuind-o ca un adevărat demiurg. Fără a-i cere unui tratat să fie mai mult decât ceea ce este - adică un soi de studiu aplicat - să privim micul op al lui Balzac nu cu Îngăduință, ci plini de curiozitate. Dacă avem umor, va trebui să recunoaștem Încă din primele pagini că tot ceea ce urmează e un joc. Poate chiar o farsă. Tratatul Își caută tonul, structura, ideile, ba chiar autorul. „Ce tânăr sau vârstnic ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și făcu ravagii cu ochii săi mari. Sally se abținu cu noblețe de la excesele de care știam că e capabil și, până la sfârșitul prânzului, Steve, care fusese de neînduplecat de-a lungul lecturii, ne trata cu un pic mai multă îngăduință. Întotdeauna sunt un pic reticent față de tipii de la Oxford, îi spuse el lui MM. Abia ieșiți de pe băncile școlii și se cred mari cunoscători. Dar trebuie să recunosc că voi, băieți, păreți că vă pricepeți. Nu v-am văzut când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dacă vreunul dintre ei făptuiește, din nenorocire, o crimă care se pedepsește cu moartea, el nu este executat în public la fel ca alți ucigași, ca să nu facă breasla de rușine. În schimb, starostele are datoria de a cerceta fără îngăduință cinstea fiecărui nou candidat, spre a înlătura orice individ suspect. Reputația hamalilor a devenit așadar atât de bună, încât comercianții se văd siliți să li se adreseze lor pentru a-și desface mărfurile. Astfel, negustorii de ulei care vin de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
casă din apropierea moscheii; eu am avut drept la o încăpere mare care dădea spre o piață plină de mișcare, dar care acum începea să se golească. Seara, după o baie și o cină ușoară, am chemat-o pe Hiba, cu îngăduința lui Khâli. Să fi fost cam zece seara. Un vacarm ne-a ajuns la urechi venind dinspre stradă: un grup de tineri se adunase, cântând din gură și la instrumente și dănțuind în piață. Aveam să mă obișnuiesc curând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
rânduri de scrutin, a fost ales prietenul nostru. Imediat a început sărbătoarea pe străzi. Unul dintre primele gânduri ale suveranului pontif a fost pentru tine, dau mărturie că așa a fost. Voia să te elibereze neîntârziat, dar i-am cerut îngăduința să aranjez această mică punere în scenă. Ai să mă ierți? — Cu greu! L-am strâns la piept într-o călduroasă îmbrățișare. — Maddalena și Giuseppe n-au dus lipsă de nimic. Ți-aș fi spus să mergi să-i vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se restrânsese la o singură persoană? Bună și aia... - Chiar credeți că aș putea rata o asemenea șansă? Nici nu vă imaginați ce spirit aventurier zace sub aparența mea de tip casnic și cu frica lui Dumnezeu.Vă cer doar Îngăduința să dau un telefon scurt operatorului meu să nu mă aștepte, ci să-și facă liniștiți de cap - el și restul echipei - până la noi ordine. O să-i pun În vedere și că, Între timp, are interdicție absolută să mă sune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]