5,200 matches
-
pentru a face față muncilor grele din agricultură. Previziunile vremii Orice început, fie el și cel al unui nou an agrar, începe cu câteva pronosticuri meteorologice: „Cum va fi în ziua de Măcinici, așa va fi toată primăvară” sau „dacă îngheață pământul în această zi, toamna va fi lipsită de brume, ceea ce permite țărânilor să semene cerealele cât mai tarziu posibil”. Credințe și obiceiuri Acestea sunt legate de o serie de simboluri legate de mijloacele agricole și de muncile câmpului. Interesant
MACINICII de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347635_a_348964]
-
mai strige. Și-apoi, cine l-ar fi auzit în acea pustietate? Cu chinuri cumplite reuși să se târască de sub brad. Se rostogoli în pârâu, unde dădu de zăpadă multă și rece, ca gheața. Un firicel de apă ce nu înghețase încă de tot curgea în vale, doar cât să-i ude hainele de pe el. Încă mai putea gândi, așa că încercă să facă ceva să scape din pârâu. Se chinui greu de tot, până reuși să urce un pic în afara viroagei
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
să scape din pârâu. Se chinui greu de tot, până reuși să urce un pic în afara viroagei. Cu ultimele puteri, a ajuns lângă un plai, pe care-l știa bine. Nu mai avea putere nici un strop. Simți corpul cum îi îngheață din cauza frigului pătrunzător al înserării și din cauza hainelor ude de la apa din pârâu. În acea clipă îi veni în minte că nu va mai ajunge acasă. Va îngheța acolo, în mijlocul pădurii, neștiut de nimeni. Ca un vis, îi trecu prin
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
știa bine. Nu mai avea putere nici un strop. Simți corpul cum îi îngheață din cauza frigului pătrunzător al înserării și din cauza hainelor ude de la apa din pârâu. În acea clipă îi veni în minte că nu va mai ajunge acasă. Va îngheța acolo, în mijlocul pădurii, neștiut de nimeni. Ca un vis, îi trecu prin închipuire imaginea copilului drag, al lui Măriuca cea bălaie și zâmbitoare, care-l aștepta acasă cu atâta drag. Lacrimile îl podidiră. Deodată simți cum totul se învârte în jurul
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
au ajuns la casa lui Macovei. S-au speriat ai casei, adică nevasta lui Macovei și firava Măriuca. - Valelei! Vai de noi! Ce nenorocire s-a întâmplat?! se puse pe bocit femeia. - Să-l ducem repede în casă! Era să înghețe în pădure! zise vecinul. N-au stat mult pe gânduri, l-au dus în casă, l-au întins pe pat. Capul îi era greu, nu știa nimic ce se întâmpla în jurul lui. - Aduceți repede două căpățâni de varză, cu frunze
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
cumplită? Privea cu îngrijorare chipul tăticului ei. Se petrecu, însă, o minune: tatăl deschise un ochi, apoi pe celălalt. Văzu chipul copilului deasupra capului său. Ridică mâinile sale betege să mângâie fața fetei. L-au podidit lacrimile. Își aminti cum, înghețat în pădure, când a înțeles că mai poate urca plaiul spre casă, i-a trecut prin minte că nu va mai vedea vreodată copilul lui cel drag. Și uite, acum era lângă el, îl mângâia cu mânuțele ei firave. - Măriuca
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
îmbrățișările învinețite toate împușcăturile zidite în vorbe toate trădările mângâiate de săruturile dintr-o mușcătură biblică spre ieșire învoielile își legau străzile de jur împrejur și dădeau foc memoriei pe orice preț cândva mocnea din limbi pierdute în flăcări ce-nghețau scrum orice urmă de noapte vedeam prin tine de sus se ridica cenușa și se zbăteau perdelele trase senin în zările lărgite complet radical Referință Bibliografică: ACTA EST FABULA / Anca Elena Șerpe : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1192, Anul
ACTA EST FABULA de ANCA ELENA ŞERPE în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347757_a_349086]
-
întrebă Prăpădenie. - Bineînțeles că tu ai să fii! îi spuse Iarna. Îi trimiți în toată țara pe toți slujitorii. În special, Viscorilă să alerge prin ținuturile de la nord, de la sud, de la est și de la vest. După el, Ger Sticlos să înghețe satele și orașele, apele, pădurile, câmpiile și tot ce-a mai rămas. S-a înțeles? - `Țeles, Măria Ta! bătu călcâiele Prăpădenie, care-și zise: lasă că scot eu acum untul din ei. Îi frec eu pentru toate decorațiile pierdute. Apoi
MĂRŢIŞOR-23 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350052_a_351381]
-
De fapt, povestea este un fel de joacă de-a "vremea și oamenii". O spun numai pentru oamenii cu suflet de copil. Dacă îi voi plictisi cu povestea și interesul va scădea la zero grade, atunci...voi fi nevoit să îngheț și eu publicarea ei, desigur, cu regrete și dezamăgirea că sunt un scriitor plicticos. Până atunci, totuși, vă rog să citiți: Cum am aflat de minunata poveste a lui Mărțișor Într-o seară de april m-am așezat pe o
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
reconstruiesc atunci când pierd din degete tactul liniștii e un prag născut din neîncrederea în oameni, în mine. puține ființe pot acum să deschidă miezul scoicii fără a arunca pietre pentru a ucide sămânța perlei de multe ori am simțit cum îngheață și umbrele scoicii, nu numai miezul zdrobit de bocancii în care cuvintele răului își creșteau fiarele. mai vin cu viață în teatrul autentic deschis de tine, prietenie poți lua agenda în care mi-am înscris pentru o vreme pașii înșir
PIATRĂ CUBICĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350219_a_351548]
-
locul crimei, că n-am omorât-o eu. De altfel, nici eu nu puteam fi sigur 100% că sunt nevinovat. Doar atât, că nu îmi aminteam ce se petrecuse în ziua aceea. Am privit-o mai cu atenție și am înghețat. Era Delia, o actriță cu care colaborasem la unul dintre filmele regizorului Cristescu și, mai mult, de care fusesem îndrăgostit în secret! Nu se poate să mi se întâmple așa ceva, am murmurat, pierdut, apoi m-am îndepărtat în fugă. Am
SCENARIUL DIN CARE NU SE POATE IEŞI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350193_a_351522]
-
-o în sacoșă. Apoi m-am îndreptat către peron. Nu am făcut însă câțiva pași, că am fost oprit de un om al legii. Când mi-a rostit numele și a spus că trebuie să îmi pună câteva întrebări, am înghețat. Deci, în pofida a ceea ce crezusem eu, poliția se mișcase extrem de repede. * Să fugi. Să fugi continuu, ca un paria, ca un blestemat, ca o târâtură. Să te simți ca ultimul om, să nu ai curajul de a-ți privi în
SCENARIUL DIN CARE NU SE POATE IEŞI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350193_a_351522]
-
Tăcere. O tăcere atât de grea, de profundă, încât culorile se amestecau, flash-urile existenței noastre zilnice înghețau ca în niște diorame, timpul stătea în loc, iar istoria mută tindea către preistorie. Târziu, foarte târziu, atunci când ultimele sensuri ale acestui domino absurd tindeau să se aneantizeze, să propulseze totul în haos, s-au auzit țipetele pescărușilor. Sfâșietoare, premonitorii, ca
ÎNTOTDEAUNA MI-AM DORIT ADEVĂRATA TA DRAGOSTE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350194_a_351523]
-
e atât de cumplită. De ce scriitorii ar putea, lesne, să nu ajungă niciodată să își privească în ochi cititorii cei mai fideli, chiar poate să nici nu afle de existența lor. De ce tăcerea doare, de ce absolutul ne cheamă. De ce lacrimile îngheață. De ce? De ce? De ce? Apogeul. A. Marcel a fost ales lider al acelui clan, pe viață. A organizat petreceri monstruoase, a decăzut până dincolo de orice limită. Ajunsese să se considere ca aparținând unui gen de specie superioară, un fel de aristocrat
UN SIMPLU ŞI LETAL DE CE ? de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350201_a_351530]
-
își vede de drumul său". Diavolul a dispărut din încăpere, lăsându-mă palid, extenuat. "Felicitări! Ai trecut de al treilea nivel", a venit obișnuita confirmare. Cred că sunt, pur și simplu, prea bun", am gândit, și în același timp am înghețat, fiindcă replica mea aducea izbitor de mult cu cea a tânărului avocat din filmul amintit. "I never lose... I win". (Eu nu pierd niciodată... Eu câștig). * Cât dăm, atât primim, Penelope... Ar putea fi extraordinar de corect, dacă nu ar
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]
-
Da". "Dar, pentru a ajunge să le trăiești într-o zi, va trebui să te întorci de unde ai plecat. Să-ți desăvârșești trecerea... Alături de cititori, de Penelope, citind știrile despre război... Toate acele lucruri... știi tu...". Am simțit că îmi îngheață sângele în vene. "Dar ce crezi", am rostit într-o explozie subită de furie, "că sunt nebun? Acolo nu mă mai întorc în vecii vecilor, m-ai înțeles? Nu după ce am văzut aici. Mai bine mor". "Eram sigur", rosti ghidul
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]
-
Acasa > Orizont > Selectii > NINGE LA FEREASTRĂ ... Autor: Elena Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 371 din 06 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Ninge la fereastra... gândului negru îl îmbracă în albul munților din cer simt că respir răcoarea lacrimilor înghețate pe un ram de amintire. Ninge la fereastra... sufletului însetat de tăcutele zâmbete uitate în noi, îmbrățișez fiecare fulg de stea albastră care topește întristarea unui început târziu. Un văl de brumă se așterne în așteptarea dragostei, fâlfâit de aripă
NINGE LA FEREASTRĂ ... de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361843_a_363172]
-
nr. 376 din 11 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Mai cerne iarna tihnă, fulgi și vise Când se-aprind luminile-n tăcere Cu roi de fluturi albi, aripi deschise Peste noian de gânduri - mângâiere. Zvâcnesc în trupul iernii începuturi Speranțe înghețate-n haina-i albă Când fulgii dau văzduhului săruturi La gât purtând dorințe prinse-n salbă Pășim într-un meleag de prospețime Umplând potire de cleștar cu doruri Freamăt de clipe-n ceas de curățime La geam, iubire lină-n
MAI CERNE IARNA TIHNĂ, FULGI ŞI VISE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361922_a_363251]
-
sale de naștere Cât încă mai ești, cât încă mai sânt, Un dosar cu vârstă, între doi acuzați, Când apă se face sângele în frați, Mai coboară odată părinții-n pământ. Părinți fiind azi, noi părinți n-auzim, Cum lacrima îngheață-n cuvinte ce dor, Doar gândul, mergând la icoanele lor Sub pleoape ni-i pune când ațipim. Ce durere-i mai mare lângă mormânt, Când bunii noștri părinți ascultă și tac? Strig că mi-e greu să respir și că
CONVULSII INTERIOARE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361931_a_363260]
-
au dispărut în iarna 1992-1993, iar azi oamenii se descurcă cum pot și cu căldura, și cu apa caldă. Sunt bătrâni în oraș care intră în apartamente doar noaptea, în restul zilei umblă pe la prieteni și cunoștințe pentru a nu îngheța de frig în acele ,,igluri'' moderne din beton. Dar mai sunt și bătrâni bolnavi care nu pot să se deplaseze, și tremură de frig, căci lemne nu au, iar curentul electric este foarte scump pentru buzunarul locuitorilor care au venituri
CE SE ÎNTÂMPLĂ LA MOLDOVA NOUĂ? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362000_a_363329]
-
mi-a zburat peste obraz, căzând peste cei care încolăciți începuseră să dea înapoi, să se strângă unul într-altul pe canapeaua neîncăpătoare acum pentru ei. Vocea lui tunătoare și amenințătoare se auzi acum sacadat, încât inimile celor din cameră înghețară: Bestie, ai pângărit casa părinților noștri, ai distrus toată sfințenia acestui locaș în care ai văzut lumina zilei. Nemernicule sodomizat te omor cu mâna mea. Mă privea și privirea lui o simțeam că-mi sfredelește inima: te desființez, întorcându-se
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
auzită: îmi sugi ... , și m-am oprit pentru că răcnetul lui și pumnul care a sunat în perete, m-au îngrozit atât de rău încât în loc să dau drumul la apă caldă pentru duș am dat la cea rece care mi-a înghețat inima atât la propriu cât și la figurat. Când am ieșit din baie mă aștepta liniștit cu o ceașcă de cafea și cu țigara aprinsă. Fuma și gândea. Nici nu m-a observat când am trecut pe lângă el, furișându-mă
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
confortabil pe o creangă solidă, unde amenajaseră de cu ziuă, un mic adăpost. La miezul nopții, lupul bătrân se apropiase de resturile căprioarei pe care le mirosea cu prudență, ascultând cu atenție zgomotele pădurii...Era o noapte geroasă de-ți îngheța răsuflarea... După ce a adulmecat resturile puse de vânători, lupul a început să urle prelung, chemând astfel, haita înfometată. O mulțime de lupi s-a adunat la rădăcina tufanului( stejarului) bătrân. Aceștia, au început să schelălăie scoțând sunete înfricoșătoare... Înspăimântat, tovarășul
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365766_a_367095]
-
O mulțime de lupi s-a adunat la rădăcina tufanului( stejarului) bătrân. Aceștia, au început să schelălăie scoțând sunete înfricoșătoare... Înspăimântat, tovarășul bunicului făcu o mișcare greșită și căzu, de pe creanga pe care stătea, chiar lângă rădăcina tufanului, unde a înghețat ca o murătură...Când bunicul l-a strigat pe prietenul său, spunându-i că-i vremea să coboare, acesta i-a răspuns de jos cu un glas abia auzit: - Dar eu sunt deja jos! - Cum așa, l-a întrebat bunicul
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365766_a_367095]
-
bunicul? De când ești acolo? - Nu știu...i-a răspuns omul, mirat și el de cele întâmplate. Zâmbind, bunicul coborâ și el, arătând cu mâna spre rădăcina copacului, la nici un metru de prietenul său, care, involuntar, privi în acea direcție... și îngheță pentru a doua oară, în acea noapte. Din vânător gândi că a devenit vânat, când din sclipirile zăpezii, zări ochii fiarei îndreptați spre el. Spaima îi căzu ca un bolovan de pe suflet, când auzi glasul calm al bunicului spunându-i
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365766_a_367095]