3,183 matches
-
și pe intrarea de la "Zidul morții" unde se auzea o motocicletă turată de scotea un fum și un zgomot de ziceai că nu-i numai una ci câteva. Curioșii după ce plăteau biletul de 3 lei cât scria pe pancartă, se înghesuiau pe marginea zidului de tablă. Curiozitatea mea nu avea margini. Cum să fac să văd și eu ce se întâmplă în interiorul cilindrului din tablă de aplaudau așa de tare spectatorii? Nu aveam curajul să-i spun tatălui meu că m-
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371930_a_373259]
-
acestea omenirea a intrat într-un alt circuit economic, pentru prima oară în existența ei. Abia acum se putea pune în practică deviza comunistă: de la fiecare după posibilități, fiecăruia după necesități! Iar necesități erau, frate! Posibilitățile însă nu prea se înghesuiau dată fiind scârba de muncă specifică speciei. Însă acum, dacă, spre exemplu, îți era foame, apăsai pe taste și din imprimantă îți ieșea o strachină de fasole cu ciolan exact așa cum se vedea în imaginea de pe ecran. Aceea postată de
ÎN SFÂRŞIT, COMUNISM de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371982_a_373311]
-
care bulbozerele dau iama în zidurile caselor în care, oameni purtând încă nume ce amintesc de Belle Epoque , subcombă la propriu. Astfel persoanele devin personaje și autoarea își duce firul narațiunii mai departe, printre blocuri de beton în care sunt înghesuiți suraviețuitorii foști locatari ai Străzii în care, până mai ieri, doar micile intrigi de amor, poveștile cu iz din alte vremuri, mai făceau zarvă și constituiau motive de bârfă în fața unor ceșcuțe fine în care se turna cafea (nechezol). Imagini
AMELIEI CARACAS PE STRADA CU NUME DE PLANETĂ (URANUS) de MELANIA CUC în ediţia nr. 1650 din 08 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372539_a_373868]
-
un destin major. De credință și luptă. De jertfă și creație. Am dat omenirii momente care rămân unice prin semnificația și strălucirea lor spirituală. Și din culmea acestor momente am fost totdeauna premergători, deschizători de drumuri. Am avut inimă vizionară. Înghesuiți de spațiul dușmănos și de cotiturile istoriei neprielnice, ne-am înșurubat pe verticala eternă a spiritului, întorcând pământului fața renunțării, hotărârea celui mai nobil eroism, și acceptarea mioritică a morții.” (ibid. p.37) Vasile Pătrașcu (1922-2006), preot. S-a născut
UCENICI, MARTIRI ŞI MĂRTURISITORI DACOROMÂNI AI SFÂNTULUI VASILE CEL MARE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372834_a_374163]
-
mai multe zile, iar poetul avea timp să spună până la capăt cum a fost când s-a supărat atât de cumplit Ahile!... Sau cum a fost să moară haiducul Toma Alimoș... Pe vremea lui Shakespeare lumea pestriță a Londrei se înghesuia să prindă un loc, fie și o strapontină, nu numai pentru a urmări povestea de toți cunoscută a celor doi îndrăgostiți din Verona, ci mai ales pentru a savura înfloriturile savante și aluziile îndrăznețe ale textului, arta cu care actorii
PETRICA IONESCU CA PEDEAPSĂ de ION COJA în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371086_a_372415]
-
autoîncoronează cu titluri pe bază de doctorate îndoielnice, plătesc să fie citați prin zeci de enciclopedii și antologii, își umflă biografiile cu realizări de care savanții lumii s-ar cruci! Se autoprezintă în apariții degradante ale nisipului presei și se înghesuie într-un areal artistic românesc împestrițat în primul rând de către producții literare tipărite pe seama niciunui criteriu de selecție. Ce șansă ar putea să mai aibă printre aceștia câte un biet ziarist cinstit și iluminat, ori vreun scriitor cu bun simț
TIMP FĂRĂ ANI. OGLINZILE UNUI VEAC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371058_a_372387]
-
tone de hârtie cai verzi pe pereți și năzăriri psihopate?! Niciuna! Din nenorocire, pe de o parte, și din nechibzuință, pe din toate părțile, s-a ajuns la stupefianta condiție ca oricine vrea să ajungă la unii artiști să se înghesuie la pragul castelului lor de primitivă faimă și să laude măcar un pic spiridușii pentru care minciuna, drept complezență, este ce-i drojdia pentru pâine! Cândva, eu personal, nu mă confruntam cu aceste furci caudine în fața niciunei personalități, nu numai
TIMP FĂRĂ ANI. OGLINZILE UNUI VEAC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371058_a_372387]
-
Ofradă morților aduse pentru vinul proorocit să se bea. Clipele se simt aduse de mănă și pun capul pe bucurie până-n diminețile viitoare când se trag clopotele de sărbătoare. Lăudându-l pe cel înviat „cu moartea pre moarte călcând,’’ se-nghesuie în aer minuni pe care le crezi ale tale. Duhul se umple de primăvară ce așteaptă semne de inimă, nespus de curate la masa întru Domnul. Referință Bibliografică: De înviere / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 855
DE ÎNVIERE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344757_a_346086]
-
această situație, sutașul cere favoarea “unui singur cuvânt”... Gestul sutașului român împarte lumea și istoria în două... O tabără în care Cuvântul este din abundență și totuși nu are putere să vindece. Vezi, Isus era acolo, cu ei. Mulțimile Îl înghesuiau, vorbele Lui treceau din gură în gură, stârneau comentarii, oamenii se minunau, dar majoritatea plecau de acolo neschimbați... Până în ziua de azi, Cuvantul stă la dispoziția noastră, pe rafturile bibliotecilor noastre, coperțile uzate sunt mărturia faptului că l-am avut
MANTUITI CU ... UN CUVANT! de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 7 din 07 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344875_a_346204]
-
părăsit un om, am părăsit poteca revenind obsedant la un dialog învechit sau dialogul cu alte voci... ziua trece prea repede peste ochii și timpanele obosite. mi-e dor de liniștea muzicii, de armonia în care mă arunc de câte ori viața înghesuie în acolada mare a gândurilor, prea mult zgomot... închid telefonul pentru câteva ore. vreau să dorm. Referință Bibliografică: o zi obișnuită / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 672, Anul II, 02 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright
O ZI OBIŞNUITĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344982_a_346311]
-
cu o săptămână înaintea acestora din urmă. ”18 august 1942 În zorii zilei, ghetoul instalat la marginea localității Ladâjin, pe malul vestic al Bugului, a fost încercuit de o formațiune de SS și jandarmi români. Câțiva dintre noi dormeam încă, înghesuiți într-un garaj părăsit, fără uși. Cu o seară înainte, Anișoara și cu mine am căpătat niște fân și ne odihneam pentru prima dată după data de 7 iunie (Notă: în ziua de 7 iunie 1942, autorul, împreună cu soția, au
DE ZIUA HOLOCAUSTULUI, 9 OCTOMBRIE 2009 de LUCREŢIA BERZINŢU în ediţia nr. 17 din 17 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344942_a_346271]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > SOLFEGIIND TĂCERI Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Când o vioară-și tânguie tăcerea, Arcușul rupt trădează resemnări, În partituri se-nghesuie durerea Unor înalte note de plecări. Diezi absurzi se-agață de cuvinte, Solfegiezi fără să înțelegi Că muzica e (dacă nu se simte) Doar zgomotul de fond ce îl dezlegi Și umpli portative de eresuri, De semitonuri oarbe, prescurtări, De-
SOLFEGIIND TĂCERI de AURA POPA în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347355_a_348684]
-
a văzut pata de sânge de pe ciment și faptul că era leșinată sau moartă. Capul îi atârna inert pe umăr. S-a speriat, a fugit să deschidă ușa repede la magazie, a luat chilotul fetei și în grabă l-a înghesuit într-un sac cu concentrat și a ieșit să caute ajutor. Nu se zărea nimeni prin împrejurimi. O luă pe Săndica în brațe, o urcă în șaretă și în goana calului s-a îndreptat spre dispensarul uman. Gânduri negre îl
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP.XVI FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347305_a_348634]
-
înțelegea ea despre ce este vorba, dar era sigură că nu-i plăcea să fie pupată de Bibicu sau de către alt copil. După ce rudarii au părăsit satul, când avea vreo doisprezece ani, au mai încercat și alți copii să o „înghesuie” pe la întuneric, când se jucau seara pitulita pe uliță. Maria, sora geamănă, se mișca mai repede ca ea. Radia de plăcere când se lăsa antrenată în asemenea jocuri. Exista la căminul cultural un cinema, așa că atunci când se dădea câte un
ROMAN CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347322_a_348651]
-
fața casei străjuiește un măr împovărat de ani. În fiecare an omizile își încleștează trupul spiralat și verzui pe crengile perene. Primăvară , devreme, cleiul transparent , ca niște plasturi aplicați ad-hoc, sclipește în lumina caldă a diminetii.Acum merele aurii se înghesuiesc printre frunzele protectoare și râd că o grămadă de smaralde la sânul suav al tinerei prințese. Mai departe de casă, pe aleea ce duce spre porțile din scânduri îmbinate artizanal, un zarzăr își îndoaie crengile pline de roade. Zarzarile, de
GAZELA SI JUNGLA de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347390_a_348719]
-
apoi, rostogolindu-se, s-au aliniat în stânga cifrei unu... Poetul privi rândul și le zise: Vedeți, împreună suntem un milion. Și scrise la calculator: 1000000... Și îndată zerourile s-au făcut și mai vajnice, și mai importante, și mai dolofane, înghesuindu-se, fiecare să dețină o parte cât mai mare din milion. În această îmbulzeală zerourile l-au împins pe Poet la perete, strivindu-l. Cu greu Poetul s-a retras din rolul său de Unu pentru un milion, și ... Citește
RENATA VEREJANU [Corola-blog/BlogPost/347379_a_348708]
-
apoi, rostogolindu-se, s-au aliniat în stânga cifrei unu... Poetul privi rândul și le zise: Vedeți, împreună suntem un milion. Și scrise la calculator: 1000000... Și îndată zerourile s-au făcut și mai vajnice, și mai importante, și mai dolofane, înghesuindu-se, fiecare să dețină o parte cât mai mare din milion. În această îmbulzeală zerourile l-au împins pe Poet la perete, strivindu-l. Cu greu Poetul s-a retras din rolul său de Unu pentru un milion, și ... XVIII
RENATA VEREJANU [Corola-blog/BlogPost/347379_a_348708]
-
se treziră aleșii neamului din beția afrodisiacă a viselor, căci se apropia weekendul și aveau delegații în interes de serviciu în Insulele Caraibe! Deodată unul dintre aleșii neamului țipă disperat: - A înviat Ceaușescu! În acel moment, îngroziți de spaimă, se înghesuiră aleșii poporului pe sub scaune și birouri, iar alții mai deștepți țâșniră pe ferestre spoind asfaltul străzii... În cele din urmă, după o ședință de vreo 12 ore prezidată de tovarășul Ceaușescu și după o muștruluială zdravănă din partea acestuia cu un
A ÎNVIAT CEAUŞESCU! de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347451_a_348780]
-
și filială și deviată. Ei se strigă pe nume. Să fie aceasta o nouă formă a familiei? Nu-mi găsesc răspunsul, mă preocupă întrebarea. Mă simt înțepenită în scaunul meu și absentă la cei dimprejur. Privesc în gol. Oaspeții se înghesuie la bufetul încărcat de gustări alese. Pe un platou mare se răsfață un morun. Pe o altă tavă, luată de aceleași mâini dibace, a rămas scheletul peștelui ce păstrează doar capul și coadă. Aparatul de proiecție ne prezintă pe peliculă
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
este decât un om-creator, doar atât. Criticul elevat este singurul dintre cei trei gânditori care face o departajare judicioasă a creatorilor dintre care numai unii dintre ei se înalță spre celestul deusian, majoritatea rămânând atrasă de jocul viciilor lumești, teluricul înghesuit al nimicului. Timpul criticului elevat nu-i permite distribuirea activității sale asupra a ceva ce este nesemnificativ, precum o creație literară mediocră, care nu spune nimic, ci doar vorbe sau vederi, simțul său practic îl face de la prima răsfoire a
PERSUASIUNE ŞI DORINŢĂ DE COMUNICARE ÎN ACTUL CRITICII de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348828_a_350157]
-
răcoroasă a serii, îmbiba totul. Fluviul pufnea leneș vălurindu-și trupul lat ce se strecura cu greutatea-i uleioasă printre maluri. De-o parte și alta a țărmurilor, ca un șir nesfârșit de copii alergând împreună cu el către mare, căsuțele se-nghesuiau unele în altele, arătându-și cu sfială ferestrele, străzilor fără de nume. Căci aici, cele câteva străzi erau doar numere: întâia, a doua, a treia... doar localnicii mai știau dacă exista și o a șasea. Bunica Daria - așa o chema - locuia
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
la poveștile despre englezoaica ce se înecase în mare, deși tânărul ofițer sărise să o salveze, povești ce aprindeau imaginația ascultătorului. Soarele curgea ca mierea fierbinte peste pielea tânără, imună la arșiță, peste cele două cimitire în care se învecinau înghesuindu-se în spațiul atât de strâmt dintre ape toate națiile: evrei, musulmani, greci, englezi, ruși, români, italieni... Solul nisipos, neascultător, se tasa repede, nepăstrând pentru mult timp forma mormintelor și nici verticalitatea crucilor și a gărdulețelor despărțitoare, care dădeau să
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
Dej, am venit aici să ne luăm la revedere de la dumneavoastră ! Noi și întreaga țară suntem profund îndurerați de dispariția atât de neașteptată a dumneavoastră... » Carol și Ion al Oații se urcaseră repede în tren, lume de tot felul îi înghesuia, dornică să se plimbe gratis până la București și înapoi. Toți tăceau și se priveau unii pe alții cu suspiciune. Ion al Oații scosese hârtia din buzunar și încerca s-o descifreze, îi era frică să n-o pățească ca odată
ÎNMORMÂNTAREA (FRAGMENT DIN ROMANUL MOROMEŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348915_a_350244]
-
Ia uită-te-ncoa! Hai la noi în mașină, să vezi ce bine o să îți fie, ce te-ncălzim! Sincer, mi se făcuse rușine. Mă gândeam că la fel i-o fi rușine și tinerei pe care cei doi o-nghesuiau acum cu vorbele lor. M-am grăbit să traversez. Tinerica a rămas în urmă, tăind strada încet, la pas, sub privirile devoratoare ale șoferului și ale colegului acestuia, care nu se mai opreau din a-i face invitații care de
IATĂ ANUL NOU S-A APROPIAT, DIN CEEER de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348926_a_350255]
-
să revină acasă cu trenul. Fratele Cocuței a rămas în Ploiești să-și conducă prietena acasă, dar dimineața trebuia să fie la unitatea militară. Trenul de noapte era o cursă muncitorească a navetiștilor din schimbul doi. Tinerii nu s-au înghesuit să-și caute un loc datorită faptului că distanța până la Valea Călugărească era scurtă, vreo 10-12 kilometri. Cocuța l-a întrebat pe băiat dacă-și mai amintește de călătoria care l-a adus la gostat. Da, își amintea cu o
SĂRBĂTORI DE IARNĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348935_a_350264]