10,200 matches
-
ca atunci când el, căutând ceva anume, un volum de versuri sau un roman, o lucrare de drept roman sau un studiu de ihtiologie sau mai știu eu ce, oricum ceva trebuincios lui, dăduse de o lucrare oțioasă, pe care o Înghite praful și o roade mucegaiul, În ale cărei file Îngălbenite se insinuează cenușa uitării, Încât ajunge să semene cu o urnă de gânduri moarte. Astfel cugeta cititorul descumpănit. Când Întâmplarea, destinul și timpul se vor afla Într‑o constelație favorabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
a științei că ar exista așa‑numitele stele canibalice, așadar un canibalism stelar, iar pe plan conceptual un dualism astronomic, un tip de afinitate astrală (de unde și versul: „Stelele care se ating cu fruntea, cu fălcile“), prin care stelele se Înghit una pe alta În Îndepărtări Încețoșate, undeva Înspre Calea Lactee. Asta i‑a provocat o primă revelație, a doua fiind Întâlnirea noastră. Aceste două episoade se vor armoniza Într‑o unică imagine. Cum poeții glăsuiesc precum profeții, poezia despre stelele canibalice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
vieții de pe lumea cealaltă, cu un realism care‑i singularizează nu numai intuițiile, ci și revelațiile primite de la Dumnezeu. Îmi amintesc de povestea unui tînăr care, după blestemul mamei, va fi luat de o forță misterioasă, smuls de pe pămînt și Înghițit de hăul unui găvan unde va trăi patruzeci de zile, aidoma spiritelor, după care se va Întoarce și va trăi supus legilor care domneau acolo. În acea poveste era atît insolit Încît era exclusă orice născocire, ceea ce chiar dovedea existența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
atingea apă. Utilitatea acestei plase împletite din funii de grosimea degetului mare era multiplă și de mare importanță: în primul rând îi împiedică pe oameni, în urma unei mișcări bruște a vasului, să cadă în mare, unde apa i-ar fi înghițit înainte de a mai putea fi salvați, iar în al doilea rând - si asta era și principala ei menire - reprezenta toaletă tuturor, cea mai practică și mai comoda cu putință; cine voia să-și facă nevoile nu trebuia decât să sară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în jurul degetului mare de la mâna stângă, după ce, mai întâi, fură victimele glumelor de tot felul. Cea mai neplăcută dintre ele constă în a-i lega de o gleznă, a-i aruncă în apă și a-i trage în urmă vasului, înghițind apă, timp de mai bine de zece minute. Trebuia, într-adevăr, să fie atenți la mării rechini, dar, cum nu observară nici unul prin preajmă, ziua se scurse între râsete și cântece, ceea ce le prinse foarte bine unor oameni care, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-și da seama ce se întâmplă, Miti Matái aruncă porcul la circa trei metri, în apă. Apă se coloră imediat în roșu și, o fracțiune de secundă mai tarziu, animalul dispăru între fălcile monstrului de peste șase metri lungime, care îl înghiți că pe un ou. Timp de aproape jumătate de minut păru că nu se va întâmpla nimic, căci uriașă fiara se întoarse foarte încet și rămase în expectativă, așteptând o nouă pradă, însă atunci când vârfurile ascuțite ale țărușilor, făcuți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
atrage atenția va fi găinațul și agitația găinii, spuse. Se va învârți mai mult timp în jurul ei, dat fiind că experiența anterioară a iesit prost. Privi pluta rudimentara care rămânea în urmă vasului. Dacă totuși se va hotărî s-o înghită, restul de venin îi va arde încă o dată stomacul. Ridică din umeri. Poate că asta îl va face să renunțe sau, daca nu, cel putin ne va oferi un oarecare avans, care ne-ar fi de mare folos dacă vrem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
tremuram și să clănțănim din dinți, fără voia noastră; chiar dacă încercăm să ne oprim, nu reușeam. Trebuie să fi fost groaznic! Atât de groaznic... admise, ca daca Teatea Maó și-ar fi făcut apariția, ne-am fi bucurat să ne înghită. Zâmbi cu amărăciune. Dar nici macar rechinii nu se aventurează în apele acelea. Doar balenele și focile rezista la frig și în curând ne-am dat seama că până și Mahi-Mahi ne părăsiseră, așa că nu mai aveam nimic de mâncat. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de cât civilizat din această parte a lumii și unde nici macar nu se aflase de posibila lor sosire. Încă din momentul când părăsiseră coastele peruane, știau că nu vor mai depinde decât de ei înșiși și că, dacă îi va înghiți marea, vor trece ani întregi înainte că rudele lor să înceapă să se îngrijoreze de lipsa lor. De la Manila, galionul urma să-și continue drumul către Europa, ocolind coastele africane pe la Capul Bunei Speranțe, desi cel mai probabil era că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să trăiască pândindu-le cea mai mica neatenție, ca să le sară la gât. Cățărate în palmierii cei mai înalți, gărzile cercetau cu atenție orizontul, așteptând cu nerăbdare să zărească navele dușmane, dar se părea că oceanul - sau poate taifunul- le înghițise pentru totdeauna. Ce facem dacă nu se-ntorc? întreba Chimé din Farepíti într-o seară, pe când se află așezat lângă cei doi prieteni ai lui, la pupă catamaranului, exprimând teamă tuturor participanților la expediție. Nu mă-ncântă ideea să rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mai aproape de libertate. Înnodate înăuntrul șarpelui se văd grăunțe de porumb și alune. Se vede o biluță portocalie, alungită și luminoasă. E genul de capsulă de vitamine babană, cât pentru un cal, pe care taică-meu mă obligă s-o înghit ca să mai iau în greutate. Ca să obțin o bursă de fotbalist. Capsule cu supliment de fier și acizi grași omega 3. Vederea capsulei de vitamine îmi salvează viața. Nu-i șarpe. E intestinul meu gros, colonul smuls din mine. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
3 În prima săptămână am mâncat filé de vită Wellington, în timp ce Miss America îngenuchea în fața fiecărei clanțe și încerca să descuie închizătoarea cu un cuțit de pictură împrumutat de la Ducele Vandalilor. Am mâncat biban dungat de mare în timp ce domnișoara Hapciu înghițea pilule din borcanele zuruitoare din valiza ei. În timp ce tușea în pumn, și-și ștergea nasul cu mâneca puloverului. Mâncăm Tetrazzini de curcan în timp ce Lady Zdreanță își învârte în joacă inelul cu diamant pe deget. Întorcându-i arcul de platină în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
strânsă pe corp, peste colanții ei alunecă imaginile unor femei pedalând înspre nicăieri cu o mie de calorii pe oră. — În secvența de Talent Personal a programului meu, spune ea, am să vă arăt cum să dați afară ce-ați înghițit. Un stomac plin cu înghețată de piersici, o pungă de Halloween cu minibatoane de ciocolată, șase gogoși cu glazură, doi cheeseburgeri dubli. Chestiile obișnuite. Și uneori, spermă. Cu fața scăldată în licărele exercițiilor de aerobic, ambiția ei imediată e să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
blonda spune: — E destul de ciudat, dar poza asta de grăsună valorează mai mult pentru mine decât orice altceva. Înainte, spune ea, eram tristă când mă uitam la ea. Dar acum e singurul lucru care mă mai înveselește. Întinde mâna, spunând: Înghit atâta ulei de pește încât îmi miroase pielea. Agită fotografia înspre spilcuit, spunând: Miroase-mi mâna. Mâna ei miroase ca orice altă mână, a piele și săpun, a oja ei transparentă. Adulmecându-i mâna, el ia poza. Turtită pe hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pot vorbi. Pur și simplu un material tonic, care să binedispună. Pe monitor, pielea care-i atârnă babalâcului pe gât e împăturită, și cutele strânse sunt vârâte în gulerul albastru apretat, închis până sus. Cu toate astea, doar stând acolo, înghițind în sec, excesul de piele se revarsă peste guler așa cum se revarsă colăceii fetei din fotografie peste talia blugilor. În poza asta parcă nici nu-i aceeași fată. Mai ales pentru că fata din poză zâmbește. Uitându-se pe monitorul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
drăguț din Bona și profesorul, care s-a spânzurat de gardul unui teren de joacă. Despre micuța Anissa Jones, care-a jucat-o pe Buffy din serialul În familie, și care, strângând în brațe o păpușă numită doamna Beasley, a înghițit cea mai mare doză de barbiturice din istoria Los Angeles-ului. Asta vor oamenii. Din același motiv pentru care ne ducem la circuitele de viteză să vedem accidentele mașinilor de curse. Pentru care nemții spun „Die reinste Freude ist die Schadenfreude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
acum o franțuzoaică. O fată care s-a înecat. O victimă a ei înseși. Stau toți acolo, respirând în dosul mâinii sau batistei. Clipesc și le dau lacrimile de la miros. Gâtlejurile le alunecă în jos și le saltă înapoi în timp ce înghit și înghit, încercând să forțeze papara și șunca și cafeaua și terciul de cereale cu lapte și iaurtul de piersici și brioșele englezești și brânza dulce să le rămână în stomac. Tipul care a făcut gură la gură apucă sticla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
franțuzoaică. O fată care s-a înecat. O victimă a ei înseși. Stau toți acolo, respirând în dosul mâinii sau batistei. Clipesc și le dau lacrimile de la miros. Gâtlejurile le alunecă în jos și le saltă înapoi în timp ce înghit și înghit, încercând să forțeze papara și șunca și cafeaua și terciul de cereale cu lapte și iaurtul de piersici și brioșele englezești și brânza dulce să le rămână în stomac. Tipul care a făcut gură la gură apucă sticla de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fac, trebuie, spune ea, dacă vrem să meargă idila. Cu Lordul Zdreanță scânteindu-i pe deget, Mama Natură își șterge buzele cu dosul palmei, și spune: — Saliva ta are un gust groaznic... Sfântul își scuipă în palmă și linge saliva, înghițind-o din nou. Își miroase mâna, și zice: — Cum adică, groaznic? — A cetone, spune doamna Clark fără a se adresa cuiva anume. Sau poate adresându-se tuturor. — Acru, spune Mama Natură. Ca o lumânare de aromaterapie cu lămâie și clei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
G550, cel mai tare avion privat cu reacție pe care-l poți închiria, spune Flint. După care Flint își vâră două degete în buzunarul pantalonilor și-i întinde ceva lui Webber, așezat de partea cealaltă a culoarului. O pastilă albă. — Înghite-o, spune Flint. Și bea odată aia, aproape am ajuns. — Unde-am ajuns? spune Webber și bea pastila. A rămas răsucit, uitându-se la fotoliile de piele albă care se pot roti și lăsa pe spate. La covorul alb. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
altă valiză. Pentru rochiile simandicoase, pentru rochiile de seară. Aveau și ambalaje speciale ca să nu li se șifoneze hainele. Aveau genți cu pantofi și cutii cu peruci. Câte-o trusă babană de machiaj fiecare. Toaletele lor au ajuns să ne înghită mai toate fondurile. Dar dacă scoteai o vorbă despre asta, Flint îți zicea „Tre’ să cheltuiești ca să faci bani”. Asta fără să punem la socoteală cât dădeau pe muzică. Prin încercare și eroare au descoperit că majorității oamenilor le vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
la braț, nu vor mai mânca la aceeași masă, nu vor mai dormi împreună. Radu, de acum înainte, va face dragoste cu altă femeie. Va mângâia și va dori o altă femeie. Radu va iubi pe alta. Nu plânse. Își înghiți lacrimile înghesuindu-le, undeva, în adâncul ființei sale mărunte. Le simțea mici diamante neșlefuite sfârtecând-o. Deși în amorțeala nopții se așteptase la asta primi lovitura în plin. În suflet. Cel mai sensibil și mai nevralgic punct al ei. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mă compari cu Luana. Ei îi place mingea, mie nu. Părăsise jocul, supărată. Dan, băiatul unchiului Vali, un copil suplu, înalt și molcom, privi obiectul din fața sa cu expresia omului pus să lingă sare. Rugat să urce pe încrengătura metalică, înghiți în sec. Începu, apoi, plimbarea în urma celeilalte biciclete. Luana intră în casă cu sufletul pierdut. Nici un lucru nu o vrăjise într-atât. Își dorise, desigur, tot felul de jucării pe care, mai apoi, le împrăștiase prin toată curtea și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
goale ale părinților. La prima ședință, învățătoarea folosi cuvinte de "înaltă prețuire" la adresa "capetelor încoronate" ale clasei. Sunt copii care promit. Nu cred că vor ridica vreodată probleme și cu siguranță vor ajunge oameni mai târziu. Ceilalți posesori de urmași înghițiră în sec. Tatăl Mariei se foi în scaun. Spuse, cu voce groasă și tărăgănată: Apoi, doamnă, frumos vorbiți dumneavoastră despre acești elevi și-mi pare rău că fetița mea se află printre ei. Eu sunt muncitor. Lucrez în trei schimburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
șters vasele. Era însă vesel și făcea tot felul de glume la care copiii râdeau cu toată gura. Învățătoarea îl atenționă să fie mai serios, dar bărbatul îi dădu o replică plină de sârg, pe care femeia de la catedră o înghiți cu noduri. Nu băuse decât o sticlă de rachiu, cu vărul Vasile, era puțin abțiguit, dar în afara mirosului de băutură ieftină nu deranja cu nimic. Nu toată lumea avea bani. Nu toți se născuseră boieri. Taică-său venea seara acasă beat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]