1,762 matches
-
Biscaya. Fusese soldat În războaiele din Flandra, ca Diego Alatriste și răposatul meu tată, și, camarad la toartă cu ei, pătimise ani lungi de lipsuri, primejdii și necazuri, deși până la urmă Îi mersese mai bine decât lor: pe când părintele meu Îngrășa pământul ereticilor, iar căpitanul trăgea mâța de coadă ca spadasin În slujba cui se nimerea, un cumnat majordom la palat și o femeie matură dar Încă frumoasă Îl ajutară pe Saldaña să se descurce la Madrid după eliberarea din armata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
așa de tare, încât lui i se păru pentru câteva secunde că pe fața ei se află două perechi de ochi. — Ba da... Dar nu asta era ideea. — Acum ai idei, a? Mai rămâne să-mi spui că m-am îngrășat..., se scandaliză ea brusc și fără legătură. — Nici prin cap nu mi-a trecut să spun așa ceva. — Normal! Asta ar mai fi lipsit, să mai și spui. Ca și cum nu ar fi suficient că o gândești, punctă ea ridicând din sprâncene
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ridicând din sprâncene și dând din cap, adică știu eu mai bine, degeaba încerci să mă duci cu preșul, pe mine nu mă păcălești cu una, cu două. — Ce te-a apucat? Și, în primul rând, nici nu te ai îngrășat! intră el în panică și nu-și mai putu dezlipi ochii de pe șoldul ei stâng. țDrept, e șoldul drept, nu stâng!, stângul ei e unde e dreapta ta. Dreapta e aia cu care scrii. Nu te mai holba, fă un
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Așa nu se mai poate! O să înnebunesc." Era a treia noapte de când ochiul ei veghea drumurile, câmpurile, făgașele și malurile apelor cuprinse de acel terifiant elan irezistibil. De unde mai ieșeau!? Dar ieșeau întruna șoarecii și șobolanii, prevestitorii oricăror cataclisme. Șoarecii îngrășați din carnea și hoitul războiului, mari cât pisicile, și șobolanii ajunși cât cățelandrii înainte de împreunare, cu cozile spiralate, boturile ascuțite și capetele cât căpățânele de berbec. Toate fiarele și răpciugile împuțite zămislite-n belșugul smârcos al putreziciunii măcelului, îngrășate-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Șoarecii îngrășați din carnea și hoitul războiului, mari cât pisicile, și șobolanii ajunși cât cățelandrii înainte de împreunare, cu cozile spiralate, boturile ascuțite și capetele cât căpățânele de berbec. Toate fiarele și răpciugile împuțite zămislite-n belșugul smârcos al putreziciunii măcelului, îngrășate-n sângele vărsat, în necurățenii și ură, colcăind de duhori pestilențiale, lăsau în urmă lacrimi și hoituri buhăite. De fapt însăși ivirea lor fusese vestită de alte semne premergătoare: jafuri, violuri, urgie și stricăciuni mișelnice printre cei care se socoteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pe deplin împăcată viața arborilor și viața cerbilor, viața Tudorei și viața vântului care n-avea odihnă din zori. Viața ploilor. Viața ninsorilor și viața pământului bun ce se hrănea cu frunze, cu mustul zăpezii, cu soare și umbră jilavă îngrășată de arome tari și izuri înțepătoare. Cerbul o scăldă în limpezimea ochilor lui catifelați și umezi, îi aruncă din gât un muget, declarația lui de iubire, și, scuturându-și grumazul de chiciură năruită din bradul avântat cu brațele pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
o parte.Glumea singur că se uită cu-un ochi la făină și altul la slănină. Mai avea și-un genunchi betegit. Mergea târșind piciorul și alignind, parcă punea fasole tot timpul. Asta, însă, nu-l împiedica să fie optimist, îngrășându-se pe zi ce trecea din glumele zvârlite în dreapta și în stânga cu nemiluita, zicând despre sine c-o să "aburce suta" pentru că "numai posacii se trec repede" și el "har Domnului" avea atâta haz în el, să mai dea și altora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
în praful istoriei: "un Dumnezeu eretic se oglindește-n smoală/ iar Crist pe cruce are și pernă și cearșaf" (Hidalgo); "Maria își va vinde copilul în biserici/ mințindu-se de-a pururi c-un Dumnezeu-bărbat", "cu penele de înger se-ngrașă alte perne/ iar lemnul crucii candid primește musafiri" (Candid); "dogari cioplesc din lemnul crucii doage/ iar Dumnezeu pare-un cazan cu aburi" (Dresaj ); Gări oarecum frigidere./ Măcelăria-i parcă tramvai./ Astăzi nu-i zi de tăiere./ Botezătorule, hai!" (Interogatoriu); "mai
Elegii de când era mai tânăr by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10661_a_11986]
-
Cernamoriț Ana Din ce în ce mai mulți oameni preferă să consume băuturi cu o cantitate redusă de zahăr sau light. Din păcate, aceste sucuri îngrașă deoarece alimentează pofta de dulce! Specialiștii spun că ar fi bine să micșorăm din cantitatea de sucuri fără zahăr și să facem loc variantelor mai sănătoase.
De ce băuturile fără zahăr sunt un pericol pentru siluetă by Cernamoriț Ana () [Corola-journal/Journalistic/66282_a_67607]
-
trimite borcane cu miere „să am la București”, pentru că bunicul Toma, tâmplar fiind, și-a făcut singur sicriul și, din când în când, se urca în podul casei și se așeza în el să vadă dacă nu cumva s-a îngrășat (un timp l-a umplut cu boabe de fasole), dar mai ales pentru că avea tot timpul rumeguș prin barbă și-i miroseau frumos obrajii a lemn, pentru că bunica Elena, până să ne dăm noi seama, a mâncat prima banană din
Niște bunici by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13117_a_14442]
-
au invocat lat. fermentare „a dospi“, lat. *fragmentare „a sfărâma, a fărâmița“ și lat. *frementare < frementum „sfărâmare, fărâmițare“). Acest criteriu poate fi decisiv când se constată că un derivat moștenit din latină există în majoritatea limbilor romanice. Astfel, rom. a îngrășa este considerat de unii moștenit din lat. *ingrassiare, dar de alții derivat pe teren românesc de la gras. Existența verbului și în alte limbi romanice (franceză, occitană, catalană, portugheză) ne face să considerăm mai plauzibilă soluția moștenirii latinești decât cea a
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
Lat. ficatum > rom. ficat este unul dintre cele cinci sute de cuvinte panromanice, transmise tuturor limbilor romanice. Cuvântul a fost împrumutat din greacă și a înlocuit vechiul termen latinesc iecur. De ce s-a împrumutat cuvântul grec? Grecii aveau obiceiul să îngrașe gâștele cu smochine, ca să li se mărească ficatul. Ei numeau acest ficat hépar sykotón „ficat cu smochine“, de la sýkon „smochină“. Cuvântul sykotón a apărut prima dată în secolul 2, la medicul Galenus, celebru autor a multor tratate de anatomie. Romanii
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
ele să fie moștenite din latină. Un anumit grad de incertitudine cu privire la posibilitatea de a fi moștenite prezintă și derivatele existente în mai multe limbi romanice, dar neatestate în latină: nu e sigur, dar e foarte probabil ca rom. (a) îngrășa să provină din lat. *ingrasiare, pentru că derivate corespunzătoare există în patru limbi romanice: fr. engraisser, occ. engraisar, cat. engreixar, sp. engraixar. Faptul că același derivat se găsește în mai multe limbi romanice (format la fel și cu același sens) nu
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
astfel, Saferian sperase ca Sultana să iasă din cafele, să se căsătorească cu cineva din categoria acelora care-i frecventau salonul. O fată așa cultă, deșteaptă!... Demirgian, băiat bun, n-avea ce zice, însă cafegiu subțire. Mâine s-ar fi îngrășat și ar fi căpătat moravuri deșănțate și acea neglijență fizică proprie celor din branșa sa. Saferian cunoscuse pe tatăl lui Demirgian: în tinerețe slab și vânjos, la bătrânețe umflat, expus hidropiziei. Cât despre "blîndețea" pe care o reclama Saferian pentru
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu totul. Vasele mai mult sau mai puțin chinezești le prefăcu în lămpi electrice cu abajur și le G. Călinescu expuse pe toate, aprinzîndu-le seara în magazin. Succesul fu fulgerător. Aceste ocupații avură înrîurire asupra fizicului. Sultana începu să se îngrașe, din cauză că nu mai avea timp să se supravegheze corporal. Sedentaritatea, ca și agitația au adesea același efect. Fața, umflîndu-se puțin și devenind unsuroasă, îi aluneca în jos. Ochii se măriră, devenind de o negreață stăruitoare, în schimb nasul se făcu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în timpul conversației în toată voia. Venea întotdeauna cu Aurora. Smărăndache și Smărăndăchioaia erau nelipsiți. Chiar și Hergot și Erminia participau, cea din urmă în rochie cuviincioasă de dantelă G. Călinescu închisă, care o arăta cam balonată, deoarece începuse să se îngrașe, din cauză că mânca prea multe dulciuri. Hergot aducea câteodată violoncelul, în salon existând nu departe de șemineu (ce servea drept mică bibliotecă, apartamentul având calorifer) și un pian cu coadă. De ordinar, după ce se strângeau toți invitații, se desemnau grupurile. Femeile
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la fel cum o văzuse prima oară la cafeneaua Elite. Nu cumva ești Rima? întrebă el. Ea rîse și-i spuse: — întotdeauna ți-a fost greu să mă recunoști. Am îmbătrînit, Lanark, dar eu te-am recunoscut imediat. — Te-ai îngrășat, zise Lanark zîmbind. — E însărcinată, spuse Alexander încruntat. La vîrsta ei. — Tu nici nu știi cîți ani am, zise Rima ascuțit și adăugă: regret că nu ți-l pot prezenta pe Horace, Lanark, dar nu vrea să te cunoască. Uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
paralel cu degenerarea fizică; una servește de complement celeilalte. Astfel, tot progresul de care ni se împuiază urechile există numai la suprafață; fundul este o adevărată mocirlă. Pe când droaia satisfăcuților și a chivernisiților zilei se răsfață în onori și se îngrașă din sinecure, masa națiunii suferă de toate neajunsurile fizice și morale. Hrana țăranului este redusă astăzi la cea mai simplă expresiune, pentru că toată munca lui de peste an nu ajunge să plătească nenumăratele biruri pe cari stăpânirea părintească a d-lui
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
câțiva soldați, alt ofițer și alte șiruri pustiite... Atâtea lacrimi și flori n-am văzut niciodată... Voi mai aveți vreme de plâns? Uneori. (La câte un film cu viteji americani - mormăi, să n-o supăr, gândind că eroii noștri nu îngrașă glia, ci s-au mutat din câmpul de luptă pe gazonul stadioanelor, să tragă o iarbă...) Armata, pentru voi, parcă e un fel de boală rușinoasă ce trebuie ținută ascunsă. Ehei!... (Și Mama spuse în șoaptă, cu o teamă din
Fâl-fâl-fâl! by Dan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1144_a_1925]
-
terenului de sub picioarele sale, în care este un mare specialist. Apoi a pipăit cu mâna lui prezidențială un smoc de lână merinos (aflată din nu știu ce motiv într-un stoc îngrijorător de mare) și s-a uitat cu ochiul stăpânului care îngrașă vita la viețuitoarele dintr-o gospodărie de stat, pregătită pentru astfel de situații. Abia apoi, când oficialitățile feseniste ale locului au reușit să adune lumea în piață după vechile obiceiuri, a avut prilejul să-i aducă aminte cinstitei adunări că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
lor. Acum mă duc o dată la două zile la spital. Are rufe murdare și nu pot să le las acolo prea mult. Se face ora 23:00 când ajung acasă. Duc o viață destul de dezordonată. Cu toate astea, m-am îngrășat. Din cauză că seara târziu, când ajung acasă, mânânc și beau. De trei ori pe săptămână mă duc singur, după muncă. Așa cum am spus și mai înainte, duminica merg cu toată familia la spital. Vine și mama. Tata s-a externat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
sentiment dispare. Normal că asta e o problemă de simplă obișnuință. Imediat ce te acomodezi, chiar și acest peisaj devine unul monoton. Domnul Utsumi e trecut de șaizeci de ani, dar pare mult mai tânăr. „Oricât de mult mănânc, nu mă îngraș.“ E suplu. Nu face gesturi nelalocul lor și nici nu vorbește fără sens. Ca toți oamenii mici de statură și slabi din lumea asta, mi-a lăsat și el impresia că este prompt, foarte independent și cam încăpățânat. În timpul studenției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
reviste cunoscute. E mult mai distractiv să scoată reviste, pentru că sunt diferite la fiecare număr, decât să facă aceleași cutii la nesfârșit. Îl înțeleg. E mic de statură, slăbuț, sprinten. Pare „un tată sârguincios“. Oricât de mult mănâncă, nu se îngrașă. Acum nu mai aleargă, dar înainte, timp de douăzeci de ani, făcea jogging zilnic. A participat adesea la maratonul din zonă. A câștigat de mai multe ori cu echipa de la muncă. Și obiceiul acesta, de a alerga zilnic, l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
altă soluție decât să creștem capre. Oricum, aveam multă iarbă în jur. Așa că mulgeam caprele și apoi beam laptele pentru a-l putea alăpta pe Eiji. Astfel a crescut mare și sănătos. Întotdeauna a fost mai slăbuț. Niciodată nu se îngrășa. Dar nu am fost nevoiți să îl ducem la un spital. Nu s-a îmbolnăvit. Încă din copilărie s-a ocupat de distribuția ziarelor. În apropiere era un chioșc de ziare Asahi. Vânzătorul a venit la noi și ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
era preferata lui și se bucura foarte mult atunci când îi făceam. Și eu sunt gurmandă. Poate că eram eu pricepută sau știam ce să-i pregătesc. El mânca tot ce-i puneam în față cu zâmbetul pe buze. Nu se îngrășa. Așa era organismul lui. După căsătorie chiar mai slăbise. Avea 1,65 m înălțime și 50 kg. Datorită faptului că schia, era destul de musculos. Era mic de statură și eu făceam glume pe seama aceasta: «O să zică lumea că nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]