1,779 matches
-
ca mine! - Tu ești robul lor? întrebă Mai-Baka. - Nu, arcașule, tot al Marelui Preot. El m-a trimis cu acești străini să învăț limba lor și să le arăt cum trăiesc oamenii din Atlantida. - Sunt negustori de robi? întrebă arcașul îngrijorat. Auta își strânse dinții de ciudă că nu mai știa cum să vorbească. - Nu sunt negustori de robi, Mai-Baka. La ei în țară nu sunt robi. - Dar atunci cine muncește pentru ei? Întrebarea era foarte grea pentru Auta, deoarece pentru
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
desfăcut ca un pat. Când se trezi după un somn scurt, înainte de a-și da seama unde se află, auzi pe cei din jur vorbind ceva neînțeles, sau cum i se păru ei, cântând. Și străinii și Auta erau foarte îngrijorați. Străinul care fusese cu Hor și cu cârmaciul să-l ducă pe Auta în luntre deasupra sclavilor răsculați tocmai spunea: - Am crezut că ați plecat spre locul răscoalei. Am încercat să vorbim cu voi, dar luntrea zbura fără să răspundă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ai săi ieșiră din turn. - Plecăm, Auta! zise el. Acum chiar dacă ai vrea să rămâi nu te putem lăsa. - Unde plecăm, Hor? Străinul arătă în sus. Nefert nu părea să înțeleagă, dar se strânse la pieptul lui Auta și urmări îngrijorată mâna lui Hor. - De ce? făcu Auta. Ca răspuns la întrebarea lui, piscul fu zgâlțâit scurt de alt cutremur. Ploaia începu din nou. - Acum nu mai putem ști nimic, decât după ce se va sfârși. Dar aici nu putem aștepta sfîrșitul! - Care
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mi-l mai ia nimeni până nu-l dă afară stomacul! zise el vesel. Până atunci am timp să mă gândesc ce să fac... - Cum ai izbutit s-o aduci? îl întrebă Auta, în vreme ce Ntombi stătea în picioare, uluită și îngrijorată și se vedea bine după ochii și după gura ei că de nu s-ar fi aflat alături de bărbatul ei, ar fi țipat de frică și poate ar fi fugit. - Este șiretenia și înțelepciunea mea! răspunse fălos băiatul, căutând să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
străinii își așezaseră luntrea iar pe pământ. Câțiva oameni i-au spus că au văzut pe cer, zburând spre țara de sus, o pasăre argintie care nu bătea din aripi. Va să zică mai aveau și altă luntre ușoară! se gândi bătrânul îngrijorat. Dar iată că de o zi veneau mereu oameni să-i spună că în orașul Behdet umblaseră prin piață și pe uliți trei străini în haine de argint; alții au văzut alături de cei trei străini încă doi inși, un rob
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
lui, prunc, întîia oară. EPILOG Stelele începeau să piară, cerul se albăstrea. Prin, fereastra deschisă larg intra miros de liliac. Se auzea la răstimpuri un vuiet surd și prelung. În încăpere era aproape întuneric. - Ce-i asta? răsună un glas îngrijorat. - Liliac, răspunse alt glas. - Nu asta... vuietul acela surd! Celălalt începu să rîdă: - Ce să fie! Liftul blocului. E dimineață, oamenii se duc la lucru, se trezește orașul... Să aprind lumina? - Da, vreau să reintru în timp. Unul dintre cei
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
știu cum de-or fi aflat de fuga noastră - au început o urmărire de care și acum, când îmi amintesc, mi se face pielea ca de găină. Era întuneric și, când ne-am îndepărtat la vreo două sute de metri, eram îngrijorați. Dacă ne vor găsi cu câinii lor sângeroși? Din fericire, dacă se poate spune așa în contextul dat, urmăritorii aveau doar baionete. Profitasem de întunericul și vegetația locului, ne-am oprit lângă un copac bătrân, ne-am lipit, ținându-ne
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
bine. Acolo se găsea, când fu asasinat primul ministru Armand Călinescu. Ca o reacție firească împotriva asasinatului, apărură lângă Sobor cadavrele a patru legionari executați. Dinspre Polonia soseau puhoaie de refugiați, unii pe jos cu copii plânși după dânșii, femei îngrijorate, bătrâni extenuați și bărbați, negri de supărare. Își încărcaseră minimul necesar în mașini - care le aveau -, în căruțe, sau în baloturi voluminoase la care n-ar fi renunțat pentru nimic în lume, fiindcă oricum, mai mult de acele bunuri nu
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Raport, și copia ordinului înmânat de agent după eveniment, pe care era specificată data și ora primirii. Ceilalți ofițeri prezentaseră actele întocmite la Postul de jandarmi din Răchiteni, care specificau împrejurările în care le decedaseră subordonații, și declarațiile soldaților. Așteptară îngrijorați, în ciuda evidențelor, timp de o oră. Când apăru magistratul, erau deja resemnați. Își doreau să se termine odată totul, indiferent cum! - Domnilor, veți da câte o nouă declarație scrisă despre desfășurarea evenimentelor, și puteți pleca liniștiți, probele sunt evidente, nu
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Nu cred asta0000000000000000000 mănâncă 0000000frică și Încordare.— Ba s-o crezi, spun eu laconic 000000000000000 mănâncă 000000000și rahatu’ de clopoțel ș-al meu e o halbă și o 00000000000000000000000 da 000000000000 Confratele Clifford Bl00000000000000000000000 da 000000000000e deja are o mutră Îngrijorată ca În noa0000000000000000000000000000000000000i tânăr. Ne Înfigem În băuturi, Blade000000000000000000000000000000000000000000k Îi prezintă o perspectivă diferită, m000000000000000000000000000000000000o mare farsă, dar va fi din nou teroare i0000000000000000000000000000 problemateligența mai ales că Bunty Îl mușcă desupraviețuirii 0000000000000000000000000e micul puțoi ușchit. Bladesey e Îmbrăca000000000000000000000000000000000000ntaloni din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ca vânătorul să devină vânat, ca să zic așa. Bunty Încuviințează din cap cu un etuziasm sumbru și ne privim fix În ochi. Pot să simt cum sar scântei Între noi. Îi susțin privirea câteva secunde, exact până când Începe să pară Îngrijorată, apoi mă răsucesc Înspre Bladesey. Îl prindem noi pe ticălosul ăsta Cliff. Nu-i nici un pericol, apoi mă rotesc iar spre ea: punem noi mâna pe el Bunty. Cliff, zic eu fără să mă uit la el, vreau să ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Bladesey, care e prea nenorocit ca să-și dea seama că tipa e excitată la greu. Sunt pe centură cu Annalise. Ies pe o șosea laterală și o iau pe un drum Îngust de țară. — Unde mergem? Întreabă ea. E puțin Îngrijorată dar mai mult curioasă pentru că Încă zâmbește. După ce a flirtat toată noaptea nu vrea să plece acasă fără o sculă. — O scurtătură, Îi spun eu, trăgând pe o bandă pustie de rezervă. Știi de ce se spune că trag pe banda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
nu vrea să plece acasă fără o sculă. — O scurtătură, Îi spun eu, trăgând pe o bandă pustie de rezervă. Știi de ce se spune că trag pe banda de rezervă? o Întreb eu. Fiincă țo tragi cânajungi peia. — Ce? pare Îngrijorată, căci am preluat brusc controlul. — Bine păpușă, hai, n-o mai fute aiurea: ia-mi pula sau ia-ți valea. Astea-s opțiunile, Îi fac eu cu ochiul. — Nu aici... spune ea cu un aer ursuz. N-ai un apartament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
eu, fără doar și poate. Urc la etaj și mă duc deliberat până la Peter, Îl bat ușurel pe Încheietura mâinii și Îl conduc Într-un colț. — Peter, ai văzut graffiti-ul din toaletă? Întreb eu cu o voce joasă și Îngrijorată. — Ah, mereu ie câte ceva acolo. Niciodată nu le bag n seamă, ridică el din umeri. Poate c-ar trebui s-o faci, Îi spun eu, Înfuriindu-mă din ce În ce mai tare. M-am săturat ca dracu de rahaturile astea. Ca reprezentant al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Perversul Confrate Blades. — Deci Îi cunoști bine pe Cliff și pe Bunty Blades? Întreabă el. Bineînțeles, ni se pare o chestie scârboasă să discutăm cu un pămpălău pistruiat, dar asta prinde bine scopurilor noastre. Îmi trag pe față o expresie Îngrijorată. — Mda Davie, suntem prieteni cu amândoi. Îl cunosc pe Bladesey, ah adică Cliff Blades, de vreo doi ani, dar n-am cunoscut-o pe Bunty decât de curând. Trecea printr-o perioadă destul de nasoală cu scrântitu ăsta care o hărțuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
eu din cap. Acum Îmi dau seama că asta i se părea lui palpitant, Îi plăcea riscul. Și tot timpul mi-a dat muie! izbesc eu cu pumnul În masă. — Nu-ți face sânge rău frățâne, zău așa, spune catolicul Îngrijorat. (Nu pare un tip rău pentru un papistaș.) Toți trebuie să ne rupem de lucruri dintr-astea și să ne trăim viața. Uneori suntem orbi și nu vedem unele probleme la oameni. Dar mă simt ca o slugă de rahat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
-i adevărat Nu-i adevărat. Poveștile unei tenii Formalitățile de externare din spital. Scurgerea din pantalonii mei. Din chiloți. În sala de așteptare aștept taxiul pentru Robertson. Nu e nimeni care să te poată duce acasă? Întreabă o soră medicală Îngrijorată. Nu... zic eu. Mă privește cu o compasiune scârboasă și apoi pleacă la Îndatoririle ei. E Înlocuită de un vagabond care stă jos și suge dintr-o cutie mov de bere ieftină. Mi-o dă și mie. Eu iau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ei i-am apreciat eforturile. Îmi plăcea să șed acolo afară cu o cutie de bere. Plăceri simple. Leagănul lui Stacey... l-am luat cu câteva veri În urmă. Câte? Ray mă urmează și se așează În fața noastră. Un musafir Îngrijorat. — Binențeles Bruce, nu tresăți spun că, deși am fost Încântat de promovarea asta, pentru minia fost o experiență dulce-amară. Dacă n-ai fi avut... ăăă, problemele pe care le-ai avut... ei bine, ai fi pus tu laba pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
postmodern este un ecou malițios la "cultura patrimoniului". Cum producțiile erei vizuale sunt considerate improprii să populeze casele și grădinile noastre, arta este și ea repartizată în muzee, obiect al unei atenții propriu-zis ecologice și al unei solicitudini tot mai îngrijorate a puterilor. Totul se întâmplă ca și cum am fi forțați să umplem deficitul de natural, in situ, cu o supranatură, iar in visu, cu o hiperși tehno-artă. Privirea artistică, fericită paranteză în relația noastră cu natura. Nu e vorba numai de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
printre fetele de neam bun de prin preajmă. Și să aibă grijă de bătrân, să-i sprijine bătrânețele, să-l apere de vecini răi (gândul acesta avea să-l urmărească și în umbra morții) pe bătrânul acela, acum singur și îngrijorat și slăbit, care îl aștepta, care făgăduise râului-zeu Sperheu că, dacă își va vedea feciorul întors cu bine acasă, îi va aduce o jertfă nespus de bogată în sanctuarul de acolo, plin de bune miresme, pe al cărui altar Ahile
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
printre fetele de neam bun de prin preajmă. Și să aibă grijă de bătrân, să-i sprijine bătrânețele, să-l apere de vecini răi (gândul acesta avea să-l urmărească și în umbra morții) pe bătrânul acela, acum singur și îngrijorat și slăbit, care îl aștepta, care făgăduise râului-zeu Sperheu că, dacă își va vedea feciorul întors cu bine acasă, îi va aduce o jertfă nespus de bogată în sanctuarul de acolo, plin de bune miresme, pe al cărui altar Ahile
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
prejudecăți a motivațiilor care ar fi putut justifica și comportamentul anormal al multor încornorați caragialieni. Mai exact, aflând că soția îl înșală cu fiul vecinului care își face datoria să-i dezvăluie respectiva relație, "filosoful" Andronache îl surprinde pe binevoitorul îngrijorat, cu un astfel de raționament fără cusur: Te cred pe cuvânt și altă dovadă nu-mi trebuie, mai ales că zici că ai avut și ochelarii. Eu însă judec cu filozofia mea așa:"Cea mai credincioasă femeie a unui bărbat
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Confesiuni paralele, Avionul de hârtie, Dragoste cu vorbe și copaci digresive și divizate în episoade rotunjite ca mărgelele unui colier, independente și prinse totodată de un fir narativ. În paginile din Ucenic la clasici, îl descoperim pe de o parte îngrijorat și dezgustat de "nimicul" și "mărunțișurile" pe care la scrie, pe de altă parte orgolios și mulțumit de proza sa "aforistică" ce tinde să ilustreze idealul caragialian al maximei concentrări: "Să știi să vezi și să știi să relatezi în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de sudoare. Pădurarului i se frângea inima de mila tinerei lui neveste, dar și de a bătrânei moașe. - S-o‟ndemnăm fără contenire, Antoane, mamî..., să n-o slăghim diloc, cî‟i mari primejdii mamî... îi șopti ea, tot mai îngrijorată. - Hai, Xenia... înc‟olecuță! o ruga și bietul om cu lacrimi în ochi, îngenuncheat la căpătâiul ei, înțelegând și el primejdia. Pe pădurar, om neînfricat, cu inima și nervii tari, nimeni nu l-a văzut plângând. De afară, se auzeau
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
calde ale soarelui străpung perdeaua de iarnă a norilor, când cei dintâi muguri mijesc pe crengile copacilor, iar grâul verde crește pe întinderile umede, încolțește și nădejdea în inimile țăranilor. Dar primăvara lui 1877 nu adusese nicio mângâiere sufletelor lor îngrijorate. Întreg hotarul de la miazăzi, până la cîmpiile Dunării, parcă, era înconjurat de un brâu de foc. Pe cer se iviră semne care prevesteau cumpene și nenorociri... Nourii care se îngrămădeau pe cer, alcătuiau închipuiri stranii care se prăbușeau cu tunete... Fulgerele
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]