1,838 matches
-
nu ne-a dat decât o prezentare generală: fapt este, însă, că nu a ezitat s-o publice; și probabil crede că a găsit, dacă nu o demonstrație riguroasă, cel puțin o oarecare certitudine morală. Un logician ar fi aruncat îngrozit un asemenea proiect, de fapt, nici nu ar fi fost nevoie să-l arunce, întrucât așa ceva nici măcar nu i-ar fi trecut prin minte. Dați-mi voie să mai compar doi oameni, care fac cinste științei franceze care au dispărut
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
purtase s-a tras înspăimîntat Ultimele versuri, parcă desprinse din Eneida (VIII, 240), reprezintă o expansiune a hiperbolizării imaginii divine din versurile 1539-1540: Și unii spun că-n goană un zeu s-ar fi zărit Cum amuțea din urmă fugarul îngrozit Descrierea monstrului amintește de Minotaur, învestindu-l astfel pe Hyppolite cu puterile unui erou de legendă: Avea pe frunte coarne puternice de taur, Înveșmîntat ca peștii, cu galbeni solzi de aur; O fiară-ngrozitoare, balaur ucigaș Încolăcindu-ți trupul de
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
ce se ridică și cad apoi, rotindu-se ușor, în urma unei bătălii între cocoși, din cotețul de păsări. Și propune o comparație din domeniul fermier, creînd o scenă ulterioară, în narațiune, cîteva pagini mai încolo. (83) Un concert de cotcodăceli îngrozite se aude din curtea casei vecine și puțin după aceea, un soldat intră în cameră, ținînd de picioare două găini moarte. Avea peste tot pe el pene roșcate cu nuanțe de mov sau roz, în păr, pe față, pe tunică
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
The politics of duplicity, publicat în 1998, dezvăluie rădăcinile amplorii dezastrului sanitar și psihologic care îi atinge pe copii și pe femei. În statisticile Ministerului Sănătății, înainte de 1989, în spatele cuvântului "pneumonie" se ascunde în realitate SIDA. Unii români neîncrezători și îngroziți sunt cuprinși, în lunile care urmează zilelor din decembrie, de bănuiala că occidentalii au adus SIDA care nu exista în România înainte de deschiderea frontierelor. Limbajul mobilizării patriotice și socialiste se dezlănțuie și trece în prim-plan. Tezele pregătirii celui de-
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
toată firea. Măgarul de Gheorghe, așa cum îi spui tu, a vrut să râdă de tine. - Așa o fi, mai spuse și coana preoteasă îngândurată, după care mai trase o ultimă limbă, iar scândurica îi oferi respectiva așchie. Coana preoteasă țipă, îngrozită: - Au, mă înțeapă la limbă! ia vezi, tu! Și scoase un limboi rozaliu, care prezenta și câteva granule de alune. Madam inginer se uită lung la el și întradevăr, văzu o așchie care se lăfăia, bine înfiptă la o distanță
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Creangă! Acum, în seara ce se lăsase, stăteam cu tanti Aneta în cerdacul casei ei și o priveam; căzuse pe gânduri, probabil cugeta la vremea când era o gâgâlice de fetiță și striga înfricoșată “Noaptea-n amurg”, uitându-se înapoi îngrozită, ca la nu știu ce balaur. Prietenie Când am scris acest titlu mi-a tremurat mâna, știind cât de sfânt este acest cuvânt: prietenie. Sau cât de mult îl iau unii în derâdere, sau, pur și simplu, îl ignoră prin trădare, invidie
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Era rândul lui să măsoare cu pași grei odaia, așa că Lavinia se așeză. — Știi și ce-a aflat? — Politică, domnia ta, politică, adică o prostie. Știe marele stolnic Constantin, fratele domniei tale... Doamne, ce prostie! — ... Mihai se oprise și o privea îngrozit. — A aflat că măria sa regele Ludovic vroia să-și mărite fata, cea făcută din flori cu o cocoană șchioapă, cu feciorul regelui Sobieski al Poloniei. Și că ar fi dorit ca zestrea să i-o dea sultanul. Adică, măre, să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
În ce condiții nu există altă alternativă? Cum m-aș simți dacă aș fi soldat? Eram convinsă că, dacă aș fi fost mai tânără, aș fi fost gata să îmi servesc patria, dar că, în același timp, aș fi fost îngrozită. Deși sună a clișeu, este adevărat: trimiterea soldaților la luptă este cea mai grea decizie pe care o poate lua un președinte sau pe care o poate recomanda un secretar de stat. Din fericire, utilizarea forței nu este ușor de
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
arătare cu coasa își face intrarea. Cu vocea lugubră, urlă de sub pământ, avertisment de călcare a unui loc sacru și sfânt. Simultan cu acțiunea arătării, pamblica neofitului este smulsă de către unul din ghizi. Neofitul tresare, în fața monstruoasei figuri cu ochii îngroziți. Coasa arătării îl atinge ca fulgerul de șapte ori. Monstrul, rapid dispare și trapa se închide vibrând. Ghizii îi strâng mâna neofitului uimit, spunând: -Curajul tău virtute, umilința voluntară triumfă, orgoliul nevirtute. Ești capabil asupra ta să obții o astfel
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
mai subjuge. Tesalina cu bucurie sălbatecă aștepta proorocirea. Când o lumină strălucitoare îi învălui corpul, Orfeu cu ochii deschiși, cu voce blândă plină de beția morții rosti, -Euridice, și o fixă cu privirea pe Angloanice, penetrându-i ochii. Preoteasa oarbă îngrozită dispăru ca biciuită. Bacantele și tracii cuprinși de groaza asasinării unui zeu, fugeau în noaptea bântuită de umbre. Orfeu și Euridice trăiau și-i va urmări mereu. Atunci și valea și fluviul și pădurile adânci gemeau ca o mare liră
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
-Las-o, nu poți s-o ajuți. Nu vă uitați în urmă, mergeți mai departe. Numai după ce treceți râul vă puteți uita. avertiză vocea din astral. După ce trecură râul și mai merseră câteva sute de metri se uitară în urmă, rămânând îngroziți. Cetățile și oamenii dispăruseră, se dezintegrară. Totul se topi sub căldura dogoritoare a focului. Tot ce se vedea acum, era locul pustiit de explozia necruțătoare, a cărui proveniență nu se cunoștea. Focul și fumul gros încă mai persistau. Pe raze
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
degetul arătător, către șoferul stupefiat, care era pe punctul de-a leșina. Pietonul își căuta de drum calm și liniștit ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, sub privirile pline de uimire ale martorilor prezenți la locul incidentului. Unii strigau îngroziți: -Diavolul. E Satana-făcând speriați semnul crucii. Alții vociferau indignați de concluziile pripite ale precedenților. -Este înger păzitor. E sfântul duh -spuneau optimiștii. Nu era nici Satana, nici îngerul păzitor, nici sfântul duh, era profesorul Constantin Avramescu specialist în parapsihologie. Profesorul
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
ca o găină beată că era iubită, și dimpotrivă, un cuvânt blând dar rostit cu o cruzime rece o făcea palidă și o încremenea de spaima înstrăinării. Uneori, în calmul tindei noastre, ascultam venind de afară și cuvântul torențial, degradat. Îngrozită, mama nu știa unde să ne spună să ne ducem, ca să nu auzim... Era un spectacol grandios al deșănțării umane ceea ce își spuneau doi vecini cu muierile lor. Totul era terfelit și mânjit, viața intimă, inocența copiilor și a fetelor
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
țigan distins, uita să ne explice. Pe această trudă a mea, ne-am pomenit că ne anunță să ne pregătim pentru teză. Când în ziua respectivă ne-a dictat cele trei probleme pe care trebuia să le rezolvăm, o tăcere îngrozită s-a așternut asupra clasei. Unul din puținii lui simpatizanți s-a ridicat atunci în picioare și i-a spus că teza e prea grea, n-o să poată nimeni să rezolve toate problemele. - Atunci o să ia toată clasa nota trei
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
lipsită de viață. Atunci ceva din senzația pe care i-o provoca atingerea pielii îl făcu să se înfioare. În lunga lui experiență avusese de-a face cu oameni aflați în toate gradele de inconștiență. Dar aceasta era senzația morții. Îngrozit, îi luă mâna: nu mai avea puls. Îi împinse corpul înapoi pe scaun și aplecându-se încercă să îi asculte bătăile inimii. Încet se îndreptă. Stupefacției și refuzului de a crede li se mai alătură un sentiment. Nu era tristețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
-l de braț, îi simți mușchii fremătând sub piele. Rapiditatea cu care tânărul își recăpătă cunoștința nu îi lăsă lui Marin timp pentru a-și pune întrebări. Burnley se așeză, privi o clipă în gol, apoi întrebă pe un ton îngrozit: \ Ce era chestia din capul meu? REMARCA ERA NEAȘTEPTATĂ. MARIN SE TRASE ÎNAPOI CU UN PAS. \ CEVA MI-A INTRAT ÎN CAP ȘI A PRELUAT COMANDA. O SIMȚEAM. EU... OCHII I SE UMPLURĂ DE LACRIMI. OFIȚERUL SE APROPIE. \ Pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ZECE ȘI JUMĂTATE, O ARMATĂ DE PARAȘUTIȘTI, PRECEDATĂ DE UN VERITABIL ZID DE OȚEL MOBIL \ GATA SĂ SCUIPE MOARTE LA CEA MAI MICĂ REZISTENȚĂ \ CONVERGEA DINSPRE TOATE PUNCTELE ORIZONTULUI, MĂRȘĂLUIND PE STRĂZILE PRINCIPALE ALE ORAȘULUI CE PĂREA PĂRĂSIT, CU EXCEPȚIA CHIPURILOR ÎNGROZITE CARE TRĂGEAU CU OCHIUL DIN SPATELE FERESTRELOR ÎNCHISE. MARIN NU VĂZU NICI O URMĂ DE LUPTĂ. CU PUȚIN ÎNAINTE DE DOUĂSPREZECE, ÎNSOȚIT DE O ESCORTĂ BLINDATĂ, SOSI LA PALAT, CARE SE AFLA DEJA ÎN MÂINILE PATRULELOR. LA INTRAREA LUI, OAMENII GĂRZII, DESEMNAȚI DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
Ilie odată cu acest volum... Dar ce înseamnă de fapt o călătorie, mai ales una lirică? Înseamnă, în primul rând, derelicțiunea, abandonul, fuga, și, mai apoi, întoarcerea în lumea ostilă, neîndurătoare, tot așa cum Ghilgameș se întoarce acasă, fără să se lase îngrozită de destinul care o sperie, de drumul existențial dramatic al omului. Pe drumul acesta, timpul are consistență, nimic nu se întâmplă, totul are rost. Mi-ar plăcea să beau o cafea cu Vasilica Ilie, mi-ar plăcea o cină cu
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
camerei, lângă ușă, stivuindu-le cu grijă, la perete. Ieși, se întoarse cu un sul gros și lung. Un fel de tub din carton, cu capac. Se mișca încet, încovoiat, să nu deranjeze. Intra, dispărea, reapărea, strecurându-se, fără zgomot. Îngrozit, se vedea, de importanța persona jului a cărui intrare o pregătea. Se observa și din mișcările speriate ale acestui umil funcționar că cel așteptat era bine cotat în ierarhia copoilor. Privi ceasul. Cinci și un minut. Întârzia, totuși ! O vor
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
a lor ! Sprâncenele însă, semnul pasiunilor ? Nu mai erau puternice, stufoase. Mai curând șterse. Fruntea transpira, acum și nasul. Părul rămas doar la tâmple și moale. Fața palidă, ochii parcă miopi, clipind. Semne, cumva, ale timidității ? Se agita pe loc, îngrozit. Haina se deschise peste cămașa-jerseu din lână care își pierduse, se vedea, prin purtare excesivă, culoarea și forma. Atârna pe trup mototolită, răsucită anapoda. O bucată de curea uzată ieșise din pantaloni, pendulând în deschizătura hainei. Se zguduia, înăbușit. Capul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cu drenaje, pentru controlul și cap tarea scurgerilor vagabonde. Pierderile de apă, nesesizate și neîndepărtate la timp, puteau surpa straturile macroporice ale subsolului, construcțiile pe care le susțineau. — Împrăștiată și aiurită, așa eram la cincisprezece ani. Cei din casă povesteau, îngroziți, tot felul de tragedii cu elevi înecați. Convinși că nici nu știu să înot. Eu pierdeam după-amiezile cu băieții, în concursuri, la râu. Până în ziua când m-au salvat în ultima clipă, disperați. — La optsprezece ani, un băiat m-a
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
m-a întrebat colonelul de ce am fost mutat! Numai adineaori am plâns, cu capul vârât în mantie, ca să nu mă simtă nici ordonanța. Numai adineaori, de frica pădurii spînzuraților! Klapka se opri cu niște ochi atât de mari și de îngroziți, că Bologa își simți sufletul copleșit de milă. În tăcerea adăpostului inimile lor băteau deopotrivă de înfricoșate... Locotenentul vru să-i spuie o vorbă de mângâiere și se pomeni șoptind: ― Domnule căpitan, pădurea spânzuraților... Își luă seama însă și plecă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ochii strălucitori, cu sufletul plin de încredere, împăcat și mulțumit, parcă s-ar fi purificat într-o baie de virtute. 9 Pe la amiază, pe când Bologa dormea încă, un zbârnâit strident, la căpătâiul lui, îl făcu să sară drept în picioare, îngrozit, ca și cum s-ar fi prăbușit adăpostul. În telefon răcnea aghiotantul regimentului: ― Locotenent Bologa!... Alo!... Chiar el?... Tu ești?... Ordin de la domnul colonel să pleci imediat să te prezinți excelenței-sale... Excelența-sa dorește să te vadă... Foarte urgent!... Firește că treci
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
blând. Răspunse de-abia peste câteva clipe, calm, parcă ar fi spus că se întoarce spre perete: ― Acuma?... La noapte voi trece la muscali! Klapka, neașteptîndu-se la asemenea răspuns, se holbă la el un moment, pe urmă se uită împrejur, îngrozit să nu fi auzit cineva vorbele locotenentului, să vază și el pe dracul, pentru că n-a raportat celor în drept. ― Ai înnebunit, omule? șopti cu glas rebegit de spaimă. Să nu mai spui astfel de copilării, că ne pomenim amândoi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
domnilor, seara, la "cazină", ba s-a lăudat că are să-l învețe minte și omenie, de să-l pomenească cât va trăi. Apostol, fără să spună un cuvânt, își luă chipiul și porni grăbit spre piață, lăsând pe maică-sa îngrozită, "că acuma de bună seamă o să omoare pe afurisitul de buzat", regretând că i-a mai spus ce-a auzit chiar de la biata Marta. Doamna Bologa petrecu un ceas spăimântător, frîngîndu-și mâinile, plângând și mai dojenind pe Rodovica asta, care
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]