1,892 matches
-
dacă nu merge? am întrebat-o într-o zi, în adâncul sufletului meu știind că probabil căsnicia ei nu are nici o șansă de reușită. Logodnicul ei e nebun de legat. O să divorțez, a spus ea sfidător. — Dar nu ar fi îngrozitor? — E mai bine decât să rămân singură. Cel puțin, dacă divorțez, oamenii vor ști că am fost iubită cândva. Ceea ce nu se poate spune despre cei ce nu se căsătoresc. O să vadă ea, m-am gândit cu tristețe. În cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
veni să-mi bată la ușă. Doamne, cine-ar vrea să fie scenarist? Oricum, ar trebui să plec la Zürich în seara asta, dar am sunat să spun că mi-e rău, pentru că mă văd cu Adam. Știu că sună îngrozitor, dar zbor de patru ani și mi-am luat doar două zile de concediu medical în toată viața mea, așa că acum mi se cuvin. În mod ciudat, totuși, de când am sunat să spun că mi-e rău, nu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
cu desăvârșire suprimată. Mai apoi citi toate comentariile apărute în cursul ultimilor cinci ani, o interesa tot ce era în legătură cu creatorul total. Părea iluminată, cu toate că, pe de altă parte, ceva se produsese, o desincronizare cu ritmul normal de viață. Slăbise îngrozitor în acest timp, osatura devenise foarte proeminentă, se îngrozea singură când își privea mâna, cu tegumentele subțiri, transparente, lipite de oase. Pleoapele i se îngustau reflex într-un rictus, era de fapt un început de miopie dar întârzia, mereu întârzia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
deși vânzătoarele, de cum observau că avea o cumpărătură făcută, se umpleau de zâmbet și de amabilitate. Își simțea mâinile nesigure, lipsite de vlagă, parcă era după o boală sau după o noapte cu febră mare. Ajunse acasă istovită, o dureau îngrozitor pulpele și asta pentru că după multă vreme încălțase pantofi cu toc. Dar nu putea sta locului o clipă, mergea prin apartament, căuta din ochi ceva și nu știa ce. Intră în baie, se privi în oglindă, lăsă capul pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
domeniul fantasticului? Atrage-mi atenția asupra unui singur aspect și voi încerca să-ți explic, mă, poate ceva îți este neclar. Tăcu privind-o acuzator, cu buzele țuguiate. Ea se simțea ca un elev surprins nepregătit de profesor. Un vid îngrozitor îi stăpânea mintea. Nimeni nu-i sărea în ajutor, privea țintă către ciucurii draperiei care se mișcau ușor. Poate bătea vântul. Nu se poate, se auzi, ea singură mirată de curajul vorbelor sale, rostite cu disperarea omului aflat la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
amâne. În sfârșit... iar se imagină întins pe stradă, rece, ba, nu mai degrabă o să fie găsit de niște trecători, oameni adevărați, săritori, o să-l găsească imediat ce a căzut, ei, dar cum a căzut, a căzut cu capul de bordură, îngrozitor, apare și o salvare, sau nu, un taxi, mai bine... se lasă târât, picioarele lui țepene zgârie locul. Afară, pe sârmele de telegraf se adunaseră sute de rândunele. Ori eu visez, își zise, am halucinații, mi-e rău! Trecu strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la linia de plutire. Avea impresia că un ochi magic, montat undeva în tavan, urmărește totul, secundă cu secundă, înregistrează. Actul lor se dovedea atât de umilitor, prins acolo pe clișeul ecranului invizibil. O clipă rămase paralizată de oroare, ce îngrozitor! Consternarea așternută pe chipul ei, bărbatul o confundă cu mustrările de conștiință ale unei femei care-și înșală pentru prima dată bărbatul. Sub duș, în timp ce-și întindeau unul altuia jetul de apă fierbinte i-a spus: Ce, ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
clipă. — Îți mulțumesc, a spus ea. — N-ai pentru ce, am răspuns eu. — Sunt foarte fericită pentru ceea ce ai spus. Zău că sunt, a mărturisit ea cu un zâmbet trist. Dar este absolut imposibil. — De ce? — Nu se face. Ar fi îngrozitor. Ar fi... Naoko n-a mai scos o vorbă și și-a văzut de drum. Deoarece am înțeles exact că în mintea ei se învârteau tot felul de gânduri, n-am mai spus nimic și am mers, tăcut, alături de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
plin de ambalaje de ramen, cutii goale de bere, conserve sau capace de toate felurile. Nimănui nu-i dădea prin minte să măture și să arunce murdăria la coșul de gunoi. Orice adiere stârnea adevărați nori de praf. Camerele duhneau îngrozitor și fiecare își avea mirosul ei aparte, dar în mare, el provenea de la transpirație, de la mirosul individual și de la gunoi. Hainele murdare erau aruncate grămadă sub paturi și cum nimeni nu se gândea să-și aerisească cu regularitate așternutul, pernele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
lumea a luat-o în serios și încă atât de serios, încât ajunsesem și eu să cred că e adevărat. Toată lumea mă compătimea că îl am pe Cavalerist coleg de cameră, dar mie nu mi se părea chiar atât de îngrozitor. Mă lăsa în pace atâta vreme cât îmi păstram partea mea curată și pentru că stăteam cu el, totul era mult mai simplu. El spăla, el aerisea așternuturile, el arunca gunoiul. Mă adulmeca și-mi sugera chiar să fac baie dacă eram prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
orașele prin care am trecut, despre oamenii pe care i-am cunoscut și am continuat cu gânduri mai personale: „Serile mă gândeam la tine. Acum, că nu ne mai întâlnim, îmi dau seama cât de mult îmi lipsești. Mă plictisesc îngrozitor la școală, dar mi-am impus o autodisciplină, așa că nu chiulesc de la cursuri și învăț serios. De când ai plecat, totul mi se pare fără sens. Aș vrea să ne mai întâlnim și să stăm de vorbă pe îndelete. Aș dori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cu banii. Suntem patru și avem ce mânca, nu avem datorii și ambele fete suntem studente. Dar atât. Nu ne putem permite absolut nimic în plus. Nu ar fi fost cazul să mă țină la o asemenea școală! A fost îngrozitor! Îi auzeam bombănind de fiecare dată când trebuiau să mai plătească vreo taxă suplimentară și aveam întotdeauna inima cât un purice când trebuia să ies cu colegele în oraș pentru că mă temeam că nu-mi vor ajunge banii. E cumplit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ajuns mai devreme. Te rog să mă scuzi. — Nu-i nimic. Urcă la etaj! Sunt ocupată în clipa asta și nu pot coborî, a zis ea, închizând geamul. Am ridicat oblonul cam un metru de la pământ și acesta a scârțâit îngrozitor. M-am strecurat pe sub el și l-am închis la loc. ~n\untru era întuneric beznă. M-am împiedicat de grămezile de reviste legate, era cât pe-aci să cad de câteva ori, dar până la urmă am reușit să ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
acum, și care se numește dashimaki. Cu banii cu care ar fi trebuit să-mi cumpăr un sutien nou, am cumpărat această tigaie și timp de trei luni m-am descurcat cu un singur sutien. Poți să crezi? A fost îngrozitor. Îl spălam seara și mă chinuiam să-l usuc pentru a-l putea purta în ziua următoare. Și dacă nu se usca, era teroare. Nimic nu e mai îngrozitor decât să umbli cu un sutien umed pe tine. De multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
am descurcat cu un singur sutien. Poți să crezi? A fost îngrozitor. Îl spălam seara și mă chinuiam să-l usuc pentru a-l putea purta în ziua următoare. Și dacă nu se usca, era teroare. Nimic nu e mai îngrozitor decât să umbli cu un sutien umed pe tine. De multe ori mi-au dat lacrimile... dar am strâns din dinți și am suferit pentru acea tigaie. — Vai de mine! am spus eu, râzând. Știu că nu e frumos să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ce-mi trebuie în materie de ustensile de bucătărie. Tata habar n-are ce avem și ce nu. Când a murit mama ta? — Acum doi ani. Cancer. Tumoare la creier. A stat în spital un an și jumătate. A fost îngrozitor. A suferit de la început până la sfârșit. A ajuns să nu mai fie conștientă de ceea ce se întâmplă în jurul ei și a devenit dependentă de medicamente, dar tot nu putea să moară. Până la urmă s-a îndurat cineva de ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
A ajuns să nu mai fie conștientă de ceea ce se întâmplă în jurul ei și a devenit dependentă de medicamente, dar tot nu putea să moară. Până la urmă s-a îndurat cineva de ea și a murit prin eutanasie. Oricum, e îngrozitor să te chinuiești să mori. E îngrozitor și pentru cel care e într-o agonie permanentă, dar și pentru familie. Am rămas fără nici un ban. O injecție costa douăzeci de mii de yeni și avea nevoie și de supraveghere permanentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de ceea ce se întâmplă în jurul ei și a devenit dependentă de medicamente, dar tot nu putea să moară. Până la urmă s-a îndurat cineva de ea și a murit prin eutanasie. Oricum, e îngrozitor să te chinuiești să mori. E îngrozitor și pentru cel care e într-o agonie permanentă, dar și pentru familie. Am rămas fără nici un ban. O injecție costa douăzeci de mii de yeni și avea nevoie și de supraveghere permanentă, așa că am stat mai tot timpul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Când s-a întâmplat? — Alaltăieri seara. — Hmmm. Ușa nu era încuiată? — Nu. De ce n-o fi încuiat ușa? am întrebat eu. — De unde naiba să știu? răspunse ea, iritată. — Nu crezi că a fost un șoc pentru ea? întrebă cea mare. Îngrozitor! Îți dai seama ce e în sufletul ei? Nu știu ce să zic... poate ar fi bine să stai de vorbă cu prietenul tău și după aceea să decizi dacă îl ierți sau nu. Nu mă înțelege nimeni, spuse fata, încruntată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
stare de orice pentru el, dar lucrul acesta n-a mers. Naoko și-a ridicat părul și l-a prins iar cu agrafa. — Nu mă excitam deloc, spuse ea cu voce joasă. Nu mă udam și de aceea mă durea îngrozitor. Eram prea uscată și mă durea. Am încercat diverse metode - creme și alte minuni - dar tot m\ durea. A[a c\ îi rezolvam problema lui Kizuki cu degetele și cu gura... Înțelegi? Am dat din cap în t\cere. Naoko
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
au venit brusc în minte. Ia spune-mi, Kizuki venea deseori la tine, la spital? — La mine, la spital? Aproape deloc și ne-am certat din pricina asta... mai târziu. A venit o dată singur și o dată cu tine. Asta a fost tot. Îngrozitor! Prima oară când a venit, a stat ca pe ace vreo zece minute. Mi-a adus portocale, a mormăit ceva de n-am înțeles nimic, mi-a curățat o portocală, a mai bombănit ceva și dus a fost. A spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
-i faci să uite, măcar un pic, de problemele lor, să-i încurajezi... Dar Kizuki nu vedea lucrurile astfel. Mi-a zis doar să mă fac bine, repede. Dar când am fost eu cu el, n-a fost atât de îngrozitor. S-a purtat normal, nu? Pentru că erai și tu de față. Întotdeauna se purta normal când erai prin preajmă. Încerca să-și ascundă metehnele. Sunt sigură că ținea foarte mult la tine și făcea tot posibilul să-i cunoști doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
am să mă mai fac bine niciodată. Am senzația că o să rămân așa ca acum, că o să-mi petrec restul zilelor la fel ca acum și o să putrezesc aici. Mă trec fiori și îmi îngeață inima pur și simplu. E îngrozitor... e atât de rece! Am cuprins-o pe Naoko de umeri și am strâns-o în brațe. — Atunci am impresia că Kizuki întinde mâna după mine, pe întuneric, și-mi spune că nu mai poate fără mine. Când îl aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
grădiniță. De îndată ce a intrat, m-a întrebat dacă știam ce bârfe groaznice circulă pe seama mea. I-am spus că nu știam nimic și am întrebat-o despre ce era vorba. „Nici nu-ți pot spune, zise ea. E atât de îngrozitor!“ Am insistat și cu toate împotrivirile ei, până la urmă tot am tras-o de limbă. Eram conștientă de faptul că venise intenționat ca să-mi spună ce auzise, așa că nu avea cum să nu-și dea drumul la gură în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
decât să mă izolez și mai mult. Reiko oftă și î[i ridică ochii spre lampa din tavan. — N-am mai rezistat o lună. Într-o bună zi, s-a desprins din nou șurubelul. Pac! De data aceea a fost îngrozitor. Am luat somnifere și am dat drumul la gaz. M-am trezit la spital și nu mi-am mai revenit câteva luni. După ce mi-am revenit puțin și am fost capabilă să gândesc, l-am rugat pe soțul meu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]