1,512 matches
-
întreaga urzeală în care a fost implicat. Pînă și încăpățînarea viitoarei Maria-Antoaneta, pînă și slăbiciunea viitorului rege Ludovic al XVI-lea, toți factorii marii drame au fost prevăzuți, au fost combinați, aranjați pentru a putea fi exploatați în mod sistematic, înlănțuirea faptelor ce vor duce la Revoluția franceză, la dirijarea acesteia pînă la izbîndă, totul este deja înscris într-un destin. Logica manipulării se vede înlocuită de accidentele imprevizibile ale istoriei. În taina complotului, un făptaș necunoscut va dispune de evenimente
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
care o are mitul, aceea de restructurare mentală. După cum se știe, dincolo de ceea ce este fluid, ambiguu, ambivalent, în mit există o coerență, o logică am putea spune coercitivă. Dar, în cele din urmă, această logică nu se limitează numai la înlănțuirea imaginilor, la rigoarea sintactică ce reglează narațiunea sa. Oricît de fragmentat, oricît de limitat poate părea, fiecare mit conține, este el însuși o viziune globală, bine structurată asupra prezentului, asupra evoluției colective. În cultul întreținut în 1940 în jurul persoanei mareșalului
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
o culpabilitate a omului, a istoriei, a lumii, un complot al indiferenței generale? Cine este vinovat de eșecul unui individ care făcuse un act de eroism? Există un capitol în Intrusul în care protagonistul încearcă să-și explice această tristă înlănțuire pe deasupra voinței și înțelegerii oamenilor. E un fel de parabolă a posibilităților de existență. Ca un nou Candide (un Candide al epocii industriale), Călin Surupăceanu reface în fantezie istoria societății omenești și în această utopică derulare vrea să afle care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
definiție a discursului mai degrabă gramaticală, la antipodul perspectivei pe care noi o vom dezvolta: Mai întîi, ce înțelegem noi prin Discurs? Nu este o operă scrisă, în întregul ei, chiar dacă ar fi de scurtă întindere; nici măcar o serie, o înlănțuire de fraze sau de perioade cu același subiect; ci o frază sau o perioadă care exprimă o idee aproape în totalitate și completă sieși, cu toate că poate depinde de alte idei precedente sau ulterioare. În fine, prin Discurs, înțelegem același lucru
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
faptul că o propoziție poate să fie ori un argument (argument prezentat ca fiind mai mult sau mai puțin bun pentru o concluzie explicită sau implicită) ori o concluzie (trasă dintr-un argument anterior) ce ține de un tip de înlănțuire special a propozițiilor: o secvențialitate locală argumentativă. Alte tipuri de micro-înlănțuiri locale sînt posibile: narative (în care legătura "post hoc, ergo propter hoc" între două sau mai multe propoziții va ține loc de relație "logică"); poetice (secvențialitate dominată de paralelisme
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
propozițiilor: o secvențialitate locală argumentativă. Alte tipuri de micro-înlănțuiri locale sînt posibile: narative (în care legătura "post hoc, ergo propter hoc" între două sau mai multe propoziții va ține loc de relație "logică"); poetice (secvențialitate dominată de paralelisme superficiale); conversaționale (înlănțuire de schimburi verbale cu intervențiile lor) etc. Întrebarea la care următorul capitol trebuie să răspundă va fi despre înlănțuirile descriptive și, bineînțeles, despre specificul lor. Dacă nu mai luăm în considerare înlănțuirile secvențiale locale, ci doar povestirea completă sau o
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
propter hoc" între două sau mai multe propoziții va ține loc de relație "logică"); poetice (secvențialitate dominată de paralelisme superficiale); conversaționale (înlănțuire de schimburi verbale cu intervențiile lor) etc. Întrebarea la care următorul capitol trebuie să răspundă va fi despre înlănțuirile descriptive și, bineînțeles, despre specificul lor. Dacă nu mai luăm în considerare înlănțuirile secvențiale locale, ci doar povestirea completă sau o secvență descriptivă de mai mare sau mai mică întindere, vom vedea mai tîrziu că ele pot foarte bine să
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
logică"); poetice (secvențialitate dominată de paralelisme superficiale); conversaționale (înlănțuire de schimburi verbale cu intervențiile lor) etc. Întrebarea la care următorul capitol trebuie să răspundă va fi despre înlănțuirile descriptive și, bineînțeles, despre specificul lor. Dacă nu mai luăm în considerare înlănțuirile secvențiale locale, ci doar povestirea completă sau o secvență descriptivă de mai mare sau mai mică întindere, vom vedea mai tîrziu că ele pot foarte bine să fie reprezentate ca fiind în mod necesar reinterpretate global ca răspuns la o
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
în cazul nostru, descriptiv. Operațiile care conduc un anumit subiect la identificarea unui text (sau a unei secvențe într-un text mai amplu) reprezintă scheme de recunoaștere a structurilor, mai mult sau mai puțin convenționale cu propriile lor reguli de înlănțuire (de continuitate-progresie). Lectura-înțelegere constă în recunoașterea schemelor de grupare a (micro)propozițiilor. Pentru dimensiunea secvențială s-a văzut că este necesar să se facă distincția între suprastructuri (narative, argumentative etc.) și simplele planuri de texte, doar structura ierarhică fiind aceeași
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
cristalizată la suprafața discursului" (1966, p. 74). b. Dimensiunea secvențială a paragrafului 7 (de la fraza 1 la fraza 4) Este evident că secvența analizată se înscrie în contextul mai vast ce îl are drept obiect al descrierii pe "noul venit" [înlănțuirea de la (40) și apoi de la (39)]. Dacă luăm în considerare doar paragraful 7, P1 dezvoltă o Pd. SIT exemplară prin dimensiunile sale temporală ("terminaserăm rugăciunea") și spațială ("pe genunchi"). Ca și P2, P1 se încheie printr-o sinecdocă a "nou
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
raporturi inteligibile este paralelismul spațial [...] adică acțiunile pe care spectatorul nu poate să le pună, mental, cap la cap, în timp (exemplu: o turmă de oi mergînd, imaginea oilor, a ciobanului, a cîinelui etc.) (1966, p. 128). Această noțiune de înlănțuire de acțiuni care nu mai este cronologică, ci spațială este foarte bine ilustrată în incipitul Educației sentimentale a lui Flaubert: (44) La 15 septembrie 1840, către orele șase de dimineață, La Ville-de-Montereau, gata de plecare, scotea vîrtejuri groase de fum
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
acțiunii în SUB-PĂRȚI. Fie, de exemplu, această DA a cărei temă-titlu este "a merge să cauți bani la bancă", descrisă în trei macropropoziții: Pd1: Domnul Z intră la bancă. Pd2: Retrage banii. Pd3: Iese de la bancă. Fiecare propoziție a acestei înlănțuiri minimale poate fi, la rîndul ei, precizată prin micropropoziții, ceea ce ar putea rezulta pentru Pd1: pd1': Domnul Z se opri în fața ușii de la bancă. pd1'': Se șterse pe picioare. pd1''': Își închise umbrela. pd1'''': Intră. Regăsim aici caracteristica descriptivului, teoretic
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
în cadrul descrierii, supuse liberului arbitru, ci orientate argumentativ. Elementele selecționate sînt ordonate, ierarhizate pentru a forma sensul în text și/sau situație. Descrierea impune, din punct de vedere al "artei în proză" despre care Valéry vorbește, "căutarea unui mod de înlănțuire a frazelor [...] non arbitrare", de fapt ea nu este, orice s-ar spune, "contrariul" compoziției, al "construcției" și al rigorii. PARTEA A TREIA EXERCIȚII Analize de texte, producții de texte și exersarea unor concepte teoretice Capitolul 1 Probleme Tradiționale, precum
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Prozomul rezultă din... (sau prozomul) corp (2 regiuni) și abdomenul Abdomenul nu arată... (sau opistozom) Cel de-al patrulea paragraf procedează la o punere în situație a diferitelor aspecte ale obiectului descris: pe fața ventrală, în spatele celicerelor [...]; de fiecare parte... Înlănțuirea tematică nu este deloc evidentă. Dacă progresia este net punctată prin localizări, unele rămîn însă vagi:... "de fiecare parte": a gurii? A buzei inferioare? Tema 1 PE (fața ventrală) Rema 1 DE FIECARE șoldul Tema 3 P1 ÎN SPATE (celicere
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Astfel progresia este continuă: Tm 4 tarsul tr alveola (sub-Rm 5 proprie) (Rm) bulb genital în care (Rm) organ copulator (care) b) Asimilarea nu este aici de tip metaforic sau comparativ, ci exclusiv reformulativ: sau prozom, sau opistizom, sau picior-mandibulă. Înlănțuirea tematică se face fie prin reformulare (prozomul...), fie prin termenul inițial (abdomenul...). c) Alegerea lexicală este evident tehnică și specializată conform obiectivelor didactice ale textului. Textul B: "Am constat deci că Clarimonde ocupă cu adevărat tot etajul. Ea are trei
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
moleculă proteică alcătuită din 3 lanțuri grele (fiecare având 190 kDa), la care se asociază 1 din cele 2 lanțuri ușoare (~ 30 kDa) denumite LCa și LCb („Light Chain” a și b). Iau naștere formațiuni cu 3 brațe, care prin înlănțuire realizează scheletul unei plase cu ochiuri mari (ca un coșuleț), prin care se vede în interior „picătura” conținând insulina și proinsulina, ancorate de cușca ce o înconjoară. Învelișul clatrinic este prevăzut cu o altă proteină de asamblare (AP - „Assembly Protein
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
foarte precoce activarea unei gene denumite BCK-1 (Beta Cell Kinase 1), al cărei produs poartă clasicul domeniu kinazic serină/treonină, care permite fosforilarea unor substraturi conținând serină/treonină. Acest proces pare a iniția secvențele insulinosecretorii induse de creșterea glicemică în înlănțuirea unor evenimente biochimice destul de bine cunoscute, chiar dacă procesele interpuse între stimul (creșterea glicemică) și insulinosecreție (în fapt exocitoza granulelor secretorii) reprezintă numai fața vizibilă, aș spune periferică, a secreției insulinei. Mecanismul molecular implicat în expresia genelor de către glucoză se află
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
de realitate fizică consistentă și opacă pe care o numim materie"28. Vidul, în sens de "neant", este in-compatibil cu logica antagonismului energetic. Un concept mai nuanțat de materie este astfel definit în filosofia lui Lupasco. Antagonismul energetic implică o înlănțuire nedefinită de contradictorii: "... două dinamisme antagoniste dînd naștere unui sistem, acest sistem... va implica un sistem antagonist de același ordin; aceste două sisteme vor implica un sistem de sisteme antagoniste, și așa mai departe, potrivit așa-numitei, de către noi, sistemogeneze
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
comprehensibil chiar și intuitiv: cum orice sistem implică existența unui sistem antagonist, rezultă că două sisteme oarecare vor fi legate printr-un anumit lanț de sisteme antagoniste. Antagonismul energetic este deci o viziune a unității lumii, unitate dinamică, unitate de înlănțuire nedefinită a contradictoriilor, fondată pe o structură ternară universală. SAGA ANTIMATERIEI Fizica pe care se bazează filosofia lui Lupasco este în esență cea dinainte de 1950. De atunci, a avut loc o evoluție considerabilă în plan teoretic și experimental, îndeosebi în
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
considerat, în vreme ce AP înseamnă că principiul de actualizare se potențializează în același fenomen. Desigur, pornind de la acești nouă termeni, putem defini o infinitate de alți termeni, cores-punzînd unui principiu dat care se află într-o stare complexă, rezultantă a unei înlănțuiri oarecare de stări T, A și P. Am putea astfel descrie diferitele procese ale realității într-o dinamică de sisteme de sisteme. Ceea ce este important e faptul că această infinitate de termeni este generată de numai nouă termeni fundamentali. Structura
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
să recurgem la formulări contradictorii în care terțul este inclus. Ideea mea, pe care am dezvoltat-o în cartea despre idei, este că această logică aristotelică e valabilă în mod segmentar, în segmentele discursului, este valabilă retrospectiv pentru a verifica înlănțuirea discursului, dar nu este valabilă pe ansamblu. O să-ți dau exemplul pe care îl dau adesea. Iau formula heracliteană "să trăiești din moarte, să mori din viață". Este o formulă absolut paradoxală, pentru că cele două noțiuni se resping în mod
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
unității noastre politice apare ca o consecință firească a solidarizării mai multor generații în jurul unei idei. De la Ureche, care sesizase unirea etnică a "lăcuitorilor" din cele trei țări până la desfășurarea de mare care a proclamat solemn solidaritatea națională, e o înlănțuire intimă de idei, năzuințe, proiecte și înfăptuiri, dincolo de care nu s-ar putea înțelege cum se cuvine fenomenul unificării statale românești. Ideile vin și se coc, ca și fructele", spunea Kogălniceanu, evocând tocmai ideea Unirii, pe care o știa pierzându
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
unde întâlnim în mod regulat elemente familiare, ne simțim bine și liniștiți. De aceea, poate, sfârșim prin a ni se părea plăcute elementele noi care ajung să capete statutul de familiaritate și regularitate. În acest caz creierul nu urmează o înlănțuire rațională, dar efectul este la fel de puternic. În mass-media (audio-vizuală în special) au darul de a proiecta anumite simboluri, imagini sau nume în această sferă familiară, pentru simplul motiv ca postul TV sau radio este un adevărat element de intimitate. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
ale evenimentelor, dar care nu se concentrează asupra deducțiilor cauzale. Modelele logice Această a patra tehnică a devenit din ce În ce mai folositoare În ultima vreme, mai ales În realizarea de evaluări ale studiilor de caz. Modelul logic stipulează În mod intenționat o Înlănțuire complexă de evenimente În timp. Acestea sunt incluse În patternuri repetate cauză-efect-cauză-efect, unde o variabilă (eveniment) dependentă dintr-o etapă inițială devine variabilă independentă (eveniment cauzal) Într-o etapă următoare (Peterson și Bickman, 1992; Rog și Huebner, 1992). Complexitatea rezultă
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
5.3. Narativul Pentru a afirma că o suită de propoziții constituie o narațiune coerentă, trebuie să apară recurența personajului constant (actorul esențial, eroul, personajul principal) și raportarea logică între predicatul inițial și cel final. Dimensiunea cronologică a povestirii presupune înlănțuirea a cinci tipuri de secvențe narative sau macro-propoziții: Orientare (sau Introducere) + Complicare (eveniment sau acțiune neașteptată) + Acțiune + Rezolvare (sau nou element modificator) + Morală (stare finală) sau într-o logică a echilibrului/ dezechilibrului: P1 echilibru inițial; P2 forță perturbatoare; P3 stare
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]