2,611 matches
-
combinării propozițiilor în fraze. Gramatica generativă definită de Chomsky (1957) ca teorie aptă să explice creativitatea lingvistică a oricărui vorbitor, capacitatea sa de a emite și înțelege un număr infinit de fraze inedite este bazată pe ipoteza existenței unor structuri înnăscute ca fac posibilă invățarea limbii. În această perspectivă, gramatica are trei componente: i) sintactică (sistemul de reguli prin care pot fi identificate și produse frazele acceptabile într-o limbă dată); ii) semantică (sistemul de reguli prin care se interpretează frazele
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
scepticismului ei religios. S-ar putea pretinde că ea însăși era atât o stoică încredințată că fericirea își are originea în echilibru, cât și o hedonistă convinsă că fericirea vine din exces: stoică printr-o consecință firească a pesimismului ei înnăscut, hedonistă deoarece toate formele de senzualitate o emoționau și o tentau. În măsura în care era creștină, era stoică, convinsă că întotdeauna condiția umană este prea crudă pentru a beneficia prea mult de pe urma sentimentului. Acești zei aflați în contradicție, atât creștini cât și
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
o imitație a imitației, care conduce la apariția palimpsestului 93). Aristotel plasează originea artei tocmai în facultatea instinctiv-umană de a imita: "În general vorbind, două sunt cauzele ce par a fi dat naștere poeziei, amândouă cauze firești. Una e darul înnăscut al imitației, sădit în om din vremea copilăriei (lucru care-l și deosebește de restul viețuitoarelor, dintre toate el fiind cel mai priceput să imite și cele dintâi cunoștințe venindu-i pe calea imitației), iar plăcerea pe care o dau
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
teoriei atomiste, ci ne vom referi cu precădere la poziția etică exprimată de acesta, dat fiind că i-a tentat pe parodiștii renascentiști, transformându-i, treptat, discipoli, cum transpare din scrierile lor. Epicur afirma că "plăcerea este primul dintre bunurile înnăscute", că "plăcerile minții" sunt superioare celor "fizice", iar plăcerile "statice", celor "cinetice". Se vor naște de aici plăcerea burlei florentine, chiar spiritul burlesc, direcția satirică a Facețiilor lui Poggio Bracciolini sau ironia mușcătoare din discursul personajelor creionate de Pietro Aretino
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
libertate interioară care îl conduce spre ápàteia, al cărei ideal de viață este fondat pe dreapta rațiune (órtòs lógos) și pe trăirea după legea naturală (koinòs nòmos). Are capacitatea de a se controla și de a dezvolta o etică deja înnăscută în el datorită acelei ágàpe, iubire transformatoare, care este în sintonie cu Dumnezeu și cu aproapele prin comuniunea de viață (koinonía bíou). Adevăratul gnostic, care ajunge condiția de ápàteia, nu are nevoie de reguli sociale care rămân totuși necesare creștinilor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
până și de iudei, coreligionarii lor, ar fi putut să aibă atâta cunoștință despre lumea romană, atâta practică de viață, atâta intuiție în facilitarea cuceririlor lor evanghelice și geografice și atâtea inițiative în a le păstra. Păreau exploratori și cuceritori înnăscuți, bărbați încercați de oboseala drumurilor, cunoscători ai populațiilor și ai tradițiilor lor, erau ca niște administratori experți ai unui exercițiu îndelung. Capacitatea organizatorică a Apostolilor a fost moștenită de succesorii lor, care au desăvârșit-o potrivit necesităților momentului, devenind o
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
că acțiunea sa de restaurare politică și de păgânire, după aceea a trupelor, ar fi izbutit cu mai multă ușurință. Împărat cult, entuziast și inteligent, destul de tânăr (vreo 30 de ani), era lipsit de intuiție și de experiență, două calități înnăscute esențiale pentru oricare bună guvernare. Dacă ar fi fost un profund analizator al conștiinței timpului său și-ar fi dat seama că două lucruri insurmontabile îi împiedicau planul: noul spirit creștin care însuflețea lumea și trezirea conștiinței naționale a diferitelor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
procesul continuând ca și realitatea cunoașterii, a vieții sociale, dar accentuându-se tot mai mult complexitatea, ca și instrumentele de cuprindere a ei. Poate este momentul să reactualizăm comparația (Short, 1991) între conceperea curriculumului în era industrială (accentul pe inteligența înnăscută, transmiterea de modele externe de cunoaștere și rațiune, afirmarea de comportamente subiective, uniformitatea pregătirii, evaluarea externă, motivarea extrinsecă) și curriculumul în era cunoașterii (bazat pe efortul propriu de învățare, prin construirea înțelegerii, prin corelare interdisciplinară, fără limitarea doar la efectele
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
actul educațional. Cu atât mai mult, cu cât școala dispune de importante resurse pentru a concepe programe de prevenire a violenței și pentru a rupe cercul vicios al violenței În mediul școlar. O problemă intens discutată este aceea cu privire la caracterul Înnăscut sau dobândit al agresivității. Altfel spus, un individ este agresiv din naștere sau prin forța Împrejurărilor? Partizanii teoriei caracterului Înnăscut al agresivității vorbesc de un instinct al agresiunii. Această poziție este susținută de psihanaliști și de etologi. Partizanii caracterului dobândit
GHID METODOLOGIC PRIVIND PROFILAXIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL ELEVILOR MANAGEMENTUL COMPORTAMENTULUI ŞCOLAR by MIHAELA BĂSU () [Corola-publishinghouse/Science/1155_a_1877]
-
violenței și pentru a rupe cercul vicios al violenței În mediul școlar. O problemă intens discutată este aceea cu privire la caracterul Înnăscut sau dobândit al agresivității. Altfel spus, un individ este agresiv din naștere sau prin forța Împrejurărilor? Partizanii teoriei caracterului Înnăscut al agresivității vorbesc de un instinct al agresiunii. Această poziție este susținută de psihanaliști și de etologi. Partizanii caracterului dobândit al agresivității susțin că acesta survine În funcție de context și este un răspuns al individului la condițiile de mediu. În acest
GHID METODOLOGIC PRIVIND PROFILAXIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL ELEVILOR MANAGEMENTUL COMPORTAMENTULUI ŞCOLAR by MIHAELA BĂSU () [Corola-publishinghouse/Science/1155_a_1877]
-
imaginația, cutezanța, ingeniozitatea, nonconformismul „sunt dimensiuni ale personalității care se învață în sistemul de învățamânt” (Stoica, 1983). Scopul oricărei educații creative este acela de a da elevului posibilitatea să folosească din plin întregul său potențial, iar diferența dintre aptitudinea creativă înnăscută și performanțele creative ale unui elev să poată fi atenuată printr-o educație bine orientată, de la o învățare necreativă la o învățare creativă. Vârsta școlară este apreciată ca fiind una dintre cele mai importante ca și experiență educațională din viața
Îndemânare şi creativitate : repere metodologice by Amalia Farcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1205_a_1937]
-
care servește reproducerii, construim dragostea, erotismul, poezia, muzica... În ceea ce privește natura, extinsă într-un sens mai filosofic, ea poate servi drept axiomă pentru judecățile noastre de valoare. Doctrina universală a drepturilor omului s-a construit pe concepția omului purtător de caracteristici înnăscute, prin însăși natura lui. După cum am văzut în capitolul care tratează valorile universale și relative, această doctrină nu este fixă. Evaluându-ne experiența istorică, descoperim puțin câte puțin ceea ce suntem în profunzime și ce corespunde naturii noastre. Nu poate fi
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
psihice cu caracter universal, care circumscriu experiența filogenetică a umanității; cu alte cuvinte, acestea sunt elemente semnificative constituite prin repetiții ale unor experiențe de viață cruciale în istoria omenirii ce s-au întipărit în psihicul uman. Ele reprezintă zestrea culturală înnăscută a omenirii. Întreaga moștenire arhetipală a unui individ alcătuiește inconștientul colectiv. Pentru a înțelege mai ușor semnificația conceptului, putem să îl asimilăm la nivel teoretic (speculativ) cu noțiunea de reprezentări colective. 24 Deși unele teorii psihanalitice ale vremii fac distincție
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
și necinstit, sunt destul de dezorganizați, idealiști, superficiali și conservatori". Totuși, considerăm că aceasta pesimista imagine de sine poate fi diminuată prin: * factorii tradiționali de control social: familia, școala, biserica; * sintagme precum "popor vechi", "o mare istorie", "o mare cultură", "talent înnăscut". Dar mândria trebuie "hrănita". În caz contrar, în anumite contexte situaționale unde 70% din populație este săracă, fiecare își va găsi metode proprii de supraviețuire (emigrarea sau o anume rezistență la suferință și încăpățânare de a supraviețui). Alină Mungiu-Pippidi (1995
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
prezent la marile recepții și evenimente mondene, toate acestea contribuie la valorizarea simbolică a persoanei. Dar cel mai important lucru este felul în care elementele se combină, căci aici are loc procesul de magie socială care transformă privilegiile în calități înnăscute, inerente individului. De altfel, tocmai pentru că patronimul familial condensează creditul acumulat în jurul unei familii, este interesul vital al clanului de a apăra cu orice preț capitalul de neînlocuit pe care îl reprezintă. De aceea, nimic nu va fi precupețit pentru
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
capitalul economic. Burghezul (altădată nobilul, dar miza este tocmai fondarea unei nobilimi a banului) este ceea ce este pentru că e o ființă superioară, și dacă e bogat este doar datorită caracterului excepțional al persoanei sale. Averea este doar recunoașterea unor calități înnăscute. Calitățile membrilor grupului apar în felul acesta parțial distincte de nivelul de bogăție. Credibilitatea, legitimitatea marii burghezii în calitate de clasă dominantă sunt puse în joc dacă poziția sa este pusă într-o legătură strictă cu bogăția materială. Faptul că apartenența la
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
dinastiei, funcționează și în cazul vechilor familii nenobile. Creând și ea dinastii, înalta burghezie contribuie la menținerea, în avantaj propriu, a credinței în calitatea specifică a nobilimii. Se alătură acestei categorii substituind mitului meritocratic al Republicii pe cel al caracterului înnăscut al competențelor, darurilor și virtuților diferitelor descendențe. Acestea dovedesc, prin însuși faptul că sunt linii de descendență și deci pot transmite mai departe, permanența acestor calități în fiecare individ, peste generații. Sprijinindu-se, astfel, pe timp și pe durată pentru
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
acumulare a acesteia? Oare pentru că meritul personal se află la vederea oricui și pentru că efortul depus amintește că reușita inițială are prea puțin de-a face cu ceea ce ține de ereditate? Durata permite transformarea muncii tenace în daruri, în calități înnăscute și transmisibile, în excelență naturală care nu are nimic de-a face cu meritul truditor al parveniților. Valorizarea muncii nu este universală. Înainte, cel care muncea era sclavul. În opinia celor lacomi, scria Veblen, fiul unui tâmplar norvegian emigrat în
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
a celorlalți copii, ale căror instanțe de socializare, familia și școala, nu oferă aceeași coerență, sursă a siguranței de sine și seninătății care sunt caracteristicile dispoziției celor din păturile privilegiate. Magia socială care permite viața în iluzia continuă a însușirilor înnăscute este rezultatul unui efort social, al unei lente acumulări de capitaluri sub toate formele posibile. Nu există, fără îndoială, condiție mai bună de a ocupa pozițiile dominante decât aceea de a crede cu toată sinceritatea că ești făcut pentru a
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
astfel că, ori de câte ori încerca să-și aducă aminte de primele impresii și licăriri ale conștiinței, se vedea "mic de o șchioapă, în poarta casei, cugetând tulbure asupra vieții". Așadar, "thanatofilia" eroului lovinescian se vădește a fi o predispoziție temperamentală (i.e. înnăscută), față de care împrejurările concrete ale existenței nu joacă decât un rol secundar, fără a modifica esențial determinantele psihice ale personalității. De aceea, nici nu-i de mirare că peste câtva timp Bizu vrea din nou să se sinucidă, tentativa sa
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
nivel, comun, de înțelegere), și nu doar grație muzicalității și sugestivității limbajului. Opinii asemănătoare întâlnim în studiile lui D. Caracostea, alt adversar al lui Lovinescu, care descrie mecanismul creativității în felul unui proces psihologic complex, determinat nu doar de predispozițiile înnăscute ale scriitorului (cum susțineau Maiorescu și discipolii săi84, "teorie" la care se raliază, principial, și Ibrăileanu, și criticul de la Sburătorul), ci și de interacțiunea cu un anumit mediu, factor menit a accentua încă și mai mult rolul evenimentului biografic în
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
chiar dacă rezultatele concrete confirmă mai degrabă contrariul. Punând un preț mult prea mare, în teorie, pe capacitatea "voinței" (și, implicit, a "bovarismului") de a crea opere configurate la alt calibru estetic decât la cel impus de "temperament" (adică de predispozițiile înnăscute, inconștiente), Lovinescu nu mai vrea să accepte ideea că "opera" unui scriitor este doar expresia personalității sale psihice și nimic mai mult: Există numai opere care trebuiesc judecate în sine, și nu prin raportare la autori", afirmă criticul modernist, fără
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
individual (expresie particulară a unui psihism colectiv, "specific"), factorului psihologic "inconștient", rolul decisiv în procesul creativității. E de reținut, în acest sens, ideea că imitația "formelor" occidentale nu se datorează atât prestigiului "formelor" în sine, cât admirației (unei predispoziții psihice înnăscute a "fondului", a rasei noastre de origine latină): nu "forma" generează, așadar, "fond", ci fondul evoluează organic și ajunge să genereze, în timp, creații originale, apropiate de valoarea "formelor" împrumutate. Sensul argumentației din Istoria civilizației române moderne (care privilegiază "temperamentul
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
la granița dintre psihic și spirit, iar două dintre maladii "ar putea îmbogăți cu nuanțe descriptive boala desțărării"192. Exilul presupune schimbări de ordin moral, sufletesc, presupune denaturarea ființei, deci, la extrem, îmbolnăvirea ei. Exilatul este privat de caracteristicele identității înnăscute la care nu mai poate accede direct. Cu alte cuvinte, îi lipsește individualul ereditar. Nevoia de a regăsi individualul este caracteristică "todetitei". Lipsa generalului provoacă "catholita", "maladie spirituală tipică pentru ființa umană, torturată cum este de obsesia de-a se
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
reacțiile prietenilor când îi aflau naționalitatea. Se dădea uitării, se arunca în neființă, în neant ceea ce era tocmai specificitatea mea, taina mea scumpă, "românitatea" mea"201. Acestea sunt semne ale "todetitei", maladie a exilaților înscriși în lupta pentru păstrarea identității înnăscute. Eva Behring realizează o tipologie 202 a fenomenului identității culturale în exil, împărțită în trei categorii, în funcție de bilingvism și de direcția adoptată, oferind exemple pentru fiecare. Din prima categorie fac parte scriitorii care au îndoieli cu privire la procesul de integrare, motiv
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]