3,216 matches
-
practicării înotului O primă finalitate ar fi asigurarea unei stări optime a sănătății întregii populații, exprimată prin robustețe și vigoarea fizică, prelungirea duratei vieții active. Importanța acestei activități în planul sănătății publice este considerabilă dacă ținem seama de faptul că înotul contribuie, în cel mai înalt grad la creșterea și dezvoltarea fizică armonioasă, la îmbunătățirea funcțiilor vitale ale organismului. De asemenea, înotul sub forma lui analitică, are un rol activ în prevenirea și creșterea activităților corporale vicioase și ale deficiențelor fizice
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
prelungirea duratei vieții active. Importanța acestei activități în planul sănătății publice este considerabilă dacă ținem seama de faptul că înotul contribuie, în cel mai înalt grad la creșterea și dezvoltarea fizică armonioasă, la îmbunătățirea funcțiilor vitale ale organismului. De asemenea, înotul sub forma lui analitică, are un rol activ în prevenirea și creșterea activităților corporale vicioase și ale deficiențelor fizice, mai ales în timpul perioadei de creștere. Menținerea unui nivel ridicat de funcționalitate optimă și adaptare la efortul fizic și psihic specific
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
sub forma lui analitică, are un rol activ în prevenirea și creșterea activităților corporale vicioase și ale deficiențelor fizice, mai ales în timpul perioadei de creștere. Menținerea unui nivel ridicat de funcționalitate optimă și adaptare la efortul fizic și psihic specific înotului, indiferent de vârstă și sex, determină o stare de echilibru biologic, cu alte cuvinte, starea de homeostazie. A doua finalitate din care derivă o suită de alte obiective, vizează formarea unei capacități fizice ridicate a omului, exprimată prin dezvoltarea la
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
precum și trăsăturile de personalitate (caracter, aptitudine, conștiință), sunt stimulate și educate în acest context, conturând o ființă umană echilibrată, cu o personalitate armonios dezvoltată. Menținerea unei bune funcționalități a organismului uman reprezintă o consecință a practicării sistematice a activității de înot, cu rol recreativ și compensator. În domeniul înotului de performanță, una dintre principalele finalități o vizează creșterea prestigiului natației românești în lume, sporirea contribuției sale la realizarea idealurilor în sport. Pentru înfăptuirea acestei finalități, se impune ridicarea la un nivel
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
stimulate și educate în acest context, conturând o ființă umană echilibrată, cu o personalitate armonios dezvoltată. Menținerea unei bune funcționalități a organismului uman reprezintă o consecință a practicării sistematice a activității de înot, cu rol recreativ și compensator. În domeniul înotului de performanță, una dintre principalele finalități o vizează creșterea prestigiului natației românești în lume, sporirea contribuției sale la realizarea idealurilor în sport. Pentru înfăptuirea acestei finalități, se impune ridicarea la un nivel superior a întregii activități de performanță, a calității
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
o temperatură a apei de aproximativ 30șC. într-un timp de 4 minute, se pierd aproximativ 50K/cal, iar în aceleași condiții de temperatură dar în aer, aceiași cantitate de K/cal se pierde într-o oră. 2.3. Influența înotului asupra organismului aĂ Respirația Funcția respiratorie este îngreunată de mai mulți factori cum ar fi: - Presiunea hidrostatică care acționează asupra toracelui înotătorului, solicitând în mod deosebit atât contracția mușchilor respiratori care trebuie să depună un efort suplimentar de a învinge
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
oxigen ajunge până la 2500ml. - Un alt factor îl reprezintă tempoul și frecvența mișcării brațelor executată în cursă. Cu cât viteza de deplasare este mai mare, cu atât timpul afectat respirației este mai scurt. Frecvența respirației este legată de tehnica de înot și poate avea valori de 30-40 de respirații pe minut. Înotul influențează creșterea perimetrului toracic, a capacității vitale, a debitului respirator și a consumului maxim de oxigen. Funcția respiratorie are un rol dublu la înotători :unul fiziologic, legat de activitatea
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
frecvența mișcării brațelor executată în cursă. Cu cât viteza de deplasare este mai mare, cu atât timpul afectat respirației este mai scurt. Frecvența respirației este legată de tehnica de înot și poate avea valori de 30-40 de respirații pe minut. Înotul influențează creșterea perimetrului toracic, a capacității vitale, a debitului respirator și a consumului maxim de oxigen. Funcția respiratorie are un rol dublu la înotători :unul fiziologic, legat de activitatea în apă și unul fizic care determină plutirea și poziția înotătorului
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
a debitului respirator și a consumului maxim de oxigen. Funcția respiratorie are un rol dublu la înotători :unul fiziologic, legat de activitatea în apă și unul fizic care determină plutirea și poziția înotătorului pe apă. b) Circulația Circulația în timpul înotului se desfășoară în condiții favorizate, datorită poziției orizontale a corpului în apă, datorită presiunii hidrostatice, precum și datorită contracțiilor ritmice ale mușchilor membrelor superioare și inferioare. Temperatura scăzută a apei și conductibilitatea mai mare a acesteia, creează condiții nefavorabile, mai
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
Faptul că efortul se desfășoară cu corpul în poziție orizontală, influențează sistemul osteoarticular, favorizând creșterea. Mișcările pe care l-e execută înotătorul sunt lipsite de eforturi musculare mari, contribuind la dezvoltarea fusiformă a musculaturii, iar caracterul simetric al mișcărilor de înot exclude instalarea unor deficiențe ale coloanei vertebrale așa cum se întâmplă în cazul altor discipline. e) Metabolismul Procedeele de producere metabolică a energiei, devin eficiente prin antrenament sistematic. Rația alimentară a unui înotător trebuie să se prezinte în următoarele proporții: - 15-18
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
unui înotător trebuie să se prezinte în următoarele proporții: - 15-18% - proteine - 60-70% - glucide - 15-20% - lipide Nu trebuie neglijate vitaminele și sărurile minerale deosebit de importante în susținerea efortului și în procesele de refacere după efort. 2.4. Reguli de hidrodinamică în înot Studiul atent al filmelor subacvatice ale unor înotători, demonstrează că tehnica de înot se bazează pe legități ale hidrodinamicii și hidrostaticii, grefate pe caracteristicile anatomo-fiziologice ale înotătorilor. Studiile dezvoltă teorii ale plutirii pe baza principiului lui Arhimede, iar 18 alunecarea
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
15-20% - lipide Nu trebuie neglijate vitaminele și sărurile minerale deosebit de importante în susținerea efortului și în procesele de refacere după efort. 2.4. Reguli de hidrodinamică în înot Studiul atent al filmelor subacvatice ale unor înotători, demonstrează că tehnica de înot se bazează pe legități ale hidrodinamicii și hidrostaticii, grefate pe caracteristicile anatomo-fiziologice ale înotătorilor. Studiile dezvoltă teorii ale plutirii pe baza principiului lui Arhimede, iar 18 alunecarea și propulsia la înot pe baza Legii a III-a a dinamicii a
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
filmelor subacvatice ale unor înotători, demonstrează că tehnica de înot se bazează pe legități ale hidrodinamicii și hidrostaticii, grefate pe caracteristicile anatomo-fiziologice ale înotătorilor. Studiile dezvoltă teorii ale plutirii pe baza principiului lui Arhimede, iar 18 alunecarea și propulsia la înot pe baza Legii a III-a a dinamicii a lui Newton care spune: „dacă un punct material acționează asupra altuia cu o forță egală și de sens opus”- cu alte cuvinte, acțiunile reciproce dintre două corpuri sunt egale și de
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
de presiune. În cazul înotătorilor când Gr este mai aproape de picioare decât FA, poziția de plutire va tinde spre verticală. 3. Gr < FA. Corpul plutește La înotătorii la care centrul de greutate Gr este situat la 10-15cm sub stern. În timpul înotului se observă că sportivul nu păstrează același grad de plutire, ci se ridică și se afundă ciclic. Oscilațiile sunt date de tehnica brațelor și de procesul respirației. În expirație greutatea specifică a înotătorului crește și corpul se scufundă puțin, în
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
pături subțiri de apă, care vine în contact cu pielea și curge de-a lungul corpului. Forțele de frecare și de presiune dau rezistența la înaintare (opusă înaintării), iar în funcție de viteza de deplasare de pot distinge următoarele cazuri: - viteza de înot mică 0,5m/s. Forțele de frecare perturbă înaintare (vâscozitatea apei). În acest caz rezistența este proporțională cu viteza. - dacă viteza depășește 1m/s, rezistența de frecare (datorită vâscozității apei) este mică în raport cu rezistența, datorită forțelor de presiune
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
superioară fiind mai curbată decât cea inferioară, distanța pe care aerul trebuie să o străbată de la partea de atac la cea de fugă este mai lungă pe suprafața superioară mai curbată. Încheiem aici acest capitol semnificativ privind natura propulsiei la înot, concluzionând că cea mai eficientă propulsie are loc când forțele de propulsie (portanța) și rezistența sunt combinate pentru a da o a treia forță, rezultanta, cu efect mai mare de propulsie decât componentele ei. Astfel înotătorul trebuie să rezolve următoarele
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
acest curent de apă pentru a putea veni în contact cu apa mișcată. - modul de înclinare a mâinilor, care să permită acționarea acestora după modelul elicei și nu după modelul padelei, adică fără să se producă trenă. Capitolul 3. Tehnica înotului sportiv 3.1. Procedeul craul Denumirea a fost dată de către antrenorul american George Forman, care urmărind cum înoată sportivul australian Alik Wickhan, a exclamat: „Priviți cum se târăște acest copil!” - (cum craulează n.t.: to crawl - a se târî), în
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
Alik Wickhan, a exclamat: „Priviți cum se târăște acest copil!” - (cum craulează n.t.: to crawl - a se târî), în unele lucrări mai vechi este denumit și craul pe piept, iar în cele prelucrate din limba engleza, liber. Tehnica de înot craul apare in anul 1897, fiind demonstrata pentru prima oara la înotătorii australieni. Mai târziu, în anul 1922, a apărut tehnica de înot craul a lui Weissmuller, care a reușit pentru prima data să înoate 100 de metri sub un
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
vechi este denumit și craul pe piept, iar în cele prelucrate din limba engleza, liber. Tehnica de înot craul apare in anul 1897, fiind demonstrata pentru prima oara la înotătorii australieni. Mai târziu, în anul 1922, a apărut tehnica de înot craul a lui Weissmuller, care a reușit pentru prima data să înoate 100 de metri sub un minut, tehnica lui fiind considerată clasică, coordonarea fiind de 6 mișcări de picioare la un ciclu de brațe. Prin anii 1930, procedeul craul
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
coordonarea fiind de 6 mișcări de picioare la un ciclu de brațe. Prin anii 1930, procedeul craul a fost perfecționat de înotătorii japonezi care înotau cu 10 mișcări de picioare la un ciclu de brațe. Tendința actuală a tehnicii de înot în procedeul craul este cea utilizată de Weissmuller, adică coordonare 6-2, cu o poziție adecvată a capului. 3.1.1. Utilizarea procedeului: În competiții: procedeul craul se înoată în probele de liber după cum urmează: 50m, 100m, 200m, 400m, 800m, 1500m
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
Pentru agrement, este unul din cele mai utilizate, mai ales datorita vitezelor pe care le poate dezvolta, (este utilizat frecvent si sub forme tehnice mai puțin perfecționate - voiniceasca, over, trudgeon). Procedeul craul a evoluat devenind cel mai rapid dintre procedeele înotului sportiv. Mecanismul acestui procedeu implica următoarele: - mișcarea brațelor - mișcarea picioarelor - coordonarea brațelor - coordonarea brațelor cu respirația - coordonarea brațe-picioare - startul - întoarcerea 3.1.2. Mișcarea brațelor Din punct de vedere biomecanic, în procedeul craul brațele lucrează alternativ ciclic. Alternanța presupune ca
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
ora actuală se folosește întoarcerea rostogolită, care se aseamănă ca structură cu o rostogolire executată pe salteaua de gimnastică. La unele probe, în funcție de lungimea bazinului (25m sau 50m), trebuie să se parcurgă mai multe lungimi, ceea ce implică schimbarea direcției de înot, o dată sau de mai multe ori, cu 180°. O întoarcere integrat ă tehnic asigură reducerea minimă a vitezei de înot. Indiferent de procedeul în care se înoată, fazele întoarcerii sunt următoarele: - atacul peretelui. - întoarcerea propriu - zisă. - împingerea de la perete și
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
unele probe, în funcție de lungimea bazinului (25m sau 50m), trebuie să se parcurgă mai multe lungimi, ceea ce implică schimbarea direcției de înot, o dată sau de mai multe ori, cu 180°. O întoarcere integrat ă tehnic asigură reducerea minimă a vitezei de înot. Indiferent de procedeul în care se înoată, fazele întoarcerii sunt următoarele: - atacul peretelui. - întoarcerea propriu - zisă. - împingerea de la perete și alunecarea - lucrul sub apă și ieșirea la suprafață. Întoarcerea simplă: Aracul peretelui se realizează prin oprirea vâslirilor. Un braț este
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
înșurubare de 90°, a șezarea tălpilor pe perete în poziție laterală. Împingerea de la perete. Picioarele ușor flexate execută o împingere puternică în perete; odată cu desprinderea tălpilor de pe perete se continuă înșurubarea cu încă 90°, pentru revenirea la pozi ția de înot. Lucrul sub apă și ieșirea la suprafață. După întinderea completă a corpului după un moment de alunecare pe piept (mai scurt la probele de viteză și mai lung la probele de fondă, încep bătăile de picioare, ieșirea la suprafața apei
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
apă și ieșirea la suprafață. După întinderea completă a corpului după un moment de alunecare pe piept (mai scurt la probele de viteză și mai lung la probele de fondă, încep bătăile de picioare, ieșirea la suprafața apei și continuarea înotului. Greșeli: a) la atac: - începerea răsucirii prea devreme - picioarele nu mai ating peretele; - axul de rotație este mult coborât spre fundul bazinului, fapt ce va determina o scufundare prea mare și o rezistență mult mărită; - nu se realizează prima parte
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]